ANESTEZIA IN

MEDICINA
DENTARA

DR. IOLANDA FLORENA GAVRILET

MASTER DE REABILITARE
IMPLANTO PROTETICA A EDENTATIEI
AN II

Cuvântul “anestezie” provine din limba greacă unde înseamnă “fără senzaţie” şi este o stare

de pierdere a sensibilităţii dureroase, a reflexelor musculare sau a stresului
intraoperator, indusă farmacologic

1
 CUPRINS

1. Anestezia dentara. Descriere. Explicatii.

2. Principiul de actiune al anesteziei dentare.
3. Toxicitatea anestezicelor.
4. Tipuri de anestezie dentara.
5. Calitatile unui anestezic local
6. Potenta anestezicelor locale
7. Terenul in conditii fiziologice particulare
8. Terenul patologic
9. Pregatirea pacientului
10. Anestezii realizate la arcada dentara superioara
11. Anestezii realizate la arcada dentara inferioara
12. Complicatiile anesteziei in medicina dentara
13. Bibliografie

2
 1. Anestezie dentara. Descriere. Explicații.

Anestezia înlătură orice durere sau jenă, pacientul poate coopera cu medicul în timpul
intervenției stomatologice, iar starea de după tratament este lipsită de disconfort.

3
 Anestezia reprezinta un ansamblu de tehnici, prin care se urmareste suprimarea
receptiei, transmisiei, perceptiei durerii sau suprimarea unor manifestari neurovegetative ce
sunt corelate cu sensibilitatea dureroasa.
Anestezia reprezintă modalitatea prin care medicul stomatolog aboleşte, suprimă,
întrerupe sensibilitatea nervoasă dintr-o anumită regiune prestabilită, pentru a putea opera fără
ca pacientul să aibă dureri sau disconfort pe parcursul intervenţiei.
Pe durata anestezierii, pacientul nu îşi pierde cunoştiinţa, acesta fiind treaz şi percepe
ceea ce i se întâmplă. Anestezierea prin injectarea de substanţe chimice este cea mai întâlnită
metodă de reducere a sensibilităţii unei regiuni. Anestezicele reprezintă substanţe de sinteză
ce blochează transmiterea impusurilor de-a lungul ramurilor nervoase. Fiecare nerv cranian
este responsabil de asigurarea sensibilităţii în cadrul unei regiuni bine precizate. Prin
injectarea substanţei anestezice în regiunea în care nervul se distribuie, se asigură abolirea
durerii pentru 30 de minute sau chiar 2-3 ore, în funcţie de substanţa utilizată dar şi a tehnici
pe care medicul o aplică.
Anestezicul este substanţa, cu ajutorul căreia, se blochează temporar transmiterea
impulsului nervos.
Exemple de substanţe anestezice:

 xilină
 prilocaină
 mepivacaină
 hostacaină
 articaină
 bupivacaină
 procaină
 cocaină
 tetracaină

Această anestezie dentara este indicată atunci când medicul efectuează acte terapeutice

ce pot fi dureroase. Scopul efectuării de anestezie dentara este de a face ca şedinţa de
tratament să fie cât mai confortabilă şi pentru a reduce sau elimina anxietatea şi durerea
pacientului. Nu toate procedurile stomatologice necesită anestezie dentara, însa, cele mai
frecvente sunt extracţiile dentare, implanturile dentare, extirparea nervului şi tratarea
afecţiunilor microbiene ale ţesuturilor.

2. Principiul de acţiune al anesteziei dentare

Anestezicele acţionează local prin stoparea conductibilităţii nervoase, prin diminuarea
fluxului de ioni de sodiu în citoplasma neuronilor.
Sodiul neintrând în neuron, ionul de potasiu nu mai are posibilitatea de a ieşi, astfel încât se
inhibă depolarizarea nervului astfel se instalează anestezia dentara.
Efectul şi durata anesteziei depind de câţiva factori:

 greutate
 cantitatea de grăsimi din corp
 concentraţia anestezicului
 decalajul dintre PH-ul anestezicului şi zona anesteziată

4
 prezența altor substanțe în organism (diverse medicamente, alcool, cofeina, etc.)

3. Toxicitatea anestezicelor
Doza maximă de anestezic ce poate fi administrată este cuprinsă între 70 mg – 500 mg,
ţinând însă cont de vârsta pacientului, starea de sănătate, tipul de anestezic şi prezenţa sau
absenţa vasoconstrictorului(adrenalinei). Acesta doză maximă nu este doza letală, însa are
efecte toxice asupra organismului rezultând dureri de cap, hipotensiune, tremur, convulsii,
vorbire incoerentă.

4. Tipuri de anestezie dentara

Metodele de anestezie utilizate in stomatologie sunt:

A. In functie de locul in care actioneaza substantele utilizate in anestezie:
- anestezie generala;
- anestezie locala si locoregionala.

B. In functie de tehnica aleasa:

- hipnoza;
- anestezia prin acupunctura;
- electroanalgezia;
- audioanalgezia;
- anestezie cu substante chimice.

Teritoriile maxilofaciale si buco- dentare sunt in mare parte inervate de nervul trigemen,
fapt pentru care in interventii chirurgicale si dento- alveolare la acest nivel, se va realiza
anestezia ramurilor acestui nerv.
Nervul trigemen reprezinta perechea a V-a de nervi cranieni si da nastere la trei ramuri
principale:
5
- nervul oftalmic;
- nervul maxilar;
- nervul mandibular.

Nervul maxilar este un nerv in intregime senzitiv, care traverseaza baza craniului

prin gaura rotunda, ajunge in spatiul pterigo- maxilar unde da ramurile sale colaterale:
- nervii alveolari superiori si posteriori care inerveaza molarii superiori, osul alveolar si
mucoasa vestibulara ce corespunde zonei respective;
- nervii alveolari superiori si mijlocii care apar doar la 50% din pacienti si inerveaza
premolarii superiori, osul alveolar si mucoasa vestibulara corespunzatoare premolarilor;
- nervul infraorbitar, ce reprezinta un ram terminal si care inerveaza pleoapa inferioara,
aripa nazala, regiunea geniana si buza superioara. La 5mm inainte de a iesi din gaura
infraorbitara, din el se desprinde nervul alveolar superior si anterior care inerveaza
caninul si incisivii superiori, osul alveolar si mucoasa vestibulara corespunzatoare acestor
dinti;
- nervul nazopalatin care ajunge la nivelul boltii palatine trecand mai intai prin gaura
incisiva, inervand in acelasi timp fibromucoasa boltii palatine din treimea anterioara;
- nervul palatin anterior care inerveaza fibromucoasa boltii palatine in cele doua treimi
posterioare traversand gaura palatina posterioara.

Nervul mandibular in schimb este un nerv mixt care traverseaza spre iesirea din
craniu gaura ovala si ajunge in spatial pterigomandibular al fosei infratemporale, unde da
si ramurile sale secundare:
- cateva ramuri motorii pentru muschii masticatori;
- nervul bucal care va inerva tegumentele si mucoasa vestibulara corespunzatoare
molarilor inferiori;
- nervul alveolar inferior care traverseaza canalul mandibular ci se termina prin ramurile
sale mentonier si incisiv, inervand toti dintii si osul unei jumatati de mandibula, mucoasa
vestibulara de la nivelul regiunii premolarilor inferiori pana la linia mediana, regiunea
mentoniera si buza inferioara;
- nervul lingual care raspunde de inervatia mucoasei orale pana la linia mediana si
jumatatea de limba anterior de „V”-ul lingual.

In practica stomatologica marea majoritate a manoperelor presupun efectuarea unei

anestezii in prealabil, fiind indispensabila in procedurile precum: prepararea cavitatilor
profunde, depulparea vitala, extractii dentare, odontectomii, chirurgie proprotetica,
rezectii apicale.
Alte proceduri medicale recomanda anestezia ca manopera prealabila, dar ramane una
facultativa in aceste cazuri: detartraj, prepararea unor cavitati superficiale, amprentarea
campului protetic la persoanele cu reflex de voma exagerat, prepararea unor dinti vitali in
scopul protezarii.
Trebuie sa tinem cont ca utilizarea anesteziei in unele proceduri care prezinta riscul
aparitiei durerii ajuta o liniste operatorie necesara efectuarii corecte a manoperei
stomatologice, protejand in acelasi timp atat psihicul pacientului cat si cel al medicului.

Cand anestezia nu este folosita atunci cand ea este indicata, aceasta situatie
predispune la: efectuarea incorecta a respectivei manopere terapeutice, accidente locale
provocate de reflexele de aparare ale pacientului care nu le poate controla, accidente
generale induse de reactiile sistemului endocrin si nervos si poate provoca in acelasi timp
o teama ulterioara a pacientului fata de orice manopera efectuata care poate sau nu sa fie
dureroasa.
In functie de mai multe criterii, in cabinetul de medicina dentara, medicul trebuie sa
aleaga ce fel de anestezie urmeaza sa efectueze pacientului, alegand una din urmatoarele:
6
 - anestezia locala si loco-regionala;
- anestezia generala;
- tehnici alternative de anestezie.

Alegerea tehnicii de efectuare a anesteziei, a substantelor anestezice si metoda de

anestezie se face avand ca reper starea generala si psihica a pacientului, complexitatea si
durata probabila a interventiei, modificarile patologice locale, locul in care are loc interventia-
ambulator sau spital, dotarea tehnica de care dispune, preferintele personale ale pacientului si
competenta si experienta de care da dovada medicul ce realizeaza interventia.
O anestezie dentara locala se face cu substanţe anestezice care elimină temporar
durerea și acţionează numai într-o zonă specifică a cavităţii orale.
Anestezia loco-regionala este cea mai folosita astazi in cabinetul de medicina dentara
pentru efectuarea tratamentelor odontale, gnato-protetice, parodontale, ortodontice, dar si
interventii de chirurgie orala.

La rândul ei, această anestezie dentara este de 2 tipuri:

 Topică – anestezicele sub formă de spray, paste, gel, pulberi, lichide, unguente, se
aplică direct pe mucoasă cu scopul de a pregăti ţesutul pentru o anestezie dentara
injectabilă sau pentru extracţia dinţilor temporari la copii.
 Prin injectare – soluţia de anestezic este inrodusă, local, în ţesuturile pe care se va
interveni chirurgical sau în jurul acestora, ori injectarea anestezicului la distanţă de locul
de intervenţie.
Aceasta poate fi:
o intramucoasă
o intragingivală
o plexală (anesteziază un dinte)
o în baraj
o tronculară
o intraligamentară
o intrapapilară
o intraseptală
o intraosoasă
o intrapulpară

Anestezia regională se realizează amorţind o regiune a corpului, pacientul fiind conştient.

2. Sedarea poate fi orală, cu gaz, sau intravenoasă. Cel mai des se utilizează sedarea în
paralel cu anestezia locală pentru o intervenţie liniştitoare.

 Pentru sedarea cu gaz se utilizează gaz inhalator similar celui din anestezia generală,
însă în doze mai reduse, astfel că, după îndepărtarea măştii de gaz, pacientul îşi revine în
câteva minute, fără dureri dacă i s-a administrat şi anestezic local.

7
 Sedativele lichide şi orale ori cele sub formă de supozitoare se administrează copiilor
pentru a-i relaxa în timpul procedurilor stomatologice.
 Sedarea profundă şi anestezia generala sunt folosite pentru intervenţii complexe, când
pacienţii nu-și pot controla reacţiile. El se va afla într-o stare de conştienţă depresivă, în
care poate resimţi durerea, astfel că o anestezie dentara locală este necesară.

4. Anestezia generală provoacă pierderea sensibilităţii si absenţa conştienţei. Este rar

utilizată în stomatologie şi este indicată în situaţiile în care anestezia locală nu are
eficienţă sau nu se poate realiza. Anestezicul se introduce intravenos sau prin inhalare de
gaz anestezic, însă este necesară şi intubarea endotraheală, monitorizând funcţiile vitale
ale pacientului în permanenţă.

Anestezia generala reprezinta o metoda recomandata in special pentru copii, pacienti

cu dizabilitati, anxiosi, excitati psihomotor, etilici, epileptici, alergicii la anestezicele injectate
local. Aceasta metoda se realizeaza pentru interventii care presupun tractiuni pe vase si nervi
in chirurgia maxilo- faciala, in supuratiile din acest teritoriu, in leziuni neoplazice.
Inaintea efectuarii anestezii loco-regionale sau generale, medicul este obligat sa realizeze un
examen general complet si foarte riguros ce are o importanta deosebita si de care depind
eventualele complicatii ulterioare.
Tehnica de anesteziere va varia în funcţie de preferinţele medicului dar şi în funcţie de
regiunile care se doresc a fi desensibilizate. Dacă intervenţiile stomatologice sunt minore, de
rutină, se optează pentru o anestezie cu durată de acţiune scurtă. In schimb, dacă procedeele
terapeutice sunt mai extinse, mai invazive, preferăm o tehnică de anestezie care să abolească
sensibilitatea pe un teritoriu extins dar şi care să cuprindă structurile dentare mai în
profunzime.

5. Calitatile unui anestezic local

Solutiile anestezice pe care medicii le utilizeaza in medicina dentara trebuie sa

indeplineasca calitatile:
- Sa aiba o actiune periferica temporara si reversibila asupra celulelor si filetelor nervoase
senzitive;
- Celulele sa nu fie influentate nociv, neiritante pentru tesuturi, sa nu provoace modificari de
nivel structural, sa nu dauneze procesului de vindecare locala;
- Sa fie solubile in apa;
- Sa nu provoace efecte nedorite la nivel general, sa nu fie toxice in concentratiile utile pentru
efectul anestezic, sa nu determine fenomene de obisnuinta, sa nu creeze reactii alergice sau de
sensibilizare;
- Sa difuzeze usor in tesuturi, dar in schimb sa nu se resoarba prea repede pentru a asigura o
actiune suficient de indelungata;
- Sa nu se degradeze prin caldura in vederea sterilizarii;
- Actiunea anestezica sa se instaleze destul de rapid si sa fie suficient de intensa;
- Sa ramana stabile in solutii.

8
 6. Potenţa anestezicelor depinde de următorii factori :

 Tipul de anestezic folosit – acestea diferă în funcţie de substanţa de bază. In principiu

anestezicele utilizate în medicina dentară pot să fie de tipul esterilor sau a amidelor.

 Concentraţia anestezicelor – concentraţia maximă admisă depinde de tipul

anestezicelor, de vârsta şi de greutatea pacientului.

 Prezenţa sau nu a vasoconstrictorului – adrenalina este vasoconstrictorul cel mai

utilizat în compoziţia anestezicelor. Rolul acesteia este de a prelungi timpul de acţiune al
anestezicului, de a reduce din severitatea efectelor adverse, de a reduce sângerarea la locul
de puncţie şi de a încetini absorbţia acestuia la nivel sanguin. Pacienţii cu patologii
cardiace trebuie să semnaleze acest tip de afecţiune medicului stomatolog în vederea
alegerii unui anestezic care nu conţine adrenalină, pentru a nu provca o criză de
hipertensiune.
Inainte de efectuarea anesteziei, medicul stomatolog va interoga pacientul, în cadrul
anamnezei, pentru a descoperi date care pot să influenţeze procesul anestezierii. Dintre
acestea, se recomandă precauţie la pacienţii cu afectare hepatică, având în vedere
metabolizarea anestezicelor la acest nivel dar şi patologiile cardiace, care impun alegerea unui
anestezic fără vasoconstrictor.
Locul de puncţie va fi uscat şi curăţat iar pentru a limita disconfortul produs de penetrarea
ţesuturilor de către ac, se pot utiliza sprayuri sau geluri carw vor produce o anesteziere de
suprafaţă.
In timpul anesteziei medicul poate să realizeze o puncţie unică sau dimpotrivă, multiple şi
odată cu instalarea acesteia, pacientul va resimţi furnicături însoţite de o diminuarea a
percepţiei. In timpul manoperei stomatologice, medicul poate să completeze anestezia.
După încheierea actului terapeutic, se recomandă evitarea consumului de alimente
deoarece se poate produce muşcarea părţilor moi. De asemenea, se evită consumul de lichide
de temperaturi extreme, foarte reci sau foarte calde, dat fiind faptul că pacientul nu percepe la
capacitate maximă aceste variaţii şi se pot produce ulceraţii sau accidente.

7. Terenul in conditii fiziologice particulare

Terenul la copii

Pentru a evita surprizele neplacute care pot apare la acesti pacienti, medicul trebuie sa
ia in calcul:
- labilitatea neuro-endocrina in fata agresiunilor si raspunsurile exagerate care pot urma unor
stresurilor minore;
- activitatea inhibitorie a scoartei cerebrale este insuficienta, de aceea controlul cortical asupra
segmentelor subcorticale este redus direct proportional cu varsta copilului;
- rezervele limitate de oxigen ale copilului si imposibilitatea de a face fata unor eforturi
suplimentare;
- caile respiratorii pot avea ingustari sau reduceri de lumen la nivelul meaturilor nazale: polipi
nazali sau vegetatii adenoide; la nivelul cartilajului cricoid sau istmului glotic;
9
- respiratia de tip abdominal care poate fi stanjenita de unele distensii gastro- intestinale, de
greutatea campurilor protectoare sau instrumente;
- frecventa respiratorie normala a copilului care atinge 25-30 de respiratii /minut, frecventa ce
asigura nevoia de oxigen necesara metabolismului activ;
- aparatul cardio- vascular. Masa inimii la copil cantareste mai mult in raport cu cea a unui
adult matur iar capilarele au un calibru mai mare si presiunea arteriala mai ascazuta;
- pulsul arterial care oscileaza intre 120-140 pulsatii/ minut.

Pregatirea preanestezica a copilului este necesar sa se desfasoare departe de spital,

intr-un mediu favorabil si plin de afectiune, discutia purtata realizandu-se pe un ton calm si
intr-o atmosfera curata, fara zgomote sau mirosuri si privelisti care il pot traumatiza:
comprese murdare, sange sau materiale ce folosesc amprentarii.

Terenul la batrani

Ca si terapeutica de baza este recomandata refacerea rezervelor de proteine,

reechilibrarea hidro- ionica, corectarea hipoxiei si acidozei precum si lupta impotriva
infectiei. La acesti pacienti se recomanda anestezia loco- regionala luandu-se ca masuri de
precautie: evitarea hipercapneei si hipoxiei, a oscilatiilor presiunii arteriale, a scaderii
tensionale precum si sedarea neuro- vegetativa de calitate.

Terenul la femeia gravida

Acest teren se gaseste sub influente hormonale, metabolice si neuro- reflexe ce provin de
la uterul nidat. Uterul nidat se caracterizeaza printr-o circulatie intensa, imbibatie intensa,
hiperexcitabilitatea centrilor subcorticali si modificari ale permeabilitatii capilare. Alegerea
anesteziei trebuie sa corespunda nu doar cu executarea corecta a actului chirurgical ci si cu
existenta fatului, a carui biologie nu trebuie sa fie afectata in cursul efectuarii anesteziei
mamei. Interventiile stomatologice trebuie efectuate pe cat posibil in lunile III-VIII deoarece
in primele trei luni de sarcina exista riscul de avort spontan, iar in ultima luna risc de nastere
prematura.

8. Terenul patologic

Terenul cardio-vascular

In aceasta situatie, medicul trebuie intotdeauna sa aiba in vedere amploarea

interventiei pe care urmeaza sa o execute si afectiunea cardio- vasculara si masura in care
aceasta poate fi compensata astfel incat actul operator sa se realizeze fara riscuri.

Cardiologul este cel care stabileste cat de grava este boala cardiaca sau vasculara,
apreciind in acelasi timp riscurile anesteziei si ale actului chirurgical, stabilind conduita
terapeutica raportata la datele obtinute.
Bolile care contraindica o interventie chirurgicala imediata sau ingrijire dentara de
rutina daca nu reprezinta o urgenta sunt: infarctul miocardic mai recent de sase luni,
decompensarea cardiaca, endocardita septica, miocardita sau pericardita acuta, stenoza
10
mitrala in fibrilatie atriala cu pericol de embolii, accesul de tahicardie paroxistica.
Reumatismul cardiac impune masuri severe de profilaxie a bacteriemiei
postoperatorie, prescriindu-se antibiotice pe cale orala sau parenterala cu 2-4 ore inainte de
interventie: Eritromicina 1g, continuata inca opt doze a cate 0,5g la fiecare sase ore.
Premedicatia trebuie sa fie administrata obligatoriu iar anestezia sa fie de calitate pentru a nu
declansa tahicardii sau tulburari de ritm care pot deveni periculoase datorita durerii sau
agitatiei.
Boala coronariana este denumita si „boala secolului” avand ca si cauze principale
determinante: efortul fizic, intelectual, tulburari in reglarea nervoasa a circulatiei coronariene,
maladia hipertensiva, unele leziuni valvulare, spasmul sau aterioscleroza arterelor coronare.
Aceasta afectiune produce si insuficienta circulatorie a miocardului ce se manifesta clinic sub
forma de cardiopatie ischemica dureroasa, tromboza coronariana si forma cronica de
cardiopatie dureroasa ischemica. In interventiile de natura chirurgicala stomatologice sau de
ingrijiri dentare de rutina, pacientul trebuie sa fie obligatoriu supus premedicatiei sedative sau
tranchilizante usoare pentru diminuarea stressului emotional acumulat. Anestezia de electie in
aceasta situatie este cea loco- regionala, de o calitate foarte buna si lipsita de vaso- constrictor.

Infarctul miocardic in ultimele sase luni reprezinta o stricta contraindicatie in ceea ce

priveste interventiile chirurgicale stomatologice. In cazul unui pacient care nu a suferit
un infarct miocardic in decursul ultimilor doi ani, poate fi considerat normal dar necesita
luarea unor masuri de precautie importante: avizul medicului cardiolog si controlul posesiei
de medicamente corono- dilatatoare: Nitroglicerina, Nitroderm.
Hipertensiunea arteriala (HTA). De cele mai multe ori, aceasta afectiune este
asimptomatica pana in momentul in care produce leziuni ireversibile la nivelul creierului,
inimii sau rinichiului. De aceea se recomanda ca medicul stomatolog sa masoare de fiecare
data presiunea arteriala si sa stabileasca pe baza valorilor identificate masurile ce trebuie luate
inainte de interventia chirurgicala ce se impune. Este necesara premedicatia sedativa,
anxiolitica, controlul durerii printr-o anestezie locala de inalta calitate, evitarea unei atmosfere
incordate sau agitate si urmarirea oxigenarii optime.
Leziuni valvulare cronice. Este necesara antibioticoterapia pentru evitarea bacteriemiei
postoperatorie: Ampicilina administrata per oral 1g cu doua ore inainte de inceperea
interventiei si continuata apoi cu doze de 3g pe zi aproximativ trei zile postoperator.

Terenul diabetic

Cele mai grave pericole care vizeaza diabeticul sunt reprezentate de tulburarile
metabolice ce sunt provocate de reactiile endocrino- vegetative precum hipoglicemia si acido-
acidoza. Pregatirea preoperatorie a pacientului este obligatorie indiferent de amploarea
interventiei. Premedicatia orala se realizeaza cu aproximativ o ora inaintea interventiei cu:
barbiturice, tranchilizante, benzodiazepine. Cu doua zile inaintea interventiei se aplica
profilaxie cu antibiotice, care se continua si 3 zile dupa interventie. Anestezia loco-
regionala trebuie sa aiba o foarte buna calitate si trebuie sa fie lipsita de adrenalina, dar
interventia trebuie sa aiba in vedere si nivelul Hb glicozilate.

11
Terenul alergic

Se efectueaza premedicatia cu antihistaminic, derivat de Prometazina asociat cu

Hemisuccinat de Hidrocortizon intravenos sau in perfuzie continua cu ser fiziologic, cu o ora
inainte de interventie.

Terenul neuro-psihic

In aceste situatii anestezia de electie este cea generala, precedata de premedicatie cu

Bartbiturice administrate pe cale orala sau parenterala.

Terenul hemoragipar

Clinic in aceste situatii, se observa hemoragii la nivelul mucoaselor sau la nivel cutanat,
petesii sau hematoame la cele mai mici traumatisme. De aceea, la acesti pacienti este interzisa
orice interventie sangeranda.

9. Pregatirea pacientului

Inainte de orice interventie, pacientul trebuie pregatit atat din punct de vedere fizic, psihic
cat si medicamentos.

Pregatirea psihica: Acesta incepe inca de la prima consultatie, creand o atmosfera de

calm, de incredere, prin alegerea unei ambiante cat mai placute a cabinetului, prin acoperirea
cu un camp steril a intrumentelor si seringilor, prin executarea unei bune anestezii si aplicarea
unor tratamente de calitate.

Pregatirea fizica: Bolnavul se va aseza in fotoliul stomatologic in pozitie comoda, capul

fiind fixat bine in tetiera, cu hainele desfacute in jurul gatului, cu obiectele care ar putea jena
respiratia indepartate: centuri, cordoane, cravata.

Pregatirea medicamentoasa: Este complexa si adevata fiecarei patologii in parte, tinand

cont de particularitatile individuale, amploarea interventiei si locul in care are loc interventia.

Premedicatia prin muzica: Se bazeaza pe ideea ca atentia pacientului este distrasa, in

acest fel fiind neutralizati stimulii cu actiune nociva.

Anestezia terminala (locala)

Substanta anestezica actioneaza direct asupra receptorilor algici si asupra terminatiilor
nervoase periferice, suprimand astfel sensibilitatea din teritoriul in care urmeaza sa se execute

12
interventia de natura chirurgicala. Metodele prin care se obtine aceasta anestezie sunt:

A. Anestezia prin refrigeratie

Substanta utilizata este Kelenul. Acesta este proiectat asupra campului operator, unde se
volatilizeaza, ia caldura din tesuturi si produce o racire a lor pana la -2, -5 grade Celsius. Prin
aceasta metoda are loc congelarea superficiala a stratului de tesut si ulterior suprimarea
sensibilitatii dureroase.

Precautii:
- Se evita pe cat posibil proiectarea jetului de Kelen pe dintii vitali deoarece poate produce
dureri de intensitate mare;
- In administrarea lui pe cale intraorala se evita inhalarea anestezicului ceea ce poate
determina narcoza;
- Datorita faptului ca este un gaz inflamabil si exploziv, se interzice utilizarea unei flacari, a
termocauterului, in timpul in care are loc administrarea anestezicului.

Tehnica: Campul operator trebuie izolat, apoi urmeaza proiectarea jetului de Kelen de la
aproximativ 25-30 cm.
In momentul in care pielea se albeste si se acopera cu un strat ce se aseamana zapada,
interventia trebuie realizata cat mai rapid posibil.

Dezavantaje: Anestezia este una de scurta durata si proasta calitate.

Indicatii: Deschiderea abceselor superficiale, foarte bine delimitate, cu o fluctuenta densa;

extractia dintilor temporari cu rizaliza accentuata.

B. Anestezia de suprafata prin contact

Substanta anestezica este aplicata pe mucoasa bucala, pe care prin procedeul de difuziune o
traverseaza, apoi este fixata la nivelul terminatiilor nervoase, astfel instalandu-se o anestezie
superficiala ce poate dura pana la 15 minute.

Tehnica: Campul operat este mai intai izolat foarte bine de saliva, degresat si uscat, dupa care
se aplica substanta anestezica prin mai multe metode:

a) Anestezia prin badijonare ce este indicata pentru mucoasa gingivala pentru a efectua unele
manopere de ingrijire stomatologica: detartraj, lustruirea obturatiilor proximale, adaptarea
coroanelor si a inelelor dentare.
Pe regiunea in care urmeaza sa se intervina, se aplica un tampon de vata imbibat in solutie
anestezica, efectuandu-se in acelasi timp un masaj timp de un minut. Se instaleaza astfel
insensibilitatea regiunii pe o peroada de pana la 15 minute.

13
b) Anestezia prin inbibitie are ca si indicatie anestezia mucoasei bucale si nazale de suprafata
cat si pentru anestezia fibrelor nervoase terminale mai profunde, dar si pentru anestezia
ganglionului sfenopalatin. Aceasta anestezie se realizeaza cu ajutorul unei mese de tifon
imbibata in solutie anestezica, care este introdusa in fosa nazala si este depusa pe podeaua
acesteia, langa septul nazal. Mesa este tinuta pe loc timp de 8-10 minute, timp in care
difuzeaza prin musoasa pituitara si prinde nervul nazopalatin.

c) Anestezia prin pulverizare este folosita in: tratamente gingivo- parodontale, adaptarea

inelelor de amprentare, suprimarea reflexului exagerat de voma, analgezia locului de intepare
inaintea anesteziilor prin injectie. Dupa ce mucoasa a fost uscata si izolata cu rulouri de vata,
jetul de anestezic se proiecteaza sub presiune usoara in 3-4 reprize.

d) Anestezia prin injectie: Solutia anestezica este introdusa intratisular, in tesuturile in care se
intervine sau in jurul lor, blocandu-se astfel filetele terminale ale nervilor senzitivi si
obtinandu-se suprimarea sensibilitatii dureroase intr-un teritoriu limitat.

Procedee:
1. Anestezia prin infiltratie locala: anestezia intradermica si intramucoasa ce este indicata
in incizia supuratiilor superficiale. Cu ajutorul unui ac fin si cu un bizou scurt, se infiltreaza
anestezicul, avand grija ca varful acului sa nu patrunda in colectie. Ca si reper al anesteziei,
mucoasa sau tegumentul devine palid- albicios datorita ischemiei. Incizia supuratiei se
realizeaza in decurs de 3-5 minute, timpul cat dureaza anestezia.

2. Anestezia prin infiltratie la distanta: Anestezicul se depune in jurul zonei in care

urmeaza sa se intervina, cu avantajul ca acesta nu deformeaza campul operator si nu impune
dificultati de vizibilitate. Ca si indicatii, ea este recomandata in interventii la nivelul fetei sau
in regiunea submandibulara pentru extirparea unor tumori de dimensiuni mici sau pentru
sutura unor plagi traumatice.

3. Anestezia plexala: Solutia anestezica difuzeaza, fiind depusa pe suprafata periostului, la

apexul dintelui. Aceasta metoda are o eficienta maxima doar in regiunile in care corticala este
subtire si are o structura spongioasa: la maxilar pe toata intinderea sa cu exceptia primului
molar datorita crestei zigomato-alveolare care este mai compacta, iar la mandibula doar la
nivelul dintilor frontali. Indicatia de electie este la copii si tineri, pentru interventii de natura
dento- alveolara limitata la 1-2 dinti: rezectii apicale, epulite, extirpari de chisturi.

Tehnica:
Maxilar: Pentru incisivul central, punctia vestibulara se efectueaza in mucoasa mobila, prin
frenul buzei superioare, directia acului fiind din partea opusa. Pentru incisivul lateral si
canin solutia anestezica este depusa deasupra apexului dintilor tinta, supraperiostal.
Pentru premolari, anestezia plexala este suficienta si eficienta, asigurand liniste operatorie pe
o perioada de pana la 60 de minute. Punctia se efectueaza in mucoasa mobila, la fata distala a
caninului. Acul are bizoul indreptat spre planul osos, si se injecteaza solutie in „evantai”.
Uneori, radacina mezio- vestibulara a primului molar nu este anesteziata si, de aceea cateva
picaturi de anestezic depuse la apexul acestei radacini insensibilizeaza aceasta regiune.
14
Mandibula: Pentru grupul incisivo- canin se practica anestezia transfrenulara.

e) Anestezia intrapapilara si intraligamentara: Indicatiile acestei tehnici sunt foarte restranse

si se aplica in: extractii dentare la pacientii cu probleme de coagulare a sangelui, hemofilici.
In cazul anesteziei intrapapilare, directia acului este una perpendiculara, si se inteapa papila
gingivala interdentara, mezial si distal de dintele extras. Anestezia intraseptala poate deveni
riscanta ducand la necroza septului osos. Anestezia intraligamentara este indicata pentru
tratamentele stomatologice conservatoare.

C. Anestezia regionala

Substanta anestezica este depozitata la distanta de locul in care se intervine chirurgical si

campul operator nu prezinta nicio deformare.

10. Anestezia la arcada dentara superioada

A. Anestezia nervului infraorbitar

Indicatii: - interventii de natura dento-alveolara efectuate la nivelul incisivilor si caninului

superior;
- interventii chirurgicale pe partile moi de la nivelul pleoapei inferioare, aripei nasului, buzei
superioare si regiunii geniene superioare.

Repere: - gaura infraorbitara situata: la 8mm sub rebordul orbitar inferior, la unirea 1/3
interne cu 2/3 externe; la 5mm intern de linia mediopupilara, pe linia ce trece printre cei doi
premoalri superiori, pe linia de sutura maxilo-malara.

Tehnica: Inaintea efectuarii anesteziei, pacientul este pregatit din punct de vedere fizic, psihic
si medicamentos. Cu indexul mainii stangi, medicului repereaza gaura infraorbitara, iar cu
policele ridica buza superioara a pacietului, evidentiind cat mai bine vestibulul bucal superior.
Mucoasa este mai intai uscata la locul punctiei cu o compresa de tifon sterila, apoi
antiseptizata si din nou uscata. Se pozitioneaza acul cu bizoul spre planul osos, si se
punctioneaza in fosa canina in imediata regiune din afara si deasupra apexilui caninului. Se da
acului o directie inafara, in sus si inapoi spre gaura infraorbitara ce a fost reperata de index.
Pentru anestezierea nervului alveolar superior si anterior, se introduce acul in canal pe o
distanta de 5mm, se aspira pentru a verifica daca varful acului se afla intr-un vas de sange,
dupa care se injecteaza lent o cantitate de 1-1,5 ml de anestezic.

Accidente ce pot survini: inteparea vaselor de sange si provocarea unor hemoragii,

hematoame sau echimoze; infiltrarea anestezica a nervului oculo-motor prin aparitia unei
diplopii tranzitorii, infiltrarea anestezica a nervului optic cu aparitia unor tulburari de vedere
care uneori pot persista.

15
 B. Anestezia nervilor alveolari superiori si posteriori (anestezia „la tuberozitate”)

Indicatii: interventii dento-alveolare localizate la nivelul molarilor superiori si a sinusului

maxilar.

Repere: creasta zigomato-alveolara, molarul 2, versantul postero- extern al tuberozitatii la

nivelul caruia se gasesc cele 3-4 orificii prin care intra filetele nervoase.

Tehnica: Bolnavul beneficiaza de pregatire preoperatorie atat psihica, fizica cat si

medicamentoasa, si apoi este rugat sa tina gura intredeschisa. Partile moi labio- jugale vor fi
indepartate cu indexul mainii stangi si va fi reperata creasta zigomato- alveolara. Acul,
indreptat cu bizoul spre planul osos punctioneaza mucoasa mobila in dreptul radacinii mezio-
vestibulara a molarului doi. Se da acului o directie in sus, inapoi si inauntru, aliniat in unghi
de 45 de grade cu planul ocluzal. Se mentine permanent contactul strans cu osul de-a lungul
tuberozitatii si se injecteaza progresiv si continuu dupa ce se verifica prin aspiratie daca acul
este in vas, pe o distanta de de 4 cm. Aceasta anestezie necesita o cantitate de 2-3 ml de
solutie anestezica si dureaza pana la 2 ore.

Accidente: ruperea acului sau inteparea plexului venos pterigoidian cu formarea unui

hematom voluminos al obrazului. Acesta apare cand nu se pastreaza permanent contactul cu
osul, iar tratamentul consta in compresiunea imediata a obrazului asociata cu compresiune
intraorala prin intermediul unor comprese reci introduse in vestibulul superior pe regiunea
deformata. Acestor pacienti li se recomanda si antibioterapie pentru a preveni complicatiile
septice ce pot surveni.

C. Anestezia nervului nazopalatin

Indicatii: Completeaza anestezia la gaura infraorbitara pentru nervul alveolar superior si

anterior pentru a efectua interventii la nivelul incisivilor superiori si caninului. Se
insensibilizeaza astfel treimea anterioara a fibromucoasei boltii palatine.

Repere: Gaura incisiva ce este localizata in bolta palatina, pe linia mediana la 1cm in spatele
si deasupra coletului incisivilor centrali superiori.

Tehnica: Pacientul tine capul in extensie si gura larg deschisa, se aplica o anestezie de contact
la nivelul papilei retroincisive, dupa care se punctioneaza cu varful acului marginea laterala a
papilei de partea opusa zonei de anesteziat. Se lasa cateva picaturi de solutie anestezica sub
papila, apoi se introduce acul in canal 5mm si se lasa 0,25-0,50 ml de solutie anestezica.

16
 D. Anestezia nervului mare palatin sau palatin anterior

Indicatii: completeaza anestezia „la tuberozitate” a nervilor alveolari superiori si posteriori.

Se insensibilizeaza astfel fibromucoasa boltii palatine in cele 2/3 posterioare si cea a valului
palatin.

Repere: Principalul reper este gaura palatina posterioara ce este situata: la 5mm inaintea
marginii posterioare a boltii palatine, la 1cm inaintea crosetului aripii interne a apofizei
pterigoidiene, in planul frontal ce trece intre molarul 2 si 3.

Tehnica: Pacientul tine capul in extensie si gura larg deschisa. Se aplica regula celor trei
comprese, apoi se reslizeaza punctia anestezica cu un ac lung, evitandu-se vasoconstrictorul in
solutia anestezica. Punctia se realizeaza in santul palatin sau in depresiunea dinaintea gaurii
palatine posterioare. Corpul seringii se situeaza la nivelul comisurii bucale opuse, la nivelul
fetelor ocluzale ale premolarilor inferiori. Cantitatea de anestezic este de 0,25-0,50 ml si se
instaleaza in maximum doua minute.

Accidente: necroza fibromucoasei boltii palatine datorita introducerii sub presiune a solutiei
anestezice; anestezierea valului palatin si a pilierilor palatini cu consecinte asupra respiratiei
si deglutitiei datorita patrunderii solutiei in canal; producerea unei hemoragii puternice
datorita inteparii arterei sau venei palatine care cedeaza la compresiune digitala.

11. Anestezii realizate la nivelul arcadei dentare inferioara

A. Anestezia nervului alveolar inferior (anestezia la spina Spix)

Indicatii: interventii la nivelul jumatatii respective a mandibulei, dintilor si hemibuzei

inferioare.

Repere: planul de ocluzie al molarilor inferiori; plica pterigomandibulara, creasta temporala a

ramurii ascendente mandibulare.

Tehnica: Pacientul este asezat cat mai comod in fotoliul stomatologic, cu capul drept si gura
larg deschisa, expunand astfel trigonul retromolar si plica pterigomandibulara. Cu mana
stanga, medicul repereaza prin palpare creasta temporala mandibulara, iar apoi introduce acul
la 1cm deasupra planului de ocluzie al molarilor mandibulari intre plica pterigomandibulara si
creasta temporala. La inceput corpul seringii este pozitionat paralel cu planul de ocluzie al
molarilor inferiori, dupa care se deplaseaza mai intai spre linia mediana, pentru ca la final sa
ajunga pana la nivelul comisurii bucale opuse. Se depune o cantitate de 1,5 ml de solutie
anestezica, iar anestezia se instaleaza in cateva minute.

Accidente: depunerea solutiei in glanda parotida cu instalarea unei hemipareze faciale;

lezerea muschiului pterigoidian intern cu instalarea trismusului; neinstalarea anesteziei
datorita injectarii anestezicului fie prea sus, pre jos sau prea anterior.

17
 B. Anestezia nervului lingual

Indicatii: completeaza anestezia nervului alveolar inferior in interventii la nivelul

hemimandibulei respective; interventii asupra planseului bucal si limbii.

Repere: Acest nerv are un traiect superficial la nivelul ultimului molar, cand intra in planseu,
merge in loja sublinguala terminandu-se in ½ de limba dinaintea „V”-lui lingual.

Tehnica: Punctia este realizata in santul gingivo-lingual, la egala distanta intre gingie si baza
limbii, in mucoasa planseului bucal. Se traverseaza mucoasa, dupa care se injecteaza anestezic
la o adancime de cel mult 1cm.

C. Anestezia nervului bucal

Indicatii: completarea anesteziei nervului alveolar inferior in interventii la nivelul

premolarului 2 si a celor trei molari; interventii asupra partilor moi ale obrazului.

Repere: Premolarul 2 mandibular; marginea anterioara a apofizei coronoide; planul de

ocluzie al molarilor superiori.

Tehnica: Anestezia terminala a nervului bucal se realizeaza astfel: Pacientul tine gura

intredeschisa; medicul indeparteaza cu ajutorul mainii stangi obrazul, evidentiind foarte bine
vestibulul inferior. Dupa aplicarea regulii celor trei comprese se punctioneaza in mocoasa
vestibulului din dreptul premolarului doi pana distal de molarul trei, si se injecteaza
permanent solutie anestezica.

12. Complicatiile anesteziei locale

Anestezia în stomatologie a schimbat radical percepția pacienților despre tratamentele

dureroase care îi țineau pe mulți la distanță de scaunul dentar. În prezent, anestezia locală este
o practică de rutină în cabinetul de medicină dentară, cea mai utilizată fiind anestezia loco-
regională.

Deși riscul unei astfel de proceduri este minim, sub 1%, uneori se pot produce accidente și
complicații regionale, pe care este bine să le recunoașteți, în calitate de pacient, pentru a ști
când să vă adresați din nou medicului curant. Aceste accidente și complicații se produc, de
obicei, prin acțiunea locală a substanțelor folosite, prin lezarea mecanică a țesuturilor sau
datorită unor greșeli de tehnică.

18
1. Durerea

Este cea mai comună complicație și poate fi prevenită prin respectarea cu strictețe a
protocoalelor injectării atraumatice.

Înțeparea unui trunchi nervos sau a tecii nervoase se produce îndeosebi când nervul
vizat se găsește într-un canal osos (nervul mentonier, infraorbital, palatin etc), bolnavul
acuzând o durere fulminantă de scurtă durată, deoarece anestezia se instalează mult mai rapid.

Folosirea unor ace nepotrivite (cu bizou teșit) pot provoca traumatizarea țesturilor în
momentul introducerii și retragerii acului, deci durere.

Injectarea bruscă sau a unei cantități masive de anestezic determină distensia

țesuturilor moi și durere vie, mai ales în zonele cu mucoasă fixă, inextensibiă (mucoasa
alveolară fixă, mucoasa palatină).

Soluțiile anestezice cu vasocontrictor au pH-ul în jurul valorii de 3-3,5, mai acid, deci,
decât al soluțiilor obișnuit, ceea ce poate genera durere.

2. Hematomul

Hematomul apare prin înțeparea unor vase de sânge și

extravazarea (ieșirea) sângelui în țesutul puncționat. De cele mai
multe ori, hematomul de formează după anestezia molarilor superiori,
la tuberozitatea maxilară. În această situație, hematomul se manifestă
printr-o tumefacție (umflare) imediată a obrazului și necesită
aplicarea unor comprese reci, iar la 48 de ore comprese calde. Cu sau
fără compresie, hematomul se resoarbe (dispare) în 7-10 zile.

3. Pareze tranzitorii

Acestea apar datorită anesteziei la

spina spix, un reper osos de la nivelul ramurii
mandibulare, prin introducerea prea adânc
sau prea sus sa acului. Astfel, substanța
anestezică poate prinde nervul facial, situat în
glanda parotidă (produce salivă parotidiană),
determinând căderea ploapei superioare, a
unghiului gurii, dispariția mimicii faciale de
partea respectivă. Manifestările dispar treptat
și complet.

Un alt nerv care poate fi afectat este

nervul auriculo-temporal, producând
anestezia regiunii temporale (tâmpla) și a
pavilionului urechii.

19
4. Tulburări oculare

În timpul anesteziei nervului infraorbital,

anestezicul poate pătrunde în orbită sau poate chiar să
infiltreze nervul optic. Manifestările acestui accident
sunt oftalmoplegia (paralizia mușchilor care mișcă
globul ocular), edem palpebral (umflarea ploapelor) cu
exoftalmie (împingerea globilor oculari spre exterior)
și diplopie (vedere dublă). Din fericire, aceste tulburări
se rezolvă de la sine, în circa 1-1,5 ore și nu trebuie să
vă îngrijoreze.

5. Ruperea acului

Odată cu introducerea acelor de unică folosință, acest accident este extrem de rar.
Principala cauză a ruperii acului este o mișcare bruscă a pacientului, în timp ce acul este
introdus adânc în țesuturi moi. În această situație, există două modalități de rezolvare. Dacă
acul este vizibil în cavitatea bucală, poate fi îndepărtat cu o pensă specială. Dacă, nu, necesită
efectuarea unei radiografii pentru localizarea lui precisă și adresarea la un specialist
de chirurgie oro-maxilo-facială.

Anestezia la copil poate avea aceleași complicații ca și în cazul adulților, de aceea aceste

cazuri vor fi tratate de specialiști pedodonți. De preferat, copii vor beneficia
de inhalosedare cu protoxid de azot, pentru a evita complicațiile anesteziei dentare.

20
 13. BIBLIOGRAFIE

Chirurgie Orala si Maxilo-faciala, vol. I, Maria Voroneanu, Carmen Vicol, Dan

Gogalniceanu, Mircea Barna, ed.Cariatide, 1994;
Chirurgie orala, Eugenia Popescu, ed.Cantes,1999;
Studiul terenului in chirurgie, Burghele TH., ed. Medicala, 1965;
Anestezia in Stomatologie si Chirurgie Maxilo-Faciala, Ganuta N., Canavea I., ed. Edimpex-
Speranta,1993;
Anestezia in stomatologie, Popescu V., ed. Medicala, 1971.
https://draristide.ro/anestezie-dentara/
https://www.doctoruldedinti.info/anestezia-in-stomatologie/
https://www.doctoruldedinti.info/complicatiile-anesteziei-dentare/
https://proceduri.romedic.ro/anestezia-in-stomatologie

21