CAPITOLUL 3

3.3. CONVERTOARE BIDIRECŢIONALE - DUALE

Un convertor cu stingere naturalã complet comandat poate furniza tensiune

continuã de polaritate oarecare la bornele de ieşire (tensiune pozitivã pentru regimul de
redresor şi tensiune negativã pentru regimul de invertor). În schimb, curentul continuu îşi
pãstreazã sensul indiferent de regimul de funcţionare al convertorului (sens impus de
tiristoare). Pentru acest motiv, un singur convertor complet comandat poate funcţiona în
douã cadrane ale planului Ud - Id .
Un convertor de patru cadrane, care furnizeazã ambele polaritãţi pentru tensiune şi
curent, este format din douã convertoare de douã cadrane. Circuitul realizat este cunoscut
sub numele de convertor dual sau bidirecţional.
În Fig.3.12., sunt prezentate cele mai uzuale convertoare bidirecţionale.

(a) (b)

(c)
Fig.3.12. Convertoare bidirecţionale: (a) conexiune în cruce;
(b) conexiune în antiparalel; (c) conexiune în H.
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Circuitul echivalent idealizat (simplificat) al convertorului bidirecţional este

prezentat în Fig.3.13.

Fig.3.13. Circuitul echivalent al convertorului bidirecţional.

Cele douã convertoare din care este compus convertorul bidirecţional pot fi
comandate simetric (în acelaşi timp) sau alternativ.
În cazul controlului simetric, unul din cele douã convertoare funcţioneazã în regim
de redresor şi celãlalt funcţioneazã în regim de invertor, tensiunea medie redresatã
furnizatã de cele douã convertoare fiind egalã. Presupunãnd cã tiristoarele sunt ideale,
egalitatea tensiunilor medii de ieşire (U d 0 cosα 1 = U d 0 cosα 2 ) implicã egalitatea
unghiului de comandã (întârziere) al redresorului, α 1, cu unghiul de avans al invertorului,
λ2 (sau α 1 + α 2 = π ). Caracteristicile de control pentru convertorul bidirecţional sunt
prezentate în Fig.3.14.

Fig.3.14. Caracteristicile de control ale convertorului bidirecţional

pentru modul de funcţionare cu curenţi de circulaţie.
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Dacã controlul nu este simetric şi α 1 < λ2 (α 1 + α 2 < π ), va apãrea o

componentã continuã de tensiune în sensul curentului de circulaţie ce parcurge cele
douã convertoare. Aceastã tensiune va genera un curent de scurtcircuit care nu
parcurge circuitul de sarcinã. Astfel condiţia de funcţionare sigurã este α R ≥ λI (
α R + α I ≥ π ), unde α R este unghiul de comandã al primului convertizor care
funcţioneazã în regim de redresor şi α I este unghiul de comandã al celui de al doilea
convertizor care funcţioneazã în regim de invertor.
Oricum, chiar dacã este îndeplinitã condiţia α R + α I ≥ π , va apãrea o tensiune
alternativã (de circulaţie) la bornele celor douã convertoare care compun convertorul
bidirecţional. Aceastã tensiune determinã apariţia unui curent de circulaţie unidirecţional
între cele douã convertoare, curent ce nu parcurge circuitul de sarcinã.
Fig.3.15. prezintã formele de undã ale tensiunilor de ieşire, ale tensiunii de
circulaţie şi ale curentului de circulaţie pentru cazul particular al convertorului
bidirecţional cu şase pulsuri în montaj antiparalel, realizat cu douã convertoare trifazate
în punte complet comandatã, controlul fiind simetric (α R + α I = π ).

(a)

(b)

Fig.3.15. Formele de undã pentru convertorul bidirecţional cu şase pulsuri comandat simetric,
α R + α I = π : (a) tensiunea de ieşire a convertorului; (b) tensiunea şi curentul de circulaţie.

În timp ce tensiunea de circulaţie la bornele celor douã convertoare este alternativã

(valoarea medie este zero), curentul de circulaţie are o formã pulsatorie. Curentul de
circulaţie conduce la pierderi suplimentare în sistemul de alimentare şi, de asemenea,
afecteazã factorul de putere al liniei de alimentare. De aceea, valoarea lui trebuie limitatã
prin introducerea unor inductivitãţi şi prin un control automat adecvat. Valoarea medie
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

admisibilã a curentului de circulaţie este de 10% din valoarea curentului de sarcinã

nominal.
Funcţionarea convertorului bidirecţional fãrã curent de circulaţie se bazeazã pe
blocarea convertorului, care nu este implicat în impunerea curentului de sarcinã. Acest
mod de funcţionare se mai numeşte funcţionare cu blocare de impulsuri. Informaţii
privind blocarea sau nonblocarea unui convertor sunt furnizate sistemului de comandã
prin intermediul circuitelor logice şi al traductoarelor de curent. Pentru o funcţionare
sigurã, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
- când unul dintre convertoare este în conducţie, celãlalt trebuie sã fie blocat;
- când semnul curentului de sarcinã necesitã o modificare, trebuie blocat
convertorul care era în funcţiune şi trebuie comandat convertorul blocat;
- impulsurile de comandã pe grilã ale tiristoarelor unui convertor se pot bloca numai
când curentul de sarcinã a ajuns la zero.
Dacã apar disfuncţionalitãţi în comandã care conduc la apariţia impulsurilor de
comandã pe ambele convertoare, se produce apariţia curentului de scurtcircuit care poate
deteriora circuitul convertorului bidirecţional.
O soluţie economicã, care limiteazã valoarea curentului accidental de scurtcircuit,
este convertorul bidirecţional în H, care are în construcţia sa o inductivitate de limitare în
circuitul de c.c. , aşa cum este prezentat în Fig.3.12.c.

3.4. MODELUL MATEMATIC

Având în vedere cã redresoarele sunt formate din circuite discrete neliniare, este
necesarã descrierea lor cu ajutorul modelelor simplificate continui şi liniare. Sã
considerãm, spre exemplu, un convertor în punte trifazatã complet comandatã, care este
cel mai des utilizat în sistemele de acţionãri electrice şi este reprezentat schematic în
Fig.3.16.a. Sã considerãm, de asemenea, cã tiristoarele sunt comutatoare ideale şi unghiul
de comutaţie µ ≤ 60o .

(a) (b)
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Fig.3.16. Convertor trifazat în punte complet comandatã:

(a) reprezentarea schematicã; (b) circuitul echivalent.

Utilizând relaţiile (3.25) şi (3.26), pentru q=6, tensiunea medie redresatã, care ţine
cont de comutaţie, devine:
3ωLc
U dc = U d − ∆U dc = U d 0 cosα − Id (3.40)
π

ecuaţia (3.40) poate fi scrisã sub forma:

U dc = U d 0 cosα − Re I d (3.41)

unde Re = 3ωLc / π este rezistenţa internã echivalentã a sursei de alimentare, vãzutã la

bornele de c.c.
În procesul tranzitoriu, curentul redresat id(t) nu este constant şi forma acestuia
este, de asemenea, influenţatã de inductivitatea sursei de alimentare. În timpul procesului
de comutaţie, pentru acest tip de convertor, inductivitatea sursei de alimentare este
1 3
Lc + Lc = Lc , în timp ce, în afara lui, este 2 Lc . Atât timp cât unghiul de comutaţie
2 2
este mult mai mic decât cel de conducţie, se poate aproxima cã inductivitatea echivalentã
a sursei de alimentare este egalã cu 2Lc .
Aceste fiind spuse, circuitul echivalent al convertorului poate fi reprezentat ca în
Fig.3.16.b.
Astfel, din circuitul echivalent, se poate spune cã rezistenţa fictivã a sursei de
alimentare nu afecteazã numai curentul de scurtcircuit, ci şi constanta de timp a
circuitului de c.c.
Rezistenţa şi inductivitatea echivalentã a sursei de alimentare pot fi exprimate în
unitãţi relative utilizãnd, ca mãrimi de bazã, curentul mediu redresat nominal Idn şi
tensiunea medie redresatã nominalã Udcn .

I dn I I L
re = Re ; Le dn = Re dn e = re Te (3.42)
U dcn U dcn U dcn Re

Deoarece Le = 2 Lc şi Re = 3ωLc / π , se poate scrie constanta de timp electricã sub

forma:

2π
Te = (3.43)
3ω n

unde ω = ω n este pulsaţia nominalã.

Pentru completarea modelului matematic al convertorului, trebuie ţinut cont şi de

circuitul de comandã. Unghiul de comandã α al convertorului este determinat prin
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

comparea a douã semnale: tensiunea alternativã usnc(t), sincronizatã cu tensiunea sursei de

alimentare, şi tensiunea de comandã ucom . Presupunem o variaţie cosinusoidalã a
tensiunii alternative, principiul de control fiind ilustrat în Fig.3.17.

Fig.3.17. Controlul unghiului de comandã α .

Se poate scrie astfel:
usnc (t ) = U snc,m cos ω n t (3.44)

U com
α = arccos (3.45)
U snc,m

În unitãţi relative, tensiunea de comandã se defineşte astfel:

U com
ucom = (3.46)
U snc,m

şi, deoarece U com = U snc,m cosα (Fig.3.17), rezultã:

cosα = ucom (3.47)

Astfel, pentru funcţionarea convertorului în gol, se obţine valoarea tensiunii medii
redresate ideale sub forma urmãtoare:

ud = ud 0 cosα = ud 0 ⋅ ucom (3.48)

unde ud 0 = U d 0 / U dcn .

Convertorul cu stingere naturalã de la reţea este caracterizat de un timp mort în

rãspunsul sãu la semnal-treaptã de comandã. Timpul mort rezultã deoarece o schimbare a
semnalului de comandã nu are efect instantaneu asupra tiristoarelor şi depinde de
momentul în care se modificã semnalul de comandã. Timpul mort în rãspunsul
convertorului variazã în domeniul [T/q, 0]. Din acest motiv, se considerã un timp mort
mediu dat de relaţia urmãtoare:
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

T
τ0 = (3.49)
2q

unde T este perioada tensiunii de alimentare.

Ţinând cont de efectul timpului mort asupra rãspunsului dinamic al convertorului,
se poate exprima tensiunea de ieşire a convertorului pentru funcţionarea în gol, utilizând
transformata Laplace:

ud 0α ( s) = ud 0 ⋅ e− sτ 0 ucom ( s) (3.50)

Dacã timpul τ 0 este mult mai mic decât constanta de timp dominantã din cadrul
sistemelor de control în buclã închisã, pentru simplificarea analizei se descompune
exponenţiala cu ajutorul seriei Taylor şi se pãstreazã primii doi termeni. În acest caz,
relaţia (3.50) se simplificã astfel:
ud 0
ud 0α ( s) = u ( s) (3.51)
1 + sτ 0 com
Relaţia (3.51) reprezintã modelul matematic liniar şi continuu al circuitului de
control al convertorului.