Vestitorii primăverii

Dintr-alte ţări, de soare pline, Şi-acum veniţi cu drag în ţară!

Pe unde-aţi fost şi voi străine, Voi revedeţi câmpia iară,

Veniţi, dragi păsări, înapoi Şi cuiburile voastre-n crâng!

Veniţi cu bine! E primăvară, primăvară!

De frunze şi de cântec goi, Aş vrea la suflet să vă strâng,

Plâng codrii cei lipsiţi de voi. Să râd de fericit, să plâng!

 

În zarea cea de veci albastră Cu voi vin florile-n câmpie

Nu v-a prins dragostea sihastră Şi nopţile cu poezie

De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor Şi vânturi line, calde ploi

De ţara voastră? Şi veselie.

N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor Voi toate le luaţi cu voi

Spre miazănoapte nor de nor? Şi iar le-aduceţi înapoi!

 
Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?