Sunteți pe pagina 1din 3

Liturgica Generala

Partea I
Definitie.
Liturgica este disciplina a teologiei practice care se ocupa cu studiul metodic si sistematic al cultului
divin, public al Bis.Cr.Ort.
Obiectul liturgicii este cultul.
Prin cult intelegem totalitatea actelor, a formelor si a randuielilor intrebuintate de biserica, prin care
ea cinsteste pe Dumnezeu, si pe sfinti si prin care, totodata, impartaseste credinciosilor harul sfintitor al lui
D-zeu. Termenul tehnic ‘Liturgica’ deriva de la cuvantul ‘Liturghie’. In Biserica Crestina Veche, cuvantul
Liturghie avea un sens mult mai larg decat cel de azi.

Locul Liturgicii in Teologie.


Ca disciplina deosebita in cadrul Invatamantului teologic, liturgica este relativ noua – Sfarsitul
veacului al XVIII-lea si inceputul veacului al XIX-lea.
Liturgica este grupata de obicei in sectia practoca a Teologiei, ca si Catehetica, Omiletica Pastorala si
Dreptul Bisericesc, discipline cu care Liturgica sta in stransa legatura si care se ocupa cu studiul exercitarii
in practica a celorlalte doua functii ale preotiei : cea didactica sau invatatoreasca si cea Pastorala sau de
conducere.
Dreptul canonic si bisericesc, in special, are multe puncte de contact cu liturgica, deoarece unele din
hotararilesi reguluile formulate in canoanele diferitelor sinoade si ale Sfintilor Parinti se refera la chestiuni
de ordin Liturgic.
Cele mai stranse legaturi le are liturgica mai intai cu Dogmatica si cu Morala, deoarece cultul are
radacini adanci in Invatatura de Credinta si in trairea religioasa crestina, formele lui externe nefiind, in cele
mai multe cazuri decat transpunerea in practica a unor idei dogmatice si a unor reguli de viata morala. In al
doilea rand, liturgica are stranse leagturi cu IBU, care ii furnizeaza date si informatii in legatura cu Istoria
cultului.
Arheologia crestina, deasemenea, procura date si informatii privitoare mai ales la locasurile si
obiectele de cult in perioada veche, precum si la unele aspecte sau amanunte ale cultului de azi.
Istoria artei religioase (crestine), are deasmenea multe puncte de contact cu Liturgica, intrucat cultul
a pus totdeauna in serviciul sau toate formele de arta.
Istoria religiilor poate fi deasemenea utila pentru studiul liturgicii, intrucat ne poate lamuri asupra
originii sau provenientei formelor si senurilor unor rituri, ceremonii sau institutii de cult care sunt comune si
altor religii.

Folosul si Importanta studiilor liturgice.


Misiunea principala a preotului este cea de sfintitor al credinciosilor si de mijlocitor al harului Divin
care se transmite prin formele cultului.
Credinciosii vad in preot, si-l vor mai intai un Sfintitor sau Savarsitor al Cultului Divin si abia in al
doilea rand un Invatator si conducator al turmei sale. Preoul va tebui deci sa fie in primul rand un bun
slujitor pentru ca, prin calitatile sale de Liturghisitor, sa poate statisface nevoile religioase ale credinciosilor
si sa-i faca sa participe la Sfintele Slijbe cu interes, cu dragoste si in chip activ.
Pe langa vocatia si dragostea pentru oficiul sau de Liturghisitor, pe langa calitatile innascute sau
naturale care se cer unui bu slujitor si pe langa pietate sincera, un bun Slujitor va trebui sa-si insuseasca si o
temeinica pregatire Liturgica. Aprofundarea studiului Liturgicii ne ajuta sa patrundem sub invelisul extern al
formelor de cult pe care le savarsim si sa le cunoastem sensul adanc, spiritul si rostul pentru care ele au fost
instituite sau introduse in cult si importanta lor pentru viata religios-morala a noastra si a credinciosilor
nostri.
In primul rand, studiul Liturgicii este necsar pentru pregatirea profesionala a viitorului preot.
In al 2-lea rand, studiul Liturgicii este necesar preotului si in calitatea lui de Invatator al Turmei
Duhovnicesti, pentru ca il ajuta la Catehizarea Mistagogica, adica la initierea credinciosilor in tainele
cultului, prin predici si Cateheze, in care sa se explice rostul si semnificatia religioasa a actelor de cult.
Studiul Liturgicii este deasemenea folositor preotului in calitatea lui de executant principal si factor
responsabil in ceea ce priveste aplicarea constiincioasa si exacta a randuielilor de cult in parohie. Dreptul de

1|Page
supraveghere a cultului si puterea de a interveni sau de a lua masuri si a formula reguli in materie de cult,
apartine Sfantului Sinod. Dar, in practica Sfantul Sinod nu poate exercita acest drept fara colaborarea
constiincioasa a preotimii.

Scrieri de interes Liturgic in Literatura crestina din primele trei veacuri.


Din primele trei veacuri ale erei crestine nu avem o expunere sistematica asupra cultului si nici o
scriere care sa se ocupe in mod special cu probleme de ordin liturgic. In operele unora dintre Sfintii Parinti si
scriitori bisericesti din acea epoca aflam doar cateva informatii izolate si incidentale asupra cultului de
atunci, scrise mai mult cu scop misionar sau apologetic.
Astfel : Didahia (Invatatura) celor 12 Apostoli ne da pe la sfarsitul secolului intai, in cap. 9-10
modele de formule liturgice intrebuintate la serviciul euharistic ; in prima Epistola catre Corinteni, Sf.
Clement Romanul, si el cele mentionate mai sus ; Sf. Iustin Martirul si Filosoful, pe la mijlocul veacului al
2-lea ne-a lasat in prima sa Apologie, o descriere sumara a liturghiei din timpul sau.
Indicatii mai complete si mai pretioase asupra cultului crestin di primele 3 veacuri si indeosebi
asupra liturghiei – contin acele prime incercari de codificare a unor norme de viata crestina, cuprinse in
grupa scrierilor anonime si pseudoepigrafe cunoscute sub denumirea generala : Randuieli Bisericesti. Cele
mai de seama din aceste scrieri :
- Randuiala bisericeasca egipteana, identificata astazi cu scrierea Traditia Apostolica a lui Ipolit
Romanul.
- Constitutiile Apostolice sau Asezamintele Sfintilor Apostoli (cartea a VIII-a)
- Testamentum Domini nostri Jesu Christi, de origine siriaca.

Perioada Patristica – in Rasarit.


Primele scrieri din literatura Crestina cu scop si continut pur Liturgic apar abia catre sfarsitul
secolului IV, cand cultul crestin ia o dezvoltare si stralucire necunoscute mai inaite. Acum apar si cele dintai
carti liturgice, propriu-zise, sub forma de colectii de rugaciuni rostite la diverse slujbe pentru folosinta unor
ierarhi.
Mai numeroase sunt asa-numitele Cateheze Mistagogice din aceasta perioada. Rolul acestor scrieri la
inceput era unul practic, acela de a explica fie neofitilor, fie catehumenilor Tainele Initierii crestine, adica
Botezul, Mirungerea si Sf. Euharistie.
In Rasarit astefel de opere ne-au ramas de la Sf. Chiril al Ierusalimului, (in cele 5 Cateheze
Mistagogice), de la Teodor de Mopsuestia (in Omiliile Catehetice) si de la Sf. Ioan Gura de Aur.
De pe la sfarsitul secolului V inainte, adica odata cu decandenta si disparitia disciplinei
catehumenatului, comentariile liturgice de gen « Catehetico-Omiletic » dispar, facand loc celor cu scop si
caracter teologic-scolastic, lucrari de adevarata speculatie sau eruditie teologica, destinate crestinilor
avansati si zelosi in cunoasterea si aprofundarea doctrinei.
Prin analogie, cu modul alegoric de interpretare a Sf. Scripturi, explicarea Sf.Liturghii a luat si ea o
directie alegorico-mistica.Prima talcuire liturgica de acest fel este cunoscuta scriere intitulata despre Ierarhia
Bisericeasca, a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul. Pe urmele acestuia au mers aproape toti comentatorii
Liturghiei Ortodoxe, printre care :
-Sf. Maxim Marturisitorul (+662) – Mystagogia.
-Sf. Gherman I, Patriarhul Constantinopolului (+740)– Descriere a bisericii si contemplatie mistica.
-Sf. Teodor Studitul (+826)– Explicare a Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite.

Literatura Liturgica in Rasarit, dupa sfarsitul epocii patristice (sec VIII – IX)
Explicarea Liturghiei dupa aceasta perioada este comentata de mai multi comentatori greci, printre
care Theodor, Episcopul Andidelor, cu o Talcuire amanuntita a dumnezeiestii Liturghii.
Acelasi obiect il au si unele tratate anonime, dinte care unul, cu titlul ‘Cuvant cuprinzand toata
descrierea bisericii si expunerea amanuntita a tuturor ce se savarsesc in dumnezeiasca slujba’, acesta
provenind di secolele XI-XII sau chiar de mai tarziu.
Explicarea mistico-alegorica a Liturghiei a ramas predominanta pana in timpurile mai noi, in
ortodoxie. Dar incepand cu epoca de criza a Bizantului, centrul de greutate al acestei literaturi liturgice se
muta din capitala imperiului la Tesalonic. Aici se remarca doi mari talcuitori tesaloniceni ai liturghiei :
Nicolae Cabasila – ‘Talcuire a dumnezeiestii Liturghii’ (cea mai izbutita realizare a talcuirii liturgice de tip
teologic-speculativ) ; si ‘Despre Viata in Hristos’ – si arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului. Acesta din

2|Page
urma ne-a lasat mai multe scrieri liturgice, in care descrie si explica simbolismul locasului sfant si randuiala
mai tuturor serviciilor divine din timpul sau. Sf. Simeon al Tesalonicului este ultimul mare comentator
original si de valoare a Liturghiei bizantine.
Urmasii acestora au realizat lucrari ce se reduc la modeste compilatii din opera maestrilor anteriori.
Dintre ei mentionam pe Nicolae Vulgaris din sec.XVII, cu a sa cunoscuta ‘Invatatura Sfanta’, tiparita prima
data la Venetia in 1681.

Literatura Liturgica Ortodoxa la romani, in ultimele doua secole.


Literatura liturgica a fost inaugurata pe teritoriul romanesc, cu traduceri de talcuiri ale Liturghiei din
greceste. Cea dintai este o prelucrare a cunoscutei carti ‘Invatatura Sfanta’, a lui Nicolae Vulgaris, facuta de
dascalul Eremia Cacavela, cu titlul ‘Invatatura Sfanta, adica Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii, talcuire de
pe limba greciasca pe limba romaneasca’. In secolul urmator, Chesarie, eclesiarhul Mitropoliei Bucurestilor
(mai tarziu episcop al Ramnicului), a tradus in romaneste toata opera lui Simeon al Tesalonicului, sub titlul
‘Voroava de intrebari si raspunsuri’.
Prelucrari de talcuiri liturgice, dupa diverse izvoare grecesti si rusesti, au facut in sec al XIX-lea,
Arhiereul Ioanichie Evantias si preotul Cosma Mosescu, din Braila.
Manuale modeste de liturgica au tradus sau au alcatuit in sec. al XIX-lea episcopul Melchisedec
Stefanescu al Dunarii de Jos, preotul samuil Andrievici, Ghenadie - Episcopul Argesului, Arhim. Juvenal
Stefanelli, s.a.
Manuale complete de liturgica, de nivel universitar si cu caracter stiintific, am avut in romaneste
urmatoarele doua :
-Tezaurul Liturgic al Sfintei Biserici Crestine Ortodoxe de Rasarit, de dr. Badea Cireseanu.
-Liturgica Bisericii Ortodoxe. Cursuri Universitare, de Dr. V. Mitrofanovici, prelucrate, completate
si editate de Prof. Dr. T. Tarnavschi, Cernauti 1909, editia a doua Cernauti, 1929, completata de Doctor -
Nectarie Cotlarciuc.
In domeniul istoriei cultului, a lucrat mai ales preotul P. Vintilescu, fost prof. La FTB si primul
liturgist roman in adevaratul inteles al cuvantului. Nu ne-a lasat un manual complet de Liturgica, ci numai
doua parti din cursul tinut la facultate : a) Curs de Liturgica generala – Principiile si fiinta cultului crestin
ortodox si b) Curs de istoria Liturghiei. A tiparit in schimb, numeroase monografii care trateaza mai ales
probleme din istoria cultului si de filologie liturgica. Mentionam dintre acestea : ‘Cultul si ereziile’ (Teza de
doctorat), Pitesti – 1926 ; ‘Misterul Liturgic’, Bucuresti – 1929 ; Contributii la revizuirea Liturghierului
roman, Bucuresti – 1931 ; ‘Liturghierul explicat’, Bucuresti – 1972.
Activitatea Pr. Prof. P. Vintilescu a fost continuata de Pr. Prof. Dr. Ene Braniste cu lucrari ca :
‘Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila’ (teza de doctorat) ; ‘Talcuirea dumnezeiestii Liturghii’,
de Nicolae Cabasila, traducere dupa originalul grecesc si introducere; Liturghierul slavon tiparit de Macarie
la 1508, in BOR, 1958 nr.11-12 ; Liturgica generala, cu notiuni de arta bisericeasca, Bucuresti 1985 ;
‘Liturgica Speciala’,Bucuresti 1980 s.a.
Un manual de liturgica pentru seminariile si institutele teologice, ale fostilor uniti din Ardeal, este
vol II din Cursul de teologie Pastorala al Prof. Isidor Marcu.
Manuale de Tipic au scris : Melchisedec Stefanescu ; Dr. Iosif Olariu ; Prof. Aurel Popovici de la
Sibiu ; Ep. Gherontie Nicolau al Constantei s.a. Dintre manualele scolare de tipic amintim pe cele ale
profesorilor Pr. M. Dracinschi (‘Ritualul Bisericii Ortodoxe Catolice’) de la Cernauti, Pr. Gavriil
Teleaga(‘Tipiconul cu note ritualistice’) si Arhim. Fotie Balamace(‘Explicatiuni la practica liturgica) de la
Bucuresti.

3|Page