E.P.I.

2. Prezentare generală:
Importanţa descrierii modelelor de comportament a fost recunoscută
de psihologi. H. Eysenck a descris comportamentul pornind de la două
dimensiuni principale: extraversie-introversie (E) şi nevrotism (instabilitate)-
stabilitate (N).

3. Personalitate şi experiment psihologic

Existenta caracteristicilor comune de personalitate permite studiul
statistic al trasaturilor. Factorul N este strâns legat de ereditate (labilitatea şi
autonomia sistemului nervos). In timp ce factorul E este strîns legat de
gradul de excitaţie şi inhibiţie al SNC. Această balanţă este posibil să fie în
mare măsură moştenită prin formaţiunea reticulată. Puternica influenţă a
eredităţii asupra E şi N a fost demonstrată prin diferite studii, dar cele mai
semnificative concluzii au fost cele formulate de Shields care a demonstrat
strânsa corelaţie între extraversie şi nevrotism. În general, există o influenţă
semnificativă a eredităţii asupra tuturor factorilor E ,N şi P, se pare chiar mai
mult decât se crede.
Alte cercetări au demonstrat existenţa unei influenţe semnificative asupra
gradului de introversie-extraversie a drogurilor (medicamentelor). O
detaliată listă a cercetărilor empirice se găseşte în "Biological Basis of
Personality" (Eysenck, 1967). De asemenea s-a dovedit existenţa unei relaţii
între extraversie şi condiţionare, nivel de aspiraţie, deprivare senzorială,
creşterea timpului de reacţie, conditionare verbala, etc.

4. Natura factorilor E - I, si N.
Modelul E-I este asemănător cu modelul lui Jung, există un continuu
între factorul E tipic şi factorul I tipic. Urmează descrierea formelor tipice,
care se întâlnesc foarte rar.
Nevroticul este descris de Eysenck similar cu Woodworth.
Caracteristici tipice pentru N înalt: nelinştit, melancolic, frecvente depresii,
insomnii, predispus la boli psihosomatice, hipertimie, reacţii puternice la
stimuli şi revenire dificilă la normal, discordanţă cognitie-afectivitate, ceea
ce justifica un comportament iraţional, uneori rigid.
În combinaţie cu extraversia: neliniştite, hiperestezie până la
agresivitate. Are preocupări pentru lucruri care ar putea face rău,
reacţionează puternic emoţional si frecvent fara un stimul real, adica la
propriile inchipuiri si fantasme
Individul stabil manifestă un răspuns emoţional slab, poate reveni
relativ rapid la "zero" după un eveniment stresant.
Aceste descrieri se referă mai mult la personalitate în forma sa
fenotipică, pe când testele experimentale se referă mai mult la personalitate
în forma sa genotipică. Comportamentul observabil este în funcţie de tipul
constituţional aflat în interacţiune cu mediul înconjurător, din această
interacţiune reieşind şi diferenţele fenotipice sub forma extraversie-
introversie. Nu diferă observaţiile asupra elementelor de fenotip de cele
realizate în experimentele de laborator (genotipice).

5. Scala P şi natura psihotismului.

Scările P, E şi N utilizate în chestionar au fost realizate prin studii
factoriale folosindu-se în fiecare caz personalităţi uşor diferite - selectate
printr-o testare anterioară şi ţinând cont de consideraţii teoretice. Etalonarea
s-a realizat prin testări numeroase pe adulţi şi copii.
În realizarea itemilor s-au utilizat tehnici pentru: 1) eliminarea, sau
reducerea corelaţiei între factori, 2) eliminarea itemilor care vizează doi
factori în acelaşi timp, 3) creşterea coeficientul de validitate.
S-a încercat să se asigure independenţa celor trei dimensiuni ale
personalităţii atit intre ele cit si de inteligenţă.
Variabila P. Psihoticii, criminalii se găsesc în partea superioară a
scării. Cei descrişi ca fiind solitari, agresivi nu se potrivesc nicăieri, ei pot fi
cruzi şi nervoşi, lipsiţi de trairi empatice, în general instabili, ostili şi
agresivi. Sunt atraşi de lucrurile bizare şi neobişnuite, dispreţuiesc pericolul.
Experimentele de validare a scalei pe populatie sub 14 ani au dat rezultate
neclare. Ei pot fi caracterizati astfel: - copii ciudati, izolati, buclucaşi,
glaciali, fără sentimente pentru ceilalţi, oameni ori animale. Socializarea este
un concept străin atit pentru pentru adulţi cit şi pentru copii, empatia şi
sentimentele de vinovatie , de asemenea. Caracterizările date sunt valabile
pentru extreme, totuşi elementul de mijloc apare mai frecvent.
În ciuda termenului psihotic, scala este mai puţin adecvată
patologicului, mai adecvată fiind normalităţii (eventual pentru
comportamentele care devin patologice doar în cazuri extreme). De aceea
această scală este folosită în studiul personalităţilor normale. Scala P
măsoară gradul de deteriorare psihotică. Nu diferenţiază între sexe ,decât în
privinţa agresivităţii şi a ostilităţii, unde prin cutuma este de aşteptat ca
bărbaţii să fie mai sus poziţionaţi. Bărbaţii şi femeile situate în partea
superioară a scalei au conduite masculine. Situarea în partea de jos a scalei
indică manifestarea unor conduite de tip feminin. Baza biologică a variabilei
P este legată de secreţia de hormoni sexuali masculini, fapt explicativ şi în
cazurile femeilor cu antecedente de crimă, situate într-o poziţie superioară pe
scala P.
 6. Scala L.
Îşi propune să măsoare tendinţa de simulare, disimulare ce apare în situaţia
de expertiză. Scala posedă un grad mare de unitate factorială, itemii
individuali sunt de tip sarcină. Dificultatea constă în a considera aceşti
factori drept nimic altceva decât indicatori ai disimulării. Dificultatea
principală este legată de gradul de disimulare deoarece scara L măsoară de
asemenea un factor al personalităţii stabile care s-ar putea să denote un
anume grad de naivitate socială. Un scor redus arată un subiect care nu
disimulează. Empiric acest fapt nu este adevărat - nu există o scădere a
validităţii în condiţiile unei reduse disimulări, cum nu există nici o creştere a
validităţii în condiţiile unei puternice disimulări, prin urmare scala trebuie să
măsoare o funcţie stabilă de personalitate. Din păcate prea puţine sunt
cunoştinţele despre natura acestei funcţii a personalităţii. Condiţiile
motivaţionale ale disimulării pot fi distinse de cele nemotivaţionale,
diminuând corelaţia dintre N şi L. Atunci când condiţiile sunt astfel încât
produc un grad înalt de motivare înspre disimulare corelaţia N-L este relativ
înaltă. Când condiţiile sunt astfel încât să furnizeze puţină motivaţie pentru
disimulare, relaţia N-L este relativ mică sau dispare. În condiţiile unei slabe
motivaţii rezultatele pe scala L pot fi folosite ca o măsură a unei funcţii de
personalitate oricare ar fi ea şi care se măsoară în momentul respectiv. În
condiţiile unei puternice motivaţii, adică când corelaţia N-L este puternică,
scala L poate fi folosită avantajos pentru a determina disimulanţii. Nu există
un punct limită pentru a stabili diferenţa de disimuare - în mod corect
depinzând de eşantion.
Scorul pe scala L scade odată cu vârsta la copii sau creşte cu vârsta la adulţi.
Trebuie corelate scorurile joase pe scala L cu celelalte variabile de
personalitate relevate. Vor trebui diminuate cele mai înalte 5% din scorurile
de pe scala L.

Evolutia scorurilor pe scale in functie de alte criterii

- P: scoruri mai mari la bărbaţi, declin general o dată cu vârsta. Rata
declinului este mai mare pentru bărbaţi, pierderea proporţională, deşi mai
mare la bărbaţi, prezintă diferenţe mai mici între sexe.
- E: bărbaţii devin evident mai introvertiţi cu vârsta. Tendinţa similară
la femei este mai puţin vizibilă, deşi urmează aceeaşi direcţie.
- N: Declin general cu vârsta, tendinţele sunt cvasiparalele; femeile au
scoruri mai mari decât bărbaţii.
- L: Femeile au scoruri mai mari, declin general.
Aceste rezultate sunt similare cu cele raportate de alte versiuni ale scalelor,
singura excepţie ar fi lipsa declinului extraversiei la femei în aceeaşi măsură
ca la bărbaţi. La subiecţii peste 50 de ani femeile au scoruri totale mai mari,
pe când, în cazul grupurilor mai tinere, bărbaţii obţin scoruri mai mari. O
analiză statistică specială s-a făcut pentru testarea semnificaţiei vârstei şi a
tendinţelor de vârstă observate. S-a luat în considerare eşantionul care a
completat toate cele patru scale. Pentru analizarea influentei clasei sociale
subiecţii au fost împărţiţi în: clasă mijlocie de vârf, clasă mijlocie, clasă
mijlocie joasă, clasă muncitoare calificată, clasă muncitoare semi- sau
necalificată. S-a renunţat la grupul de 60 - 69 de ani datorită numărului mic.
12. Inteligenţă şi personalitate.
Lucrările anterioare asupra E.P.I. şi inteligenta au arătat că nu există
corelaţie între înteligenţă - E şi N. A existat o tendinţă distinctă pentru L de a
corela negativ cu inteligenţa; copiii şi adulţii inteligenţi au scoruri L mici.
Studii cu versiuni anterioare ale scalei P au tins să evidenţieze corelaţii
negative de ordinul 0,2 - 0,3 între P şi inteligenţă. Există unele indicii că
procesul maturizării copiiilor s-ar produce mai rapid la extraverţi decât la
introverţi. Eysenck şi Cookson (1969) îmbogăţesc aceste date: în şcoala
primară extraversia şi I.Q. corelează pozitiv, în timp ce în şcoala secundară
această relaţie se inversează, încât treptat introverţii prezintă un I.Q. mai
mare şi realizări mai bune. Motivul acestei schimbări este desigur unul
speculativ, pot exista şi alte explicaţii decât cea a ratelor diferite de
maturizare. În studiile universitare introverţii au succese mai mari decât
extraverţii. Corelaţiile nu sunt înalte, dar fenomenul fiind interesant este
important de menţionat.
13. Administrarea.
Instructajul se citeşte tare, în grup sau individual. Nu trebuie amplificat sau
alterat. Se verifică răspunsul la toate întrebările pentru evitarea eventualelor
omisiuni. În cazul subiecţilor analfabeţi sau orbi se citesc întrebările şi se
înregistrează răspunsurile. Pentru anumiţi subiecţi sau pacienţi se pot da
instrucţiuni adiţionale la completarea E.P.Q. în modul în care sunt şi simt
acum sau înainte de boală, funcţie de scopul investigaţiei. Se recomandă
folosirea pentru P, E, N şi L a dimensiunilor: încăpăţânare, rigiditate (tough-
mindedness), extraversie, emoţionaliate şi dezirabilitate socială.
14. Scorarea.
Se realizează prin folosirea foilor de scorare. Sunt patru chei penru forma
pentru adulţi şi patru pentru versiunea Junior. Există câte o grilă pentru
fiecare dimensiune. Se acordă un punct pentru fiecare răspuns conform
grilei. Scorul total reprezintă suma acestora care se trece în spaţiile speciale
din chestionar numerotate în ordine P, E, N şi L.