CAPITOLUL 3

3.2.2. COMUTAŢIA

Prin comutaţie se înţelege procesul de trecere a curentului dintr-o ramurã de circuit

pe altã ramurã. Pe durata comutaţiei, în ambele ramuri circulã curent (conduc atât
tiristorul care intrã în conducţie, cât şi cel care trebuie sã iasã din conducţie). Acest
proces este influenţat de inductivitatea vãzutã între anodul tiristorului şi sursa de tensiune
care, în cazul real, reprezintã suma între inductivitatea de scãpãri a transformatorului de
alimentare, inductivitatea datoratã conexiunilor şi cea care limiteazã panta de creştere a
curentului prin tiristor (dacã aceasta existã). Ca un rezultat imediat al comutaţiei, se
evidenţiazã neaplicarea tensiunii inverse la bornele tiristorului care iese din conducţie în
acelaşi timp cu impulsul de comandã al tiristorului care trebuie sã intre în conducţie,
neaplicarea fiind astfel întârziatã cu un timp proporţional cu unghiul de comutaţie µ .
Formele de undã ale tensiunii de alimentare şi ale curenţilor prin tiristorul care
intrã în conducţie şi prin tiristorul care iese din conducţie, în procesul de comutaţie
(referitor la circuitul din Fig.3.6.), sunt prezentate în Fig.3.7.
Neglijând rezistenţa conexiunilor între convertor şi sursa de alimentare şi
presupunând cã tiristoarele sunt comutatoare ideale, curenţii care apar în procesul
comutaţiei sunt descrişi de urmãtoarele ecuaţii:
did di
u1 − E = Rid + L + Lc 1 (3.16)
dt dt
did di2
u2 − E = Rid + L + Lc (3.17)
dt dt
La care se adaugã condiţia de comutaţie reuşitã:

i1 + i2 = id (3.18)
Prin adunarea ecuaţiilor (3.16) şi (3.17) şi ţinând cont de (3.18), rezultã:

1 1 di
(u1 + u2 ) − E = Rid + ( L + Lc ) d (3.19)
2 2 dt

Valoarea instantanee a tensiunii redresate este datã de relaţia:

did
ud (t ) = E + Rid + L (3.20)
dt

Din (3.19) şi (3.20), valoarea instantanee a tensiunii redresate devine:

1 1 di
ud (t ) = (u1 + u2 ) − Lc d (3.21)
2 2 dt
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Fig.3.7. Formele de undã ale tensiunilor şi curenţilor în procesul de comutaţie T1 -T2 .

Din relaţia (3.19) se deduce cã circuitul de comutaţie poate fi înlocuit cu unul

echivalent, unde sursa de tensiune este egalã cu media aritmeticã a tensiunilor fazelor
care conduc, iar cele douã inductivitãţi de comutaţie Lc sunt conectate în paralel la
bornele sarcinii.
Valoarea instantanee a tensiunii ∆udc (t ) , mãsuratã de la tensiunea u2 pânã la
1
media aritmeticã (u1 + u2 ) (porţiunea haşuratã în perioada de comutaţie µ), este:
2
1 1
∆udc (t ) = u2 − (u1 + u2 ) = (u2 − u1 ) (3.22)
2 2
Conform Fig.3.6.a., pe ochiul de reţea format de sursele de tensiune u1 , u2 , de
inductivitãţile de comutaţie şi de tiristoarele T1 şi T2 , se poate determina legãtura între
tensiuni şi curenţi:
di di
u1 − u2 = Lc 1 − Lc 2 (3.23)
dt dt

Ţinând cont de (3.22) şi (3.23), se poate calcula acum valoarea medie a acestei
tensiuni:

α +µ I1 µ
q q 0 q
∆U dc = ∫ ∆udc ( t ) dωt = ωLc [ ∫ di2 − ∫ di1 ] = ωLc [ I 1 µ + I 1α ] (3.24)
2π α 4π 0 I1α 4π

Dacã L → ∞ , ceea ce este echivalent cu id (t ) = I d = const. , atunci :

 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

I1 µ = I1α = I d
q (3.25)
∆U dc = ωL I
2π c d

∆U dc reprezintã, în acest caz, tocmai valoarea medie a tensiunii cu care se

micşoreazã tensiunea medie redresatã când se neglijeazã comutaţia:

cosα − cos(α + µ )
∆U dc = U d − U dc = U d 0 (3.26)
2

unde Udc este tensiunea medie redresatã când se ţine cont de efectul comutaţiei, care,
conform Fig.3.7., se calculeazã ca mai jos:

q α α +µ u + u 2π / q
U dc = [ ∫ u1dωt + ∫ 1 2 dωt + ∫ u2 dωt ] =
2π 0 α 2 α +µ
(3.27)
q π cosα + cos(α + µ ) cosα + cos(α + µ )
= U m sin = Ud 0
π q 2 2

Conform Fig.3.7., în relaţia (3.27) s-a ţinut seama cã:

π
u1 (t ) = U m cos(ωt + ) (3.28)
q
π
u2 (t ) = U m cos(ωt − ) (3.29)
q

Conform relaţiilor (3.25) şi (3.26), se poate determina unghiul de comutaţie µ :

ωLc I d
cosα − cos(α + µ ) = (3.30)
U m sin(π / q )
sau:
ωLc I d
µ = arccos[1 − ]−α (3.31)
U m sin(π / q )
În cazul particular când α = 0 , unghiul de comutaţie devine:

⎡ ωLc I d ⎤
µ = µ 0 = arccos ⎢cos α − ⎥ (3.32)
⎣ U m sin(π / q ) ⎦

în timp ce, pentru α = π / 2 , unghiul µ are cea mai micã valoare:

⎡ ωLc I d ⎤ π
µ min = arccos ⎢− ⎥− (3.33)
⎣ U m sin(π / q ) ⎦ 2
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Datoritã faptului cã relaţia i1 + i2 = I d este satisfãcutã, se poate considera cã sursele

de tensiune ale fazelor (care sunt în conducţie) sunt scurtcircuitate de inductivitatea 2Lc în
procesul de comutaţie. În acest caz, curentul i2 poate fi privit ca un curent de
scurtcircuit isc .
Pentru a determina expresiile curenţilor i1(t) şi i2(t) în procesul de comutaţie, se
ţine seama de urmãtoarele ecuaţii de tensiune scrise pe ochiurile de reţea formate de
sursele de tensiune şi sarcinã:
⎧ di1
⎪ud − u1 = − Lc dt
⎨ (3.34)
⎪u − u = − L di2
⎩ d 2 c
dt
Se eliminã curentul i2(t) din cele douã ecuaţii ale sistemului (3.34), rezultãnd
urmãtoarea ecuaţie diferenţialã:
di1 u1 − u2 U π
= = − m sin sin ωt (3.35)
dt 2 Lc Lc q

Integrând ecuaţia (3.35) şi ţinând cont de condiţia iniţialã (i1(ωt = α ) = I d ), se

determinã expresia curentului i1(ωt ) :
Um π
i1 = I d − sin (cosα − cosωt ) (3.36)
ωLc q
şi pentru curentul i2 (ωt ) :
Um π
i2 = sin (cosα − cosωt ) (3.37)
ωLc q
Curentul de scurtcircuit se defineşte ca fiind curentul i2 pentru α = 0:
Um π
sin (1 − cos ωt) = I sc,m (1 − cosωt )
i sc (t ) = (3.38)
ωLc q
unde I sc,m reprezintã valoarea de vârf a curentului de scurtcircuit. Forma curentului de
scurtcircuit este prezentatã în Fig.3.8., care prezintã, de asemenea, formele de undã ale
curenţilor de fazã în timpul procesului de comutaţie pentru un unghi de comandã
oarecare α .
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Fig.3.8. Curentul de scurtcircuit.

În cazul convertoarelor cu stingere naturalã de la reţea pentru sisteme de putere

medie şi mare, unghiul de comutaţie poate varia între 10o şi 30o. Datoritã procesului de
comutaţie, tensiunea de ieşire scade o datã cu creşterea curentul de sarcinã (pentru
α=const. ). Comutaţia are acelaşi efect ca şi o sursã de tensiune cu rezistenţã internã
diferitã de zero.
Dacã este aplicatã, la ieşirea convertorului, o sarcinã variabilã (de la zero la
valoarea nominalã), caracteristica Ud=f(Id) depinde de funcţionarea în regim de conducţie
continuã sau întreruptã. Aceste caracteristici sunt prezentate în Fig.3.9. pentru cazul
particular al convertorului cu 3 pulsuri care alimenteazã o sarcinã R-L-E .

Fig.3.9. Caracteristicile de comandă pentru un convertor c.a./c.c. cu trei pulsuri.

 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

3.2.3. REGIMUL DE INVERTOR

Ecuaţia (3.14) aratã cã tensiunea medie redresatã poate avea valori negative dacã
π
unghiul de comandã a se gãseşte în domeniul ÷ π . Funcţionarea convertorului în acest
2
caz este cunoscutã sub numele de regim de invertor. O reprezentare schematicã a
convertorului cu stingere naturalã de la reţea, care funcţioneazã în regim de redresor şi în
regim de invertor, se poate face ca în Fig.3.10. Tensiunea redresatã în regimul de invertor
are semnul opus curentului care circulã prin tiristor. În acest mod de funcţionare, energia
electricã generatã de sursa de tensiune electromotoare E este transferatã reţelei de c.a.

(a) (b)
Fig.3.10. Reprezentarea schematicã a convertorului cu stingere naturalã:
(a) regimul de redresor; (b) regimul de invertor.

Fig.3.11. prezintã formele de undã ale tensiunii şi curentului pentru un invertor

multipuls (spre exemplu cu 3 pulsuri conform Fig.3.6.a.) pentru cazul conducţiei continue
şi cu considerarea comutaţiei. Utilizând Fig.3.11., se pot formula condiţiile de
funcţionare sigurã în regimul de invertor:

α ≤ α max = π − µ − γ sau λ min ≥ µ + γ (3.39)

unde:
α + λ = π , α este unghiul de comandã al convertorului, determinat faţã de punctul
de comutaţie naturalã în regimul de redresor (punctul M);
λ este unghiul de control în avans, determinat faţã de punctul de comutaţie naturalã
în regimul de invertor (punctu N);
µ este unghiul de comutaţie;
γ este unghiul de gardã în care tiristorul poate sã-şi refacã capacitatea de blocare.
De precizat este faptul cã satisfacerea condiţiei (3.39) are ca efect limitarea
tensiunii medii la bornele invertorului, la valoarea U dI ≤ U d 0 cos λ .
 Convertoare de putere pentru alimentarea motoarelor de curent continuu

Un alt aspect care trebuie remarcat este acela cã, pentru a funcţiona în regim de
invertor, este necesarã schimbarea sensului tensiunii electromotoare E faţã de cazul
funcţionãrii în regim de redresor.

Fig.3.11. Formele de undã pentru funcţionarea în regim de invertor a convertorului cu trei pulsuri.

Pentru a înţelege aspectul fizic al condiţiei date de (3.39), sã presupunem cã, în

regimul de invertor, curentul parcurge tiristorul de pe faza 1. Dacã acest tiristor nu s-a
blocat (şi nu şi-a refãcut capacitatea de blocare) în intervalul γ (la stânga punctului N),
atunci el este capabil sã conducã curentul în intervalul de la dreapta punctului N, preluând
astfel curentul de sarcinã (deoarece el blocheazã intrarea în conducţie a tiristorului de pe
faza 2). În acest caz, curentul care parcurge tiristorul fazei 1 va creşte foarte rapid, în
timp ce tensiunea anodicã a acestuia creşte la o valoare egalã cu suma dintre tensiunea E
şi valoarea de vârf a tensiunii de fazã. Aceastã funcţionare poate fi echivalatã cu un
scurtcircuit.