CAPITOLUL 3

CONVERTOARE DE PUTERE CU STINGERE NATURALĂ

PENTRU ALIMENTAREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU

3.1. INTRODUCERE

Din punct de vedere al consumatorilor, energia electricã furnizatã de surse

convenţionale de c.c., c.a. sau baterii reprezintã o extindere mai cuprinzãtoare a unui
produs intermediar care necesitã prelucrãri ulterioare. Cu alte cuvinte, mãrimile fizice
relevante (tensiunea, curentul şi frecvenţa acestora) necesitã un control continuu într-un
domeniu larg, cu pierderi minime. Controlul se realizeazã cu convertoare statice cu
semiconductoare de putere cunoscute sub numele de ventile de putere electronice.
Sistemele cu convertoare moderne sunt capabile sã genereze forme de tensiune şi
de curent, atât periodice, cât şi neperiodice, acoperind o gamã de frecvenţe cuprinsã între
zero şi câţiva zeci de kHz, cu un randament crescut al conversiei.
Convertoarele statice cu semiconductoare de putere pot realiza patru funcţii de
conversie:
- c.a. / c.c. (redresoare);
- c.a. / c.a. (convertoare de frecvenţã, convertoare cu circuit intermediar de c.c.);
- c.c. / c.a. (invertoare);
- c.c. / c.c.
Fiecare tip de conversie poate avea o varietate largã de topologii. În general, un
circuit care formeazã un convertor de putere se realizeazã cu elemente active şi pasive.
Spre exemplu, un sistem de conversie de mare putere, utilizat pentru alimentarea
unui motor de inducţie de putere mare (pentru controlul vitezei), poate include un
transformator de intrare, un convertor c.a. / c.c., un circuit intermediar de c.c. cu caracter
de sursã de tensiune sau de curent, un convertor c.c. / c.c. şi un transformator de ieşire.
În general, o matrice de comutaţie, aşa cum se prezintã în Fig.3.1., este o
topologie imaginabilã a convertoarelor, capabile sã realizeze conversia alternativã-
polifazatã şi conţine câte un singur ventil electronic plasat la fiecare intersecţie a liniilor
de intrare min cu liniile de ieşire mo .

Fig.3.1. Matricea generalã de comutaţie.

 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Prin adoptarea unei strategii potrivite a controlului ventilelor, este posibilã

obţinerea, pe o fazã de ieşire datã, a unei tensiuni alternative care este formatã din
segmente ale formei de undã a tensiunii de alimentare a fazelor min .
Depinzând de funcţia îndeplinitã de convertor, matricea de comutaţie poate fi
simplificatã (redusã).
În Fig.3.2., sunt prezentate douã exemple ale matricelor de comutaţie cu tiristoare.

(a) (b)

Fig.3.2. Exemple ale matricelor de comutaţie: (a) convertor c.a./c.c. cu douã pulsuri
(b) convertor de frecvenţã cu trei pulsuri.

Circuitul din Fig.3.2.a. reprezintã un redresor cu dublã alternanţã, care alimenteazã

o sarcinã formatã dintr-o sursã de tensiune electromotoare, iar Fig.3.2.b. prezintã un
schimbãtor de frecvenţã cu trei pulsuri, alimentat cu o tensiune trifazatã de frecvenţã fixã,
care determinã, la ieşire, o tensiune trifazatã de frecvenţã variabilã (utilizatã, spre
exemplu, pentru alimentarea unui motor de inducţie). Se face precizarea cã circuitele din
Fig.3.1. şi Fig.3.2.a. permit circulaţia bidirecţionalã a energiei între fazele de intrare şi
cele de ieşire.
Pentru realizarea convertoarelor necesare în sistemele de acţionãri electrice drept
ventile de putere electronice, se utilizeazã tiristoarele (cele douã tipuri convenţionale -
tiristoare normale şi ultrarapide), tiristoarele cu stingere pe poartã (GTO - Gate Turn-Off)
şi tranzistoarele bipolare (IGBT - Insulated Gate Bipolar Transistor). Presupunând cã
ventilele electronice de putere au pierderi mici, starea lor este descrisã de funcţia de
existenţã, conform [32].
Funcţia de existenţã este formatã dintr-un tren de impulsuri unitare cu valoarea
medie zero. Funcţia de existenţã, care exprimã starea ventilului (închis sau deschis), este,
de asemenea, o funcţie de legãturã între linia “i” de intrare şi linia “j” de ieşire, din cadrul
matricei de comutaţie. Fig.3.3. prezintã un ventil (întrerupãtor) oarecare Iij din cadrul
matricei de comutaţie şi Fig.3.4. aratã, drept exemplu, forma tensiunii de ieşire a unui
convertor cu trei pulsuri, complet comandat, şi funcţia de existenţã corespunzãtoare.
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Fig.3.3. Întrerupãtor izolat din cadrul matricei de comutaţie.

Fig.3.4. Forma de undã a tensiunii redresate având valoarea medie zero, pentru un
convertor cu trei pulsuri c.a./c.c. şi funcţia de existenţã corespunzãtoare.

Pentru exemplul din Fig.3.4., ecuaţia tensiunii de ieşire uo ( t ) poate fi scrisã sub
forma:
i =3
uo (t ) = ∑ H ji ( j =1) ⋅ uin i (t ) (3.1)
i =1

unde: uin i (t ) este tensiunea de intrare a fazei “i” şi H ji ( j =1) este funcţia de existenţã.
În cazul general, cu M surse de tensiune independente de intrare uin , care
formeazã elementele vectorului-coloanã [ uin ] ( M ,1) , N tensiuni de ieşire care compun
vectorul [ uo ] ( N ,1) şi toate funcţiile de existenţã exprimate ca elemente ale matricei
[ H ] ( N , M ) , se poate scrie legãtura între acestea sub forma urmãtoare:

[ uo ] ( N ,1) = [ H ] ( N , M ) ⋅ [ uin ] ( M ,1) (3.2)

Similar, dacã [io ] ( N ,1) este vectorul curenţilor de ieşire şi [iin ] ( M ,1) este vectorul
curenţilor de intrare, legãtura între curenţi este:

[iin ] ( M ,1) = [ H ] T( M , N ) ⋅ [io ] ( N ,1) (3.3)

 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

unde [ H ] ( M , N ) este matricea transpusã.

T

Teoria convertoarelor de putere cu elemente semiconductoare, bazatã pe funcţiile

de existenţã, a fost dezvoltatã de P. Wood [82], A. Kelemen [43] ş.a. şi constituie un
instrument util pentru simularea şi analiza funcţionãrii sistemelor de acţionãri electrice.

3.2. REDRESOARE CU STINGERE NATURALÃ ŞI INVERTOARE

Un convertor cu stingere naturalã de la reţeaua de alimentare este reprezentat

schematic în Fig.3.5.

(a) (b)
Fig.3.5. Reprezentarea schematicã a convertorului cu stingere naturalã de la reţeaua de
alimentare: (a) funcţionarea în regim de redresor; (b) funcţionarea în regim de invertor.

În funcţie de valoarea unghiului de comandã α şi de semnul tensiunii redresate Ud

se disting douã moduri de funcţionare: redresor şi invertor. În regimul de redresor,
energia circulã de la reţeaua de c.a. cãtre sarcina de c.c., în timp ce, pentru regimul de
invertor, energia circulã de la sursa de c.c. spre linia de c.a. De precizat este faptul cã, o
datã cu schimbarea direcţiei energiei electrice, se schimbã semnul tensiunii redresate Ud ,
în timp ce semnul curentului redresat Id rãmâne neschimbat.

3.2.1. REGIMUL DE REDRESOR

Se considerã cazul particular al unui redresor trifazat complet comandat, cu trei

pulsuri (q=3 pulsuri pe perioadã), care alimenteazã o sarcinã rezistiv-inductivã înseriatã
cu o tensiune electromotoare E având sensul opus curentului redresat (Fig.3.6.a.).

(a)
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

(b) (c)

Fig.3.6. Convertor cu trei pulsuri complet comandat: (a) circuitul echivalent; (b) formele de undã
ale tensiunii şi curentului în regimul de curent întrerupt; (c) formele de undã ale tensiunii
şi curentului în regimul de curent neîntrerupt.

Se disting douã moduri de conducţie a curentului: conducţie întreruptã şi

conducţie continuã. Conducţia curentului depinde de unghiul de aprindere al tiristorului
αa , de constanta electricã L/R şi de valoarea tensiunii electromotoare E.
Pentru analiza funcţionãrii, se considerã pentru început cazul ideal (comutaţie
idealã). De asemenea, convertorul este alimentat de la un sistem simetric trifazat de
tensiuni sinusoidale şi R, L, E sunt constante. Astfel, curentul de sarcinã este descris de
urmãtoarea ecuaţie diferenţialã:

di d
Rid + L = U m sin ωt − E (3.4)
dt

unde s-a luat, ca origine de timp (t=0), momentul trecerii prin zero a tensiunii de fazã U1.
Ecuaţia de tensiune exprimatã cu valori medii devine:

RId = U d − E (3.5)

O soluţie simplificatã a ecuaţiei diferenţiale (3.4) se obţine considerând cãderea de

tensiune pe rezistenţa R ca fiind datã de valoarea medie a curentului redresat:
Rid (t ) = RI d (3.6)

Eroarea care se face este de ordinul 10−3.

Ecuaţia (3.4) devine în acest caz:
did
RI d + L = U m sin ωt − E (3.7)
dt
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Soluţia ecuaţiei diferenţiale astfel obţinute este:

Um ⎡ E + RI d ⎤
i (t ) = ⎢ cosα a − cosωt + (α a − ωt ) ⎥ + I 0 (3.8)
ωL ⎣ Um ⎦

αa
unde s-a ţinut cont de condiţia iniţialã i ( ) = I 0 , I 0 fiind valoarea minimã a curentului
ω
redresat în momentul intrãrii în conducţie a unui tiristor.
Legãtura între unghiul de aprindere α a (care se mãsoarã din momentul trecerii
tensiunii prin zero) şi unghiul de comandã α (care se mãsoarã din momentul comutaţiei
π π
naturale - α nat = − ) este datã de relaţia:
2 q
π π
αa = − +α (3.9)
2 q

Valoarea medie a curentului redresat se calculeazã ţinând cont de relaţiile (3.5) şi

(3.8):

1 αa+β Um ⎡ β β Ud β 2 ⎤
Id = ∫ id (ωt )dωt = β cosα a − 2 sin cos(α a + ) − +I (3.10)
β αa βωL ⎢⎣ 2 2 2U m ⎥⎦ 0

Relaţia de mai sus are caracter de generalitate, fiind valabilã atât în regim de
2π
conducţie întreruptã ( I 0 = 0; β < ), cât şi în regim de conducţie continuã (
q
2π
I 0 ≥ 0; β = ).
q
În regimul de conducţie continuã, ţinând cont de legãtura între unghiul de
aprindere α a şi unghiul de comandã α (3.9), relaţia (3.10) devine:

q U m ⎡ 2π ⎛π ⎞ π U d 2π 2 ⎤
Id = sin⎜ − α ⎟ + 2 sin sin α − +I (3.11)
2π ωL ⎢⎣ q ⎝q ⎠ q U m q 2 ⎥⎦ 0

Pentru calculul valorii medii redresate Ud, se pune condiţia de sfârşit a conducţiei:

αa + β
i( ) = I0 (3.12)
ω

care este introdusã în relaţia curentului redresat (3.8), rezultând relaţia general valabilã de
mai jos:
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

cosα a − cos(α a + β ) Um ⎛ β π⎞ β
Ud = Um = cos⎜α + − ⎟ sin (3.13)
β β ⎝ 2 q⎠ 2
2

Pentru regimul de conducţie continuã, se particularizeazã relaţia (3.13) pentru

2π
β = :
q
q π
U d = U m sin cosα = U d 0 cosα (3.14)
π q
q π
Tensiunea medie redresatã U d 0 = U m este tensiunea maximã obţinutã
sin
π q
pentru cazul în care redresorul este necomandat (realizat cu diode).
Acum se poate exprima valoarea medie a curentului redresat Id în funcţie de Ud0 :

Ud0 ⎛ π π⎞
Id = ⎜1 − ctg ⎟ sin α + I 0 (3.15)
ωL ⎝ q q⎠