Sunteți pe pagina 1din 272

JENICĂ DRĂGAN

DREPTUL AFACERILOR
NOTE DE CURS
© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008
Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului
prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior.

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României


JENICĂ DRĂGAN
Dreptul afacerilor. Note de curs / Jenică Drăgan – Bucureşti,
Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008
ISBN 978-973-163-156-1
347.7(498)(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice


mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv


autorului/autorilor.

Redactor: Roxana ENE


Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Cornelia PRODAN

Bun de tipar: 29.02.2008; Coli tipar: 17


Format: 16/61×86

Editura FundaŃiei România de Mâine


Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET

JENICĂ DRĂGAN

DREPTUL AFACERILOR
NOTE DE CURS

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2008
CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 7

CAPITOLUL I. NoŃiunea dreptului afacerilor. ParticularităŃi 11

CAPITOLUL II. Principii fundamentale ale dreptului


afacerilor …………………………………… 20

CAPITOLUL III. Izvoarele şi codificarea dreptului afacerilor 26

CAPITOLUL IV. Raportul juridic de dreptul afacerilor …… 41

CAPITOLUL V. Răspunderea penală a persoanei juridice … 67

CAPITOLUL VI. Actele şi faptele de comerŃ. Fondul de


comerŃ ………………………………………. 84

CAPITOLUL VII. SocietăŃile comerciale ………………………. 100

CAPITOLUL VIII. Procedura insolvenŃei ……………………... 113

CAPITOLUL IX. Teoria contractelor comerciale şi


internaŃionale .……………………………… 144

CAPITOLUL X. Încheierea, executarea, modificarea şi


efectele contractului comercial …………….. 162

CAPITOLUL XI. Regimul juridic al intermedierii în comerŃul


internaŃional ……………………………….. 179

5
CAPITOLUL XII. Contractul de vânzare de mărfuri ………… 192

CAPITOLUL XIII. Contractul de asigurare …………………… 228

CAPITOLUL XIV. Contractele de finanŃare. Contractul de


leasing ………………………………………. 231

CAPITOLUL XV. Contractul de factoring …………………… 245

CAPITOLUL XVI. Concesionarea convenŃională şi


concesionarea convenŃională internaŃională.
Contractul de concesiune exclusivă ………. 256

CAPITOLUL XVII. Contractul de licenŃă ……………………… 261

CAPITOLUL XVIII. Contractele de transport întâlnite în


operaŃiunile de comerŃ ……………………. 265

6
INTRODUCERE

Sintagmele drept comercial şi dreptul comerŃului internaŃional nu


mai sunt de actualitate, fiind înlocuite cu expresia dreptul afacerilor,
care este mult mai cuprinzătoare şi este rezultatul transformărilor
spectaculoase întâlnite în sfera schimburilor de mărfuri, servicii şi
capitaluri din lumea modernă.
Dreptul afacerilor se doreşte a fi o disciplină polivalentă, întrucât
regrupează materii diferite, cum ar fi dreptul comercial, dreptul
comerŃului internaŃional, dreptul penal, dreptul fiscal, dreptul procesual
civil ş.a., făcând, la un moment dat, să se şteargă delimitarea existentă
anterior între dreptul public şi cel privat şi ca atare se adresează
deopotrivă juriştilor şi oamenilor de afaceri.
Cursul de faŃă încearcă să răspundă la această provocare,
propunând studenŃilor să parcurgă temele care constituie, de fapt, însăşi
temelia viitoarei lor profesiuni şi să contribuie la formarea intelectuală,
ştiinŃifică şi practică a absolvenŃilor facultăŃilor economice, care
pregătesc viitorii specialişti în domeniile activităŃilor economice, şi
anume marketing şi afaceri economice internaŃionale, financiar-bancare,
financiare şi comerciale publice şi private, prin tratarea celor mai
importante instituŃii juridice ale dreptului afacerilor.
Actualmente, pe plan internaŃional, are loc un amplu proces de
regândire a vechilor principii, concepte, categorii politice, economice şi
financiare.
De asemenea, se încearcă repoziŃionarea relaŃiilor comerciale pe
noile fundamente impuse de revoluŃiile care au avut loc în Europa
Centrală şi de Est în ultimul deceniu al secolului trecut, precum şi după
încetarea Războiului Rece.
În acest context, principiile fundamentale, alături de normele
promovate de către ConvenŃia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul
7
ComerŃului InternaŃional, cum ar fi: libertatea comerŃului, concurenŃa
loială, egalitatea părŃilor, libertatea convenŃiilor, buna-credinŃă au
devenit coordonatele lumii afacerilor.
Dreptul afacerilor este una dintre cele mai dinamice subramuri de
drept, întrucât procesul de globalizare, fenomen incontestabil, cere
răspunsuri imediate şi precise la numeroasele întrebări ridicate de
evoluŃia comerŃului mondial, ce cunoaşte o dezvoltare fără precedent,
dar şi o diversificare şi specializare a producŃiei de mărfuri şi servicii
inimaginabile, chiar în perioada imediat anterioară.
ImportanŃa transformărilor, mai mult decât substanŃiale, în
comerŃul mondial este reliefată şi de următoarele considerente:
– raporturile juridice de comerŃ internaŃional sunt reglementate
atât de norme juridice comerciale cu caracter intern, cât şi de norme de
drept cuprinse în acordurile şi tratatele internaŃionale;
– există un permanent război (sui-generis), născut din
multitudinea şi diversitatea reglementărilor cu caracter comercial care
se suprapun sau se contrazic uneori;
– asistăm la numeroase eforturi, desfăşurate pe plan mondial,
pentru elaborarea unor reguli uniforme ori a unor legi-cadru, menite să
conducă la promovarea unor reguli unitare aplicabile raporturilor
juridice de afaceri.
Având în vedere complexitatea şi importanŃa deosebită a dreptului
afacerilor în lumea contemporană, prin cursul de faŃă ne propunem să
dăm un răspuns următoarelor probleme:
– familiarizarea studenŃilor cu principiile, noŃiunile şi conceptele
cu care operează dreptul afacerilor;
– evidenŃierea principalelor tendinŃe şi orientări manifestate în
codificarea multitudinii şi diversităŃii de reglementări întâlnite în
fluxurile comerciale;
– reliefarea evoluŃiilor înregistrate în ultimii ani, în Ńara noastră, în
alinierea legislaŃiei noastre comerciale la legislaŃia europeană şi
îndeosebi la dreptul comunitar şi, nu în ultimul rând, al dispoziŃiilor
normative din convenŃiile internaŃionale la care România este parte.
Să mai adăugăm acestor deziderate şi provocările născute din
efectuarea schimburilor economice prin mijloace electronice,
internaŃionalizarea investiŃiilor şi a capitalurilor, multitudinea de

8
reglementări regionale şi mondiale în materie, cu sublinierea că dreptul
afacerilor are menirea:
– să acorde instrumentele juridice necesare celor care se preocupă
de prevenirea şi combaterea corupŃiei prin utilizarea abuzivă a puterii
publice pentru obŃinerea de foloase necuvenite în interes personal;
– să asigure o reglementare cât mai corespunzătoare insolvenŃei
comerciale transfrontaliere;
– competenŃa de jurisdicŃie, recunoaşterea şi executarea în
România a hotărârilor în materie civilă şi comercială şi a măsurilor de
executare vremelnică.
Înainte de a încheia aceste aspecte cu caracter introductiv, să
precizăm că prezentul curs este doar o „uşă deschisă” către lumea
afacerilor, o invitaŃie adresată studenŃilor de a păşi în mediul în care
dreptul îşi „dă mâna” cu economia, însă doar cei care vor aprofunda
cunoştinŃele teoretice şi practice vor obŃine rezultatele scontate, iar acest
lucru se poate obŃine pe calea studiului individual.

9
10
CAPITOLUL I
NOłIUNEA DREPTULUI AFACERILOR.
PARTICULARITĂłI

§1. NoŃiunea dreptului afacerilor


După cum ne amintim din studierea dreptului comercial,
denumirea acestuia evidenŃiază ansamblul de norme juridice care
reglementează comerŃul, în general vorbind.
La rândul său, substantivul neutru comerŃ (din lat. commercium, o
juxtapunere a cuvintelor cum merx şi fr. commerce) indică un schimb
de produse, operaŃiuni cu mărfuri.
În ceea ce priveşte disciplina care face obiectul acestui curs, aşa
cum am arătat şi în considerentele introductive, se impune recurgerea la
sintagma dreptul afacerilor, cu toate că nu se poate vorbi de o ramură
de drept distinctă, deşi este mult mai cuprinzătoare decât sintagma
dreptul comercial.
Dreptul afacerilor este o ştiinŃă de graniŃă aflată la intersecŃia
ramurilor de drept cu cele economice şi care studiază faptele de comerŃ
fondul de comerŃ, părŃile raportului juridic de dreptul afacerilor,
negocierea şi formarea contractelor comerciale, precum şi cele mai
importante contracte întâlnite în lumea afacerilor.
§2. Obiectul dreptului afacerilor
Este constituit de către raporturile juridice patrimoniale, care au
un caracter voliŃional, precum şi de comercialitate şi, uneori, de
internaŃionalitate.
§3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului dreptului afacerilor
se desluşesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, şi anume:
a) Caracterul voliŃional, care rezidă din faptul că participanŃii la
activitatea de comerŃ internaŃional, aflaŃi pe poziŃii de egalitate juridică,
11
îşi stabilesc, potrivit voinŃei lor proprii, drepturi şi obligaŃii corelative în
domeniul comerŃului internaŃional, al cooperării tehnico-ştiinŃifice şi
economice.
b) Caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi
patrimoniale, evaluabile în bani, care iau naştere între cei care iau parte
la vehicularea mărfurilor, valorilor şi cunoştinŃelor atât pe plan intern,
cât şi pe plan mondial, şi care urmăresc obŃinerea unui profit. Facem
precizarea că şi anumite drepturi nepatrimoniale, cum sunt cele care Ńin
de identitatea unor persoane fizice şi juridice, care au caracter personal
în dreptul comun, în momentul în care aparŃin unui subiect al raportului
juridic de comerŃ internaŃional dobândesc caracter patrimonial. Astfel,
numele comercial, emblema, sediul etc., sunt apărate printr-o acŃiune
patrimonială, în cazul contrafacerii, concurenŃei neloiale şi altor
asemenea activităŃi prejudiciabile.
c) Caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite
criterii, în raport de definirea sa, în dreptul intern. Cel mai important
criteriu se desprinde din prevederile art. 3-5 din Codul comercial român,
care arată că actele civile se disting de actele comerciale prin cauza
acestora din urmă, ce constă în interpunerea în procesul de circulaŃie a
mărfurilor şi serviciilor cu intenŃia de a realiza beneficii. Întrucât
caracterul comercial al raporturilor juridice de drept comercial
internaŃional se defineşte prin izvorul lor, sintagma „acte şi fapte de
comerŃ (internaŃional, desigur), nu trebuie privită stricto-sensu, ci în
sens larg deoarece, la ora actuală, pe lângă actele şi faptele de comerŃ
propriu-zise, în activitatea de comerŃ internaŃional se includ şi
activităŃile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică cu caracter
internaŃional.
d) Caracterul internaŃional implică în această privinŃă,
obligatoriu, existenŃa unuia sau a mai multor elemente de extraneitate.
Astfel, convenŃiile internaŃionale, pentru a defini caracterul internaŃional
al raporturilor juridice care formează obiectul dreptului afacerilor,
recurg la următoarele criterii:
– criteriul subiectiv: părŃile (persoane fizice sau juridice) au
domiciliul, reşedinŃa, sediul sau fondul de comerŃ în Ńări diferite;
– criteriul obiectiv: bunurile, capitalurile ori serviciile care fac
obiectul raportului juridic de dreptul comerŃului internaŃional trebuie să

12
se afle în tranzit internaŃional, ceea ce implică, aşadar, cel puŃin
traversarea unei frontiere statale.

§4. Criteriile internaŃionalităŃii în dreptul român


În dreptul afacerilor vom întâlni şi raporturi juridice între
parteneri care îşi au domiciliul, reşedinŃa, sediul social ori fondul de
comerŃ pe teritoriul altei Ńări, iar acest element de extraneitate califică
într-un mod specific aceste raporturi juridice, aspecte asupra cărora vom
reveni când vom prezenta formarea tratatului comercial internaŃional.
Dreptul naŃional român recunoaşte, în primul rând, criteriul
subiectiv al internaŃionalităŃii raporturilor juridice care face obiectul de
reglementare al dreptului comerŃului internaŃional. Astfel, conform
Legii nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaŃional privat, dacă
nu există o înŃelegere între părŃi cu privire la legea aplicabilă vânzării
imobiliare, aceasta va fi cârmuită de către legea statului în care
vânzătorul are, în momentul încheierii contractului respectiv, domiciliul
sau, în lipsa acestuia, reşedinŃa ori fondul de comerŃ sau sediul social.
ExcepŃie de la această regulă, contractul de vânzare-cumpărare
comercială este supus legii statului în care cumpărătorul are fondul de
comerŃ sau sediul social, dacă negocierile au fost purtate şi contractul a
fost încheiat de către părŃi prezente în acel stat ori contractul prevede, în
mod expres, că vânzătorul trebuie să execute obligaŃia de livrare a
mărfii în acel stat.
Tot în dreptul intern, recurgerea la criteriul subiectiv al
internaŃionalităŃii este dată şi de actele normative de dată recentă privind
OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe, precum şi de
Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod
independent.

§5. Metoda de reglementare


Ca metodă de reglementare a raporturilor juridice comerciale,
dreptul afacerilor recurge la norme de drept privat. De reŃinut un aspect
foarte important: în raporturile juridice comerciale, subiectele se află pe
poziŃie de egalitate juridică, unele faŃă de altele. Chiar şi statul, în cadrul
aceloraşi raporturi, se manifestă ca subiect de drept privat – de jure
13
gestionis, cu alte cuvinte, poziŃia sa juridică este egală cu a celeilalte
părŃi, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică sau juridică, ce
aparŃine unui alt stat.

§6. Asemănări şi deosebiri între dreptul afacerilor şi alte discipline


Dreptul afacerilor este format din norme de drept intern, norme
procedurale şi norme de drept internaŃional public. Cu alte cuvinte, el
este o materie pluridisciplinară şi interdisciplinară, cu corelaŃii şi
afinităŃi normale cu alte discipline, care constau atât în asemănări, cât şi
în deosebiri şi limitări.

A. DREPTUL AFCERILOR ŞI DREPTUL COMERCIAL


Asemănări:
a) Atât dreptul comercial, cât şi dreptul afacerilor reglementează
raporturi juridice cu caracter patrimonial şi comercial, iar subiecŃii
acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au, în mod
obligatoriu, calitatea de comerciant (adică, în conformitate cu
dispoziŃiile art.7 din Codul comercial român, sunt persoane care fac acte
şi fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune obişnuită).
b) Atât în dreptul comercial, cât şi în dreptul afacerilor, raporturile
juridice sunt guvernate de Codul comercial şi celelalte legi comerciale
şi, în subsidiar, în situaŃia în care acestea nu au dispoziŃii de
reglementare, de Codul civil şi celelalte legi civile.
c) Dreptul afacerilor şi-a însuşit unele caractere, norme de
reglementare şi dispoziŃii normative de la dreptul comercial, devenind
un drept special în raport de dreptul comercial, care rămâne dreptul
comun în materia relaŃiilor sociale pe care le reglementează.

Deosebiri şi delimitări:
a) Uneori, raportul juridic de dreptul afacerilor conŃine un element
de extraneitate, care îi imprimă un caracter specific de internaŃio-
nalitate, pe când raportul juridic comercial intern nu prezintă această
caracteristică.
b) Din cauza acestui caracter specific, adică al elementului de
extraneitate, raportul juridic de dreptul afacerilor este susceptibil să cadă
sub incidenŃa a două sau mai multe sisteme de drept (cel puŃin două),
14
aspect asupra căruia vom reveni. Să mai precizăm că, în cazul unui
conflict de legi, raporturile juridice de comerŃ internaŃional vor fi
cârmuite de dreptul român numai în măsura în care el este lex causae,
în baza normei conflictuale aplicabile.

B. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL CIVIL


Având în vedere faptul că este o materie pluridisciplinară şi
interdisciplinară, dreptul afacerilor include, între normele sale de
reglementare, multe norme de drept civil.

Asemănări:
a) CorelaŃia care există între dreptul afacerilor şi dreptul civil
rezultă chiar din primul articol al Codului comercial român, care
stipulează că „în contract se aplică legea de faŃă” şi, mai departe,
legiuitorul precizează că „unde ea nu dispune se aplică Codul civil”.
De asemenea, elementele comune dreptului afacerilor şi dreptului civil
rezultă şi din alte reglementări exprese ale Codului civil. Astfel,
art.1531 din Codul civil, stipulează că dispoziŃiile Titlului VIII, intitulat
Despre contractul de societate, se aplică şi societăŃilor comerciale în
măsura în care nu sunt contrarii legilor şi uzurilor comerciale. Din
această situaŃie contextuală rezultă caracterul de drept comun al
dreptului civil faŃă de dreptul comercial, implicit faŃă de dreptul
afacerilor, incluzând în sintagma folosită de legiuitor „legea de faŃă”,
atât reglementările de drept comercial intern, cât şi reglementările
privind raporturile de comerŃ internaŃional.
Drept urmare, atunci când lipsesc dispoziŃii exprese ale Codului
comercial pentru determinarea momentului şi locului încheierii
contractului între absenŃi, se aplică dispoziŃiile Codului civil, care
constituie dreptul comun în materie atât pentru dreptul comercial, cât
şi pentru dreptul afacerilor.
b) Atât în raporturile de dreptul afacerilor, cât şi în raporturile de
drept civil, părŃile sunt, totdeauna, pe poziŃie de egalitate, ceea ce atestă
existenŃa unei metode de reglementare comune.
c) În sfârşit, evidenŃiem că, atât în dreptul afacerilor, cât şi în
dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturi de drept privat, iar
contractul este principalul izvor de obligaŃii pentru ambele discipline.
15
Deosebiri şi delimitări:
a) Subiectele de dreptul afacerilor au şi o capacitate specială de a
efectua operaŃiuni de comerŃ exterior, în timp ce subiectele dreptului
civil (persoanele fizice şi persoanele juridice) nu au o asemenea calitate
b) Raporturile de dreptul afacerilor au, în principiu, caracter
patrimonial, în timp ce raporturile de drept civil se clasifică în
patrimoniale şi nepatrimoniale.
c) Raporturile de dreptul afacerilor au şi caractere specifice de
comercialitate şi internaŃionalitate, spre deosebire de cele civile care
nu prezintă aceste caractere.
Cu alte cuvinte, normele de dreptul afacerilor sunt norme
speciale, care se aplică numai raporturilor juridice patrimoniale co-
merciale şi internaŃionale ce decurg din actele şi faptele de comerŃ sau
din cele în care participanŃii acŃionează în calitate de comercianŃi.

C. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PROCESUAL CIVIL


CorelaŃia dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil se
realizează numai prin prisma acelor norme de drept procesual civil cu
caracter general.

Asemănări:
a) În conformitate cu dispoziŃiile Codului comercial, exerciŃiul
acŃiunilor comerciale este reglementat de Codul de procedură civilă,
afară de dispoziŃiile cuprinse în Codul comercial, precum şi în alte acte
normative, cum ar fi de exemplu: Legea nr. 85/2006 privind procedura
reorganizării şi lichidării judiciare sau Legea nr. 92/1992 pentru organi-
zarea judecătorească.
b) Atât în Codul comercial, cât şi în legile speciale sunt cuprinse,
pe lângă normele de drept substanŃial, şi multe norme de drept procesual
civil, care vizează realizarea drepturilor subiective ale părŃilor.
c) Vom constata că între normele de dreptul afacerilor şi cele ale
dreptului procesual civil este aceeaşi relaŃie ca între normele de drept
comercial şi cele de drept civil, privind poziŃia de egalitate a părŃilor,
deci metoda de reglementare este comună.

16
Deosebiri şi delimitări:
Şi în acest context, vom întâlni unele deosebiri şi delimitări care
rezultă din următoarele considerente:
a) Natura comercială a litigiilor de dreptul afacerilor
b) Caracterul internaŃional al stabilirii competenŃei
Astfel, în Regulile de procedură ale CurŃii de arbitraj comercial
internaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României,
aplicabile în arbitrajul comercial ad-hoc, se precizează că aceste reguli
se completează cu dispoziŃiile de drept comun, de procedură civilă, dacă
sunt aplicabile, având în vedere natura comercială a litigiilor şi carac-
terul internaŃional al competenŃei CurŃii de arbitraj.

D. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT


Şi între aceste două discipline întâlnim mai multe asemănări şi
deosebiri, care izvorăsc din existenŃa unor caracteristici comune, dar şi
din sfera diferită de cuprindere a relaŃiilor supuse reglementării.

Asemănări:
a) Raporturile juridice de dreptul afacerilor, ca şi cele de drept
internaŃional privat vizează, în mod nemijlocit, domeniul privat.
b) Atât raporturile de dreptul afacerilor, cât şi raporturile de drept
internaŃional privat se caracterizează prin poziŃia de egalitate a părŃilor,
având în vedere că obiectul de reglementare este domeniul privat.
c) Atât raporturile de dreptul afacerilor, cât şi raporturile de drept
internaŃional privat prezintă caracter de internaŃionalitate.

Deosebiri şi delimitări:
a) Dacă obiectul dreptului afacerilor îl constituie, aşa cum am
precizat, comerŃul, cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică interna-
Ńională, obiectul dreptului internaŃional privat este mai larg, vizând
raporturile juridice cu element de extraneitate din toate domeniile drep-
tului privat.
b) Dacă normele dreptului afacerilor sunt, prin excelenŃă, norme
materiale, normele dreptului internaŃional privat sunt, în principal,
norme conflictuale.

17
c) Dacă raporturile de dreptul afacerilor se nasc, se modifică şi se
sting cu privire la acte şi fapte de comerŃ, cele de drept internaŃional
privat privesc şi alte acte şi fapte juridice, aspecte asupra cărora vom
reveni pe parcursul cursului nostru.

E. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL INTERNAłIONAL PUBLIC


Punerea în oglindă a dreptului afacerilor şi a dreptului
internaŃional public reliefează între aceste două importante discipline
juridice anumite puncte comune, dar şi deosebiri rezultate din natura şi
poziŃia diferită a subiectelor raporturilor juridice.

Asemănări:
a) Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se
aplică, deopotrivă, şi dreptului afacerilor, în special raporturilor juridice
la care ia parte statul.
b) Acordurile economice încheiate de stat se răsfrâng, în mod
direct, asupra contractelor din domeniul relaŃiilor comerciale internaŃio-
nale.

Deosebiri şi delimitări:
În raporturile juridice de dreptul afacerilor subiectele – persoanele
fizice şi persoanele juridice, inclusiv statul – sunt pe poziŃie de egalitate,
în timp ce în raporturile de drept internaŃional public, statul acŃionează
ca putere suverană.
Statul acŃionează ca putere suverană, în baza regulii de jure
imperii şi atunci când se implică în relaŃiile comerciale internaŃionale,
elaborând norme de reglementare fiscale, vamale etc., precum şi atunci
când intră în raporturi cu organizaŃii care se află în sfera dreptului
internaŃional public (spre exemplu, organizaŃiile economice cu vocaŃie
regională şi mondială).

F. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL EUROPEAN COMUNITAR


Cu toate că este un drept naŃional, dreptul afacerilor absoarbe în
mod continuu norme de drept substanŃial şi conflictual aparŃinând
ComunităŃii Europene.

18
G. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PENAL
Întrucât mediul de afaceri trebuie să fie unul sănătos, în care
partenerii nu trebuie să recurgă la acte şi fapte sancŃionate de dreptul
penal, rezultă că vom întâlni norme juridice de drept penal care stabilesc
conduita oamenilor de afaceri pentru eliminarea celor care le încalcă.

Bibliografie:
1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional.
Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p. 83-113.
2. Mircea N. Costin, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, vol. I, , Editura Lumina Lex, p. 23-35.
3. Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 49-50.
4. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80-97.
5. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 11-19.
6. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 17-27.

Teme pentru referate:


1. Caracterele obiectului dreptului comerŃului internaŃional.
2. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi
dreptul comercial.
3. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi
dreptul civil şi dreptul procesual civil.
4. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi
dreptul internaŃional privat.
5. Dreptul afacerilor şi dreptul penal.

19
CAPITOLUL II
PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
AFACERILOR

Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori precepte


directoare ale orientării normelor juridice şi de aplicare a dreptului, ele
fiind expresia nemijlocită a valorilor promovate şi apărate de drept. Ele
au semnificaŃia unor norme cu caracter de generalitate, formulate direct
ori deductibile din context. Principiile au o mare importanŃă, îndeosebi
în domeniul dreptului internaŃional, ele statuând, printre altele,
principiul respectării tratatelor, buna vecinătate, soluŃionarea paşnică a
litigiilor etc.

§1. Principiul libertăŃii comerŃului


Acest principiu constituie o cerinŃă, de importanŃă covârşitoare,
pentru circulaŃia nestingherită a mărfurilor, valorilor şi cunoştinŃelor
tehnico-ştiinŃifice pe plan intern şi internaŃional, ceea ce impune
eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ, vamal, politic, care
ar putea să încetinească derularea raporturilor juridice de dreptul
afacerilor.
Acest principiu este consacrat în ConstituŃia României, prin
art. 135 alin. 2, care statuează obligaŃia asigurării libertăŃii comerŃului,
protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de decizie.
În cadrul acestui principiu distingem următoarele subprincipii (ori
linii de acŃiune călăuzitoare), şi anume:
– libertatea de a revinde pentru a obŃine un profit;
– consensul că politica monopolistă aduce atingere principiului
libertăŃii comerŃului;
– controlul exercitat asupra subiectelor de drept al afacerilor prin
mijloace financiar-bancare de către stat.
20
§ 2. Principiul concurenŃei loiale
După cum se cunoaşte, concurenŃa, în orice domeniu al activităŃii
umane, are un rol benefic, cu atât mai mult în schimburile de mărfuri şi
servicii, constituind, în această privinŃă, un factor real de progres eco-
nomic.
Şi în ceea ce priveşte acest principiu, deosebim, în cadrul său, mai
mulŃi factori de determinare, şi anume:
a) ConcurenŃa presupune, în primul rând, o competiŃie de piaŃă
între subiecte de drept cu activităŃi comerciale asemănătoare, care se
întrec nestingherite pe piaŃa liberă.
b) Domeniul concurenŃei comerciale amplifică rolul concurenŃei
de pe piaŃa internă, ridicând-o, pe aceasta din urmă, la nivel continental,
regional sau mondial, după cum se manifestă.
Acest principiu se regăseşte în actele normative cu aplicare
internă şi cu vocaŃie internaŃională, el fiind, de altfel, o formă de
manifestare a principiului libertăŃii comerŃului, acesta din urmă
reprezentând, pe de altă parte, fundamentul economic al exercitării
concurenŃei loiale în comerŃul internaŃional.
Dintre actele normative care asigură, pe plan naŃional,
desfăşurarea raporturilor juridice comerciale în condiŃii de concurenŃă
loială, evidenŃiem Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei
neloiale, care sancŃionează persoanele fizice şi juridice ce efectuează
acte şi fapte de comerŃ cu încălcarea principiilor libertăŃii comerŃului şi
a concurenŃei loiale.
ConcurenŃa, componentă intrinsecă a acestor relaŃii, îmbracă mai
multe forme, cum ar fi: concurenŃa loială, concurenŃa neloială şi
convenŃia anticoncurenŃială.
Să zăbovim, un moment, asupra acestor forme de concurenŃă cu
valori practice deosebit de importante în economia dreptului afacerilor.
c) FuncŃiile concurenŃei loiale
Având în vedere că, din totdeauna, concurenŃa loială este unul
dintre principiile fundamentale ale dreptului afacerilor, expresie a
liberalismului economic, ea are funcŃii importante în evoluŃia relaŃiilor
comerciale internaŃionale, dintre care exemplificăm:
– garantarea desfăşurării economiei de piaŃă;
21
– facilitarea liberei circulaŃii a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor
şi persoanelor;
– stimularea iniŃiativei în cadrul schimburilor comerciale
internaŃionale.
Acest principiu fundamental orientează reglementările naŃionale şi
internaŃionale în vederea asigurării:
• accesului liber pe piaŃă;
• libertăŃii cererii şi a ofertei;
• libertăŃii economice, în general;
• prevenirii şi reprimării actelor anticoncurenŃiale;
• recuperării prejudiciilor născute din abuzul de libertate în schim-
burile comerciale internaŃionale.
d) ConcurenŃa neloială poate fi definită în mod succint ca fiind
recurgerea, de către comercianŃi, la fapte şi acte care contravin uzanŃelor
oneste în activitatea de comerŃ internaŃional.
ConcurenŃa neloială este caracterizată, de regulă, prin:
– utilizarea unor mijloace şi metode reprobabile în activitatea
comercială;
– comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, în atragerea
clientelei.
e) ConvenŃia anticoncurenŃială poate fi definită ca o manifestare
a principiului libertăŃii comerŃului, precum şi a caracterului voliŃional al
raportului juridic de dreptul afacerilor, prin care părŃile pot prevede în
contractul de comerŃ internaŃional o clauză cu caracter anticoncurenŃial,
în scopul apărării intereselor reciproce. Această convenŃie obligă părŃile
să nu efectueze acte şi fapte de comerŃ internaŃional care pot aduce
atingere premiselor raportului juridic stabilit între ele.
§3. Egalitatea juridică a părŃilor
Este un alt principiu fundamental al dreptului afacerilor, potrivit
căruia fiecare parte contractantă are dreptul să acŃioneze conform
voinŃei sale, în ceea ce priveşte desfăşurarea tuturor operaŃiunilor de
comerŃ, pe care le doreşte realizate, în scopul obŃinerii unui profit,
pentru sine. În cadrul acestui principiu distingem:

22
– voinŃa părŃilor (acte de voinŃă, care se prezumă);
– de jure gestionis, aşa cum am menŃionat, ceea ce denotă că, în
raporturile de dreptul afacerilor, persoanele fizice şi juridice din diferite
state se situează pe poziŃii de egalitate juridică, acŃionând ca subiecte de
drept privat; chiar şi statele, ca subiecte ale raporturilor juridice de
comerŃ internaŃional, se manifestă nu ca titulare de suveranitate (de jure
imperii), ci ca titulare de drepturi şi obligaŃii, aflându-se pe poziŃie de
egalitate juridică cu ceilalŃi participanŃi la raportul juridic.
§4. Principiul libertăŃii convenŃiilor evidenŃiază că raporturile
juridice de dreptul afacerilor se concretizează, în cele din urmă, în
contracte comerciale cu vocaŃie internă şi internaŃională şi titluri de
valoare. Ambele tipuri de instrumente juridice sunt manifestări
indubitabile de voinŃă juridică a părŃilor contractante, ale cărei limite
sunt stabilite atât de dispoziŃiile legale, aflate în vigoare la momentul
respectiv, cât şi de decizia lor.
Potrivit acestui principiu, părŃile raporturilor juridice de afaceri îşi
pot alege, în mod liber, partenerii şi să trateze cu aceştia clauzele
contractuale, astfel încât să se concretizeze interesul lor.
De asemenea, subiectele raportului juridic pot să stabilească, prin
acelaşi act de voinŃă, natura juridică, obiectul şi conŃinutul contractului de
comerŃ internaŃional, să hotărască asupra modului de rezoluŃiune sau de
reziliere a acestuia, dar fără a încălca dispoziŃiile imperative în materie.
Pe de altă parte, părŃile au deplina libertate să-şi aleagă, de comun
acord, legea aplicabilă raporturilor juridice dintre ele, în cazul apariŃiei
unui litigiu în legătură cu interpretarea clauzelor contractuale sau cu
executarea contractului.
O formă specială a acestui principiu o constituie lex voluntatis, care
poate fi definită, succint, ca normă conflictuală, fundamentală, în funcŃie de
care condiŃiile de fond (cu excepŃia capacităŃii părŃilor) şi efectele juridice
ale contractului internaŃional sunt reglementate de legea aleasă de părŃi.
§5. Contractele comerciale au putere de lege între părŃile
contractante
Potrivit acestui principiu, libertatea contractuală le permite
părŃilor să stabilească, de comun acord, cu respectarea dispoziŃiilor
legale, natura şi condiŃiile contractului, pe care apoi sunt obligate să le

23
respecte întocmai, cu consecinŃele de rigoare ce decurg din respectarea
ori nesocotirea clauzelor stipulate.
Acest principiu îşi găseşte consacrarea în plan intern prin dis-
poziŃiile art. 969 din Codul civil, care statuează că, între părŃile con-
tractante, convenŃiile legal făcute au putere de lege, iar ele se pot revoca
numai prin consimŃământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
§6. Principiul bunei-credinŃe acŃionează, în primul rând, în
domeniul încheierii şi derulării contractelor comerciale şi are o
importanŃă covârşitoare. Acest principiu pretinde ca orice convenŃie
trebuie să fie efectuată de către părŃi cu „bona fides”, iar părŃile
contractante să nu recurgă la uzanŃe necinstite, dând dovadă de
concurenŃă neloială. În raporturile comerciale interne şi internaŃionale,
buna-credinŃă se prezumă. În cazul în care se constată, din partea unui
contractant, reaua-credinŃă, el va suporta rigorile legii, foarte aspre în
acest sens.
Acest principiu este consacrat de legea română prin dispoziŃiile
art. 970 din Codul civil, care arată că orice convenŃie trebuie executată
cu bună-credinŃă, ea obligând nu numai la ceea ce este expres stipulat în
ea, dar şi la toate efectele impuse de echitate, obicei sau legea obligaŃiei
asumate, după natura sa.
§7. Alte principii întâlnite în sfera dreptului afacerilor
În afara acestor principii mari cu putere diriguitoare, în sfera
dreptului afacerilor operează şi unele principii specifice lui, după cum
urmează:
– actele juridice săvârşite de un om de afaceri sunt totdeauna cu
titlu oneros;
– în afaceri, banii sunt totdeauna frugiferi, cu alte cuvinte produc
dobânzi;
– în contractele comerciale, în situaŃia în care există un anumit
dubiu, clauza respectivă se interpretează în sensul executării
contractului;
– contractarea în favoarea terŃului este o practică obişnuită în
lumea afacerilor;
– în litigiile dintre oamenii de afaceri se aplică regula libertăŃii
probelor.

24
Bibliografie:
1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional.
Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p.15-19.
2. Mircea N. Costin, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, vol. I, Editura Lumina Lex, p.135-141.
3. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 19-24.
4. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80-87.
***Codul civil, art. 967-970.
***Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept internaŃional privat, art.70, publicată în „Monitorul Oficial”,
nr. 245/01.10.1992.

Teme pentru referate:


1. Principiul libertăŃii comerŃului.
2. Principiul concurenŃei loiale.
3. Principiul libertăŃii convenŃiilor
4. Principiul egalităŃii juridice a părŃilor.

25
CAPITOLUL III
IZVOARELE ŞI CODIFICAREA
DREPTULUI AFACERILOR

§1. Izvoarele dreptului afacerilor


Ca în oricare ramură ori subramură de drept, izvoarele juridice
care reglementează raporturile comerciale se divid în două categorii, şi
anume: cele interne şi cele internaŃionale.

a) Izvoarele interne ale dreptului afacerilor


În această categorie sunt incluse, în primul rând, dispoziŃiile
constituŃionale. ConstituŃia României, modificată şi completată prin
Legea nr. 429/2003, consacră faptul că economia României este o
economie de piaŃă bazată pe libera iniŃiativă şi concurenŃă. Statul trebuie
să asigure libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie.
De asemenea, stabileşte principii generale care ordonează politica
economică şi comercială a Ńării noastre, sens în care exemplificăm:
dreptul de proprietate al cetăŃenilor străini asupra terenurilor din Ńara
noastră (art. 44). Un act juridic important este Legea nr. 105/1992
privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. În
cuprinsul ei se întâlnesc norme referitoare la determinarea legii
aplicabile unui raport de drept internaŃional privat, precum şi norme de
procedură incidente în litigii privind aceleaşi raporturi (civile,
comerciale, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu
elemente de extraneitate).
Cele mai importante izvoare interne, cu adevărat predominante în
materie sunt legile comerciale, din rândul cărora se reliefează Codul
comercial român din 1887, cu modificările ulterioare. Codul comercial
român, adoptat la 16 aprilie 1887, inspirat aproape în întregime din

26
Codul comercial italian, a suferit, de-a lungul timpului, modificări şi
completări, nefiind abrogat explicit nici în perioada dictaturii comuniste.
Dintre prevederile sale cu referire la aspectele comerciale
internaŃionale exemplificăm art. 401 potrivit căruia aspectele privind
prepuşii şi reprezentanŃii se aplică deopotrivă reprezentanŃilor caselor
comerciale sau ai societăŃilor străine care tratează sau încheie, în Ńară, în
numele şi pe seama acestora, afacerile cu care au fost însărcinaŃi.

b) Din categoria altor acte normative comerciale, toate fiind


importante izvoare interne de drept al comerŃului internaŃional mai
exemplificăm: Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi
Legea nr. 59/1934 asupra cecului (ambele fiind inspirate din ConvenŃia
de la Geneva din 1930 privind legea uniformă asupra cambiei şi
biletului la ordin şi, respectiv, ConvenŃia de la Geneva din 1931 privind
legea uniformă asupra cecului, ambele documente internaŃionale nefiind
ratificate de Ńara noastră); Decretului Lege nr. 54/1990 privind
asociaŃiile familiale; Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale
care a abrogat art. 77-220 şi 236 din Codul comercial; Legea
nr. 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în regii
autonome şi societăŃi comerciale; Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului.
Nu trebuie ca apelarea la Codul comercial român şi actele
normative de drept comercial intern, ca izvoare de drept, să surprindă,
deoarece, aşa cum am mai subliniat, Codul comercial român este
dreptul comun la care dreptul afacerilor recurge, din următoarele
considerente: în primul rând, codul respectiv este reglementarea de bază
a tuturor relaŃiilor patrimoniale şi reprezintă cadrul general apt să dea
soluŃii juridice adecvate unei probleme comerciale concrete în
raporturile de comerŃ deoarece cuprinde reglementarea tipică a relaŃiilor
comerciale (interne ori internaŃionale).
Pe de altă parte, legea comercială naŃională îşi afirmă supremaŃia
ca izvor intern, întrucât reflectă cerinŃele cele mai actuale şi mai
presante ale interesului comercial al puterii publice, este o împletire, atât
conjuncturală, cât şi de perspectivă a intereselor naŃionale ale unui stat
cu cele ale altor state, din punct de vedere al comerŃului internaŃional,
iar, pe de altă parte, legii comerciale naŃionale i se subordonează toate

27
celelalte acte juridice cu caracter normativ emise de stat şi care au ca
obiect principal de reglementare relaŃiile comerciale internaŃionale.
La rândul său, legea comercială naŃională se poate prezenta sub
diferite forme, în funcŃie de criteriile de structurare şi sistematizare
folosite în elaborarea normei juridice şi actului normativ. Formele sub
care putem întâlni legea comercială naŃională sunt:
• Codul comercial, care condensează toate normele naŃionale,
atât cele privitoare la raporturile comerciale interne, cât şi cele
referitoare la schimburile comerciale internaŃionale;
• Codul de comerŃ exterior, atunci când normele pe care le cuprin-
de sunt, în mod exclusiv, referitoare la relaŃii comerciale internaŃionale;
• legile speciale prin care sunt reglementate raporturile
comerciale care cuprind elemente de extraneitate reprezintă cea
de-a treia formă de exprimare a unei legi comerciale cu vocaŃie
naŃională. Legile speciale de această factură se întâlnesc în acele state
care nu au adoptat un cod comercial uniform sau au un cod de comerŃ
exterior. Aceste legi, la rândul lor, se divizează în două categorii:
– legi speciale care conŃin norme cu caracter general în domeniul
comercial, printre care se includ şi norme juridice care reglementează
raporturile comerciale internaŃionale;
– legi speciale care reglementează numai raporturile juridice de
comerŃ internaŃional.
• Normele de drept financiar bancar, valutar şi vamal,
cuprinse în legi speciale, sunt şi ele izvoare interne ale dreptului
afacerilor. Acestea trebuie să îndeplinească trei condiŃii pentru a fi
aplicabile în materie:
– legea în care este cuprinsă norma aplicabilă să nu fi fost aleasă
de subiecŃi o lex contractus;
– un subiect să fie cetăŃean al Ńării căreia aparŃine legea respectivă;
– aplicarea legii naŃionale se fie acceptată de subiecŃii raportului
juridic.
Din rândul reglementărilor care privesc dreptul afacerilor şi se
regăsesc în acte normative care aparŃin altor ramuri de drept,
exemplificăm: Codul fiscal; OUG 92/2003 aprobată prin Legea
nr. 974/2004 privind Codul de procedură fiscală; Legea nr. 313/2004
privind datoria publică, Legea nr. 58/1998 privind societăŃile bancare,
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.
28
c) Armonizarea legislaŃiei române care reglementează dreptul
afacerilor cu actele juridice al Uniunii Europene
Activitatea de armonizare a legislaŃiei române care reglementează
activitatea de dreptul afacerilor cu actele juridice ale ComunităŃii
Europene, care au forŃă juridică obligatorie, este un imperativ actual
materializat în art. 148 din ConstituŃia României, revizuită în 2003,
potrivit căruia sunt reglementate condiŃiile în care tratatele constitutive
ale Uniunii Europene, precum şi actele normative cu forŃă juridică
obligatorie, urmează să fie transpuse în legislaŃia noastră internă.
Potrivit aceluiaşi art. 148, în alin. 3, după aderarea României la
Comunitatea Europeană, prevederile documentelor constitutive ale
Uniunii Europene, alături de reglementările acesteia cu caracter
obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contare din dreptul intern.
În aceiaşi ordine de idei, menŃionăm că armonizarea legislaŃiei noastre
interne şi constituirea dreptului comunitar a fost o necesitate impusă
statelor membre chiar din momentul înfiinŃării ComunităŃii în
conformitate cu prevederile art. 3 din tratatul de la Roma din 25 martie
1957 privind instituirea ComunităŃii Economice Europene.
Referitor la implementarea directivelor comunitare privind dreptul
afacerilor, precizăm că unele dintre acestea au fost inserate, într-o mai
mare sau mai mică măsură, în unele acte normative, cum ar fi Legea nr.
31/1990, odată cu modificarea şi completarea acesteia, precum şi prin
elaborarea şi promulgarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a
funcŃiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea
corupŃiei care transpune dispoziŃiile Regulamentului Consiliului Uniunii
Europene nr. 2137-85 privind grupurile europene de interes economic în
articolele 232-237. Un alt exemplu în această privinŃă este încorporarea
prevederilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1346 din
29 mai 2000 în Legea nr. 637/2002 privind reglementarea raporturilor
de drept internaŃional privat în domeniul insolvenŃei.

d) Izvoare internaŃionale
Apreciate în doctrină ca fiind elementul substanŃial al dreptului
comerŃului internaŃional, izvoarele internaŃionale au o importanŃă
covârşitoare, în calitatea lor de creatoare de norme şi în dreptul
29
afacerilor. În acest sens, cele mai importante sunt convenŃiile interna-
Ńionale, al căror conŃinut este format din drepturile şi obligaŃiile parti-
cipanŃilor la raporturile juridice de comerŃ internaŃional. Acestea pot fi
clasificate în raport de mai multe criterii, însă în ceea ce ne priveşte, în
raport de caracterul lor, ne vom referi la cele bilaterale şi/sau
multilaterale.
 ConvenŃiile bilaterale
Dintre convenŃiile bilaterale evidenŃiem, în primul rând, tratatele
comerciale, indiferent de denumirea acestora (convenŃie, protocol,
acord, compromis, notă diplomatică etc.), care sunt documente de drept
internaŃional public şi privat, o manifestare de voinŃă a două părŃi prin
care ele înŃeleg să reglementeze, într-un anumit mod, o sferă de relaŃii
internaŃionale bine delimitată, constituind, în acest sens, noi norme de
drept internaŃional sau modificând ori abrogând pe cele existente, la un
anumit moment dat.
Tratatul comercial, în afara afirmării, prin clauzele sale, a
principiului egalităŃii în vederea obŃinerii unor avantaje, poate prevede,
în mod expres, forma condiŃionată a clauzei naŃiunii celei mai
favorizate. Această clauză implică principiul compensaŃiei, în sensul că
avantajele care au fost stabilite în relaŃiile cu un stat terŃ se vor extinde
şi în relaŃiile cu partea contractantă.
łara noastră este semnatara unor importante convenŃii bilaterale
în materia comerŃului internaŃional, cooperării tehnico-ştiinŃifice şi
economice internaŃionale la care se adaugă cele privind protejarea
reciprocă a investiŃiilor făcute de către părŃi, evitarea dublei impuneri,
precum şi tratatele de asistenŃă juridică în materie civilă, familială şi
penală, care conŃin şi anumite reglementări ale raporturilor juridice de
dreptul comerŃului internaŃional.
 ConvenŃiile multilaterale
În mod firesc, România, ca stat suveran şi independent, a încheiat
numeroase convenŃii multilaterale internaŃionale, dintre care
exemplificăm pe cele mai importante.
• În materia contractelor comerciale internaŃionale
Putem enumera, în acest sens, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra
contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri, încheiată la Viena în
anul 1980, ConvenŃia asupra prescripŃiei în materia vânzării
30
internaŃionale de mărfuri, încheiată la New York în 1974 şi Protocolul
de modificare a ConvenŃiei încheiate la Viena în 1980.
• În domeniul transporturilor internaŃionale de mărfuri
România este parte semnatară a ConvenŃiei InternaŃionale pentru
Unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile
maritime, semnată la Bruxelles în 1926, ConvenŃia privind condiŃiile
generale de transport al mărfurilor pe Dunăre (Bratislava 1955), cu
modificările din 1977, ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul
de mărfuri pe mare (Regulile de la Hamburg – 1978).
• În ceea ce priveşte transportul rutier, indicăm ca izvor
internaŃional ConvenŃia referitoare la contractul de transport
internaŃional de mărfuri pe şosele (CMR), încheiată la Geneva în 1956,
iar în ceea ce priveşte transportul pe calea ferată, evidenŃiem ConvenŃia
privind traficul feroviar internaŃional de mărfuri (SMGS), Regulile
Uniforme privind contractul de transport internaŃional feroviar al
mărfurilor (CIM – care este, totodată, apendicele B la ConvenŃia cu
privire la transporturile internaŃionale feroviare (COTIF – Berna 1980).
• În ceea ce priveşte transportul aerian, evidenŃiem ConvenŃia de
Unificare a anumitor reguli privind transportul aerian internaŃional,
semnată la Varşovia în 1929 şi ConvenŃia privind aviaŃia civilă
internaŃională, semnată la Chicago în 1944.
România este parte, de asemenea, la numeroase alte ConvenŃii
internaŃionale care reglementează domeniile: financiar-bancar, vamal,
licenŃele de import-export, arbitrajul internaŃional etc.
De asemenea, Ńara noastră este parte la mai multe convenŃii
internaŃionale în materia arbitrajului comercial internaŃional, dintre care
enumerăm ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor
arbitrale străine, semnată la New York în 1958; ConvenŃia pentru
reglementarea diferendelor relative la investiŃii între state şi persoane
ale altor state, semnată la Washington în 1965, precum şi ConvenŃia
Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional, semnată la Geneva în
1961.
§2. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional
Această preocupare este o activitate salutară şi continuă,
desfăşurată pe plan mondial, menită să concentreze şi să monitorizeze
actele normative elaborate de organele legislative din toate statele şi
31
organizaŃiile internaŃionale, precum şi cutumele operaŃionale în materia
comerŃului internaŃional în vederea uniformizării şi modernizării mijloa-
celor utilizate la încheierea şi desfăşurarea tranzacŃiilor comerciale.
Această importantă activitate practică s-a realizat, la nivel
mondial, prin uniformizarea dreptului comerŃului internaŃional în cadrul
ONU şi al organismelor sale specializate în acest domeniu, în deplină
concordanŃă cu Carta ONU, în scopul accelerării şi sporirii eficienŃei
procesului de unificare a reglementărilor în materie. În acest sens, în
1966 s-a constituit Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului
InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI), organ subsidiar al Adunării
Generale al ONU. Activitatea de codificare a normelor, ce regle-
mentează dreptul comerŃului internaŃional, a început sub egida SocietăŃii
NaŃiunilor Unite, elaborându-se mai multe convenŃii internaŃionale,
dintre care exemplificăm: Protocolul referitor la clauza de arbitraj,
semnat la Geneva în 1923; ConvenŃia pentru executarea sentinŃelor
arbitrale străine, semnată la Geneva în 1927; ConvenŃia privind legea
uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin, semnată la Geneva în
1930, precum şi ConvenŃia privind legea uniformă asupra cecurilor,
semnată la Geneva în anul 1931.
a) Reglementările uniforme elaborate de Comisia NaŃiunilor
Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau
CNUDCI) la care România este parte semnatară:
• ConvenŃia asupra prescripŃiei în materie de vânzare
internaŃională de mărfuri, semnată la New York în 1974;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe
mare (aşa-numitele „Reguli de la Hamburg”, semnată în 1978);
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind contractele de vânzare
internaŃională de mărfuri, semnată la Viena în 1980;
• ConvenŃia pentru unificarea anumitor reguli privind transportul
aerian internaŃional, semnată la Montreal, în 1999.
b) Reglementările uniforme elaborate de Comisia NaŃiunilor
Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau
CNUDCI) la care România nu este parte semnatară:
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul internaŃional de
bunuri multimodal, semnată la Geneva în 1980;
32
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi
biletele la ordin internaŃionale, semnată la New York în 1988;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind responsabilitatea opera-
torilor terminalelor de transport în comerŃul internaŃional, semnată la
Viena în 1991;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind garanŃiile independente şi a
scrisorilor de credit stand-by, semnată la New York în 1995;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cesiunea de creanŃă,
semnată la New York în 2001.

c) Legi-model adoptate sub egida Comisiei NaŃiunilor Unite


pentru Dreptul Comercial InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI):
• Regulamentul de arbitraj ad-hoc, 1976;
• Legea-model privind arbitrajul comercial internaŃional, 1985;
• Legea-model a UNCITRAL privind viramentele internaŃionale,
1992;
• Legea-model a UNCITRAL privind achiziŃiile publice de
bunuri, lucrări şi servicii (precum şi ghidul de aplicare al acesteia),
1994;
• Legea-model a UNCITRAL privind comerŃul electronic, 1996;
• Legea-model a UNCITRAL privind insolvabilitatea
internaŃională, 1997;
• Legea-model a UNCITRAL privind semnăturile electronice,
2001;
• Legea-model a UNCITRAL privind concilierea internaŃională,
2002.
d) Codificări ale dreptului comerŃului internaŃional sub egida
ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare
(UNICTAD)
Acest organism specializat al ONU a fost fondat în 1964 la
iniŃiativa Ńărilor în curs de dezvoltare, având drept Ńel promovarea
negocierilor între aceste state şi Ńările dezvoltate. Sub egida sa au fost
elaborate unele documente internaŃionale, cum ar fi:

33
• Standardele minime ale NaŃiunilor Unite privind agenŃii de
navigaŃie, 1988;
• Regulile privind documentele referitoare la transportul
multimodal, 1992.
e) Reglementări uniforme emise de către Comisia Economică
pentru Europa a ONU (CEE – ONU)
La nivel european, ca de altfel şi în alte spaŃii geografice, a existat
o preocupare constantă pentru codificarea normelor operaŃionale în
dreptul comerŃului internaŃional. Promotoare în acest sens este Comisia
Economică pentru Europa a ONU (CEE – ONU). Dintre convenŃiile
care au fost elaborate în domeniul comerŃului internaŃional,
exemplificăm pe următoarele: ConvenŃia referitoare la contractul
internaŃional de transport de mărfuri pe şosele (CMR), semnat la
Geneva în 1956, la care am făcut referire şi ConvenŃia Europeană de
Arbitraj Comercial InternaŃional, semnată la Viena în 1961; Reguli
uniforme privind contractul de transport internaŃional de mărfuri (CIM),
Berna 1980; ConvenŃia de la Budapesta privind contractul de transport
de mărfuri, navigaŃia interioară (CMNI, Budapesta 2000).
Pentru facilitarea încheierii de contracte comerciale internaŃionale,
tot pe plan european, sub egida aceleiaşi instituŃii, semnalăm:
• Ghidul pentru redactarea contractelor privind transferul
internaŃional de know-how în industria construcŃiilor de maşini;
• Ghidul pentru redactarea contractelor referitoare la realizarea de
mari complexe industriale;
• Ghidul pentru redactarea contractelor internaŃionale de service
privind întreŃinerea, repararea şi exploatarea de instalaŃii industriale şi a
altora.
§3. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional sub egida
Institutului InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT)
Acest institut a fost înfiinŃat în perioada interbelică, având drept
sarcină principală sprijinirea SocietăŃii NaŃiunilor Unite în ceea ce
priveşte armonizarea şi coordonarea dreptului privat, dar şi elaborarea
unor reguli uniforme de drept privat. Sub egida acestei organizaŃii
interguvernamentale independente cu sediul la Roma, au fost adoptate
34
numeroase convenŃii care cuprind şi aspecte normative ale relaŃiilor
comerciale internaŃionale, dintre care exemplificăm:
• ConvenŃia privind legea uniformă asupra formării contractelor
de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale, semnată la Haga,
1964;
• ConvenŃia privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale
de bunuri mobile corporale, semnată la Haga în 1964;
• ConvenŃia internaŃională privind contractul de transport,
semnată la Bruxelles în 1970;
• ConvenŃia privind reprezentarea în vânzarea internaŃională de
mărfuri, semnată la Geneva în 1983;
• ConvenŃia UNIDROIT privind leasingul financiar internaŃional,
semnată la Ottawa, 1988;
• ConvenŃia UNIDROIT privind contractul internaŃional de
factoring, Ottawa, 1988.
§4. Uniformizarea dreptului comerŃului internaŃional prin
prisma „Principiilor contractelor comerciale internaŃionale”
elaborate de UNIDROIT
Reglementările uniforme ale Camerei de ComerŃ
InternaŃional de la Paris (CCIP)
Sub egida acestei persoane juridice de drept francez cu vocaŃie
internaŃională au apărut unele reguli uniforme, contracte model, precum
şi clauze model, prin codificarea uzanŃelor în materie. Exemplificăm din
bogata activitate de uniformizare a dreptului comerŃului internaŃional a
acestei organizaŃii neguvernamentale, următoarele: Regulile uniforme
privind încasările unor documente financiare şi/sau comerciale, cele
privind garanŃiile la cerere, reguli şi uzanŃe uniforme privind creditele
documentare şi, nu în ultimul rând, Regulile INCOTERMS, de
unificare şi standardizare a uzanŃelor comerciale internaŃionale, în
materie de vânzare comercială internaŃională (ultima sa republicare a
avut loc în anul 2000).
Alături de aceste izvoare de drept al comerŃului internaŃional la
care am făcut referire, evidenŃiem şi uzanŃele comerciale
internaŃionale, care devin, la rândul lor, izvoare internaŃionale, în
măsura în care ele sunt expresia unei practici generale, materializată în
includerea lor consecventă în documente de drept internaŃional.
35
Recurgerea la uzanŃe în domeniul dreptului comerŃului interna-
Ńional este motivată de multitudinea şi varietatea relaŃiilor comerciale
care nu sunt, întru totul, de ConvenŃiile internaŃionale şi reglementările
interne ale statelor.
În această situaŃie, uzanŃele vin să suplinească lacunele legislative
sau să particularizeze anumite dispoziŃii legale.
Pe de altă parte, recurgerea la uzanŃe se justifică prin imposi-
bilitatea prevederii în contracte a tuturor ipotezelor care se pot ivi în
raporturile juridice de comerŃ internaŃional.

§5. UzanŃele comerciale


DefiniŃie
Putem defini, în sens larg, uzanŃele ca fiind acele acte, fapte,
atitudini şi conduite, arareori scrise, recunoscute ca purtătoare a unei
anumite vechimi, îmbinată cu anumite grade de repetabilitate şi
stabilitate. Ele sunt aplicate între comercianŃii dintr-o anume zonă
geografică, în sfera contractuală sau chiar în mod independent de
această activitate fiind, nu de puŃine ori contra clauzelor contractuale ori
chiar a unor texte legale şi care, prin natura lor, pot fi considerate ori
negate drept izvoare ale dreptului afacerilor.
Doctrina juridică desluşeşte două caracteristici generale absolut
necesare pentru ca o anumită practică ori atitudine afişată în afaceri să
poată fi luată în considerare ca un izvor de drept, şi anume:
• uzanŃele trebuie să constituie o practică socială care a dobândit
un caracter obiectiv prin repetabilitate manifestată într-o perioadă de
timp îndelungată;
• uzanŃele trebuie să prezinte un caracter de generalitate şi de
impersonalitate prin prezenŃa lor într-un anumit raport, pe o anumită
zonă geografică ori într-un anumit domeniu de activitate comercială.

 Clasificări ale uzanŃelor dreptului afacerilor


În raport de aria de aplicativitate, uzanŃele dreptului afacerilor,
potrivit doctrinei juridice, se împart în locale, speciale şi generale. Să le
analizăm pe fiecare în parte, întrucât această clasificare, în funcŃie de
criteriul spaŃiului de aplicare, prezintă un anume interes:
36
− numim, de regulă, în practică uzanŃe locale, acele acte sau fapte
de comerŃ care fac obiectul unui contract de o asemenea factură ori în
afara acestuia a căror aplicabilitate este restrânsă la un anumit spaŃiu
geografic, bine delimitat;
− se includ în categoria uzanŃelor speciale acelea care au referire
strictă numai la un sector al dreptului afacerilor, uzanŃele la care recurg
importatorii, exportatorii de cafea, fructe de mare, peşte, prestări de
servicii etc. În această categorie se includ şi acele uzanŃe care s-au
născut şi sunt utilizate în exercitarea unei anumite profesiuni, cum ar fi
activitatea bursieră;
− în sfârşit, numim uzanŃe generale pe acelea care vizează
aplicarea lor în întreaga sferă a raporturilor juridice de dreptul
afacerilor. În acest caz nu mai putem vorbi de criteriile amintite anterior
cu privire la anumite segmente de comerŃ internaŃional, zone geografice,
activităŃi specifice, anumite profesiuni etc.
Doctrina juridică, nu doar a noastră, din raŃiuni deosebit de
practice, ale căror sensuri le vom desluşi, în cele ce urmează, clasifică
uzanŃele comerciale internaŃionale, în principal, în raport de forŃa lor
juridică, în uzanŃe cu caracter normativ şi uzanŃe cu caracter conven-
Ńional.
a) UzanŃele cu caracter normativ sunt acele acte şi fapte care
şi-au dobândit această calitate dintr-o practică jurisdicŃională mani-
festată în mod constant, care le conferă o autoritate de reglementare
asemănătoare unei norme juridice. Din acest considerent major, chiar
legea poate face trimitere, din dorinŃa de a fi completată, la ele, fapt
pentru care respectivele uzanŃe devin componente ale legii şi au aceeaşi
forŃă juridică, la fel ca legea pe care o completează.
Rolul juridic al uzanŃelor normative de dreptul afacerilor
Această capacitate de a stabili drepturile şi obligaŃiile părŃilor
(prin reglementarea unor raporturi juridice încă nereglementate legal, de
a interpreta dispoziŃiile legale, ori chiar a avea aplicabilitate contrară
unor prevederi legale care nu sunt însă de ordine publică) este
asemănătoare unei legi supletive speciale. Întrebarea care se pune în
această privinŃă este următoarea: există consecinŃe care decurg din forŃa
juridică pe care o au uzanŃele de dreptul comerŃului internaŃional cu
caracter normativ? Răspunsul este afirmativ. Astfel, în legătură cu o
37
lege statală, uzanŃele care au caracter special vor prevala (fără a putea
înfrânge dispoziŃiile legale de ordine publică). În sfera raporturilor
contractuale, uzanŃele normative vor fi impuse părŃilor chiar dacă ele nu
au cunoştinŃă de acestea. PărŃile contractante au posibilitatea de a le
îndepărta, în mod expres ori tacit, prin prevederea de clauze contrare
uzanŃelor.
b) UzanŃele convenŃionale se nasc prin voinŃa părŃilor, fiind o
materializare a principiului libertăŃii de voinŃă a co-contractanŃilor.
UzanŃele convenŃionale pot fi utilizate de către părŃile raportului juridic
de dreptul afacerilor fie în mod expres, fie în mod tacit.
Vorbim despre acordul expres al părŃilor de a recurge la uzanŃele
comerciale atunci când acesta este materializat într-o clauză de trimitere
cuprinsă în contractul respectiv. Baza legală a recurgerii la uzanŃele
comerciale în sfera comerŃului mondial se regăseşte în prevederile art. 9
alin. 1 din ConvenŃia de la Viena din 1980, precum şi în „Principiile
UNIDROIT” care, prin art. 19 alin. 1, precizează că părŃile semnatare
pot recurge la orice uzanŃă, inclusiv a unei uzanŃe care nu aparŃine nici
uneia dintre părŃi ori a uneia care priveşte un alt tip de contract.
Prin voinŃa tacită sau implicită a părŃilor vom întâlni includerea de
uzanŃe convenŃionale şi forma unei clauze contractuale. Vom vorbi
despre caracterul tacit al acordului de voinŃă al părŃilor când acesta se
desprinde din indici intrinseci ori extrinseci ai contractului (se face
trimitere la o practică specifică unei uzanŃe ori, respectiv, la o uzanŃă
utilizată într-un act adiŃional, deci din afara contractului, însă se ajunge
la concluzia că aceşti co-contractanŃii vor aplica uzanŃa respectivă).
ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale
Sub aspectul forŃei juridice, uzanŃele convenŃionale sunt
asemănătoare clauzelor stipulate în contractele comerciale. Ele trebuie
privite în raport cu legea şi în raport cu contractul:
− în raport cu sistemul de drept care reprezintă lex causae,
uzanŃele convenŃionale nu pot contraveni normelor imperative ale lex
contractus;
− în raport cu contractul, părŃile pot renunŃa, aşa cum am precizat,
în mod expres ori tacit (implicit) la aplicarea uzanŃelor convenŃionale.

38
§6. UzanŃele comerciale internaŃionale în sistemul dreptului
român
a) Baza juridică a recurgerii la uzanŃe
În dreptul nostru comun, temeiul juridic al aplicării uzanŃelor sunt
art. 600, 607, 970 alin. 2, 980, 981, 1359, 1447 din Codul civil, cu
precizarea că ele vor fi întâlnite sub denumirea generică de „obiceiuri”.
În ceea ce priveşte uzanŃele comerciale internaŃionale, baza lor
juridică este dată de acele documente de drept internaŃional la care Ńara
noastră este parte semnatară.
Exemplificăm, în acest sens, ConvenŃia europeană de arbitraj
comercial internaŃional prevede, în mod expres, că părŃile sunt libere să
determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului legislativ, iar
în lipsa indicării de către părŃi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea
desemnată de norma conflictuală considerată potrivită, dar în ambele
cazuri vor Ńine seama de clauzele contractuale şi de uzanŃele comerciale.
În acelaşi sens, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de
vânzare internaŃională de mărfuri, semnată la Viena în 1980, prevede că
părŃile sunt legate prin uzanŃele la care au consimŃit şi de obişnuinŃele
care s-au stabilit între ele.
Să adăugăm că Regulile de procedură arbitrală (RPA) ale CurŃii
de Arbitraj Comercial InternaŃional (CAB) de pe lângă CCIRB în
vigoare de la 1 ianuarie 2000 se prevede la art. 57 alin. 1 că tribunalul
arbitral soluŃionează litigiile în temeiul contractului principal şi al
normelor de drept aplicabile, Ńinând seama când este cazul şi de
uzanŃele comerciale.
b) Proba uzanŃelor comerciale internaŃionale în sistemul de
drept român
În conformitate cu prevederile legale, uzanŃele comerciale
convenŃionale internaŃionale pot fi probate prin orice mijloc de probă
admis. În aceeaşi ordine de idei, arătăm că dovada uzanŃelor
convenŃionale se poate face şi prin certificatele emise în acest sens de
către Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi, respectiv, a
Municipiului Bucureşti, însă numai în strictă conformitate cu statutele
acestor instituŃii.
Dacă ne găsim dinaintea unor uzanŃe care au fost codificate,
probaŃiunea se va efectua cu documentul în care acestea au fost incluse,
39
cum ar fi: culegeri de uzanŃe, condiŃii generale, reguli obligatorii,
contracte tip etc. Este cazul să menŃionăm că există anumite societăŃi
comerciale care desfăşoară o activitate intensă în sfera afacerilor şi care
propun partenerilor lor de afaceri anumite condiŃii generale pentru
derularea relaŃiilor comerciale. La acestea se adaugă contractele tip sau
alte forme juridice purtătoare de clauze care indică interesul lor.
Datorită faptului că ele se întâlnesc în mod repetat în cadrul acestor
relaŃii comerciale, au dobândit statutul de uzanŃe convenŃionale,
recunoscute în principiu de dreptul nostru aşa cum reiese din
interpretarea per a contrario a soluŃiei acceptate de Codul comercial,
referitoare la uzanŃele cu caracter normativ.

Bibliografie:
1. Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului
internaŃional. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
p. 91-105.
2. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional,
Tratat, vol. I, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 127-142.
3. Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (curs),
Universitatea Bucureşti, 1975, p. 26-43.
4. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 25-31.
5. Marin Voicu, Dreptul comerŃului internaŃional. Contracte,
Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 21-34.
6. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial
român, ediŃia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2000, p. 1-9.

Teme pentru referate:


1. Izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional.
2. Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional.
3. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional.
4. Cutuma şi uzanŃele în dreptul comerŃului internaŃional.

40
CAPITOLUL IV
RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR

După cum se cunoaşte, în urma reglementării juridice, orice


relaŃie socială dobândeşte un caracter specific şi devine raport juridic
ori, cu alte cuvinte, raportul juridic este o relaŃie socială care a fost
reglementată de o anumită normă juridică.
Ca în orice disciplină juridică, şi în domeniul la care ne referim,
vom face cunoştinŃă cu raporturi comerciale care cad sub imperiul
normelor dreptului afacerilor. Ele se nasc între cei care participă la
schimburile comerciale în mod nemijlocit, au conduite şi prestaŃii spe-
cifice şi se situează pe poziŃii de egalitate, în baza principiilor şi nor-
melor fundamentale care stau la baza comerŃului, a comerŃului interna-
Ńional şi cooperării economice şi tehnico-ştiinŃifice internaŃionale.
Să reŃinem, aşadar, că raportul juridic de dreptul afacerilor este, în
primul rând, o relaŃie socială, de natură comercială, stabilită între două
părŃi, aflate pe poziŃie de egalitate şi care, de comun acord, şi-au stabilit
drepturi şi obligaŃii corelative, în scopul obŃinerii unor profituri.
În consecinŃă, raportul juridic de dreptul afacerilor este definit, de
regulă, de întreaga doctrină, ca fiind o relaŃie cu caracter patrimonial,
care ia naştere în schimburile comerciale interne şi internaŃionale,
reglementată de norme juridice şi în cadrul cărora, părŃile, aflate pe
poziŃie de egalitate juridică, au drepturi şi obligaŃii corelative, a căror
aducere la îndeplinire poate fi obŃinută prin forŃa coercitivă a statului.
§1. PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR
Premisele se desprind, cu uşurinŃă, chiar din definiŃia pe care am
dat-o raportului juridic de comerŃ intern şi internaŃional.
Aceste premise sunt cele pe care le vom evidenŃia în cele ce
urmează, în mod distinct.
41
a) Subiectele de drept
Subiectele raportului juridic de dreptul afacerilor pot fi
individuale, ca persoane fizice sau colective, ca grupări organizate
(persoane juridice).
În cazul dreptului afacerilor, subiectele participante la raporturile
de dreptul afacerilor sunt acele persoane care au comerŃul ca profesiune
obişnuită, societăŃile comerciale, precum şi alte forme organizatorice cu
personalitate juridică pe care le vom prezenta pe larg într-o secŃiune
viitoare.
b) Norma juridică de dreptul afacerilor
Cunoscând că norma juridică este o regulă de conduită, instituită
ori sancŃionată de către stat şi a cărei respectare este asigurată, la nevoie,
prin forŃa coercitivă a puterii publice, prin extrapolare, se poate
conchide că normele juridice de dreptul afacerilor reglementează
conduita posibilă ori datorată a subiectelor de drept participante la
raporturile comerciale interne şi internaŃionale.
Astfel, norma juridică specifică va defini capacitatea partici-
panŃilor la raporturile comerciale interne şi internaŃionale şi va stabili
categoriile de fapte juridice care cad sub incidenŃa sa şi care ar putea
produce efecte juridice.
Unii autori consideră că raportul juridic de comerŃ internaŃional
mai poate fi categorisit, având în vedere că el este mijlocul de realizare
a dreptului comerŃului internaŃional, ca fiind dreptul comercial în
acŃiune.
c) Raporturile comerciale interne şi internaŃionale
Raporturile comerciale interne şi internaŃionale sunt constituite
din actele şi faptele de comerŃ interne şi internaŃional, cărora norma
juridică le atribuie o anumită semnificaŃie, cu consecinŃele juridice de
rigoare. Cu alte cuvinte, putem vorbi de acele împrejurări în raport cu
care norma juridică determină naşterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic de comerŃ intern şi internaŃional concret. Nu se poate pune
problema unui raport juridic de comerŃ internaŃional dacă nu există acte
şi fapte de comerŃ, deoarece, în general vorbind, dreptul se naşte din
acte şi fapte şi este, totodată, aplicabil acestora.
42
După cum ne amintim, din cunoştinŃele juridice dobândite,
faptele juridice sunt definite ca fiind acte de voinŃă care au fost comise
cu intenŃia producerii de efecte juridice, cu precizarea că faptele juridice
de comerŃ internaŃional nu se referă la faptele naturale (cutremure,
alunecări de teren, inundaŃii etc.).
Şi o ultimă precizare: faptele juridice includ şi actele juridice, în
măsura în care ele sunt considerate a fi fapte comerciale în lumina
Codului comercial român.

§2. PĂRłILE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL


AFACERILOR
Sunt părŃi sau subiecte al raportului juridic de dreptul afacerilor
toŃi comercianŃii, persoane fizice şi juridice care participă, în mod activ
la schimburi comerciale, la vehicularea mărfurilor, capitalurilor şi a
cunoştinŃelor tehnico-ştiinŃifice ori la cooperarea economică interna-
Ńională pentru a obŃine un anumit profit şi care se bucură de capacitatea
de a face acte şi fapte de comerŃ, atât în nume propriu şi pe seama lor
înşile, dar şi în numele şi pe seama altora.
Aceste părŃi pot fi clasificate, în funcŃie de ordinea juridică căreia
îi aparŃin, în două categorii:
A) categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice
naŃionale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor;
B) categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice
internaŃionale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor.
A. Subiectele de dreptul afacerilor de naŃionalitate română
Din prima categorie, cea a subiectelor de drept naŃional, fac
parte: comerciantul-persoană fizică, societăŃile comerciale şi grupurile
de interes economic (care pot avea sau nu calitatea de comerciant).
Acestora li se adaugă regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste,
asociaŃiile în participaŃie, asociaŃiile familiale, precum şi anumite
persoane juridice fără scop lucrativ.

a) Comerciantul – persoană fizică


Potrivit dispoziŃiilor art. 7 din Codul comercial român, este
comerciant acela care săvârşeşte acte şi fapte de comerŃ, având comerŃul
43
ca profesiune obişnuită, precum şi societăŃile comerciale. După cum se
poate observa, legiuitorul român a înŃeles să facă, în mod expres,
distincŃie între comerciantul individual (comerciantul persoană fizică) şi
societatea comercială.
Din cuprinsul normei juridice amintite, rezultă că, pentru a
dobândi statutul de comerciant (om de afaceri), persoana fizică trebuie
să facă acte de comerŃ, iar aceste fapte de comerŃ să fi săvârşite cu
titlu profesional, deci trebuie să coexiste elementul material (factum),
adică săvârşirea, în mod sistematic, de acte de comerŃ cu elementul
intenŃional (animus). De asemenea, cumulativ acestor condiŃii impuse
de chiar textul legii comerciale, persoana fizică trebuie:
– să aibă capacitate deplină de exerciŃiu,
– să desfăşoare actele de comerŃ în nume propriu, inde-
pendent şi pe riscul său şi, nu în ultimul rând,
– să nu existe o stare de incompatibilitate, de decădere sau de
interdicŃie cu privire la persoana comerciantului.
Cu privire la capacitatea de exerciŃiu a comerciantului trebuie
să precizăm că această cerinŃă se justifică prin natura juridică a
raportului juridic la care participă, care este un raport obligaŃional ce
implică îndeplinirea unei prestaŃii, îndeosebi pe aceea de a face, ceea ce
presupune direct capacitatea de exerciŃiu. Lipsa capacităŃii depline de
exerciŃiu sau prezenŃa acesteia în forma capacităŃii restrânse ar
presupune aplicarea dispoziŃiilor dreptului comun (dreptul civil) în ceea
ce priveşte suplinirea voinŃei sau confirmarea actelor comerciantului
aflat într-o stare de incapacitate sau într-o stare de capacitate imperfectă
sau restrânsă. Imposibilitatea dobândirii calităŃii de comerciant de către
persoane fără capacitate sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă apare ca
o consecinŃă firească a caracterelor dreptului comercial, în general, dar
şi ca o premisă a condiŃiei privind îndeplinirea actelor şi faptelor de
comerŃ în nume propriu, independent şi pe riscul comerciantului.
În domeniul dreptului afacerilor, ca şi în domeniul dreptului
comercial român, pe baza principiului libertăŃii comerŃului, principiu pe
care l-am tratat într-o secŃiune anterioară, orice persoană poate exercita
orice comerŃ, cu obligaŃia de a îndeplini următoarele condiŃii: protejarea
interesului general, protejarea interesului altor profesiuni şi protejarea
interesului clienŃilor.

44
Capacitatea şi calitatea persoanelor fizice române de a efectua
acte şi fapte de comerŃ
ComercianŃii persoane fizice de naŃionalitate română au
capacitatea de a efectua acte şi fapte de comerŃ internaŃional în baza
dispoziŃiilor art. 135 alin. 2 alin. a din ultima ConstituŃie a României
care consacră principiul general al liberei participări a subiectelor de
drept la o asemenea activitate. Prin Legea nr. 507/2002 privind
organizarea şi desfăşurarea unor activităŃi economice de către persoane
fizice, abrogată prin Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în
mod independent, se pun bazele juridice, întrucât se acordă persoanelor
fizice dreptul de a desfăşura activităŃi economice în toate domeniile,
meseriile şi ocupaŃiile, cu excepŃia celor stabilite sau interzise prin legi
speciale. O persoană fizică, pentru a desfăşura activităŃi de comerŃ
internaŃional, trebuie să întrunească în mod cumulativ condiŃiile cerute
de art. 5 din Legea nr. 300/2004, şi anume:
– să aibă 18 ani pentru persoanele fizice care doresc să desfăşoare
activităŃi economice în mod independent;
– persoanele fizice care au iniŃiativa constituirii unei asociaŃii
familiale trebuie să aibă, de asemenea, vârsta de 18 ani (membrii unei
asemenea asociaŃii pot avea şi 16 ani împliniŃi);
– starea sănătăŃii le permite acest lucru;
– au calificarea necesară desfăşurării unor asemenea activităŃi;
– nu au fost condamnate penal pentru săvârşirea de fapte la
regimul fiscal, vamal ori disciplinar-fiscal;
– îndeplinesc condiŃiile de funcŃionare stabilită de lege.

Cu privire la starea de incompatibilitate declarată de unele


state în cumularea calităŃii de comerciant cu alte profesii sau funcŃii
De regulă, legislaŃiile unor state, inclusiv România, cuprind
interdicŃii în ceea ce priveşte exercitarea comerŃului ca profesie pentru
unele categorii de persoane, care îndeplinesc anumite funcŃii sau se
găsesc în exercitarea unei activităŃi publice (magistrat, parlamentar,
membru al guvernului, medic, avocat, cadre active ale armatei, ale
structurilor de poliŃie, precum şi a serviciilor asimilate acestora).

45
Decăderea persoanelor fizice din dreptul de a face comerŃ
Săvârşirea unor fapte grave, desfăşurarea de activităŃi cu caracter
ilicit în domeniul circulaŃiei bunurilor şi valorilor, al activităŃilor bancare
etc. atrag decăderea acestor persoane fizice din dreptul exercitării
profesiei de comerciant (înşelăciune, bancrută frauduloasă, faliment etc.).

InterdicŃii pentru persoanele fizice de a desfăşura anumite


activităŃi
Pe de altă parte, de regulă, legislaŃiile naŃionale ale statelor impun
resortisanŃilor lor interdicŃii în fabricarea şi comercializarea unor
anumite substanŃe şi produse, care sunt supuse de un regim juridic
deosebit (droguri, arme, explozivi, materiale radioactive, substanŃe
chimice esenŃiale şi precursori etc.).

b) Statutul juridic al comerciantului persoană fizică


În clipa în care o persoană fizică îndeplineşte condiŃiile impuse,
adică are capacitate deplină de exerciŃiu, nu se află într-o stare de
incompatibilitate, nu este decăzut din drepturi ori nu se află sub
incidenŃa unor anumite interdicŃii, ea dobândeşte statutul juridic de
comerciant, alcătuit din drepturi şi obligaŃii.
Dintre drepturile cele mai importante, recunoscute şi consacrate
în legislaŃiile naŃionale, enunŃăm următoarele:
• dreptul persoanei fizice de a-şi alege singură şi de a exercita
profesiunea de comerciant;
• dreptul comerciantului de a-şi alege denumirea firmei sub care
îşi va desfăşura activitatea comercială; această firmă trebuie înscrisă în
Registrul ComerŃului (dreptul la firmă şi emblemă este un drept
patrimonial, conferit comerciantului ca un drept de folosinŃă exclusivă
care precizează cum este comerciantul şi ce fel de comerŃ desfăşoară el);
• dreptul comerciantului la libera circulaŃie;
• libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor;
• dreptul comerciantului de a fi informat cu privire la orice
schimbare legislativă, în domeniul afacerilor.
Dintre principalele obligaŃii enunŃăm:
• înscrierea comerciantului în Registrul ComerŃului de pe raza
judeŃului ori pe raza municipiului Bucureşti, unde îşi are domiciliul;
46
• Ńinerea de evidenŃe privind afacerile desfăşurate (Registrul-
jurnal, Registrul-inventar, Registrul Cartea-mare şi Registrul unic de
control – toate aceste documente se păstrează timp de 10 ani de la data
încheierii exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost întocmite de
către comerciantul persoană fizică);
• transparenŃa comerciantului în ceea ce priveşte sediul, patri-
moniul, bilanŃul, falimentul şi lichidarea judiciară a afacerii comerciale.

c) Statutul juridic al comerciantului străin


ComercianŃii, persoane fizice străine, au dreptul de a îndeplini
acte şi fapte de comerŃ, precum şi alte activităŃi similare, cu respectarea
dispoziŃiilor legale cuprinse în legea naŃională a statului respectiv.
Caracteristic statutului juridic al comerciantului străin este elementul de
extraneitate, care, în acest caz, este domiciliul comerciantului, fiind
irelevantă cetăŃenia în determinarea capacităŃii comerciantului.
În cazul României, comercianŃii care sunt persoane fizice străine,
se bucură de aceleaşi drepturi ca şi cetăŃenii români. Ei pot constitui
sucursale sau filiale în România, urmând, în mod principial, dispoziŃiile
legale în materie, în cazul constituirii societăŃilor comerciale străine.

d) SocietăŃile comerciale
Sunt societăŃi comerciale entităŃile constituite în baza unui
contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (care poartă
denumirea de asociaŃi sau acŃionari) convin să pună în comun anumite
bunuri şi valori pentru a desfăşura împreună o anumită afacere şi să
împartă ulterior între ei profitul.
Regimul juridic al constituirii, modificării, dizolvării ori lichidării
societăŃilor comerciale este supus dreptului comun, guvernat de actele
normative interne, în speŃă Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată,
de Codul civil şi Codul comercial, aspecte asupra cărora vom reveni
când vom trata societăŃile comerciale şi funcŃionarea acestora. În cele ce
urmează ne vom opri, în principal, asupra derogărilor de la dreptul
comun, care se aplică societăŃilor comerciale române, cu participare
străină şi asupra dispoziŃiilor speciale privind activitatea de comerŃ
internaŃional a societăŃilor comerciale române.

47
În conformitate cu dispoziŃiile legale, toate societăŃile comerciale
care îşi au sediul în România sunt persoane juridice române. Sunt
persoane juridice române şi societăŃile comerciale străine constituite ca
societăŃi comerciale pe teritoriul statului nostru, fie că au în întregime
capital străin ori se găsesc în asociere cu persoane fizice ori juridice
române. Ele trebuie însă să aibă un obiect de activitate licit, situaŃie în
care poate exercita orice act de comerŃ internaŃional permis de legislaŃia
română în materie comercială ca oricare altă societate comercială.
e) Constituirea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale
În conformitate cu art.1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată,
societăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române. Dacă o societate comercială străină constituie o societate
comercială pe teritoriul României, cu sediul în România – cu capital
integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române –
societatea astfel constituită este persoană juridică română.
SocietăŃile comerciale române cu sau fără participare străină la
capitalul social pot face acte de comerŃ internaŃional, cu condiŃia ca
aceste acte să fie prevăzute în actul constitutiv al acestora ca obiect de
activitate şi să fie permise de legea română.
Potrivit Legii-cadru nr. 31/1990, modificată şi republicată, şi a
Codului comercial român, societăŃile comerciale cu participare străină
pot dobândi oricare din formele legale de existenŃă prevăzute de legea
română, inclusiv asociaŃiile în participaŃiune, societăŃi în nume colectiv,
în comandită simplă, pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni sau cu
răspundere limitată.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 35/1991 privind regimul
investiŃiilor străine, republicată, persoanele fizice şi persoanele juridice
cu domiciliul ori, după caz, cu sediul în străinătate pot efectua investiŃii
în România, în una din modalităŃile prevăzute în cuprinsul acestei legi.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 35/1991, republicată, sunt
considerate ca investiŃii străine, printre altele şi:
• constituirea de societăŃi comerciale, filiale sau sucursale, cu
capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau persoane
juridice române, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind
societăŃile comerciale;

48
• participarea la majorarea capitalului social al unei societăŃi
existente sau dobândirea de părŃi sociale ori acŃiuni la asemenea
societăŃi, precum şi de obligaŃiuni sau alte efecte de comerŃ.
InvestiŃiile străine, în modalităŃile prevăzute la art. 1 din Legea
nr. 35/1991, republicată, se realizează pe baza unei cereri a
investitorului străin. Cererea va fi înregistrată la AgenŃia Română de
Dezvoltare care, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, va elibera
solicitantului certificatul de investitor sau va refuza, motivat, eliberarea
acestui document.
Potrivit dispoziŃiilor art. 21 din acelaşi act normativ, dacă în
termenul stabilit, acela de 30 de zile de la înregistrarea cererii, inves-
titorul străin nu primeşte nicio comunicare, se consideră că investiŃia
poate fi efectuată.

§3. ALTE SUBIECTE DE DREPTUL AFACERILOR DE


NAłIONALITATE ROMÂNĂ
Vom întâlni în mediul de afaceri al subiectelor de naŃionalitate
română, pe lângă comerciantul (persoană fizică) şi societăŃile
comerciale, indiferent de forma lor juridică, şi capitalul existent şi alte
subiecte de naŃionalitate română ale dreptului comerŃului internaŃional,
şi anume: regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste (în cadrul cărora
găsim cooperativele meşteşugăreşti, de consum, precum şi cele de
credit), asociaŃiile în participaŃie, asociaŃiile familiale, persoanele
juridice fără scop lucrativ, grupurile de interes economic şi grupurile
europene de interes economic.

a) Regiile autonome
Regiile autonome s-au constituit în baza Legii nr. 15/1990,
precum şi a Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere.
Baza legală în temeiul cărora regiile autonome ca persoane
juridice abilitate de a efectua activităŃi de comerŃ sunt dispoziŃiile art. 11
din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat
ca regii autonome şi societăŃi comerciale. Să precizăm că, în
conformitate cu prevederile OUG nr. 30/1997, regiile autonome se vor
transforma în companii naŃionale, societăŃi naŃionale ori doar societăŃi
comerciale. Să mai menŃionăm şi Legea nr. 137/2002 privind unele
49
măsuri de accelerare a privatizării, care menŃionează participarea
investitorilor străini, alături de cei de naŃionalitate română la
privatizarea regiilor autonome.

b) OrganizaŃiile cooperatiste
• Cooperativele meşteşugăreşti pot să desfăşoare activităŃi care se
înscriu în sfera afacerilor, cum ar fi: operaŃiuni de import-export,
schimburi de mărfuri, cooperare şi alte operaŃiuni de comerŃ exterior,
prin unităŃi proprii şi alte unităŃi specializate, având, de asemenea, abili-
tatea de a organiza unităŃi cu astfel de activităŃi în străinătate. Baza
legală este Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcŃio-
narea cooperaŃiei meşteşugăreşti.
• Cooperativele de consum pot, la rândul lor, pe lângă acte de
comerŃ, să desfăşoare activităŃi de comerŃ internaŃional, cum ar fi:
export şi import de mărfuri, produse, servicii şi schimburi de mărfuri cu
organizaŃii cooperatiste, întreprinderi şi firme din alte Ńări, în vederea
realizării obiectului lor de activitate. Baza legală o constituie Legea
nr. 109/1996 privind organizarea funcŃionarea cooperaŃiei de consum.
Potrivit acestui act normativ, cooperativele de consum din Ńara noastră
pot efectua şi cooperări şi asocieri cu alte unităŃi cooperatiste cu
persoane fizice sau juridice din Ńară şi din străinătate având, totodată,
permisiunea legală de a participa la capitalul social al unor societăŃi
comerciale.
Forul diriguitor al cooperativelor de consum din România este
Uniunea NaŃională a Cooperativelor de Consum (CENTROCOOP). În
temeiul aceluiaşi act normativ, Uniunea poate iniŃia şi negocia cu
organizaŃiile cooperatiste din alte Ńări sau cu alŃi parteneri străini
acorduri ori alte înŃelegeri de cooperare internaŃională, organizând, în
acelaşi timp, studierea tendinŃelor pieŃei interne şi externe pentru a
reorienta activităŃile de comerŃ exterior.
• Cooperativele de credit în ceea ce le priveşte sunt abilitate să
întreprindă, în limita autorizaŃiei acordate în baza OUG privind
organizaŃiile cooperatiste de credit, aprobată prin Legea nr. 200/2002,
plăŃi şi decontări, contractare de împrumuturi intercooperatiste şi
bancare, cumpărări şi vânzări de valută etc. Deoarece legiuitorul nu face
distincŃie între subiectele de drept cu care cooperativele de credit pot
50
derula asemenea activităŃi, rezultă că aceste subiecte de drept pot fi şi
din străinătate.
c) AsociaŃiile în participaŃie
În lumina art. 251-256 din Codul comercial, asociaŃiile în
participaŃie care nu se bucură de personalitate juridică pot desfăşura
orice activitate de afaceri conform principiului de drept că este permis
tot ceea ce nu este interzis.
d) AsociaŃiile familiale
IniŃiatorii asociaŃiilor familiale şi membrii de familie ai acestora,
care desfăşoară activităŃi economice în mod independent, pot face
comerŃ atât pe plan intern, cât şi internaŃional, întrucât Legea
nr. 300/2004 nu interzice acest lucru. La rândul lor, persoanele fizice,
cetăŃeni români ori străini din spaŃiul economic european, în baza
prevederilor aceluiaşi act normativ, pot fi autorizaŃi să desfăşoare
activităŃi economice în toate domeniile, meseriile ori ocupaŃiile, cu
excepŃia acelor activităŃi interzise, în mod expres de lege.
e) Persoanele juridice fără scop lucrativ
Regăsim în această categorie de persoane juridice, instituŃii
publice, asociaŃii şi fundaŃii, toate fiind fără scop lucrativ
(nepatrimoniale):
– instituŃiile publice pot să desfăşoare activităŃi de comerŃ numai
în situaŃia în care în actul normativ de înfiinŃare este menŃionat, în mod
expres, că respectiva instituŃie poate efectua operaŃiuni de comerŃ, de
cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică;
– asociaŃiile şi fundaŃiile, la rândul lor, pot derula asemenea
activităŃi deoarece OG nr. 26/2000, care le reglementează statutul
juridic (modificată prin OG nr. 37/2003), nu le interzice acest lucru. Se
impune, în ceea ce priveşte asociaŃiile şi fundaŃiile, o precizare
importantă: aceste persoane juridice pot înfiinŃa societăŃi comerciale, iar
dividendele realizate din activitatea acestora trebuie reinvestite în
aceleaşi societăŃi comerciale ori, în caz contrar, vor fi utilizate pentru
realizarea scopului asociaŃiei ori fundaŃiei, astfel ca la sfârşitul
exerciŃiului financiar să nu existe profit.

51
f) Grupurile de interes economic
Prin grup de interes economic se desemnează forma de asociere
între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o
perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor
activităŃii respective.
Necesitatea reglementării constituirii, funcŃionării şi încetării
existenŃei acestei structuri organizatorice de noutate absolută în
legislaŃia românească, dar cu tradiŃie în Europa, izvorăşte din obligati-
vitatea de preluare şi transpunere în dreptul intern a aquis-ului
comunitar de către Ńările care au fost candidate la aderarea la Uniunea
Europeană, între care şi România.
Preocuparea statului român, prin autorităŃile sale, pentru procesul
de armonizare a cadrului juridic românesc cu dispoziŃiile comunitare, în
perspectiva aderării la Uniunea Europeană, a cunoscut o creştere
semnificativă, transpusă în acte normative care reglementează noi
instituŃii şi proceduri, ale căror utilitate în dezvoltarea relaŃiilor
comunitare nu poate fi pusă la îndoială.
Un astfel de act normativ este Legea nr. 161/2003. Actul
normativ, complex din punct de vedere al structurării şi sistematizării
sale, cuprinde atât reglementări de drept public, cât şi de drept privat, cu
scopul declarat de a se asigura transparenŃa în exercitarea demnităŃilor
publice şi în mediul de afaceri, de a se institui noi măsuri pentru
prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei şi de a se reglementa noi instituŃii şi
forme organizatorice în cadrul sistemului românesc de drept.
În ceea ce priveşte reglementarea de noi instituŃii şi forme
organizatorice, Legea nr. 161/2003 consacră cadrul normativ de
constituire şi funcŃionare a grupurilor de interes economic (GIE) şi
stabileşte condiŃiile în care grupurile europene de interes economic
(GEIE) sunt recunoscute şi îşi pot desfăşura activitatea în România.
Legea nr. 161/2003 reglementează în Cartea I – Titlul V din
cuprinsul său modurile de constituire, funcŃionare, administrare,
modificare şi încetare a grupurilor de interes economic asemănător celor
prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale.
Caracterele juridice ale grupurilor de interes economice sunt
similare cu cele ale societăŃilor comerciale, în special a celor de
52
persoane. Astfel, grupurile de interes economic sunt persoane juridice
române cu scop patrimonial, iar membrii săi răspund solidar şi nelimitat
pentru obligaŃiile sociale ale grupului, cu excepŃia cazului în care în
contractele încheiate cu terŃii co-contractanŃi s-a prevăzut contrariul.
Aceasta înseamnă că, pentru obligaŃiile asumate de grup, creditorii
acestuia pot urmări pe oricare dintre membrii grupului, care va răspunde
nelimitat pentru întreaga obligaŃie a grupului. Membrul grupului care a
achitat întreaga datorie se va putea îndrepta cu acŃiune în regres
împotriva celorlalŃi membri, pentru partea fiecăruia.
Răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor grupului este
explicată de faptul că aceştia nu sunt obligaŃi, la momentul înfiinŃării
grupului, să constituie un aport la capitalul acestuia, aşa cum ar fi fost
obligaŃi în cazul unei societăŃi comerciale. Neexistând capital, creditorii
grupului nu mai au astfel gajul general, ca şi garanŃie minimă pentru
recuperarea creanŃelor lor împotriva grupului.
Pe de altă parte, existând această răspundere nelimitată şi solidară
a membrilor grupului, grupul de interes economic poate obŃine mai uşor
un contract de creditare sau de furnizare de mărfuri şi servicii, întrucât
creditorii lui sunt avantajaŃi, putând să-şi satisfacă creanŃa prin
urmărirea patrimoniilor mai multor debitori.
Grupurile de interes economic prezintă şi unele caractere
specifice, şi anume:
• Pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant
Constituirea de entităŃi economice, având calitate de comerciant,
nu prezintă un element de noutate. Acestea se regăsesc sub diferite
denumiri şi se supun regimului juridic conform legii care le guvernează
actul de constituire primară.
Constituirea unor grupuri de interes economic în România, având
calitatea de comerciant, presupune îndeplinirea cumulativă a condiŃiilor
cerute de legea română privind capacitatea persoanelor care le constituie
şi a naturii activităŃilor – fapte de comerŃ – săvârşite în considerarea
grupului astfel constituit.
Grupul de interes economic, care are calitatea de comerciant,
poate îndeplini, în nume propriu, cu titlu principal şi într-o manieră
obişnuită toate faptele de comerŃ necesare realizării scopului sau. Altfel
spus, grupul de interes economic, ca subiect de drept, va putea să
53
dobândească drepturi şi să îşi asume obligaŃii săvârşind acte juridice
prin organele sale. Prin urmare, în cazul în care este comerciant, el se
poate angaja în orice fel de contracte comerciale cu terŃi co-contractanŃi,
asumându-şi obligaŃii financiare pe care trebuie să le îndeplinească din
resursele sale proprii.
În ceea ce priveşte constituirea de grupul de interes economic care
să nu aibă calitatea de comerciant, legiuitorul a prevăzut o astfel de
posibilitate, întrucât scopul constituirii nu este să obŃină profit, ci să
dezvolte sau să faciliteze activitatea economică a membrilor ce îl com-
pun, astfel încât aceştia să-şi îmbunătăŃească performanŃele economice.
• Se pot constitui cu sau fără capital social
În cazul în care membrii grupului decid afectarea unui anume
capital pentru desfăşurarea activităŃii lor, nu este necesar ca aporturile
membrilor să aibă o valoare minimă. Aporturile pot avea orice natură:
în numerar, în natură sau în industrie (cunoştinŃe tehnologice, brevete,
relaŃii comerciale sau profesionale etc.). Membrii grupului dobândesc
un număr de părŃi de interes corespunzător valorii aportului fiecăruia.
Aceste părŃi de interes conferă calitatea de membru, cu toate drepturile
şi obligaŃiile aferente. Legea prevede însă, în mod expres, că drepturile
membrilor grupului nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile
(acŃiuni sau obligaŃiuni). PărŃile de interes constituie fracŃiuni ale
capitalului grupului şi aceste părŃi de interes nu pot fi reprezentate prin
titluri negociabile. Orice clauză contrară stipulată de membrii grupului
în actul de constituire sau într-un act adiŃional este nulă.
• Numărul membrilor nu poate fi mai mare de 20 şi nu poate avea
mai mult de 500 de angajaŃi
Limitarea numărului membrilor la 20 poate fi justificată de
caracterul pe care grupurile de interes economic îl împrumută de la
societăŃile de persoane.
Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea
membrilor săi (are caracter accesoriu)
Structura sa juridică permite membrilor săi să desfăşoare acŃiuni
comune şi să înfrunte concurenŃa, respectând în acelaşi timp indepen-
denŃa fiecăruia, altfel spus, conservându-şi autonomia lor juridică şi
economică.
54
Pentru definirea cadrului legal în care funcŃionează un grup de
interes economic, legea prevede o serie de interdicŃii ce trebuie
respectate de către grup în desfăşurarea activităŃii sale. Astfel:
− grupul nu poate exercita, în mod direct sau indirect, o activitate
de administrare ori de supraveghere a activităŃii membrilor săi sau a
unei alte persoane juridice, în special în domeniile personalului,
finanŃelor şi investiŃiilor;
− grupul nu poate deŃine acŃiuni, părŃi sociale sau de interes, în
mod direct sau indirect, la una din societăŃile comerciale membre;
grupul poate deŃine însă acŃiuni, părŃi sociale sau de interes în altă
societate comercială, dar numai în măsura în care aceasta este necesară
pentru îndeplinirea obiectivelor grupului şi dacă se face în numele
membrilor;
− grupul nu poate fi folosit de către o societate comercială în
scopul creditării, în alte condiŃii decât cele prevăzute în Legea
nr. 31/1990, a unui administrator sau director al societăŃii, soŃului
acestuia, rudelor sau afinilor până la gradul IV, inclusiv; de asemenea,
interdicŃia operează şi în cazul în care operaŃiunea de creditare priveşte
o societate comercială sau civilă în care una din persoanele arătate mai
sus este administrator sau director ori deŃine, singură sau împreună cu
una dintre persoanele sus-menŃionate, o cotă de cel puŃin 20% din
valoarea capitalului social subscris;
− grupul nu poate fi folosit de către o societate comercială în
scopul transmiterii de bunuri, în alte condiŃii decât cele din Legea
nr. 31/1990, la şi de la administratorul sau directorul societăŃii, soŃului
acestuia, rudelor sau afinilor până la gradul IV, inclusiv; de asemenea,
interdicŃia operează şi în cazul în care operaŃiunea priveşte o societate
civilă sau comercială în care persoanele arătate mai sus este
administrator sau director ori deŃine, singură sau împreună cu una dintre
persoanele sus-menŃionate, o cota de cel puŃin 20% din valoarea
capitalului social subscris, cu excepŃia cazului în care una din societăŃile
comerciale respective este filiala celeilalte;
− grupul nu poate fi membru al altui grup de interes economic sau
grup european de interes economic;
− grupul nu poate emite acŃiuni, obligaŃiuni sau alte titluri
negociabile.

55
g) Grupurile europene de interes economic
În afară de reglementarea grupurilor de interes economic, Legea
nr.161/2003 stabileşte şi condiŃiile în care grupurile europene de
interes economic (GEIE) sunt recunoscute şi îşi pot desfăşura
activitatea în România.
Conceput ca instrument juridic de cooperare între întreprinderile
din spaŃiul Uniunii Europene, funcŃionarea unui astfel de grup este
reglementată de un Regulament al Consiliului, adoptat în 1985.
CondiŃiile de fond pentru constituirea unui grup european de interes
economic stabilesc că acesta „este deschis societăŃilor de drept civil sau
comercial şi tuturor entităŃilor de drept public sau privat, cu excepŃia
celor care nu au scop lucrativ”.
Scopul său este acela de a dezvolta sau facilita activitatea econo-
mică a membrilor ce îl compun, astfel încât aceştia să-şi îmbunătăŃească
performanŃele economice. Grupul european de interes economic nu îşi
propune să realizeze beneficii pentru el însuşi şi nu se substituie
activităŃii membrilor săi. El nu poate funcŃiona fără un contract, iar
sediul său trebuie să fie situat în spaŃiul comunitar. Resursele unui astfel
de grup sunt determinate în mod liber de către participanŃi şi nu este
obligatoriu să aibă un anumit capital pentru a putea funcŃiona în mod
legal.

h) SocietăŃile comerciale off-shore


În afara societăŃilor comerciale prezentate, în lumea afacerilor
sunt întâlnite şi societăŃile comerciale off-shore (termen uzual preluat
din limba engleză cu semnificaŃia „în afara jurisdicŃiei unei Ńări
determinate”). Astfel, o asemenea societate se înfiinŃează într-un stat cu
regim fiscal aproape inexistent (paradis fiscal) în ceea ce priveşte
impozitarea profitului şi dividendelor.
O societate comercială off-shore prezintă avantaje şi dezavantaje.
Dintre avantaje exemplificăm păstrarea anonimatului acŃionarilor,
protejarea intereselor şi investiŃiilor, taxe mici de înfiinŃare, rapiditatea
dobândirii personalităŃii juridice.
Dezavantajele constau în faptul că există state care nu acceptă
înregistrarea unor astfel de societăŃi din motive diferite (economice,
deoarece pot constitui paravanul unor activităŃi cu caracter ilicit, cum ar
56
fi trafic de droguri, armament etc.), iar pe de altă parte există
obligativitatea de plată a unei taxe anuale de administrare ridicată.
Exemplificăm şi existenŃa aşa-ziselor off-shore bank care
desemnează o bancă ce desfăşoară tranzacŃii monetare şi de devize pe
piaŃa naŃională şi internaŃională. O asemenea bancă nu e autorizată să
constituie depozite pe piaŃa monetară naŃională, în timp ce activităŃile
desfăşurate pe teritoriul naŃional nu sunt supuse aprobării băncilor
naŃionale.
Ele îşi au, de regulă, sediul în paradise fiscale cu facilităŃi în
materie de rezerve, capital şi impozite: no name – pot elibera carduri,
utilizabile în întreaga lume, chiar sub egida altor bănci şi care nu dau
publicităŃii activităŃile de depunere şi retragere a sumelor de bani;
non-stop – au servicii atât on-line, cât şi telefonic pentru operaŃiuni
criptate. Există chiar zone bancare plutitoare aflate în afara jurisdicŃiei
naŃionale şi care, în timpul desfăşurării tranzacŃiilor, se plasează în zone
maritime neutre din punct de vedere al suveranităŃii teritoriale.
B. Din categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice
internaŃionale, participante la raporturile juridice de comerŃ internaŃional
fac parte statele şi organizaŃiile internaŃionale de stat cu caracter
interguvernamental, societăŃile transnaŃionale şi societăŃile europene.

1. Statul în calitate de subiect al dreptul afacerilor


Nu se poate elimina din categoria de subiecte ale raporturilor de
dreptul afacerilor statul. Această aserŃiune este motivată de faptul că
oricare stat suveran are dreptul fundamental de a desfăşura acte şi fapte
de comerŃ. Această prerogativă inalienabilă şi-a găsit consacrarea în
„Cartea drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor” care a fost
adoptată de către Adunarea Generală a ONU la cea de-a XXIX-a
sesiune din 1974.
Ca oricare alt stat, şi cel român, aşa cum de altfel am evidenŃiat
acest aspect atunci când am făcut referire la principiul egalităŃii juridice
a părŃilor, în cadrul raporturilor juridice de factură comercială şi
economică, va acŃiona în dublă calitate, şi anume:
a) Vom întâlni statul, în raporturile juridice la care este parte, ca
subiect al dreptului internaŃional public şi ca atare în calitatea sa de
putere, pe deplin suverană, va acŃiona în baza principiului
57
de jure imperii. În virtutea acestui principiu de drept, statul român poate
fi subiect într-un raport juridic de drept internaŃional public faŃă de un
alt stat suveran ori o organizaŃie internaŃională. În această situaŃie, statul
încheie acorduri de împrumut, de finanŃare sau de colaborare financiară
cu alte state ori cu unele organisme financiare internaŃionale. În acest
sens putem exemplifica: memorandumurile încheiate de Ńara noastră cu
Comisia Europeană cu privire la asistenŃa financiară nerambursabilă
acordată României prin Instrumentul pentru Politici Structurale de
Preaderare ori sunt cele care privesc Programele PHARE, SAPARD etc.
Mai putem exemplifica acordurile de finanŃare ori de colaborare
internaŃională, cum sunt, de pildă, Aranjamentele de stand-by dintre
statul nostru şi Fondul Monetar InternaŃional.
b) În cea de-a doua situaŃie, în ceea ce priveşte raporturile juridice
pe care statul le încheie ca putere suverană (acelaşi de jure imperii), îl
vom întâlni pe acesta ca subiect al drepturilor: administrativ,
constituŃional, financiar, vamal, când cealaltă parte este deopotrivă
persoană fizică sau juridică străină.
Aceste activităŃi sunt consecinŃele implementării de către stat a
politicii sale în domeniile respective.
c) Statul român poate fi întâlnit şi în calitate de subiect de drept
privat în unele raporturi juridice potrivit principiului de jure gestionis.
Astfel, el se va găsi pe poziŃie de egalitate juridică cu cealaltă parte a
raportului juridic care va fi, totdeauna, o persoană fizică ori juridică care
nu îşi are domiciliul ori sediul (ori alte asemenea prerogative) pe
teritoriul nostru. Exemplificăm, în acest sens, contractele comerciale
internaŃionale şi deopotrivă, acele litigii contractuale internaŃionale la
care statul se prezintă ca parte.

2. OrganizaŃiile interguvernamentale sunt create prin acordul de


voinŃă al statelor interesate, acord concretizat într-o convenŃie
internaŃională multilaterală la care participă mai multe state ca titulare
de suveranitate.
Aceste organizaŃii sunt subiecte derivate de drept, care participă
atât la raporturi juridice de drept internaŃional public, cât şi la raporturi
juridice de drept internaŃional privat, potrivit scopului şi finalităŃii lor,
prevăzute expres în convenŃia internaŃională de constituire.

58
3. SocietăŃile transnaŃionale
Alături de cele două categorii de subiecte ale raportului juridic de
dreptul afacerilor prezentate anterior, amintim societăŃile transnaŃio-
nale care, prin modul lor de constituire, exced regimului juridic naŃional
al statelor, tendinŃa, la nivel european, fiind reglementarea acestora prin
norme juridice uniforme.
Apărute iniŃial ca societăŃi naŃionale, societăŃile transnaŃionale au
pierdut, treptat, elementele caracteristice unei societăŃi comerciale tipic
naŃionale, dobândind următoarele trăsături caracteristice, de natură
juridică şi economică:
a) capitalul societăŃilor transnaŃionale poate fi naŃional sau
multinaŃional; de regulă, provenienŃa capitalului este multinaŃională;
b) nu au legătură juridică cu un anumit stat şi nu sunt supuse unor
anumite legi naŃionale, dat fiind faptul că au sedii principale în state
diferite, concomitent;
c) litigiile care pot să apară cu privire la constituirea, funcŃionarea,
modificarea, încetarea societăŃilor transnaŃionale, ori cu interpretarea şi
aplicarea actelor constitutive ale acestora nu sunt de competenŃa
instanŃelor naŃionale, ci a unor instanŃe speciale; astfel de instanŃe sunt
tribunalele internaŃionale ad-hoc, în compunerea cărora să fie asigurată
paritatea internaŃională sau organe internaŃionale jurisdicŃionale, cum
sunt Curtea InternaŃională de JustiŃie şi CurŃile de Arbitraj InternaŃional.

4. SocietăŃile europene
În scopul armonizării legislaŃiilor naŃionale în ceea ce priveşte
comerŃul, producŃia şi fuziunea transfrontalieră între companii din state
membre ale Uniunii Europene, Consiliul European a emis
Regulamentul nr. 2157 din 8.10.2001 care priveşte statutul societăŃii
europene. S-a creat astfel cadrul legal de constituire, funcŃionare şi
încetare a existenŃei unei societăŃi europene, prevederile comunitare
fiind aplicate companiilor care intenŃionează:
– să fuzioneze între ele;
– să creeze un holding;
– să înfiinŃeze o filială;
– să se transforme într-o societate europeană.

59
Pentru aceasta este obligatoriu ca fie sediul social (registered
office) şi sediul operativ (head office) să fie pe teritoriul unui stat
membru al UE ori sediul social pe teritoriul unui stat membru, iar sediul
operativ, pe teritoriul unui stat non-membru, însă a cărui activitate
prezintă o legătură efectivă şi continuă cu economia unui stat membru
al UE.
Regulamentul menŃionat indică şi procedeele juridice de
fuzionare, creare a unui holding, a unei filiale sau schimbarea formei
juridice, după cum urmează:
a) Fuzionarea transfrontalieră se realizează între cel puŃin două
companii care au forma juridică menŃionată în anexa 1 din
Regulamentul nr. 2157 din 08.10.2001, care au sediul social, cât şi
sediul administrativ pe teritoriul unor state diferite membre ale UE. În
raport de tipul de fuziune ales, societatea europeană poate fi noua
societate născută în urma contopirii sau poate fi societatea absorbantă,
transformată în societatea europeană.
b) Un holding se poate înfiinŃa de către cel puŃin două companii a
căror formă juridică este menŃionată în anexa 2 din Regulamentul
respectiv şi care au sediul social, cât şi sediul administrativ pe teritoriul
unor state diferite membre ale UE sau cel puŃin timp de doi ani de zile
au avut o filială pe teritoriul unui alt stat membru al UE sau a deschis o
sucursală pe teritoriul unui alt stat membru al UE.
Pentru a înfiinŃa un holding se impune ca peste 50% din acŃiunile
deŃinute la companiile asociate să reprezinte contribuŃia la capitalul
social al societăŃii europene.
c) O filială se poate înfiinŃa de cel puŃin două persoane juridice al
căror sediu social şi sediu administrativ se află pe teritoriul unor state
diferite membre ale UE sau care cel puŃin pentru o perioadă de doi ani
au avut o filială pe teritoriul unui alt stat membru al UE ori au deschis o
sucursală pe teritoriul unui alt stat membru UE.
d) O companie care are forma juridică menŃionată în anexa 1 din
Regulamentul respectiv şi care are atât sediul social, cât şi sediul
administrativ pe teritoriul UE poate fi transformată într-o societate
europeană dacă cel puŃin o perioadă de doi ani a avut o filială pe
teritoriul unui alt stat membru UE. În această situaŃie, drepturile şi
obligaŃiile companiei referitor la personal se vor transfera către

60
societatea europeană, fiindu-le aplicabilă legea statului unde compania
are sediul social stabilit.
e) O societate europeană poate înfiinŃa una ori mai multe filiale,
având forma juridică de societate europeană. Cu alte cuvinte,
companiile grup din UE au căderea înfiinŃării în fiecare stat membru UE
de filiale societăŃi europene care pot funcŃiona în mod similar.
CondiŃii generale de înfiinŃare a unei societăŃi europene
Pentru înfiinŃarea unei societăŃi europene, capitalul social minim
vărsat este de 120.000 euro, care va fi împărŃit în acŃiuni. AcŃionarii vor
răspunde în limita capitalului social subscris. În mod obligatoriu, după
denumirea societăŃii, se va adăuga şi prescurtarea SE.
Societatea europeană va dobândi personalitatea juridică de la data
înregistrării sale în Registrul ComerŃului de la sediul social. ÎnfiinŃarea
societăŃii economice este condiŃionată de încheierea unei convenŃii cu
angajaŃii referitor la modelul ales de aceştia de participare la supra-
vegherea şi dezvoltarea strategică a companiei potrivit prevederilor
Directivei Consiliului Europei 2001⁄86⁄E.C. în afara situaŃiei în care
perioada de negocieri, prevăzută de art. 5 din Directivă, a expirat fără să
se fi semnat o convenŃie în acest sens.
Schimbarea sediului social al societăŃii europene
Societatea europeană îşi poate schimba sediul social şi sediul
operativ în oricare loc de pe teritoriul UE după înfiinŃare, fără a se
considera naşterea unei persoane juridice ori lichidarea societăŃii. În
această situaŃie, legea aplicabilă va deveni cea a statului noului sediu.
5. Încetarea calităŃii de comerciant a persoanelor fizice şi a celor
juridice
În conformitate cu dispoziŃiile legale, dovada calităŃii de
comerciant se face în mod diferenŃiat, după cum acesta este persoană
fizică sau persoană juridică.
În situaŃia persoanei fizice, dovada calităŃii de comerciant se face
prin mijloace de probă din care să reiasă efectuarea de acte de comerŃ cu
caracter profesional, aşa cum pretinde art. 7 din Codul comercial.
De asemenea, dovada calităŃii de comerciant se mai face prin
următoarele prezumŃii care trebuie coroborate cu alte mijloace de probă:

61
– autorizaŃia administrativă de exercitare a comerŃului;
– dovada înmatriculării la Registrul ComerŃului;
– prezentarea titulaturii de comerciant întâlnită în corespondenŃa
acestuia.
În cazul unei persoane juridice, lucrurile sunt mai simple, dovada
calităŃii de comerciant efectuându-se după cum urmează:
– o copie certificată de pe înregistrarea societăŃii în Registrul
ComerŃului;
– o copie certificată de pe înregistrarea în Registrul ComerŃului în
cazul regiilor autonome şi organizaŃiilor cooperatiste.
Încetarea calităŃii de comerciant se realizează în mod diferit
pentru persoanele fizice şi persoanele juridice.
În mod obligatoriu, în ceea ce priveşte încetarea calităŃii de
comerciant a persoanei fizice impune renunŃarea acesteia la efectuarea
de fapte de comerŃ, însă, această renunŃare trebuie să fie efectivă şi nu
temporară, în sensul că cel în cauză trebuie să procedeze şi la radierea
înmatriculării sale din Registrul ComerŃului ori depunerea autorizaŃiei
administrative.
Nu ne aflăm înaintea unei pierderi a calităŃii de comerciant a
persoanei juridice dacă aceasta îşi încetează activitatea. Pierderea
calităŃii de comerciant poate avea loc numai pe calea dizolvării
societăŃii şi prin lichidare.

a) Dizolvarea societăŃii comerciale


Potrivit dispoziŃiilor din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile
comerciale, încetarea calităŃii de comerciant are loc prin dizolvare
atunci când:
– a expirat termenul stabilit prin actul constitutiv pentru durata
societăŃii;
– imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii ori
îndeplinirea acestuia;
– a fost declarată nulitatea societăŃii;
– Adunarea Generală a hotărât încetarea;
– există o hotărârea judecătorească, obŃinută la cererea oricărui
asociat, prin care se constată împiedicarea desfăşurării activităŃii
societăŃii din cauza neînŃelegerilor grave dintre asociaŃi;
62
– declararea falimentului societăŃii;
– prin alte cauze prevăzute în mod legal sau care se regăsesc în
cuprinsul actului constitutiv al societăŃii.
Ne vedem obligaŃi să precizăm, dat fiind multitudinea de forme
juridice a societăŃilor comerciale, că fiecare dintre acestea se dizolvă în
mod specific aşa cum prevăd art. 227-237 din Legea nr. 31/1990.
b) Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale
Putem defini fuziunea ca fiind un proces de absorbire a unei
societăŃi comerciale de către o altă societate, de aceeaşi factură.
Fuziunea se mai poate realiza şi prin contopirea a două sau mai
multe societăŃi comerciale pentru a da naştere unei noi societăŃi. Proce-
sul de fuziune (merger) a două societăŃi comerciale priveşte crearea, în
acest fel, a unei noi societăŃi comerciale, de obicei, pe acŃiuni. Fuziunea
dintre două societăŃi care au domenii de activitate diferite este denumită
prin sintagma „fuziune de tip conglomerat” (conglomerate merger).
În situaŃia în care se produce o fuziune prin absorbŃie, societatea
care a absorbit societatea dizolvată capătă toate drepturile acesteia şi îşi
asumă obligaŃiile acesteia.
Când fuziunea are loc prin contopire, drepturile şi obligaŃiile
avute de societatea care îşi încetează activitatea prin această modalitate
trec, firesc, asupra societăŃii nou-înfiinŃate.
Numim divizare împărŃirea patrimoniului unei societăŃi comer-
ciale, care îşi încheie existenŃa, între două ori mai multe societăŃi care se
nasc de această manieră sau care sunt deja existente.
Atât operaŃiunea de fuziune, cât şi cea de divizare trebuie să fie
hotărâte de Adunarea Generală a fiecărei societăŃi în condiŃiile prevă-
zute pentru aducerea de modificări actelor constitutive ale societăŃilor
respective.
Din momentul efectuării fuziunii ori a divizării se produce şi
dizolvarea (fără lichidare) a societăŃii care îşi încetează activitatea. În
mod concomitent se procedează la transmiterea universală a
patrimoniului său către noua societate ori cea existentă deja, în starea în
care se găseşte la momentul fuziunii ori a divizării.
Transmiterea universală a patrimoniului se face în schimbul
atribuirii de părŃi sociale sau acŃiuni ale societăŃilor comerciale
nou-înfiinŃate ori deja existente sau a unei sume de bani care nu poate
63
depăşi 10% din valoarea nominală a părŃilor sociale ori a acŃiunilor care
au fost atribuite.
MenŃionăm că, potrivit dispoziŃiilor legale, fuziunea ori divizarea
au loc la următoarele date:
– în situaŃia în care a fost constituită una sau mai multe societăŃi la
data la care noua ori noile societăŃi au fost înmatriculate în Registrul
ComerŃului;
– în celelalte cazuri la data înscrierii în Registrul ComerŃului a
menŃiunilor privind majorarea capitalului de către societatea absorbantă.
c) Lichidarea societăŃilor comerciale ca mod de încetare a
calităŃii de comerciant
O societate comercială poate înceta calitatea de comerciant şi prin
operaŃiunea de lichidare, urmată de repartizarea patrimoniului său.
Chiar dacă în actul constitutiv al societăŃii respective este
prevăzută modalitatea efectuării lichidării, dispoziŃiile legale în materie
impun anumite reguli de urmat, şi anume:
– până la preluarea funcŃiei de către cei numiŃi în calitate de
lichidatori, administratorii societăŃii comerciale în cauză îşi continuă
modelul cu care au fost învestiŃi, însă ei nu mai pot întreprinde noi
operaŃiuni, în caz contrar ei răspund în mod personal şi solidar pentru
efectuarea acestora (această interdicŃie se aplică din ziua expirării
termenului fixat pentru durata societăŃii ori de la data la care dizolvarea
a fost hotărâtă de Adunarea Generală ori a fost declarată prin hotărâre
judecătorească);
– dacă societatea comercială a fost dizolvată înainte de expirarea
termenului stabilit pentru durata sa, dizolvarea ei are efect faŃă de terŃi
numai după un interval de 30 de zile de la publicarea acestui fapt în
„Monitorul Oficial”.
– lichidarea unei societăŃi comerciale trebuie încheiată în 3 ani de
la data dizolvării, însă tribunalul comercial poate prelungi acest termen
pentru motive temeinice, cu încă 2 ani;
– de asemenea, la trecerea a 15 zile de la terminarea lichidării,
lichidatorii însărcinaŃi cu această activitate vor cere radierea societăŃii
din Registrul ComerŃului sub menŃiunea unei amenzi judiciare în
cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere;

64
– şi o ultimă precizare: lichidarea unei societăŃi comerciale nu
liberează, în mod automat, pe asociaŃi sau acŃionari de deschiderea
falimentului în conformitate cu procedura instituită de Legea nr. 85/2006.
d) Încetarea existenŃei societăŃii europene
Dizolvarea, lichidarea judiciară şi falimentul unei societăŃi
europene se va face în conformitate cu dispoziŃiile legale statului
membru UE unde aceasta îşi are sediul social stabilit.
Există posibilitatea ca o societate europeană să se transforme
într-o companie, însă nu mai devreme de trecerea unui termen de 2 ani
de la data înregistrării sale sau nu înainte de depunerea a două situaŃii
financiare anuale cu precizarea că operaŃiunea de transformare nu va
avea ca efect dizolvarea societăŃii europene sau crearea unei persoane
juridice noi.
§4. CONłINUTUL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL
AFACERILOR
ConŃinutul raportului juridic de dreptul afacerilor este format din
totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor corelative pe care le au, respectiv le
incumbă subiectelor raportului juridic de dreptul afacerilor.
Aşa cum am arătat, raportul juridic de dreptul afacerilor se
caracterizează, printre altele, prin poziŃia de egalitate pe care se situează
participanŃii în cadrul operaŃiunilor comerciale, astfel încât fiecare
dintre subiectele raportului juridic va avea, în acelaşi timp, atât calitatea
de creditor (subiect activ), cât şi calitatea de debitor (subiect pasiv) al
obligaŃiei sau prestaŃiei care formează obiectul raportului juridic.
§5. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR
Obiectul raportului juridic de dreptul afacerilor este prestaŃia la
care este obligat debitorul (subiectul pasiv) faŃă de creditor (subiectul
activ), în vederea satisfacerii intereselor sale legitime.
Prin prestaŃie (acŃiunea sau inacŃiunea) înŃelegem conduita sau
comportamentul la care debitorul obligaŃiei de comerŃ internaŃional
trebuie să o manifeste în cadrul unui raport juridic de comerŃ
internaŃional concret. Această conduită se concretizează într-o acŃiune,
de a da, de a face ori a nu face, are întotdeauna natură juridică

65
patrimonială şi se consideră executată numai în momentul în care
creditorul va obŃine rezultatul urmărit prin operaŃiunile de afaceri.
Într-un sens restrâns, prin obiect al raportului juridic în general
vorbind, se înŃelege un bun care are o valoare economică şi care poate fi
clasificat astfel:
– în raport de natura lui, întâlnim bun imobil (teren, construcŃie
etc.) şi bun mobil;
– în raport de modul în care sunt determinate avem: individual
determinate (prin calităŃile lor intrinseci) şi determinate generic (după
calităŃile lor generice), individualizarea bunurilor se face prin cântărire,
măsurare, numărare etc.;
– în raport de modul de înlocuire sau nu în cadrul obligaŃional,
bunurile determinate generic sunt fungibile şi nefungibile (de regulă,
bunurile determinate generic sunt fungibile, cu alte cuvinte se pot
înlocui cu altele de acelaşi gen şi specie);
– bunurile se mai clasifică în consumtibile şi neconsumtibile.
Bibliografie:
1. Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului
internaŃional. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p. 23-90.
2. Augustin Fuerea, Dreptul comunitar al afacerilor, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p.109.
3. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 2004, p. 33-57.
4. Dan Grosu Şaguna, Mihail Romeo Nicolescu, SocietăŃi
comerciale europene, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996, p. 82-139.
5. Daniel Şandru, SocietăŃile comerciale în Uniunea Europeană,
Editura Universitară, Bucureşti, 2006.
6. Adrian Mănăilă, Companiile offshore, ediŃia a II-a, Editura
All Beck, Bucureşti, 2004.

Teme pentru referate:


1. Premisele raportului juridic de dreptul comerŃului internaŃional.
2. Caracterele raportului juridic de dreptul comerŃului internaŃional.
3. Subiectele de drept naŃional participante la raporturile juridice
de dreptul comerŃului internaŃional.
4. Subiectele de drept internaŃional participante la raporturile
juridice de dreptul comerŃului internaŃional.
66
CAPITOLUL V
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

ConsideraŃii generale
Pentru a putea analiza răspunderea penală a persoanei juridice,
este necesar a prezenta noŃiunea de persoană juridică în calitate de
subiect de drept cu precizarea necesară că actualmente nu există o
definiŃie legală a acesteia.
Doctrina este dominată de concepŃia potrivit căreia „persoana
juridică este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de oameni
care, întrunind condiŃiile cerute de lege, este titular de drepturi
subiective şi obligaŃii civile” (Gheorghe Beleiu).
Prin persoană juridică se înŃelege o fiinŃă abstractă, intelectuală,
creată prin ficŃiunea legii, într-un interes social şi într-un scop de
utilitate publică, având un patrimoniu deosebit, capabilă de a avea
drepturi şi obligaŃii (datorii). Numai legiuitorul are dreptul de a crea
asemenea persoane, pentru că nicio ficŃiune nu poate să existe fără lege,
deoarece numai prin voinŃa puterii, care singură prin legi, stabileşte
instituŃii şi prescrie reguli pentru păzirea ordinii publice, apărarea
bunelor moravuri şi a intereselor generale ale societăŃii (Dimitrie
Alexandresco).
AlŃi teoreticieni definesc persoana juridică ca fiind un ansamblu
de elemente materiale şi umane, care, îndeplinind condiŃiile prevăzute
de lege, este titular de drepturi şi obligaŃii.
Răspunderea penală a persoanelor juridice nu este o problemă
nouă, ea găsindu-şi originile în dreptul antic, după care revine la
sfârşitul secolului al XIX-lea în atenŃia doctrinei penale europene,
pentru ca astăzi să ajungă una dintre temele centrale ale demersurilor
ştiinŃifice şi legislative.

67
Studiul evoluŃiei istorice a acestei instituŃii este în măsură să
susŃină ideea că răspunderea penală a persoanelor juridice este în acord
cu principiile fundamentale ale dreptului penal, cu natura însăşi a per-
soanei juridice şi este justificată de necesităŃi de ordin socio-economic.
Problema de a şti dacă o persoană juridică îşi poate vedea angajată
răspunderea penală în considerarea acŃiunilor sau inacŃiunilor sale, a
constituit subiectul unei dispute care a marcat doctrina penală pe toată
durata ultimului secol a constituit teme în cadrul unor colocvii interna-
Ńionale şi i s-au dedicat studii, articole, adnotări şi monografii, consa-
crate acestei problematici, de-a lungul timpului şi ample confruntări
doctrinare între partizanii şi adversarii acestei idei.
Principalul argument al autorilor clasici în favoarea non-res-
ponsabilităŃii penale a entităŃilor colective îşi găseşte originile în teoria
ficŃiunii persoanelor juridice din dreptul civil, teorie care s-a bucurat de
o largă audienŃă în secolul al XIX-lea. Potrivit acestei teorii, subiect de
drept veritabil nu poate fi decât fiinŃa umană – persoanele juridice
nefiind decât nişte subiecŃi fictivi, recunoscuŃi ca atare pentru a
răspunde necesităŃii de a identifica un titular al anumitor drepturi
patrimoniale.
Deşi, această teorie s-a născut în sfera dreptului civil pentru a
rezolva unele raporturi de factură patrimonială, ea a marcat o parte
importantă a doctrinei penale, în care se consideră că persoana juridică
nu poate comite infracŃiuni. Chiar în doctrina relativ recentă se susŃine,
în mod izolat, de către unii autori că „persoana juridică fiind fiinŃă
fictivă, nedispunând prin ea însăşi nici de voinŃă şi nici de libertate, nu
poate comite o faptă ilicită şi nici nu poate cunoaşte închisoarea”.
Persoanele juridice se bucură de recunoaşterea capacităŃii juridice
în majoritatea ramurilor de drept, deoarece au un patrimoniu propriu,
distinct de patrimoniile membrilor care le compun, au drepturi şi
obligaŃii distincte de cele ale membrilor, aşa încât existenŃa lor este o
realitate atât în plan social, cât şi în plan juridic şi totodată li se
recunoaşte şi capacitatea pasivă, inclusiv în sfera dreptului penal.
Atunci când o infracŃiune este îndreptată împotriva unei persoane
juridice este unanim admis faptul că aceasta este subiectul pasiv al
infracŃiunii şi are posibilitatea de a acŃiona ca parte în procesul penal
prin intermediul organelor sale deoarece ar fi, cel puŃin bizar, să se
considere că persoana juridică constituie o realitate atunci când a fost
68
vătămată în drepturile sale ca urmare a unei infracŃiuni, dar că, aceeaşi
persoană este o entitate imaginară, fictivă, atunci când încalcă ea însăşi
drepturile altor persoane.
Partizanii răspunderii penale a persoanelor juridice apreciază că
recunoaşterea acestora ca subiecte de drept trebuie soluŃionată pe
aceleaşi baze ca şi în cazul persoanelor fizice. Dacă recunoaşterea capa-
cităŃii juridice a fiinŃei umane nu presupune o prealabilă elucidare a
problemei originii omului, fiind suficientă constatarea existenŃei aces-
tuia, tot astfel, în cazul persoanelor juridice, recunoaşterea calităŃii de
subiect de drept se poate face pornind de la existenŃa şi rolul social al
acestora.
Problema răspunderii penale a persoanei juridice a constituit
obiect de preocupare atât pentru doctrina juridică, cât mai ales pentru
legiuitorul român, în vederea alinierii legislaŃiei noastre la cea euro-
peană, interes devenit şi mai stringent, când, pentru anumite infracŃiuni
privind fiscalitatea, mediul, spălarea banilor, protecŃia consumatorului
ş.a., se impune tragerea la răspundere penală a persoanei juridice pentru
faptele săvârşite.

A. DISPOZIłIILE PREVĂZUTE ÎN LEGEA PENALĂ PRIVIND


PERSOANA JURIDICĂ
łinând seama de prevederile ConvenŃiilor internaŃionale în
materie penală la care România a devenit parte, care instituie aplicarea
sancŃiunilor penale în cazul persoanelor juridice, precum şi de
angajamentele asumate de Ńara noastră în negocierile pentru aderarea la
Uniunea Europeană, Legea nr. 301/2004 – „noul Cod penal” care
trebuia să intre în vigoare la 29 iunie 2005, prevede în art. 45 al
Capitolului VI din cadrul Titlului II, răspunderea penală a persoanei
juridice.
Considerentele menŃionate au determinat legiuitorul român să
introducă prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului penal, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
„Monitorul Oficial” nr. 601/12.07.2006, instituŃia răspunderii penale
a persoanei juridice. Prevederile privind aplicarea unor sancŃiuni
penale peroanelor juridice au intrat în vigoare la 12 octombrie 2006.

69
§1. DispoziŃiile privind răspunderea persoanelor juridice sunt pre-
văzute în art. 191 din Codul penal, unde se arată că: „Persoanele juridice,
cu excepŃia statului, a autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice care
desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat,
răspund penal pentru infracŃiunile săvârşite în realizarea obiectului de
activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a
fost săvârşită cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală”.
Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude şi
răspunderea penală a persoanei fizice care a participat la săvârşirea
aceleiaşi fapte.
Pentru a putea reŃine răspunderea penală persoanei juridice, este
necesar ca atât latura obiectivă a infracŃiunii, cât şi latura subiectivă să
fie imputabilă acesteia. Aşadar, nu este suficient a se stabili o legătură
între infracŃiunea săvârşită şi persoana juridică implicată, ci trebuie să
existe şi o formă de vinovăŃie care să fie stabilită în sarcina acesteia.
Calitatea de persoană juridică trebuie să existe numai pentru autor
în momentul săvârşirii infracŃiunii, însă, pentru ca să se poată realiza
tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, trebuie să fie
îndeplinite următoarele condiŃii:
– infracŃiunea să fie săvârşită în vederea realizării obiectului de
activitate ori în numele sau interesul persoanei juridice;
– infracŃiunea să fie săvârşită de către orice persoană fizică în mod
individual, fie ca membru al unei persoane juridice cu atribuŃii de
conducere, fie în cadrul ei;
– forma de vinovăŃie care atrage răspunderea penală a persoanei
juridice să fie cea prevăzută de lege;
– să nu fie vorba de stat, autorităŃi publice sau instituŃii publice
care nu desfăşoară activităŃi din domeniul privat.
Art. 53 din actualul Cod penal prevede categoriile şi limitele
generale ale pedepselor care se aplică persoanei juridice. Pentru
infracŃiunile săvârşite, persoanei juridice i se pot aplica pedepse
principale şi pedepse complementare.
Ca pedeapsă principală, ce se poate aplica persoanei juridice,
legea prevede amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
Pedepsele complementare, care se pot aplica persoanei juridice,
sunt următoarele:

70
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3
luni la un an;
c) suspendarea uneia dintre activităŃile sale în legătură cu care s-a
săvârşit infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
d) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o
durată de la 3 luni la 3 ani;
e) interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe
o durată de la 1 la 3 ani;
f) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.
Legiuitorul a reglementat şi recidiva în cazul persoanei juridice,
precum şi pedeapsa care se aplică în acest caz. Astfel, potrivit art. 402
din Codul penal, există recidivă pentru persoana juridică, în
următoarele situaŃii:
a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare,
persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amen-
da pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată;
b) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare,
persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amen-
da pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca
executată.
Dintre sancŃiunile susceptibile de aplicare în cazul persoanelor
juridice, în doctrina penală s-a considerat că amenda este soluŃia optimă.
SancŃiunea pecuniară prezintă două avantaje: în primul rând
atinge, în mod direct, persoana juridică, dat fiind faptul că orice
persoană juridică are propriul său patrimoniu, iar în al doilea rând,
amenda presupune costuri minime de executare şi, atunci când aceasta
este bine individualizată, are un efect suficient de mare pentru a asigura
realizarea scopului pedepsei.
Pedeapsa amenzii constă în plata sumei de bani pe care persoana
juridică este obligată să o achite în urma pronunŃării unei hotărâri
judecătoreşti de condamnare, drept urmare săvârşirii unei infracŃiuni.
Privind stabilirea amenzii, legea penală consacră următoarele reguli:
– când se prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică
pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de
10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică
este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei;
71
– când se prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică
pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de
10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de
10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.
Tentativa, în cazul persoanelor juridice se sancŃionează cu
amendă cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii
prevăzute pentru infracŃiunea consumată, reduse la jumătate. Conform
dispoziŃiilor art. 21 alin. 3 din Codul penal, la aceasta se pot adăuga una
sau mai multe pedepse complementare.

§2. În ipoteza în care persoana juridică săvârşeşte mai multe


infracŃiuni în concurs, pedeapsa principală se stabileşte astfel: se
aplică pedeapsa cu amenda pentru fiecare infracŃiune în parte şi se
aplică apoi amenda cea mai mare, care poate fi sporită la maximul ei
special (600.000 lei sau 900.000 lei) în raport de pedeapsa închisorii
aplicată persoanei fizice pentru infracŃiunea comisă (până la 10 ani
închisoare, respectiv mai mare de 10 ani închisoare). Dacă maximul este
neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acel
maxim.
Modalitatea de sancŃiune menŃionată se aplică şi în cazul în care
persoana juridică condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o
infracŃiune consumată, precum şi atunci când, după ce o hotărâre de
condamnare a rămas definitivă, se constată că persoana juridică suferise
şi o altă condamnare definitivă pentru o infracŃiune concurentă. De
precizat că, în aceste cazuri, partea de amendă executată se scade din
amenda aplicată pentru infracŃiunile concurente.
Dacă instanŃa de judecată a stabilit în caz de concurs de
infracŃiuni reŃinute în sarcina persoanei juridice, pe lângă pedeapsa
principală, şi una sau mai multe pedepse complementare, acestea vor fi
executate împreună.
InstanŃa de judecată, în caz de concurs de infracŃiuni, poate
dispune faŃă de persoana juridică măsuri de siguranŃă de natură diferită
sau de aceeaşi natură, dar cu un conŃinut diferit, care se cumulează.
Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranŃă de aceeaşi natură şi
cu acelaşi conŃinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată
măsura de siguranŃă cu durata cea mai lungă. În cazul aplicării unor

72
măsuri de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut, acestea se
cumulează.
Conform dispoziŃiilor art. 402 alin. 1 lit. a şi b din Codul penal,
persoanei juridice i se poate reŃine şi recidiva.
În cazul recidivei postcondamnatorii, amenda stabilită pentru
infracŃiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracŃiunea
anterioară se contopesc, iar sporul prevăzut de lege se poate mări până
la jumătate (art. 401 alin. 1 şi 3 din Codul penal). Dacă amenda ante-
rioară a fost executată în parte, contopirea se face între amenda ce a mai
rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracŃiunea săvârşită
ulterior.
În cazul recidivei postexecutorii se aplică amenda până la
maximul special prevăzut (600.000 lei, respectiv 900.000 lei), iar dacă
acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor până la două
treimi din acel maxim.
Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai
înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată, se
descoperă că persoana juridică se află în stare de recidivă, instanŃa de
judecată aplică dispoziŃiile art. 402 alin. 2 din Codul penal – pedepsele
se contopesc; iar în cazul recidivei prevăzute la art. 402 alin. 1 lit. b din
Codul penal se aplică maximul special al amenzii, iar dacă acest maxim
este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la două treimi din
acel maxim.

§3. Conform dispoziŃiilor art. 76 alin. 4 şi 78 alin. 2 din Codul


penal, instanŃa de judecată, la aplicarea pedepsei persoanei juridice,
poate Ńine seama de unele circumstanŃe atenuante sau agravante.
În cazul în care există circumstanŃe atenuante, amenda pentru
persoana juridică se reduce astfel:
– când minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai
mare, amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o
pătrime;
– când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare,
amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o treime.
Când există circumstanŃe agravante, instanŃa poate aplica
persoanei juridice o amendă ce poate fi sporită până la maximul special
600.000 lei, respectiv 900.000 lei, iar dacă acest maxim este
73
neîndestulător se poate adăuga un spor de până la o pătrime din acel
maxim.
În caz de concurs între cauzele de agravare şi cele de atenuare, la
stabilirea pedepsei, instanŃa de judecată va Ńine seama atât de
circumstanŃele agravante, cât şi de circumstanŃele atenuante şi starea de
recidivă atunci când există. Nu este obligatorie coborârea pedepsei sub
minimul special în ipoteza unui concurs între circumstanŃele agravante
şi cele atenuante.

B. PROCEDURA PRIVIND TRAGEREA LA RĂSPUNDERE


PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

§1. Aspecte procedurale


Tragerea la răspundere penală a inculpatului sau a persoanei
juridice în justiŃie se realizează prin acŃiunea penală care este un mijloc
juridic.
În cazul persoanei juridice care a săvârşit o infracŃiune, obiectul
acŃiunii penale constă în tragerea la răspundere penală a acesteia.
Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor
procesuale şi procedurale de reprezentantul său legal.
Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început
urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei
juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a reprezenta persoana
juridică. Dacă persoana juridică nu îşi numeşte un mandatar, acesta este
desemnat de organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată din
rândul practicienilor în insolvenŃă, autorizaŃi potrivit legii.
Practicienii în insolvenŃă, desemnaŃi potrivit dispoziŃiilor legale,
se bucură de următoarele drepturi:
– la restituirea cheltuielilor de transport, întreŃinere, locuinŃă şi a
altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea acestora;
– la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pri-
cinuită de chemarea la organele de urmărire penală sau cele judecătoreşti;
– la o retribuŃie pentru îndeplinirea însărcinării date, în condiŃiile
prevăzute de lege.
Sumele acordate se plătesc pe baza dispoziŃiilor luate de organul
judiciar care a dispus chemarea şi în faŃa căruia s-a prezentat, din fondul
74
cheltuielilor judiciare special alocat, numai după îndeplinirea însăr-
cinărilor date.
§2. CompetenŃa de cercetare şi soluŃionare a cauzei este deter-
minată de:
– locul unde a fost săvârşită infracŃiunea;
– locul unde se află sediul persoanei juridice:
– locul unde locuieşte persoana vătămată sau unde aceasta îşi are
sediul.
În cazul în care apare un conflict de competenŃă, acesta va fi
soluŃionat de către organul judiciar ierarhic comun celor două organe
aflate în conflict, iar dacă se iveşte un conflict de competenŃă între un
organ judiciar civil şi unul militar, acesta va fi soluŃionat de către Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
Odată cu declanşarea cercetărilor, organele judiciare au obligaŃia
de a cita persoana juridică la sediul acesteia. În ipoteza în care sediul
persoanei juridice este fictiv ori persoana juridică nu mai funcŃionează
la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citaŃia va fi afişată la
sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracŃiunea.
Dacă persoana juridică este reprezentată prin mandatar, citarea se
va face la locuinŃa mandatarului ori la sediul practicianului în insolenŃă
desemnat în calitate de mandatar.
§3. Măsuri preventive
În cursul urmăririi penale, judecătorul, la propunerea procu-
rorului, sau instanŃa, în cursul judecaŃii, poate dispune, dacă există
motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana
juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi numai pentru a se
asigura buna desfăşurare a procesului penal, una sau mai multe dintre
următoarele măsuri preventive:
a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei
juridice;
b) suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului
social al persoanei juridice;
c) interzicerea unor operaŃiuni patrimoniale specifice, suscep-
tibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau
insolenŃa persoanei juridice;
75
d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de
organul judiciar;
e) interzicerea de a desfăşura activităŃi de natura celor în
exerciŃiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracŃiunea.
În vederea asigurării respectării măsurilor preventive menŃionate
mai sus, instanŃa de judecată poate obliga persoana juridică la depunerea
unei cauŃiuni constând într-o sumă de bani sau alte valori fixate de
organul judiciar. Cuantumul cauŃiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
CauŃiunea se restituie la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare pronunŃată în cauză, dacă persoana juridică a respectat
măsurile preventive, precum şi în cazul în care, prin hotărâre definitivă,
s-a dispus achitarea persoanei juridice sau încetarea procesului penal
faŃă de aceasta. În cazul în care s-a dispus faŃă de persoana juridică o
soluŃie de netrimitere în judecată, deci în faza de urmărire penală,
restituirea cauŃiunii se dispune de către procuror. CauŃiunea nu se
restituie în cazul nerespectării de către persoana juridică a măsurilor
preventive, făcându-se venit la bugetul statului la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Măsurile preventive pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de
zile, cu posibilitatea prelungirii acestora, dacă se menŃin temeiurile care
au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăşi 60 de
zile.
În cursul urmăririi penale, măsurile preventive se dispun de
judecător, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, cu citarea
persoanei juridice şi unde, participarea procurorului este obligatorie.
Încheierea prin care s-a dispus una dintre măsurile preventive
poate fi atacată cu recurs în 3 zile de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi,
şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Măsurile preventive se revocă, din oficiu sau la cerere, când nu
mai există temeiuri care să justifice menŃinerea acestora de către
judecător prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, cu citarea
persoanei juridice şi participarea obligatorie a procurorului. Şi
încheierea prin care se revocă măsurile preventive poate fi atacată cu
recurs în 3 zile de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă.
Reprezentantul persoanei juridice sau mandatarul acesteia poate fi
adus în faŃa organului de urmărire penală sau a instanŃei de judecată pe
76
baza unui mandat de aducere, dacă fiind anterior citat nu s-a prezentat,
iar ascultarea ori prezenŃa lui este necesară. De asemenea, faŃă de repre-
zentantul persoanei juridice, de mandatarul acesteia ori de practicianul
în insolvenŃă, organele judiciare în cursul procesului penal pot aplica
amenda judiciară pentru lipsa nejustificată în sumă de la 250 lei la
5.000 lei.
În vederea efectuării menŃiunilor corespunzătoare, la data
dispunerii începerii urmăririi penale, a punerii în mişcare a acŃiunii
penale şi trimiterii în judecată, organele judiciare comunică organului
care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică. Organul care a autorizat înfiinŃarea
persoanei juridice şi organul care a înregistrat persoana juridică sunt
obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la
data înregistrării, în copie certificată, orice menŃiune înregistrată de
acestea cu privire la persoana juridică.
Persoana juridică este obligată să comunice organului judiciar, în
termen de 24 de ore, intenŃia de fuziune, divizare, dizolvare, reorga-
nizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligaŃiilor menŃio-
nate mai sus constituie abatere judiciară şi se sancŃionează cu amenda
judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.
Aşa cum am precizat şi anterior, după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanŃa de executare
comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii, organului care a autorizat
înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana
juridică, în vederea efectuării menŃiunilor corespunzătoare.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la
executarea pedepselor aplicate persoanei juridice, nu se poate iniŃia
fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea acesteia.

§4. Punerea în executare a pedepsei cu amenda


Persoana juridică condamnată la pedeapsa cu amenda este
obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanŃa de
executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.

77
Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea
de a achita integral amenda în termenul prevăzut de lege (3 luni de la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare), instanŃa de executare,
la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea plăŃii amenzii pe cel mult
2 ani, în rate lunare.
În caz de neîndeplinire a obligaŃiei de plată a amenzii în termenul
de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau de
neplata unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea
parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor compe-
tente, în vederea executării acesteia, potrivit dispoziŃiilor legale privind
executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste
dispoziŃii.

§5. InstanŃa de judecată poate aplica persoanei juridice, pe lângă


pedeapsa principală (amenda), una sau mai multe pedepse complemen-
tare prevăzute de lege, şi anume:
a. Dizolvarea persoanei juridice, care poate fi dispusă în
următoarele situaŃii:
– când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de
infracŃiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în acest
scop;
– în caz de neexecutare, cu rea-credinŃă, a uneia dintre urmă-
toarele pedepse complementare: suspendarea activităŃii persoanei
juridice sau suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în
legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea; închiderea unor puncte de
lucru ale persoanei juridice şi interzicerea de a participa la achiziŃii
publice (art. 531 alin. 3 lit. b, c şi d din Codul penal).
Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice este cea
mai aspră pedeapsă complementară şi are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare. În acest sens, o copie de pe dispozitivul hotărârii
definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceasta pedeapsă, va fi
comunicată de îndată instanŃei civile competente, care va proceda la
desemnarea lichidatorului.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a
aplicat pedeapsa dizolvării persoanei juridice se comunică, la data
rămânerii definitive, instanŃei civile competente, care deschide
78
procedura de lichidare şi desemnează lichidatorul din rândul
practicienilor în insolvenŃă autorizaŃi potrivit legii. Remunerarea
lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, în cazul lipsei
acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.
De asemenea, o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare
se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat
înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana
juridică, pentru a lua măsurile necesare.
Această pedeapsă complementară, de dizolvare a persoanei
juridice, nu se aplică: partidelor politice, sindicatelor, organizaŃiilor
religioase aparŃinând minorităŃilor şi care au fost constituite conform
dispoziŃiilor legale, precum şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul presei.
Pentru aplicarea acestei pedepse complementare trebuie să existe
o condiŃie esenŃială – existenŃa intenŃiei în săvârşirea infracŃiunii. Dacă
pedeapsa complementară de dizolvare a persoanei juridice este condiŃio-
nată de crearea persoanei juridice în scopul comiterii de infracŃiuni ori de
deturnarea obiectului ei de activitate în acest scop, este indubitabil că
faptele penale respective nu pot fi săvârşite decât cu intenŃie, iar o
persoana juridică nu poate fi creată pentru a săvârşi infracŃiuni din culpă.
b. Suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la
3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei
juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea pe o durată de la
3 luni la 3 ani.
Această pedeapsă se impune în vederea înlăturării condiŃiilor în
care a fost săvârşită infracŃiunea. Suspendarea activităŃii pe o anumită
perioadă, spre exemplu, se impune atunci când normele de protecŃia
muncii sau protecŃia mediului au fost încălcate de către o persoană
juridică, cel puŃin până la înlăturarea cauzelor care au determinat săvâr-
şirea infracŃiunii. În principal, pedeapsa vizează activitatea în exerci-
tarea căreia infracŃiunea a fost comisă – activitatea profesională sau
socială.
Suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei
juridice se poate dispune şi atunci când persoana juridică, cu
rea-credinŃă, nu execută pedeapsa complementară aplicată de afişarea
sau difuzarea hotărârii de condamnare (art. 531 alin. 3 lit. e din
79
Codul penal). Această măsură se dispune până la punerea în executare a
pedepsei complementare, dar nu mai mult de două luni.
În ipoteza în care până la împlinirea termenului prevăzut de lege,
pedeapsa complementară de suspendare a activităŃii sau a uneia dintre
activităŃi nu a fost pusă în executare, instanŃa de judecată poate dispune
dizolvarea persoanei juridice.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a
aplicat pedeapsa suspendării activităŃii sau a uneia dintre activităŃile
persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive, organului
care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
c. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice. Ca
pedeapsă complementară, aceasta constă în închiderea unor puncte de
lucru ale persoanei juridice sau ale mai multor puncte de lucru ale
persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfăşurat activitatea în
realizarea căreia a fost săvârşită infracŃiunea. Închiderea unui punct de
lucru sau a mai multor puncte de lucru se poate dispune pe o durată de
la 3 luni la 3 ani.
Nu se poate aplica această pedeapsă complementară persoanelor
juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a
aplicat pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică, la data
rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei
juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua
măsurile necesare.
d. Interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii
publice. Pedeapsa constă în interzicerea de a participa, direct sau
indirect, pe o perioadă de la 1 la 3 ani, la procedurile pentru atribuirea
contractelor de achiziŃii publice.
Rezultă că, această măsură constă în interzicerea de a participa la
un contract încheiat de către stat, autorităŃile sau instituŃiile publice,
colectivităŃile teritoriale ori alte societăŃi comerciale controlate de stat.
Se interzice atât participarea directă, cât şi participarea indirectă –
simulaŃia prin interpunere de persoane juridice.

80
Se comunică la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti
de condamnare, câte o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare
prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa:
– Oficiului Registrului ComerŃului, în vederea efectuării
formalităŃilor de publicitate în Registrul ComerŃului;
– Ministerului JustiŃiei, în vederea efectuării formalităŃilor de
publicitate în Registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patri-
monial;
– altor autorităŃi care Ńin evidenŃa persoanelor juridice, în vederea
efectuării formalităŃilor de publicitate.
De asemenea, o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare
prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a
participa la procedurile de achiziŃii publice se comunică, la data
rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei
juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua
măsurile necesare.
e. Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. Este o
pedeapsă complementară cu un efect intimidat considerabil pentru
persoanele juridice, aceasta afectând imaginea de marcă, reputaŃie
comercială, poziŃia persoanei juridice, putând avea ca efect pierderea
clientelei, diminuarea credibilităŃii, iar în anumite situaŃii ar putea avea
consecinŃe fatale pentru supravieŃuirea persoanei juridice însăşi.
PotenŃialele victime ale persoanelor juridice, pe această cale sunt
atenŃionate şi pot deveni mai precaute în relaŃiile de afaceri cu
persoanele juridice în cauză sau pot să-şi caute alŃi parteneri de afaceri.
Afişarea şi difuzarea hotărârii definitive de condamnare se
realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
Nu poate fi dezvăluită identitatea victimei prin afişarea sau
difuzarea hotărârii de condamnare, decât cu acordul acesteia sau al
reprezentantului sau legal.
Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma
şi locul stabilite de instanŃa de judecată, pentru o perioadă cuprinsă între
o lună şi 3 luni.
În cazul în care se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanŃa
de judecată stabileşte numărul apariŃiilor, care nu poate fi mai mare de

81
10, iar în cazul difuzării prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia
nu poate depăşi 3 luni.
La data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
condamnare, o copie de pe aceasta sau în extras se comunică persoanei
juridice condamnate în vederea asigurării difuzării hotărârii în forma
stabilită de instanŃa de judecată, precum şi organului care a autorizat
înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana
juridică pentru a lua măsurile necesare.
Persoana juridică condamnată înaintează instanŃei de executare
dovada începerii executării afişării sau, după caz, executării publicării
hotărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la data comunicării
hotărârii, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării ori,
după caz, de la executare.
O copie de pe hotărârea de condamnare, în întregime sau un
extras al acesteia, se comunică, la data rămânerii definitive, organului
care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
FaŃă de persoana juridică se pot lua măsuri asigurătorii, în vederea
asigurării confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infrac-
Ńiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Supravegherea executării pedepselor complementare, aplicate
persoanei juridice, va fi efectuată de către instanŃa de executare. În caz
de neexecutare cu rea-credinŃă a pedepselor aplicate, instanŃa de
judecată din oficiu, de către judecătorul delegat al instanŃei de executare
ori de către organele cărora li s-a comunicat hotărârea definitivă de
condamnare a persoanei juridice dispune dizolvarea persoanei juridice,
suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice
până la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai
mult de 3 luni, ori, dacă până la împlinirea termenului de 3 luni,
pedeapsa complementară nu a fost pusă în executare, instanŃa de
judecată dispune dizolvarea persoanei juridice.
La şedinŃa de judecată este citată persoana juridică, unde
participarea procurorului este obligatorie, iar după concluziile acestuia
şi ascultarea persoanei juridice condamnate, instanŃa se pronunŃă prin
sentinŃă.

82
Bibliografie:
1. Gheorghe Beleiu, Drept civil român, Editura Şansa, Bucureşti
1999, p. 390.
2. B. Dejemppe, Responsabilité penale des persones morales, în
Analles de Droit des Louvain, 1993.
3. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007.
*** Codul penal, art. 531 şi urm.
*** Codul de procedură penală, art. 4791-47915.

Teme de referate:
1. Aspecte generale privind răspunderea penală a persoanei
juridice.
2. Persoana juridică ca subiect al răspunderii penale.
3. DispoziŃii prevăzute în legea penală privind persoana juridică.
4. SancŃionarea persoanei juridice.
5. Procedura tragerii la răspundere penală a persoanei juridice.

83
CAPITOLUL VI
ACTELE ŞI FAPTELE DE COMERł.
FONDUL DE COMERł

§1. Aspecte terminologice


Actul juridic este o manifestare de voinŃă a uneia sau mai multor
persoane fizice sau juridice săvârşită în vederea naşterii, modificării sau
stingerii de raporturi juridice. Cu alte cuvinte, actul juridic poate fi
definit ca o operaŃiune juridică, dar în context poate desemna şi un
înscris.
La rândul lor, faptele juridice sunt definite ca fiind acele situaŃii
care nu implică o manifestare de voinŃă, însă produc şi ele efecte
juridice pentru că aşa cere legea şi nu pentru că autorii lor şi-au dorit
acest lucru.

§2. Clasificarea actelor juridice


Actele juridice se clasifică în raport de mai multe criterii, şi
anume:
– în raport de numărul părŃilor, ele pot fi unilaterale, bilaterale sau
multilaterale;
– în raport de conŃinutul lor, vom întâlni acte juridice patrimoniale
şi nepatrimoniale;
– în raport de scopul urmărit de părŃi la încheierea lor, sunt cu titlu
oneros (care se împart în comutative şi aleatorii), precum şi acte juridice
cu titlu gratuit (care se divid în acte dezinteresate şi liberalităŃi);
– în raport de modul de încheiere, ele pot fi consensuale, solemne
şi reale;
– în raport de existenŃa ori inexistenŃa modalităŃilor, vom întâlni
acte pure şi simple şi afectate de modalităŃi;
– după raportul dintre ele, vom întâlni acte principale şi acte
juridice accesorii;
84
– după reglementarea şi denumirea lor, sunt acte numite şi
nenumite;
– în raport de modul de executare, vom întâlni acte juridice cu
executare dintr-o dată (uno ictu) şi cu executare succesivă.

§3. CondiŃii de valabilitate a actelor juridice


Pentru ca un act juridic să producă efectele scontate de oamenii de
afaceri, este nevoie să îndeplinească cerinŃele art. 948 Cod civil, şi
anume următoarele condiŃii esenŃiale:
a) Capacitatea. Capacitatea de a efectua acte juridice face parte
din capacitatea juridică a persoanei fizice sau a persoanei juridice care
este alcătuită atât din capacitatea de folosinŃă, cât şi din cea de exerciŃiu.
Dacă prima se dobândeşte încă dintr-un anumit stadiu al vieŃii uterine şi
se pierde doar prin moarte, capacitatea de exerciŃiu se dobândeşte la
majoratul persoanei fizice şi care nu a fost pusă prin interdicŃie.
Precizăm că între data naşterii şi până la vârsta de 14 ani, persoana
fizică este lipsită de capacitate de exerciŃiu, întrucât nu poate face acte
de dispoziŃie, între 14 şi 18 ani, ea se bucură de o capacitate de exerciŃiu
restrânsă care nu este însă suficientă pentru a face acte de dispoziŃie.
Persoana juridică dobândeşte personalitatea juridică din momentul
înregistrării sale în Registrul ComerŃului, însă aceasta este afectată de
principiul specialităŃii, întrucât, potrivit art. 34 alin. 1 din Decretul
nr. 51/1954 privind persoana juridică, aceasta nu poate avea decât
drepturile care corespund scopului pentru care a fost înfiinŃată, stabilit
prin lege, actul de înfiinŃare sau statut. Pe cale de consecinŃă, orice act
juridic al persoanei juridice care excede obiectului său de activitate este
lovit de nulitate.
b) ConsimŃământul. Este forma de manifestare a intenŃiei de a
încheia un act juridic. El poate fi valabil numai dacă provine de la o
persoană fizică ce are întregul discernământ, este exprimat cu intenŃia
de a produce efecte juridice şi se exteriorizează. ConsimŃământul nu
trebuie să fie viciat. Se numesc vicii de consimŃământ, situaŃiile care
alterează consimŃământul, astfel încât acesta nu mai este valabil, şi
anume eroarea, violenŃa, dolul şi leziunea.
Eroarea este definită drept o falsă reprezentare a realităŃii cu
prilejul încheierii unui act juridic.
85
ViolenŃa constă într-o ameninŃare concretă, fizică sau morală
pentru a determina persoana fizică să încheie un act juridic.
Dolul este un viciu de consimŃământ, constând în inducerea în
eroare a unei persoane prin întrebuinŃarea de mijloace viclene (dolosive)
în scopul de a o determina astfel de a încheia un act juridic.
Leziunea este o pagubă materială pe care o suferă o parte din
cauza disproporŃiei vădite de valoare existente chiar în momentul
încheierii actului juridic.
În absenŃa consimŃământului, orice act juridic este lovit de nulitate
absolută, pe când vicierea lui face respectivul act anulabil (nulitate
relativă).
În situaŃia persoanei juridice, consimŃământul trebuie să emane de
la persoanele fizice aflate în componenŃa organelor de conducere cu
precizarea că actele juridice săvârşite de organele proprii ale persoanei
juridice în limitele puterilor cu care au fost investite sunt actele juridice
ale persoanei juridice înseşi.
§4. Obiectul actului juridic
Reprezintă crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unui
raport juridic.
§5. Cauza actului juridic
Este elementul component al voinŃei juridice de a se obliga prin
consimŃământ, ce constituie motivul determinant al acestuia şi care
constă în reprezentarea scopului concret în vederea realizării căruia se
consimte la asumarea obligaŃiei.
Cauza trebuie să fie reală şi licită, întrucât obligaŃia fără cauză ori
bazată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate fi valabilă.
Ea este falsă atunci când debitorul s-a obligat în credinŃa greşită a
existenŃei cauzei.
§6. NoŃiune şi caracterizare a actelor şi faptelor de comerŃ
Ca şi în dreptul comercial, şi în dreptul afacerilor definirea actelor
şi faptelor de comerŃ are ca utilitate identificarea normelor juridice care
privesc, în mod nemijlocit, raporturile juridice de dreptul afacerilor.

86
Actele şi faptele de comerŃ se identifică, în primul rând, prin
apelarea la criteriul comercialităŃii şi în cazul acelora care implică
elementul de extraneitate, al internaŃionalităŃii.
Acesta ne arată că ne aflăm în faŃa unor astfel de acte şi fapte
atunci când ele vizează obŃinerea unui profit. Cu precizarea că,
actualmente, actelor şi faptelor de comerŃ propriu-zise li se alătură şi
acelea de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.
Prin urmare, sunt considerate acte şi fapte de dreptul afacerilor,
actele şi faptele prin care se realizează o interpunere în vehicularea
bunurilor, cunoştinŃelor tehnico-ştiinŃifice şi serviciilor, în scopul
realizării unui beneficiu, în mod direct ori indirect. În situaŃia în care
este prezent elementul de extraneitate, vom vorbi de acte şi fapte de
comerŃ cu caracter internaŃional.

§7. Fapte de comerŃ definite de Codul comercial; concepŃia


legiuitorului român
Una din problemele importante, mult dezbătute în doctrina
noastră juridică, este cea a determinării sferei de aplicare a dreptului
comercial sau de delimitare a dreptului civil de dreptul comercial şi de
strictă actualitate a acestora de dreptul afacerilor.
Sistemul adoptat de legislaŃia română se întemeiază pe cel de
drept obiectiv, deoarece se arată, în mod expres, operaŃiunile care sunt
considerate ca fiind comerciale, fiind astfel supuse legii comerciale,
indiferent de calitatea sau profesia celor care le încheie.
Conform sistemului obiectiv, toŃi cei care săvârşesc operaŃiuni
considerate ca fiind comerciale sunt supuşi prevederilor Codului
comercial şi celorlalte legi comerciale. Sistemul comercial român este
completat printr-un criteriu subiectiv, conform căruia se supun
dreptului comercial, în afară de faptele de comerŃ obiective, şi alte
operaŃiuni pe care comerciantul le săvârşeşte în desfăşurarea activităŃii
sale, cu anumite excepŃii.
După cum se remarcă, legiuitorul român vorbeşte de fapte şi nu de
acte de comerŃ, datorită înŃelesului mai larg al noŃiunii de fapte de
comerŃ. Legiuitorul român a dorit astfel să supună legilor comerciale
atât raporturile rezultate din actele juridice, cât şi cele izvorâte din
anumite fapte juridice, luându-se în acest fel în considerare nu numai
87
contractele comerciale propriu-zise, dar şi faptele licite şi ilicite
săvârşite de comerciant în exerciŃiul activităŃii sale profesionale, cu
consecinŃe juridice.
Aşadar, raporturile juridice ce izvorăsc din săvârşirea acestor
activităŃi sunt supuse legii comerciale, indicând o operaŃiune comercială
prevăzută de lege, săvârşită de un comerciant în exerciŃiul constant al
activităŃii sale profesionale.
Art. 3 din Codul comercial prevede care anume sunt faptele de
comerŃ considerate astfel de către legiuitor, enumerând enunŃiativ şi
exemplificativ 20 de astfel de fapte, dintre cele mai frecvente şi mai
uzitate acte juridice şi operaŃiuni ce constituie baza activităŃii
comerciale:
1) cumpărăturile de produse sau de mărfuri spre a se revinde, fie
în natură, fie după ce vor fi lucrat sau pus în lucru ori numai spre a se
închiria: asemenea şi cumpărarea spre a se revinde de obligaŃiuni ale
statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ;
2) vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în
natură sau lucrate şi vânzările de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri
de credit circulând în comerŃ, când vor fi cumpărate cu scop de
revânzare sau închiriere;
3) contractele de report asupra obligaŃiunilor de stat sau a altor
titluri de credit circulând în comerŃ;
4) cumpărările sau vânzările de părŃi sociale sau acŃiuni ale
societăŃilor comerciale;
5) orice întreprindere de furnituri;
6) întreprinderile de spectacole publice;
7) întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficiuri de afaceri;
8) întreprinderile de construcŃii;
9) întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
10) întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul
decât autorul sau artistul vinde;
11) operaŃiunile de bancă şi schimb;
12) operaŃiunile de mijlocire (samsărie) în afaceri comerciale;
13) întreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apă
sau pe uscat;
14) cambiile şi ordinele de producte şi mărfuri;

88
15) construcŃiunea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot
felul de vase pentru navigaŃiunea interioară şi exterioară şi tot ce
priveşte echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas;
16) expediŃiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile
maritime şi toate contractele privitoare la comerŃul pe mare şi la
navigaŃie;
17) asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra
vieŃii;
18) asigurările, chiar mutuale asupra riscurilor navigaŃiunii;
19) depozitele pentru cauză de comerŃ;
20) depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate
operaŃiunile asupra recipiselor de depozit (warrant) şi asupra scrisorilor
de gaj eliberate de ele.
Enumerarea din art. 3 din Cod comercial nu este limitativă, ci
numai demonstrativă, prin utilizarea expresiei „legea consideră ca fapte
de comerŃ” şi nu a unei alte expresii de genul „sunt fapte de comerŃ”,
aşa cum, ulterior, s-a prevăzut în Codul comercial Carol al II-lea din
1935, care nu a intrat în vigoare niciodată.
Legea lasă astfel posibilitatea introducerii unui fapt nou printre
faptele de comerŃ deja enumerate, dacă, prin natura sa, acest nou fapt se
va asemăna unuia dintre cele cuprinse în enumerare, având aceeaşi
raŃiune pentru a fi supus normelor Codului comercial român.
În vederea formulării unei definiŃii a faptelor de comerŃ s-au
formulat, de-a lungul timpului, câteva teorii în vederea caracterizării
acestei noŃiuni.
a. Teoria speculaŃiei, potrivit căreia actul de comerŃ este unul
eminamente speculativ, realizat în scopul obŃinerii de beneficii, pe baza
ideii de cumpărare a mărfurilor la un anumit preŃ şi revânzare la unul
mai mare, accentuându-se caracterul esenŃial al actului în sine, şi anume
realizarea de profit.
b. Teoria circulaŃiei, conform căreia actul de comerŃ este
considerat ca fiind unul de circulaŃie, mai precis de interpunere în
circulaŃia mărfurilor între producător şi consumatorul final.
c. Teoria întreprinderii, care consideră că actul de comerŃ este
cel îndeplinit printr-o întreprindere, privind o activitate metodic
organizată, care presupune o repetiŃie profesională a actelor, conform
unei organizări sistematice şi bazate pe anumite mijloace materiale.
89
d. Teoria mixtă, care consideră că adoptarea unui unic criteriu în
vederea determinării comercialităŃii actelor juridice este greu de luat în
seamă şi preferă îmbinarea mai multor criterii dintre cele deja
evidenŃiate.
Prin prisma celor patru teorii prezente, putem defini faptele sau
actele de comerŃ ca fiind acte juridice, fapte juridice şi operaŃiuni
economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea
de lucrări sau prestarea de servicii sau o interpunere în circulaŃia
mărfurilor, cu scopul de a obŃine profit (Stanciu D. Cărpenaru).

§8. Categoriile de fapte de comerŃ


IniŃial, în doctrină au fost luate în considerare două mari categorii:
faptele de comerŃ obiective şi faptele de comerŃ subiective. Ulterior au
fost clasificate, alături de acestea, şi faptele de comerŃ unilaterale sau
mixte.
A. Faptele obiective de comerŃ
Art. 3 din Codul comercial român enumeră astfel 20 de fapte
obiective de comerŃ, pe care nu le vom trata distinct, întrucât ele au
făcut obiectul disciplinei Drept comercial.
Cele 20 de astfel de operaŃiuni comerciale, enumerate de Codul
comercial, pot fi clasificate sau grupate astfel:
a) Fapte de comerŃ obiective considerate ca atare fără nicio
condiŃie. Din această categorie fac parte:
− faptele juridice declarate de lege comerciale (cambia, biletul la
ordin, CEC-ul);
− orice raport care rezultă din navigaŃie;
− contractele de depozit, consignaŃie, report.
b) Fapte declarate de lege comerciale, dar numai dacă
îndeplinesc anumite condiŃii. Reprezentative pentru această categorie
sunt:
– vânzarea-cumpărarea, cu scopul de a revinde;
– întreprinderile comerciale – în sensul de întreprinzător nu de
unităŃi economice producătoare.
c) Fapte de comerŃ desemnate ca atare datorită caracterului lor
accesoriu, ca de exemplu:
90
− mijlocirea, intermedierea şi reprezentarea;
− depozitul pentru cauză comercială;
− contractele de vânzare-cumpărare de acŃiuni sau de părŃi sociale;
− contul curent;
− gajul pentru cauză comercială;
− fidejusiunea pentru cauză comercială.
Se observă că sunt fapte obiective de comerŃ numai operaŃiile pe
care legiuitorul le defineşte, în mod expres, în cuprinsul art. 3 şi art. 6
din Codul comercial. Este interesant de menŃionat că originea
majorităŃii acestor acte este de natură civilă, dar ele au fost convertite în
acte de comerŃ obiective, datorită necesităŃilor de ordin economic şi
social, aflate într-o continuă schimbare şi evoluŃie, aceste fapte obiec-
tive precedând şi definind prin existenŃa lor profesia de comerciant.
Comercialitatea acestor fapte de comerŃ, prevăzute în mod expres
de legiuitor, derivă din natura lor şi pentru motive de ordine publică.
B. Faptele subiective de comerŃ
În art. 4 din Codul comercial român se precizează: „Se socotesc
afară de acestea (afară de cele prevăzute în art. 3 Codul comercial –
n.a.–J.D.) ca fapte de comerŃ celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui
comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă
din însuşi actul.”
Aşadar, legiuitorul a enumerat în art. 3 din Codul comercial actele
şi operaŃiunile considerate, datorită conŃinutului lor, ca fapte de comerŃ
obiective, şi, pe lângă acestea, a conferit comercialitate şi acelor acte
care sunt săvârşite de comerciant, acestea numindu-se fapte de comerŃ
subiective.
Caracterizarea ca fapt/act subiectiv de comerŃ este deci
condiŃionată de preexistenŃa calităŃii de comerciant, această necesitate
derivând din protecŃia ce trebuie asigurată atât comerciantului, cât şi
tuturor actelor şi operaŃiunilor săvârşite de acesta, precum şi persoanelor
ce intră în raporturi juridice cu acesta.
Din coroborarea art. 7 Cod comercial cu art. 4 Cod comercial
reiese că faptele de comerŃ subiective reprezintă toate actele săvârşite de
comerciant, cu condiŃia că acestea să fie săvârşite în nume propriu şi cu
titlu profesional, obişnuit.
91
Se instituie astfel prin art. 4 Cod comercial o anumită prezumŃie
relativă, denumită prezumŃia de comercialitate, care consideră ca fapte
de comerŃ toate actele şi obligaŃiile comerciantului, indiferent de izvorul
lor, cu excepŃiile menŃionate expres în art. 4 Cod comercial.
Astfel, vor constitui fapte de comerŃ nu numai obligaŃiile
contractuale, ci şi obligaŃiile derivând din fapte licite (gestiunea de
afaceri, îmbogăŃirea fără justă cauză, plata nedatorată) sau din săvârşirea
unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului
(art. 998 Cod civil).
Această prezumŃie de comercialitate, fiind o prezumŃie relativă,
poate fi răsturnată prin proba contrarie, dar numai în condiŃiile
specificate expres în art. 4 Cod comercial, şi anume prin dovedirea
caracterului civil al obligaŃiei sau caracterului necomercial care ar
rezulta din chiar actul săvârşit de comerciant – adică natura străină
comerciantului a operaŃiei efectuate de acesta, ori datorită naturii
operaŃiei, ori a scopului urmărit.
Prin urmare, conform art. 4 Cod comercial, prezumŃia de
comercialitate poate fi înlăturată numai în două cazuri, expres prevăzute
de lege:
a) dacă obligaŃia are un caracter civil;
b) dacă necomercialitatea rezultă din însuşi actul săvârşit de
comerciant.
a) Prima excepŃie se bazează pe faptul că, pe lângă activitatea
comercială pe care o desfăşoară ca o profesiune obişnuită, comerciantul
încheie şi acte de natură civilă, care nu sunt supuse dispoziŃiilor Codului
comercial. Prin acte esenŃialmente civile se înŃeleg atât acte de drept
civil propriu-zis (testamentul, acceptarea ori renunŃarea la moştenire
etc.), cât şi acte juridice de drept al familiei (căsătoria, înfierea, actele
relative la raporturile de familie etc.). De asemenea, fac parte din
aceasta categorie şi actele juridice privind imobilele – acte civile în
concepŃia Codului comercial – şi contractele de concesiune. Toate
acestea sunt acte de drept privat care rămân civile indiferent de persoana
care le săvârşeşte, comerciant sau necomerciant.
b) În ceea ce priveşte cea de-a doua excepŃie, aceasta derivă din
posibilitatea comerciantului de a încheia şi acte juridice străine de
activitatea sa profesională. Prin propria sa voinŃă, comerciantul poate
imprima actului respectiv caracter necomercial. Ca exemplu, putem
92
menŃiona cumpărarea unor bunuri necesare uzului său personal sau al
familiei, precizând cu ocazia încheierii actului juridic respectiv
destinaŃia bunului, ori comerciantul poate împrumuta o suma de bani
care să aibă un scop străin comerŃului exercitat. Este necesară totodată,
pe lângă destinaŃia necomercială a operaŃiunii efectuate, atât cunoaş-
terea de către co-contractant a acestui caracter necomercial al opera-
Ńiunii, cât şi existenŃa acestei intenŃii la momentul încheierii actului.
Prin act, legea înŃelege operaŃiile juridice (negotium), nu înscrisul
constatator (instrumentum). Necomercialitatea actului trebuie să rezulte
din manifestarea de voinŃă a comerciantului, care poate fi expresă sau
tacită. Caracterul necomercial al actului poate fi dovedit prin orice
mijloc de probă admis de lege.

C. Faptele de comerŃ unilaterale sau mixte


Faptele de comerŃ (obiective sau subiective) pot fi bilaterale, când
actele sau operaŃiunile efectuate sunt fapte de comerŃ pentru ambele
părŃi implicate în raportul juridic, sau unilaterale sau mixte, când actele
sau operaŃiunile respective sunt fapte de comerŃ numai pentru una dintre
părŃi sau pentru cealaltă parte s-ar putea considera că nu au caracter
comercial şi ar putea rămâne un act de natură civilă. Chiar în Codul
comercial sunt prevăzute câteva cazuri în care se stipulează că anumite
acte au un caracter comercial numai pentru una dintre părŃi, şi anume
art. 5 şi art. 6 Cod comercial.
În art. 5 din Codul comercial român este prevăzută necomer-
cialitatea vânzării de produselor agricole de către agricultorul pro-
ducător, iar în art. 6 se prevede că asigurările de lucruri sau stabilimente
care nu sunt obiectul comerŃului şi asigurările asupra vieŃii sunt fapte de
comerŃ numai pentru asigurator; la fel, contul curent şi cecul nu se
consideră a fi fapte de comerŃ ale necomercianŃilor, cât timp ele nu au o
cauză comercială.
Prin art. 56 din Codul comercial, legiuitorul nostru stabileşte însă,
ca regulă generală, regimul juridic comercial al faptelor de comerŃ
unilaterale sau mixte, supunând legii comerciale raportul juridic generat
de ambele părŃi, chiar dacă pentru una dintre ele, actul respectiv are
caracter necomercial.

93
SoluŃia adoptată este justificată de unitatea şi unicitatea actului
juridic încheiat de cele două părŃi, indiferent de natura comercială sau
nu pentru fiecare în parte, deoarece acelaşi act juridic, evident, nu poate
fi supus unor reglementări diferite, concomitent.
Trebuie observat faptul că legea comercială ce guvernează actul
juridic încheiat nu transformă şi nu afectează statutul juridic al
necomerciantului, acesta rămânând supus legii aplicabile lui, respectiv
legii civile.
Art. 56 din Cod comercial, în care se află sediul materiei faptelor
de comerŃ unilaterale sau mixte, mai prevede, în acelaşi timp cu apli-
carea legii comerciale, că există două limitări în favoarea legii civile:
a) se înlătură aplicarea legii comerciale în cazul dispoziŃiilor
referitoare chiar la persoana comerciantului;
b) în cazul în care legea ar dispune altfel.
a) În primul caz, observăm că legea comercială reglementează
numai actul juridic încheiat de părŃi, fără a avea vreo consecinŃă pentru
statutul juridic al părŃii necomerciante, adică necomerciantului nu îi vor
fi aplicabile dispoziŃiile legii comerciale referitoare la persoana
comerciantului, indiferent câte acte de acest fel va încheia sau cu ce fel
de comercianŃi.
b) În cea de-a doua împrejurare, cazurile în care legea dispune
altfel sunt chiar cele prevăzute expres de legea comercială, care admite
aplicabilitatea regulilor de drept civil în anumite cazuri. Un asemenea
caz este cel ce priveşte obligaŃiile cu pluralitate de co-debitori, prevăzut
în art. 42 din Codul comercial alineat final, în care se arată că această
prezumŃie nu este aplicabilă în cazul necomercianŃilor ce săvârşesc
operaŃiuni ce nu sunt fapte de comerŃ.

§7. Clasificarea actelor şi faptelor de comerŃ internaŃional


Ca şi actele şi faptele de comerŃ intern, actele şi faptele de comerŃ
internaŃional se împart în: obiective, subiective şi mixte. Această cate-
gorisire se face în funcŃie de scopul urmărit, obiectul şi forma actului
încheiat, precum şi calitatea persoanei care îl aduce la îndeplinire.
a) Acte şi fapte de comerŃ internaŃional obiective. Sunt
considerate a fi acte şi fapte de comerŃ internaŃional obiective acelea al
căror caracter comercial se desprinde din chiar forma, natura sau
94
obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege, aşa cum,
de exemplu, sunt faptele de comerŃ enumerate de Codul comercial român.
b) Acte şi fapte de comerŃ internaŃional subiective. În această
categorie sunt incluse acte şi fapte de comerŃ internaŃional al căror
caracter comercial le este conferit de calitatea de comerciant a celui care
le săvârşeşte, dacă nu sunt de natură civilă ori dacă nu rezultă contrariul
din însuşi actul respectiv. Chiar dacă, în anumite cazuri, actele şi faptele
săvârşite de un comerciant (persoană fizică sau juridică) sunt de natură
civilă, ele dobândesc caracterul comercial tocmai pentru că sunt
efectuate de un comerciant (exemplu, închirierea unui spaŃiu, unde se
vor desface mărfuri – închirierea este un act civil, dar care dobândeşte
caracter de comercialitate, prin săvârşirea sa de către un comerciant).
c) Actele şi fapte de comerŃ internaŃional mixte. Sunt incluse în
această categorie actele şi faptele mixte de comerŃ intern şi
internaŃional, care prezintă caracter comercial numai pentru una dintre
părŃi, pentru cealaltă parte păstrând caracterul civil.

§8. Actele şi faptele de cooperare economică şi tehnico-


ştiinŃifică internaŃională
Aşa cum s-a arătat anterior, alături de actele şi faptele de comerŃ
internaŃional propriu-zise, întâlnim şi pe cele de cooperare economică şi
tehnico-ştiinŃifică internaŃionale, care pot fi întâlnite sub formă contrac-
tuală ori sub forma constituirii de societăŃi comerciale cu capital comun.
a) Acte şi fapte de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică
internaŃionale sub formă contractuală. Sunt astfel categorisite,
deoarece se concretizează prin contracte de comerŃ internaŃional
încheiate între parteneri din state diferite.
Multiplicarea şi diversificarea schimburilor economice şi tehni-
co-ştiinŃifice în actuala conjunctură economică mondială au condus la
crearea unor contracte-cadru, care apoi dau naştere, la rândul lor, unor
contracte-sectoriale, toate având drept specific promovarea cooperării
economice şi tehnico-ştiinŃifice.
b) Acte şi fapte de cooperare economic şi tehnico-ştiinŃifică
internaŃionale sub forma constituirii de societăŃii comerciale cu
capital comun. Actele şi faptele de cooperare de această factură le
întâlnim la crearea de societăŃi comerciale cu capital autohton şi străin.

95
În acest fel, în baza unui contract de societate şi, mai recent, numai în
temeiul actului constitutiv al unei asemenea societăŃi comerciale, ia
naştere o persoană juridică ce devine subiect de drept al comerŃului
internaŃional, cu implicaŃiile şi rolul ce i-au fost conferite de voinŃa
părŃilor. Aceste acte şi fapte de cooperare se materializează în acorduri
bilaterale de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃionale, în
toate domeniile şi sectoarele de activitate.

§9. Fondul de comerŃ


Putem defini, în mod succint, fondul de comerŃ ca fiind totalitatea
bunurilor imobile şi mobile care fac parte din patrimoniul unui
comerciant şi care are ca principală destinaŃie exercitarea profesiunii în
scopul obŃinerii profitului scontat. Cu alte cuvinte, fondul de comerŃ
poate fi constituit din clădiri, terenuri, dar şi din instalaŃii industriale,
materii prime, mărfuri, precum şi brevete, mărci, sigle, cu specificaŃia
că această enumerare nu este exhaustivă, Ńinând de multitudinea de
obiecte al comerŃului.
Deoarece Codul comercial român nu face decât o singură referire
prin art. 861 (atunci când se referă la falitul concordator), actualmente
există mai multe texte legale care definesc fondul de comerŃ.
Astfel, Legea nr. 26/1990 privind Oficiul Registrului ComerŃului,
modificată şi republicată, arată că în Registrul ComerŃului se vor face
menŃiuni cu privire la următoarele: donaŃie, vânzarea, locaŃiunea şi gajul
fondului de comerŃ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări
înmatriculărilor sau menŃiunilor sau care face să înceteze firma ori
fondul de comerŃ.
La rândul său, Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei economice stipulează, în Titlul VI – Regimul
juridic al garanŃiilor reale mobiliare, că o garanŃie reală poate să aibă ca
obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o
universalitate de bunuri mobile. În situaŃia în care bunul afectat
garanŃiei este o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de
comerŃ, conŃinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părŃi
până la data constituirii garanŃiei reale.

96
Referiri asupra fondului de comerŃ se întâlnesc, de asemenea, în
Legea nr. 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991
privind combaterea concurenŃei neloiale.
Şi în cele ce urmează vor fi enumerate câteva aspecte legate de
elementele fondului de comerŃ, care pot fi de natură corporală şi
incorporabile în fondul de comerŃ.

a) Elementele corporale
Se includ în această categorie bunurile imobile clădiri, dar şi
bunurile imobile prin destinaŃia lor, cum sunt utilajele industriale,
instalaŃiile de orice natură etc.
Aici facem cunoştinŃă cu bunurile mobile corporale, cum sunt, de
exemplu, mărfurile şi materiile prime.

b) Elementele incorporabile
Sunt incluse aici acele drepturi aparŃinând comerciantului şi care
au ca obiect denumirea comercială a societăŃii, sigla (emblema),
clientela, vadul comercial, brevetele de invenŃii, mărcile şi indicaŃiile
geografice, dreptul de autor.
• Denumirea comercială reprezintă gida sub care se desfăşoară
activitatea comercială şi care figurează în Registrul ComerŃului cu
specificarea că există distincŃie între denumirea sub care o persoană
fizică comerciant îşi desfăşoară activitatea şi sub care semnează,
precum şi o societate comercială (propriu-zisă) şi care are personalitate
juridică.
Astfel, conform prevederilor Legii nr. 26/1990, firma comer-
ciantului, persoană fizică, se compune din numele de familie al
comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniŃiala prenumelui
său. Acelaşi text de lege interzice existenŃa oricărei menŃiuni de natură
să inducă în eroare asupra naturii sau întinderii a comerŃului ori a
situaŃiei comerciantului respectiv.
Vom întâlni în situaŃia societăŃilor comerciale, în raport de forma
lor juridică, următoarele obligativităŃi stabilite de Legea nr. 26/1990:
– în situaŃia unei societăŃi în nume colectiv, firma trebuie să
cuprindă numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃi şi sintagma „societate
în nume colectiv” care trebuie scrisă în întregime;
97
– la o societate comercială în comandită simplă, firma trebuie să
cuprindă numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃii comanditaŃi, cu men-
Ńiunea „societate în comandită”, de asemenea, scrisă în totalitatea ei;
– în situaŃia unei societăŃi în comandită pe acŃiuni sau a unei
societăŃi pe acŃiuni, firma este constituită dintr-o denumire proprie de
natură de a o deosebi de firma altei societăŃi, precum şi menŃiunea,
scrisă în întregime, „societate pe acŃiuni” (ori SA) şi, respectiv,
„societate în comandită pe acŃiuni”.
• Firma unei societăŃi comerciale cu răspundere limitată se
compune, pe lângă denumirea proprie (căreia i se poate alătura numele
unuia sau mai multor asociaŃi), şi din menŃiunea scrisă „societate cu
răspundere limitată” sau SRL.
Firma care este atributul de identificare a comerciantului
(individuală pentru comerciantul persoană fizică şi socială pentru
societatea comercială) este apărată prin acŃiunile în contrafacere
(uzurpare a firmei), în concurenŃă neloială ori în daune (pentru obŃinerea
de despăgubiri materiale şi morale).
• Sigla (emblema), potrivit definiŃiei dată de Legea nr. 26/1990,
este sensul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de
acelaşi gen şi al cărui drept de folosinŃă exclusivă se capătă prin
înscrierea sa în Registrul ComerŃului. Să mai precizăm două aspecte
legate de emblemă (siglă) în raport cu denumirea comercială: dacă
firma este un element obligatoriu pentru individualizarea comercian-
tului, crearea emblemei este facultativă, aceasta putând fi înstrăinată sepa-
rat de fondul de comerŃ pe când acesta însă nu se poate transmite separat.
Un comerciant are la dispoziŃia sa pentru apărarea emblemei sale
următoarele acŃiuni: în revendicare în situaŃia în care aceasta este
folosită fără drept de un alt comerciant în concurenŃă neloială sau în
solicitarea de daune materiale şi morale, precum şi calea dreptului penal
dacă prin această încălcare ne aflăm în faŃa unei infracŃiuni.
• Clientela poate fi definită ca totalitatea celor care apelează, în
mod curent, în raport de necesităŃile lor şi de profilul fondului de comerŃ.
Prin ştiinŃa comerciantului persoană fizică sau juridică a atrage
clienŃii depinde de succesul său în afaceri, deoarece este un lucru ştiut
faptul că nu se poate face comerŃ fără a avea clienŃi şi mai mult chiar,
clientela este considerată de unii autori doctrinari ca elementul principal
al fondului de comerŃ.
98
• Vadul comercial este un element distinct al fondului de comerŃ
şi poate fi definit drept capacitatea fondului de comerŃ de a atrage
clientela.
Valoarea economică a vadului comercial şi, de aici într-o măsură
considerabilă, succesul ori insuccesul unei afaceri aflate în derulare este
determinată de factori obiectivi şi subiectivi.
Astfel, în categoria factorilor obiectivi vom întâlni locul unde îşi
desfăşoară activitatea comerciantul (la o intersecŃie, pe o stradă intens
circulată etc.), calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite clientului
constituite din persoane fizice şi juridice.
În categoria factorilor subiectivi se înscriu: calitatea personalului
angajat (Ńinută, capacitatea de comunicare, solicitudine etc.),
publicitatea făcută afacerii şi, nu în ultimul rând, stima de care se bucură
comerciantul şi partenerii săi de afaceri.

Bibliografie:
1. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român. Introducere în
studiul dreptului comercial. Faptele de comerŃ. ComercianŃii, vol. I,
Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1993, p. 34 şi urm.
2. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 21-24.
3. Marin Voicu, Dreptul comerŃului internaŃional. Contracte,
Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 57-63.
4. I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. I, Editura Socec,
Bucureşti, 1946, p. 170 şi urm.
5. P. Pătrăşcanu, Ovid Sachelarie, NoŃiunea actului şi faptului de
comerŃ în lumina legislaŃiei româneşti, în lucrarea InstituŃii de drept
comercial, Editura Academiei, vol. I, Bucureşti, 1973, p. 129 şi urm.
6. Mircea Costin, Mircea Mureşan, Victor Ursa, DicŃionar de
drept civil, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.

Teme pentru referate:


1. Actele şi faptele de comerŃ internaŃional.
2. Faptele obiective de comerŃ.
3. Faptele subiective de comerŃ.
4. Clasificarea actelor şi faptelor de comerŃ internaŃional.
99
CAPITOLUL VII
SOCIETĂłILE COMERCIALE

§1. Aspecte terminologice


Societatea este un mecanism social, economic şi juridic prin care
părŃile (acŃionarii, asociaŃii) acced la un anumit profit pentru obŃinerea
căruia au pus în comun patrimoniul şi au efectuat diligenŃe.
Termenul derivă din limba latină (societas), care desemna o
comunitate, o uniune de persoane. În DicŃionarul Explicativ al Limbii
Române (DEX), această noŃiune, întâlnită în numeroase limbi moderne,
are deopotrivă conotaŃii sociale, istorice, literare, sportive şi economice.
Din punct de vedere comercial, societatea este definită ca o grupare de
oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiŃii de capital şi în
vederea obŃinerii unor beneficii comune.
Profesorul D.D. Geronta, consideră societatea un organism
propriu, o fiinŃă juridică abstractă realizată dintr-un contract de
societate, înregistrat în temeiul legii cu personalitate juridică.
O. CăpăŃână, citat de Dorin Clocotici, apreciază că societatea care a fost
iniŃiată printr-un pact societar, devine, conform legii, un subiect de
drepturi şi obligaŃii acŃionând în circuitul civil, independent de membrii
componenŃi, având o dublă natură juridică, şi anume:
– exprimă voinŃa asociaŃilor respectivi şi prezintă
– o latură instituŃională a legii care o guvernează.
SocietăŃile comerciale sunt o veche achiziŃie socială, născute din
nevoia conlucrării dintre persoane fizice cu aceleaşi preocupări ori din
necesitatea reunirii de capitaluri în scopul constituirii capitalului.
Societatea comercială (trade company) mai este definită ca o formă
esenŃială a economiei de piaŃă, bazată pe proprietatea privată premisă
care are drept scop protejarea interesului personal uman, mobilul
fundamental al cooperării economice şi a progresului social.
100
Codul civil român prin art. 1491 defineşte societatea ca fiind un
contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva
în comun cu scopul de a împărŃi foloasele ce ar deriva. Din aceste
definiŃii mai mult sau mai puŃin complete rezultă elementele de bază ale
contractului de societate:
– fiecare asociat contribuie la crearea patrimoniului societăŃii
respective;
– asociaŃii înŃeleg să desfăşoare în comun anumite activităŃi care
reprezintă însuşi obiectul de activitate al societăŃii;
– asociaŃii participă, în mod egal, atât la beneficii, cât şi la
acoperirea pierderilor suferite.
Toate aceste aspecte definitorii ale contractului de societate sunt
reglementate de următoarele normative:
– Codul comercial român, cartea I, Titlul VIII. Despre societăŃi şi
despre asociaŃiuni comerciale. Despre societăŃi;
– Codul civil. Titlul VIII. Despre contractul de societate;
– Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, modificată şi
republicată.

§2. Contractul de societate comercială


Doctrina, comentând regulile înscrise în art. 1491, 1492 alin. 2 şi
art. 1523 din Codul civil, defineşte societatea civilă ca fiind un contract
civil, având un scop lucrativ, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ,
consensual, cu executare succesivă şi care poate fi încheiat
intuitu personae.

Trăsăturile juridice ale contractului de societate


Indiferent dacă societăŃile sunt înfiinŃate prin contract de societate,
statut ori act constitutiv, contractul de societate are următoarele trăsături
juridice:
– are un caracter solemn fiind necesară încheierea sa în formă
autentică în sens contrar, contractul este lovit de nulitate;
– are un caracter multilateral, întrucât în concepŃia legală are
caracter sinalagmatic, ceea ce impune participarea acel puŃin doi
asociaŃi, iar pentru societăŃile pe acŃiuni un număr de cel puŃin

101
5 acŃionari, excepŃie făcând societatea cu răspundere limitată care se
poate constitui prin manifestarea voinŃei unei singure persoane;
– caracterul oneros este dat de faptul că fiecare asociat sau
acŃionar doreşte să obŃină un profit;
– caracterul comutativ rezultă din faptul că părŃile contractante
cunosc de la început întinderea prestaŃiile la care se obligă;
– caracterul comercial este cel care distinge un contract de
societate comercială de un contract care stă la baza unei societăŃi civile,
întrucât acesta presupune o interpunere în vehicularea unor mărfuri,
capitaluri, servicii etc. pentru obŃinerea unui profit.

§3. Deosebiri între societatea comercială şi societatea civilă


În raport de funcŃia şi structura acestora, vom întâlni următoarele
deosebiri:
a) privind obiectul ori natura operaŃiilor efectuate de societatea
comercială:
– societatea comercială se constituie în vederea săvârşirii de fapte
de comerŃ, pe când societatea civilă se constituie în scopul realizării
unor activităŃi care nu îmbracă caracterul de comercialitate;
b) societatea comercială dobândeşte personalitate juridică din
momentul înregistrării sale şi devine un subiect de drept aparte de
asociaŃii sau acŃionarii care i-au dat naştere, având la dispoziŃie un
patrimoniu pentru îndeplinirea obligaŃiilor asumate, timp în care
societatea civilă nu beneficiază de personalitate juridică şi în consecinŃă,
nu poate deveni un subiect de drept de sine stătător;
c) în raport de condiŃiile în care funcŃionează:
– societatea comercială poate îmbrăca numai formele juridice
stabilite de lege, pe când societatea civilă nu poate ieşi din cadrul
contractual;
d) în raport de interesul practic al distincŃiei:
– dacă societatea comercială are obligaŃii profesionale ori legale
privind înmatricularea, Ńinerea evidenŃelor, respectarea principiului
concurenŃei loiale, o societate civilă nu are astfel de exigenŃe.

102
§4. Formele societăŃilor comerciale
În conformitate cu dispoziŃiile art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind
societăŃile comerciale, republicată cu modificările şi completările
ulterioare, societăŃile comerciale sunt de cinci feluri, şi anume:
a) Societatea în nume colectiv este o societate comercială de
persoane care ia naştere prin voinŃa reciprocă a partenerilor care aduc un
raport patrimonial şi participă, în mod personal, la funcŃionarea
societăŃii. Ei răspund solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile societăŃii, ei
obligându-se în nume colectiv, dar au şi o răspundere subsidiară,
bucurându-se de beneficiul de discuŃie. Din principiul răspunderii
solidare şi nelimitate a societăŃilor, decurg următoarele aspecte:
ObligaŃiile asociaŃilor
Dreptul de a reprezenta societatea aparŃine fiecărui administrator,
afară de stipulaŃie contrară în actul constitutiv.
Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze
împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenŃă între
administratori, vor decide asociaŃii care reprezintă majoritatea absolută
a capitalului social.
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă
mare societăŃii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalŃi,
care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la
administraŃie.
AsociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social
pot alege unul sau mai mulŃi administratori dintre ei, fixându-le puterile,
durata însărcinării şi eventuala lor remuneraŃie, afară numai dacă prin
actul constitutiv nu se dispune altfel.
Cu aceeaşi majoritate, asociaŃii pot decide asupra revocării
administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care
administratorii au fost numiŃi prin actul constitutiv.
Dacă un administrator ia iniŃiativa unei operaŃiuni ce depăşeşte
limitele operaŃiunilor obişnuite comerŃului pe care îl exercită societatea,
acesta trebuie să înştiinŃeze pe ceilalŃi administratori, înainte de a o
încheia, sub sancŃiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.
În caz de opoziŃie a vreunuia dintre ei, vor decide asociaŃii care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
103
OperaŃiunea încheiată în contra opoziŃiei făcute este valabilă faŃă
de terŃii cărora nu li se va fi comunicat această opoziŃie.
Asociatul care, într-o operaŃiune determinată, are, pe cont propriu
sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăŃii, nu poate lua
parte la nicio deliberare sau decizie privind această operaŃiune.
Asociatul care, fără consimŃământul scris al celorlalŃi asociaŃi,
întrebuinŃează capitalul, bunurile sau creditul societăŃii în folosul său
sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăŃii bene-
ficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
Niciun asociat nu poate lua din fondurile societăŃii mai mult decât
i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă
în interesul societăŃii.
Asociatul care contravine acestei dispoziŃii este răspunzător de
sumele luate şi de daune.
Se va putea stipula, prin actul constitutiv, că asociaŃii pot lua din
casa societăŃii anumite sume pentru cheltuielile lor particulare.
b) Societatea în comandită simplă
Este o societate comercială de persoane în care obligaŃiile sociale
sunt garantate atât prin capitalul social, cât şi prin responsabilitatea
solidară şi nelimitată a unuia sau mai multor asociaŃi, numiŃi coman-
ditaŃi, ceilalŃi asociaŃi, numiŃi comanditari, având o răspundere limitată
la aportul adus ori să-l predea societăŃii. Această societate îşi desfăşoară
activitatea sub o firmă în care pot figura doar numele comanditaŃilor.
Acordul unui comanditar, ca numele său să fie trecut pe această firmă,
duce la pierderea beneficiului său de a răspunde limitat.
AdministraŃia societăŃii în comandită simplă se va încredinŃa
unuia sau mai multor asociaŃi comanditaŃi.
Comanditarul poate încheia operaŃiuni în contul societăŃii numai
pe baza unei procuri speciale pentru operaŃiuni determinate, dată de
reprezentanŃii societăŃii şi înscrisă în Registrul ComerŃului. În caz
contrar, comanditarul devine răspunzător faŃă de terŃi nelimitat şi
solidar, pentru toate obligaŃiunile societăŃii contractate de la data
operaŃiunii încheiate de el.
Comanditarul poate îndeplini servicii în administraŃia internă a
societăŃii, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea şi
la revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute de lege, sau poate
104
acorda, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor
pentru operaŃiunile ce depăşesc puterile lor.
Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe
situaŃiile financiare anuale şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea
registrelor comerciale şi a celorlalte documente justificative.
c) Societatea pe acŃiuni
Este acea societate în care obligaŃiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar acŃionariatul răspunde numai în limitele aportului
său.
În societatea pe acŃiuni, capitalul social este reprezentat prin
acŃiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi
nominative sau la purtător.
Felul acŃiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz
contrar, ele vor fi nominative. AcŃiunile nominative pot fi emise în
formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în
care se înregistrează în Registrul acŃionarilor.
AcŃiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât
valoarea nominală. AcŃiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna
nominative. Capitalul social nu va putea fi majorat şi nu se vor putea
emite noi acŃiuni până când nu vor fi fost complet plătite cele din
emisiunea precedentă.

d) Societatea în comandită pe acŃiuni


Este o societate comercială de capitaluri, formată din asociaŃi
comanditaŃi, care administrează societatea şi care contribuie la
activitatea acesteia numai prin munca lor, şi din asociaŃi comanditari,
care participă în principal cu capital, primind acŃiuni în schimbul
aportului adus la patrimoniul societăŃii.
Creditorii societăŃii sunt garantaŃi cu patrimoniul şi în subsidiar cu
responsabilitatea solidară şi nelimitată a comanditaŃilor în timp ce
acŃionarii au numai responsabilitatea limitată la valoarea acŃiunilor lor.
Societatea în comandită pe acŃiuni este reglementată de
dispoziŃiile referitoare la societăŃile pe acŃiuni, cu excepŃia dispoziŃiilor
prezentului capitol.

105
Administrarea societăŃii este încredinŃată unuia sau mai multor
asociaŃi comanditaŃi.

e) Societatea cu răspundere limitată


Este societatea în care obligaŃiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociaŃii răspund până la limita aportului lor.
Hotărârile asociaŃilor se iau în Adunarea Generală.
Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face şi
prin corespondenŃă.
Adunarea Generală decide prin votul reprezentând majoritatea
absolută a asociaŃilor şi a părŃilor sociale, în afară de cazul când în actul
constitutiv se prevede altfel.
Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv
este necesar votul tuturor asociaŃilor, în afară de cazul când legea sau
actul constitutiv prevede altfel.
Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu poate
exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaŃilor
referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate
între ele şi societate.
Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă
din cauza neîntrunirii majorităŃii cerute, adunarea convocată din nou
poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaŃi şi
partea din capitalul social reprezentată de asociaŃii prezenŃi.
Adunarea asociaŃilor are următoarele obligaŃii principale:
a) să aprobe situaŃia financiară anuală şi să stabilească
repartizarea profitului net;
b) să îi desemneze pe administratori şi cenzori, să îi revoce şi să
le dea descărcare de activitatea lor, precum şi să decidă contractarea
auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu,
potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru
daunele pricinuite societăŃii, desemnând şi persoana însărcinată să o
exercite;
d) să modifice actul constitutiv.

106
În cele din urmă, dacă în actul constitutiv se prevede dreptul de
retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse
acestuia, se aplică dispoziŃiile art. 224 şi 225.

§5. Criterii de clasificare a societăŃilor comerciale


În raport de întinderea răspunderii asociaŃilor, vom întâlni:
– societăŃi cu răspundere nelimitată;
– societăŃi cu răspundere limitată;
În raport de existenŃa sau inexistenŃa caracterului intuitu personae
al societăŃii, vom întâlni:
– societăŃi de persoane (societăŃi în nume colectiv, societăŃi în
comandită simplă);
– societăŃi de capitaluri (societăŃi pe acŃiuni);
– societate cu răspundere limitată (societate cu unic asociat).
În raport de naŃionalitatea, cetăŃenia participanŃilor la formarea
patrimoniului, vom întâlni:
– societăŃi cu capital integral românesc;
– societăŃi cu capital integral străin;
– societăŃi cu capital mixt.
În raport de participarea sau nu a statului la formarea capitalului
social, vom întâlni:
– societăŃi cu capital integral de stat;
– societăŃi cu capital privat.
În raport de titlurile de valoare, vom întâlni:
– societăŃi comerciale care emit titluri de valoare;
– societăŃi comerciale care nu pot emite titluri de valoare;
În raport de modul de reglementare vom întâlni:
– societăŃi comerciale al căror regim juridic este stabilit de Legea
nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, modificată şi republicată;
– societăŃi comerciale reglementate de legi speciale;
– societăŃi bancare al cărui statut juridic este reglementat de Legea
nr. 58/1998 privind activitatea bancară;
– societăŃile de microfinanŃare reglementate de Legea nr. 240 din
2005 privind societăŃile de microfinanŃare;

107
– societăŃile agricole al căror statut este stabilit prin Legea
nr. 36/1991 privind societăŃile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură;
– societăŃile de asigurări reglementate de Legea nr. 32/2000
privind societăŃile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor;
– societăŃi de intermediere şi investiŃii al căror statut juridic este
reglementat de Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital.

§6. ÎnfiinŃarea societăŃilor comerciale


O societate comercială se poate înfiinŃa în baza unui act
constitutiv în care sunt reunite atât contractul de societate, cât şi statutul
referitor la drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor, cât şi modul de funcŃio-
nare al societăŃii. Actul constitutiv este un act consensual, încheiat prin
simplul consimŃământ al părŃilor, însă, în anumite situaŃii, se impune
autentificarea acestuia, şi anume:
– atunci când, printre bunurile aduse ca aport la capitalul social al
societăŃii pe cale de înfiinŃare, se află un imobil (teren sau clădire);
– forma juridică a societăŃii implică răspunderea nelimitată a unor
asociaŃi ori a tuturor asociaŃilor;
– societatea respectivă se constituie prin subscripŃie publică.

a) ConŃinutul actului constitutiv al unei societăŃi comerciale


Acesta va cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele date:
– datele de identitate ale tuturor asociaŃilor (nume, prenume, cod
numeric personal, locul şi data naşterii, cetăŃenia, domiciliul persoanelor
fizice, respectiv denumirea, sediul, naŃionalitatea şi codul unic de
înregistrare al persoanelor juridice);
– denumirea societăŃii comerciale cu toate elementele de
diferenŃiere faŃă de alte denumiri existente;
– forma juridică a societăŃii (apartenenŃa societăŃii comerciale la
una din acele forme societare prevăzute de lege: SNC, SCS, SCA, SA,
SRL);
– sediul social al societăŃii (locul în care societatea îşi desfăşoară
activitatea, care poate fi schimbat prin hotărârea Adunării Generale;

108
sediul secundar este locul, altul decât cel principal unde funcŃionează o
filială, o sucursală ori un punct de lucru al societăŃii);
– emblema societăŃii (dacă aceasta există);
– obiectul de activitate al societăŃii care trebuie să fie în concor-
danŃă cu Nomenclatorul CAEN (acesta este compus dintr-o activitate
principală şi unică, precum şi din alte activităŃi considerate secundare);
– durata de funcŃionare a societăŃii (aceasta poate fi limitată sau
nelimitată);
– capitalul social al societăŃii;
– clauze privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor;
– clauze privind administrarea societăŃii;
– controlul gestiunii societăŃii prin intermediul cenzorilor ori a
auditorilor financiari;
– clauze privind dizolvarea, lichidarea, sedii secundare, puncte de
lucru etc.
În vederea înmatriculării în Registrul ComerŃului, dosarul care se
va depune în acest sens va trebui să cuprindă, pe lângă actul constitutiv:
– declaraŃia pe propria răspundere a fondatorilor, administra-
torilor, reprezentanŃilor legali şi cenzorilor că îndeplinesc condiŃiile
legale pentru deŃinerea acestei calităŃi;
– cazierul fiscal;
– dovada sediului social;
– dovada rezervării de denumire;
– dovada vărsării capitalului social;
– dovada achitării taxelor de constituire.

În situaŃia în care în raport de obiectul de activitate al unei


societăŃi se impune şi o autorizaŃie eliberată de un organ al adminis-
traŃiei publice centrale de specialitate, la dosarul de înmatriculare la
Registrul ComerŃului se mai depun:
– autorizaŃia Băncii NaŃionale a României pentru băncile
comerciale pe cale de înfiinŃare;
– autorizaŃia Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare pentru
societăŃile de pe piaŃa de capital cu excepŃia emitenŃilor;
– autorizaŃia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru
societăŃile de asigurare.
109
b) Dobândirea personalităŃii juridice pentru societăŃile comerciale
În urma depunerii dosarului de înmatriculare la Registrului
ComerŃului, judecătorul delegat dispune prin încheiere înregistrarea
societăŃii respective, sens în care acesteia i se eliberează un certificat de
înmatriculare (care cuprinde denumirea societăŃii, forma societară,
numărul de înmatriculare, codul unic de înmatriculare, data eliberării,
semnătura şi ştampila emitentului).
Din momentul emiterii încheierii, societatea respectivă dobân-
deşte personalitate juridică, iar consecinŃele acestei situaŃiuni sunt
următoarele:
– s-a constituit un patrimoniu diferit de cel asociaŃiilor;
– există un sediu social ca atribut de identificare distinct de cel al
asociaŃilor, precum şi o firmă şi eventual o emblemă;
– s-a născut capacitatea de a dobândi drepturi şi a-şi asuma
obligaŃii în raport de obiectul de activitate;
– societatea comercială a dobândit capacitatea procesuală, astfel
încât poate sta în instanŃă atât în calitate de subiect activ, cât şi în
calitate de subiect pasiv.
c) FuncŃionarea societăŃilor comerciale
Aceasta poate fi definită ca fiind implicarea persoanei juridice în
afaceri în sensul în care voinŃa persoanelor fizice care au constituit-o s-a
transformat în voinŃa societăŃii comerciale.
După cum cunoaştem, o persoană juridică trebuie să aibă ca
elemente definitorii un patrimoniu social, un scop licit în acord cu
obiectul de activitate, precum şi organe decizionale, pe cale de
consecinŃă, în cadrul unei societăŃi comerciale vom întâlni:
– organul deliberativ este Adunarea Generală, care poate fi şi
extraordinară şi adoptă hotărâri şi asigură punerea acestora în exe-
cutare;
– organul administrativ reprezentat de cei care asigură stabilitatea
politicii generale şi economice a societăŃii pentru a asigura funcŃio-
nalitatea Adunării Generale;

110
– organele executive sunt cele care se implică efectiv în activitatea
concretă de îndeplinire a obiectului de activitate al societăŃii;
– controlul gestiunii este reprezentat de către cenzori sau auditorii
financiari cei care au responsabilitatea informării Adunării Generale, a
organelor statale şi a creditorilor cu privire la mersul societăŃii.

Bibliografie:
1. Dorin Clocotici, Dreptul comercial al afacerilor, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
2. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediŃia a III-a,
Editura All Beck, Bucureşti, 1998.
3. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 48-60.
4. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Cornelia Stoica, Drept
comercial, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2001 p. 112-303.
5. Adrian Mănăilă, Companiile offshore, ediŃia a II-a, Editura
All Beck, Bucureşti, 2004.
6. Sebastian Bodu, Drept comercial, Editura Rosetti, Bucureşti,
2005, p. 59-120.
*** Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,
republicată în „Monitorul Oficial”, nr. 1066 din 17.11.2004, cu
modificările şi completările aduse prin:
– Legea nr. 85/2005 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 31/1990, publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 953 din 27.10.2005;
– Legea nr.164/2006 pentru modificarea art. 17 alin. 2 din
Legea nr. 31/1990, publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 430 din
18.05.1990;
– Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 31/1990, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind Registrul
ComerŃului, republicată în „Monitorul Oficial”, nr. 955 din
28.11.2006;
*** Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi
în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, publicată în

111
„Monitorul Oficial” nr. 279 din 21.04.2003 (Titlul V. Grupurile de
interes economic).
*** Legea nr. 26/1990 privind Registrul ComerŃului, republicată
în „Monitorul Oficial”, nr. 49 din 4.02.1998.
*** Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea
disciplinei contractuale, publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 529 din
19.07.2002.

Teme pentru referate:


1. Calitatea de comerciant.
2. Statutul juridic al comerciantului.
3. Comerciantul persoană fizică.
4. DefiniŃia şi formele societare.
5. Constituirea societăŃilor comerciale.
6. FuncŃionarea societăŃilor comerciale.
7. Dizolvarea societăŃilor comerciale.

112
CAPITOLUL VIII
PROCEDURA INSOLVENłEI

§1. Legiuitorul român, procedând la reglementarea acestui


important mecanism judiciar care are drept scop instituirea unei
proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în
insolvenŃa, a statuat două proceduri aparte în concordanŃa cu politica
dusă de Comunitatea Europeană în acest domeniu, şi anume:
Procedura generală, prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenŃei (care a înlocuit Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului), se aplică urmă-
toarelor categorii de debitori aflaŃi în stare de insolvenŃă sau de insol-
venŃa iminentă cu excepŃia celor prevăzuŃi la art.1 alin. 2 lit. c şi d din
Legea insolvenŃei, aspect asupra căruia vom reveni în cele ce urmează:
1) societăŃile comerciale;
2) societăŃile cooperative;
3) organizaŃiile cooperatiste;
4) societăŃile agricole;
5) grupurile de interes economic;
6) orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi
activităŃi economice. La rândul său, procedura simplificată se aplică
debitorilor aflaŃi în stare de insolvenŃă, care se încadrează în una dintre
următoarele categorii, aşa cum dispune art. 1 alin. 2 din Lege, şi anume:
a) comercianŃi, persoane fizice, acŃionând individual;
b) asociaŃii familiale;
c) comercianŃi care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1
din Legea insolvenŃei (şi îndeplinesc una dintre următoarele condiŃii: nu
deŃin niciun bun în patrimoniul lor; actele constitutive sau documentele
contabile nu pot fi găsite; administratorul nu poate fi găsit; sediul nu
mai există sau nu corespunde adresei din Registrul ComerŃului);
113
d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1, care
nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. b, c, e şi h în
termenul prevăzut de lege;
e) societăŃi comerciale dizolvate anterior formulării cererii
introductive;
f) debitori care şi-au declarat, prin cererea introductivă, intenŃia de
intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăŃiŃi să beneficieze de
procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.
Legiuitorul nostru, pentru a evita confuziile ori interpretările
nedorite, a precizat, în mod expres, că termenii şi expresiile utilizate în
Legea insolvenŃei au următoarele semnificaŃii:
• insolvenŃa este acea stare a patrimoniului debitorului care se
caracterizează prin insuficienŃa fondurilor băneşti disponibile pentru
plata datoriilor exigibile:
a) insolvenŃa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul,
după 30 de zile de la scadenŃă, nu a plătit datoria sa faŃă de unul sau mai
mulŃi creditori;
b) insolvenŃa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul
nu va putea plăti la scadenŃă datoriile exigibile angajate, cu fondurile
băneşti disponibile la data scadenŃei;
• averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor
sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insol-
venŃei –, care pot face obiectul executării silite, în condiŃiile
reglementate de Codul de procedură civilă;
• procedura colectivă este procedura în care creditorii recu-
noscuŃi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanŃelor lor, în
modalităŃile prevăzute de prezenŃa lege;
• data deschiderii procedurii reprezintă:
a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data
pronunŃării încheierii de deschidere a procedurii prevăzute la art. 32
alin. 1 din lege de către judecătorul-sindic;
b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii,
data pronunŃării sentinŃei judecătorului-sindic, prevăzută la art. 33
alin. 4 sau 6;
– debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept
privat, al cărei patrimoniu este în stare de insolvenŃă;

114
– prin creditor îndreptăŃit să solicite deschiderea procedurii
insolvenŃei se înŃelege creditorul a cărui creanŃă împotriva patrimoniului
debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile;
– prin creditor se înŃelege persoana fizică sau juridică ce deŃine un
drept de creanŃă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod
expres, instanŃei să îi fie înregistrată creanŃa în tabelul definitiv de
creanŃe sau în tabelul definitiv consolidat de creanŃe şi care poate face
dovada creanŃei sale faŃă de patrimoniul debitorului, în condiŃiile
prezentei legi (cu precizarea necesară că au calitatea de creditor, fără a
depune personal declaraŃiile de creanŃă, salariaŃii debitorului);
– creditorul îndreptăŃit să participe la procedura insolvenŃei este
acel creditor care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o
cerere de înregistrare a creanŃei sale pe tabelul definitiv al creanŃelor
contra debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în
adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare
judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de
membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuŃiile de
fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din
lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la
desfăşurarea procedurii şi de a participă la orice altă procedură
reglementată de prezenta lege;
• creanŃele garantate sunt creanŃele persoanelor care beneficiază
de o garanŃie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului,
indiferent dacă acesta este debitor principal sau terŃ garantat faŃă de
persoanele beneficiare ale garanŃiilor reale;
• creanŃele salariale sunt creanŃele ce izvorăsc din raporturi de
muncă între debitor şi angajaŃii acestuia. Aceste creanŃe sunt înregistrate
din oficiu în tabelul de creanŃe de către administratorul judi-
ciar/lichidator;
• creanŃele bugetare reprezintă creanŃele constând în impozite,
taxe, contribuŃii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile
acestora;
• valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanŃei, pentru a
putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei, iar
pentru salariaŃi, de 6 salarii medii pe economie;
• creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au
constituite garanŃii faŃă de patrimoniul debitorului şi care nu au
115
privilegii însoŃite de drepturi de retenŃie, ale căror creanŃe sunt curente
la data deschiderii procedurii, precum şi creanŃe noi, aferente
activităŃilor curente în perioada de observaŃie;
• activităŃile curente reprezintă acele fapte de comerŃ şi
operaŃiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de
observaŃie, în cursul normal al comerŃului sau, cum ar fi:
a) continuarea activităŃilor contractate, conform obiectului de
activitate;
b) efectuarea operaŃiunilor de încasări şi plăŃi aferente acestora;
c) asigurarea finanŃării capitalului de lucru în limite curente;
• perioada de observaŃie este perioada cuprinsă între data
deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a
intrării în faliment;
• tabelul preliminar de creanŃe cuprinde toate creanŃele născute
înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiŃie sau
în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării
acestora. În tabel vor fi menŃionate atât suma solicitată de către creditor,
cât şi suma acceptată şi rangul de preferinŃă. În cazul procedurii
simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanŃele născute după
deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment;
• prin tabel definitiv de creanŃe se înŃelege tabelul care cuprinde
toate creanŃele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii,
acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat
contestaŃii, precum şi creanŃele admise în urma soluŃionării
contestaŃiilor (în acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi
rangul de prioritate a creanŃei);
• tabelul suplimentar cuprinde toate creanŃele născute după data
deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii
falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora. În
tabel vor fi menŃionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma
acceptată şi rangul de preferinŃă;
• tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanŃelor ce
figurează ca admise în tabelul definitiv de creanŃe şi cele din tabelul
suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma soluŃionării
contestaŃiilor la tabelul suplimentar. În situaŃia în care s-a dispus
intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare,
urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv
116
consolidat, în concordanŃă cu programul de plată a creanŃelor, cuprins în
planul de reorganizare, şi cu deducerea sumelor achitate pe parcursul
desfăşurării acestuia;
• reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debi-
torului, persoana juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia,
conform programului de plată a creanŃelor. Procedura de reorganizare
presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui
plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau
separat:
a) restructurarea operaŃională şi/sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital
social;
c) restrângerea activităŃii prin lichidarea unor bunuri din averea
debitorului;
• categoria de creanŃe defavorizate este prezumată a fi categoria
de creanŃe pentru care planul de reorganizare prevede cel puŃin una
dintre modificările următoare pentru oricare dintre creanŃele categoriei
respective:
a) o reducere a cuantumului creanŃei;
b) o reducere a garanŃiilor sau a altor accesorii, cum ar fi
reeşalonarea plaŃilor în defavoarea creditorului;
c) valoarea actualizată cu dobândă de referinŃă a Băncii NaŃionale
a României, dacă nu este stabilit altfel prin contractul privind creanŃa
respectivă sau prin legi speciale, este mai mică decât valoarea la care a
fost înscrisă în tabelul definitiv de creanŃe;
• prin program de plată a creanŃelor se înŃelege tabelul de
creanŃe menŃionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul
sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin
raportare la tabelul definitiv de creanŃe şi la fluxurile de numerar
aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde:
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului
definitiv de creanŃe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;
b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;
• prin procedura falimentului se înŃelege procedura de
insolvenŃă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în
vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind
urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;
117
• procedura generală reprezintă procedura prin care un debitor
aflat în stare de insolvenŃă sau de insolvenŃă iminentă intră, după
perioada de observaŃie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară
şi în procedura falimentului său, separat, numai în reorganizare judiciară
ori doar în procedura falimentului;
• procedura simplificată reprezintă procedura prin care debi-
torul care îndeplineşte condiŃiile prevăzute la art. 1 alin. 2 intră direct în
procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenŃei,
fie după o perioadă de observaŃie de maximum 60 de zile, perioadă în
care vor fi analizate elementele arătate la art. 1 alin. 2 lit. c şi d din lege;
• administratorul special este reprezentantul desemnat de
Adunarea Generală a AcŃionarilor/AsociaŃilor debitorului, persoana
juridică, să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de
administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se
permite să-şi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în
procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare.
Adunarea Generală a AcŃionarilor, AsociaŃilor sau Membrilor
persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de
lichidator, pentru desemnarea administratorului special, în termen de
maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la
ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea. Adunarea
Generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator,
după caz;
• administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică,
practician în insolvenŃă, autorizat în condiŃiile legii, desemnat să
exercite atribuŃiile prevăzute de lege în perioada de observaŃie şi pe
durata procedurii de reorganizare;
• lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în
insolvenŃă, autorizat în condiŃiile legii, desemnat să conducă activitatea
debitorului şi să exercite atribuŃiile prevăzute de lege în cadrul
procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât şi în cea
simplificată;

118
§ 2. ParticipanŃii la procedura insolvenŃei
Potrivit Legii nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt:
instanŃele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi
lichidatorul. Ele trebuie să asigure efectuarea, cu celeritate, a actelor şi
operaŃiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea în condiŃiile legii a
drepturilor şi obligaŃiilor celorlalŃi participanŃi la aceste acte şi operaŃiuni
(cu precizarea, de asemenea necesară, că nu trebuie să se facă o confuzie
între participanŃii la procedura falimentului şi părŃile aflate într-un proces
civil şi al căror statut juridic este stabilit de Codul de procedura civilă.

1) InstanŃele judecătoreşti
Toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu excepŃia
recursului, sunt de competenŃa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi
are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în Registrul ComerŃului,
respectiv în Registrul societăŃilor agricole sau în registrul asociaŃiilor şi
fundaŃiilor, şi sunt exercitate de un judecător-sindic.

2) Judecătorul-sindic
Procedura prevăzută de Legea insolvenŃei se face numai de către
judecătorii desemnaŃi ca judecători-sindici, în mod aleatoriu şi în sistem
informatizat.
Judecătorului-sindic are în cadrul Legii insolvenŃei următoarele
atribuŃii:
a) pronunŃarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi,
după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin
procedura simplificată;
b) judecă contestaŃia debitorului împotriva cererii introductive a
creditorilor pentru începerea procedurii, precum şi a opoziŃiei
creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivată, prin sentinŃa de deschidere a procedurii,
dintre practicienii în insolvenŃă care au depus oferta de servicii în acest
sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după
caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea
ori, după caz, înlocuirea sa de către Adunarea creditorilor, stabilirea
remuneraŃiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de
119
organizare a profesiei de practician în insolvenŃă, precum şi a
atribuŃiilor acestuia pentru aceasta perioadă. În vederea desemnării
provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va Ńine cont de
toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens
depuse de creditori şi, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi
aparŃine;
d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului desemnat de Adunarea creditorilor, confirmarea onora-
riului negociat cu Adunarea creditorilor;
e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a
administratorului judiciar sau a lichidatorului;
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi
mai conduce activitatea;
g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor
organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în
insolvenŃă, potrivit art. 138 din Legea insolvenŃei, precum şi sesizarea
organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracŃiunilor
prevăzute la art. 143-147 din aceiaşi lege;
h) judecarea acŃiunilor introduse de administratorul judiciar sau de
lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori
transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
i) judecarea contestaŃiilor debitorului, ale comitetului creditorilor
ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de
administratorul judiciar sau de lichidator;
j) admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz,
de lichidare, după votarea lui de către creditori;
k) soluŃionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului
creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de
intrare în faliment;
l) soluŃionarea contestaŃiilor formulate la rapoartele administra-
torului judiciar sau ale lichidatorului;
m) judecarea acŃiunii în anularea hotărârii Adunării creditorilor;
n) pronunŃarea hotărârii de închidere a procedurii.
Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii, ele
putând fi atacate separat cu recurs, iar dispoziŃiile din Codul de
procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile

120
judecătorului-sindic care pronunŃă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu
excepŃia situaŃiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.

3) Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor


Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de
administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau
judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinŃelor adunărilor
creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a
lichidatorului, însă Adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de
Comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deŃinând creanŃe în
valoare de cel puŃin 30% din valoarea totală a acestora.
Comitetul creditorilor are următoarele atribuŃii:
a) să analizeze situaŃia debitorului şi să facă recomandări
Adunării creditorilor cu privire la continuarea activităŃii debitorului şi la
planurile de reorganizare propuse;
b) să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul
care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiŃiile numirii
şi să recomande Adunării creditorilor astfel de numiri;
c) să ia cunoştinŃă despre rapoartele întocmite de administratorul
judiciar sau de lichidator, să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă
contestaŃii la acestea;
d) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte Adunării
creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de
lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;
e) să solicite, în temeiul art. 47 alin. 5, ridicarea dreptului de
administrare al debitorului;
f) să introducă acŃiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter
patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de
acŃiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.
Comitetul creditorilor se întruneşte lunar şi, la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puŃin 2
dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.
Deliberările Comitetului creditorilor vor avea loc în prezenŃa
administratorului judiciar/lichidatorului şi vor fi consemnate într-un
proces-verbal, care va reŃine pe scurt conŃinutul deliberărilor, precum şi

121
hotărârile luate, deciziile Comitetului creditorilor fiind luate cu
majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.
Dacă un membru al Comitetului creditorilor se află, datorită
interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al
creditorilor participanŃi la procedură, acesta se va abŃine de la vot.
Împotriva acŃiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de Comitetul credi-
torilor, orice creditor poate formula contestaŃie la Adunarea creditorilor,
după ce, în prealabil, a sesizat Comitetul creditorilor cu privire la măsu-
rile contestate, iar soluŃia adoptată de acesta nu răspunde intereselor
creditorului.

4) Administratorul special
După deschiderea procedurii, Adunarea Generală a AcŃio-
narilor/AsociaŃilor debitorului, persoana juridică, va desemna, pe
cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, admi-
nistrator special, care să reprezinte interesele societăŃii şi ale acestora şi
să participe la procedura, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului
de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judi-
ciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul
administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acŃiona-
rilor/asociaŃilor.
Administratorul special are următoarele atribuŃii:
a) exprimă intenŃia debitorului de a propune un plan, potrivit
art. 28 alin. 1 lit. h, coroborat cu art. 33 alin. 2;
b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea
acŃiunilor prevăzute la art. 79 şi 80 din Legea insolvenŃei;
c) formulează contestaŃii în cadrul procedurii reglementate de
prezenta lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea admi-
nistratorului judiciar, după confirmarea planului;
f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul,
primeşte raportul final şi bilanŃul de închidere şi participă la şedinŃa
convocată pentru soluŃionarea obiecŃiunilor şi aprobarea raportului;
g) primeşte notificarea închiderii procedurii.

122
5) Administratorul judiciar
În situaŃia în care doresc să dobândească acest statut, practicienii
în insolvenŃă interesaŃi vor depune la dosar o ofertă de preluare a
poziŃiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa
dovada calităŃii de practician în insolvenŃă şi o copie de pe poliŃa de
asigurare profesională.
Principalele atribuŃii ale administratorului judiciar:
a) examinarea situaŃiei economice a debitorului şi a documentelor
depuse de acesta şi întocmirea unui raport prin care să propună fie
intrarea în procedură simplificată, fie continuarea perioadei de obser-
vaŃie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport jude-
cătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea
depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b) examinarea activităŃii debitorului şi întocmirea unui raport
amănunŃit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariŃia stării
de insolvenŃă, cu menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi
asupra existenŃei premiselor angajării răspunderii acestora, şi asupra
posibilităŃii reale de reorganizare efectivă a activităŃii debitorului ori a
motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport
judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va
putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
c) întocmirea actelor prevăzute de lege la art. 28 alin. 1, în cazul
în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaŃia respectivă înăuntrul terme-
nelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea infor-
maŃiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de
debitor;
d) elaborarea planului de reorganizare a activităŃii debitorului, în
funcŃie de cuprinsul raportului în condiŃiile şi termenele prevăzute;
e) supravegherea operaŃiunilor de gestionare a patrimoniului
debitorului;
f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităŃii debitorului,
în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecăto-
rului-sindic cu privire la atribuŃiile sale şi la condiŃiile de efectuare a
plăŃilor din contul averii debitorului;

123
g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinŃelor
Adunării creditorilor sau ale acŃionarilor, asociaŃilor ori membrilor
debitorului persoană juridică;
h) introducerea de acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor
transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaŃiuni comerciale
încheiate de debitor şi a constituirii unor garanŃii acordate de acesta,
susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i) sesizarea de urgenŃă a judecătorului-sindic în cazul în care
constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt
insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) menŃinerea sau denunŃarea unor contracte încheiate de debitor;
k) verificarea creanŃelor şi, atunci când este cazul, formularea de
obiecŃiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanŃelor;
l) încasarea creanŃelor; urmărirea încasării creanŃelor referitoare la
bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către
debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susŃinerea
acŃiunilor în pretenŃii pentru încasarea creanŃelor debitorului, pentru
aceasta putând angaja avocaŃi;
m) cu condiŃia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea
de tranzacŃii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renun-
Ńarea la garanŃii reale;
n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă
care ar cere o soluŃionare de către acesta.
Judecătorul-sindic are dezlegarea legală şi pe cale de consecinŃă
poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuŃii
în afara celor stabilite de lege, cu excepŃia celor prevăzute de lege în
competenŃa exclusivă a acestuia.

6) Lichidatorul
În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va
desemna un lichidator din acest moment. AtribuŃiile administratorului
judiciar încetează cu menŃiunea că judecătorul-sindic poate desemna ca
lichidator şi pe administratorul judiciar desemnat anterior. Principalele
atribuŃii ale lichidatorului sunt:

124
a) examinarea activităŃii debitorului asupra căruia se iniŃiază
procedura simplificată în raport cu situaŃia de fapt şi întocmirea unui
raport amănunŃit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la
insolvenŃă, cu menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a
existenŃei premiselor angajării răspunderii şi supunerea acelui raport
judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va
putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport
cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activităŃii debitorului;
c) introducerea de acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor
transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaŃiuni comerciale
încheiate de debitor şi a constituirii unor garanŃii acordate de acesta,
susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor
corespunzătoare pentru conservarea lor;
e) menŃinerea sau denunŃarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanŃelor şi, atunci când este cazul, formularea de
obiecŃiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanŃelor;
g) urmărirea încasării creanŃelor din averea debitorului, rezultate
din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuate de acesta înaintea
deschiderii procedurii, încasarea creanŃelor; formularea şi susŃinerea
acŃiunilor în pretenŃii pentru încasarea creanŃelor debitorului, pentru
aceasta putând angaja avocaŃi;
h) primirea plaŃilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în
contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu
prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzacŃii, descărcarea de datorii, descărcarea
fidejusorilor, renunŃarea la garanŃii reale sub condiŃia confirmării de
către judecătorul-sindic;
k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o
soluŃionare de către acesta;
l) orice alte atribuŃii stabilite prin încheiere de către judecă-
torul-sindic.

125
§3. Procedura şi cererile introductive
Procedura prevăzută de Legea insolvenŃei începe pe baza unei
cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori,
precum şi de orice alte persoane sau instituŃii prevăzute expres de lege.
1) Cererea debitorului
Debitorul, aflat în stare de insolvenŃă, este obligat să adreseze
tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispoziŃiilor Legii insolvenŃei,
în termen de maximum 30 de zile de la apariŃia stării de insolvenŃă, dar
va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziŃiilor
prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariŃia stării de insolvenŃă
este iminentă.
Introducerea prematură, cu rea-credinŃă, de către debitor a unei
cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a
debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite.
Cererea debitorului trebuie să fie însoŃită de acte care să ateste că se află
în stare de insolvenŃă ori în situaŃia unei insolvenŃe iminente.
Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciară debitorii,
persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenŃi hotărârii de deschidere
a procedurii de insolvenŃă, au mai fost supuşi unei astfel de proceduri.
2) Cererile creditorilor
La rândul său, orice creditor îndreptăŃit poate să solicite
deschiderea procedurii prevăzute de lege împotriva unui debitor
prezumat în insolvenŃă printr-o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanŃei pe care o are faŃă de debitor;
b existenŃa unei garanŃii reale;
c) existenŃa unor măsuri asigurătorii.
Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel
al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alŃi creditori
împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data
înregistrării, existenŃa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi
va stabili îndeplinirea condiŃiilor referitoare la cuantumul minim al
creanŃelor, în raport cu valoarea însumată a creanŃelor tuturor
creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag
prevăzute de prezenta lege.
126
§4. Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii acesteia
Dacă cererea debitorului corespunde condiŃiilor prevăzute la
art. 27 din Legea nr. 85/2006, adică se află de maximum 30 de zile în
stare de insolvenŃă ori apariŃia stării de inolvenŃă este iminentă,
judecătorul-sindic va pronunŃa o încheiere de deschidere a procedurii
generale, iar dacă prin declaraŃia făcută, debitorul îşi arată intenŃia de a
intra în procedura simplificată sau nu depune documentele la termenul
din lege ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1
alin. 2 din Legea insolvenŃei, judecătorul va pronunŃa o încheiere de
deschidere a procedurii simplificate dispunând, totodată, adminis-
tratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările.
În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificare, creditorii se
opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va Ńine, în termen de
10 zile, o şedinŃă la care vor fi citaŃi administratorul judiciar, debitorul şi
creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va
soluŃiona, deodată, printr-o sentinŃă, toate opoziŃiile. AdmiŃând opoziŃia,
judecătorul-sindic va putea păstra deschisă procedura insolvenŃei, cu
consecinŃa calificării cererii debitorului de deschidere a procedurii ca
fiind prematură, sau va putea revoca încheierea de deschidere a
procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului
sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariŃiei stării de
insolvenŃă. Reaua-credinŃă a debitorului trebuie dovedită de creditorul
care se opune la deschiderea procedurii insolvenŃei. În termen de 48 de
ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăŃit să solicite
deschiderea procedurii insolvenŃei, judecătorul-sindic va comunica
cererea, în copie, debitorului.
În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să
conteste, fie să recunoască existenŃa stării de insolvenŃă. Dacă debitorul
contestă starea de insolvenŃă, iar contestaŃia sa este ulterior respinsă, el
nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.
La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe
creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile,
la o bancă, o cauŃiune de cel mult 10% din valoarea creanŃelor.
CauŃiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă.
Dacă cererea va fi respinsă, cauŃiunea va fi folosită pentru a acoperi
pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen
127
cauŃiunea, cererea introductivă va fi respinsă. Dacă judecătorul-sindic
stabileşte că debitorul este în stare de insolvenŃă, îi va respinge
contestaŃia şi va deschide, printr-o sentinŃă, procedura generală, situaŃie
în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către
administratorul judiciar sau de către creditorii deŃinând împreună sau
separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia
îşi exprimă intenŃia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59
alin. 1, respectiv la art. 60 alin. 2 din Legea insolvenŃei.
Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de
insolvenŃă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită
de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
În schimb, dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut, că ar
fi în stare de insolvenŃă şi îşi exprimă intenŃia de a-şi reorganiza
activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinŃă de deschidere a
procedurii generale. În cazul în care, din declaraŃia debitorului, făcută
până la data pronunŃării sentinŃei, rezultă că acesta se încadrează în una
dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 sau a
mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii
procedurii, judecătorul-sindic va pronunŃa o sentinŃă de deschidere a
procedurii simplificate.
Prin sentinŃa de deschidere a procedurii generale, judecăto-
rul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii
procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu.
În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este
obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaŃiile cerute de lege,
iar de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acŃiunile
judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanŃelor asupra
debitorului sau bunurilor sale.
Legiuitorul a mai dispus că, dacă la data deschiderii procedurii,
un act juridic nu devenise opozabil terŃilor, înscrierile, transcrierile,
intabulările şi orice alte formalităŃi specifice necesare acestui scop,
efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect faŃă de masa
creditorilor, cu excepŃia cazului în care cererea sau sesizarea, legal
formulată, a fost primită de instanŃă, autoritatea ori instituŃia competentă
cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a
procedurii.

128
Orice transfer, îndeplinire a unei obligaŃii, exercitare a unui drept,
act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate,
precum şi orice acord de compensare bilaterală sunt valabile, pot fi
executate şi/sau opuse unui co-contractant insolvent ori unui garant
insolvent al unui co-contractant, fiind recunoscute ca bază de înscriere a
creanŃei în procedurile prevăzute de prezenta lege.
Unica obligaŃie, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a
realizării unui netting în condiŃiile prevăzute de un contract financiar
calificat, a unei părŃi la contract va fi aceea de a presta (echivalentul)
obligaŃia (suma de plată sau obligaŃie de a face) netă rezultată în urma
nettingului către co-contractantul său.
Deschiderea procedurii de insolvenŃă nu afectează dreptul unui
creditor de a invoca compensarea creanŃei sale cu cea a debitorului
asupra sa, atunci când condiŃiile prevăzute de lege în materie de
compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-
sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 30 de zile
de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în
procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaŃie din
procedura generală. Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în
criteriile prevăzute de lege şi, în consecinŃă, trebuie supus procedurii
simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde docu-
mentele doveditoare şi propunerea de intrare în faliment în procedura
simplificată. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare
în faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere
introductivă şi debitorului, prin administratorul special, depunând la
instanŃă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.
Judecătorul-sindic va supune propunerea privind intrarea în
faliment a debitorului, în procedura simplificată, dezbaterii părŃilor
într-o şedinŃă publică care va avea loc în maximum 20 de zile de la
primirea raportului administratorului judiciar.

• Primele măsuri luate de lichidatorul judiciar


În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite
o notificare creditorilor menŃionaŃi în lista depusă de debitor, debitorului
şi oficiului Registrului ComerŃului sau, după caz, Registrului
129
societăŃilor agricole ori altor registre, unde debitorul este înmatri-
culat/înregistrat pentru efectuarea menŃiunii.
Dacă debitorul are bunuri supuse transcripŃiei, inscripŃiei sau
înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichi-
datorul va trimite instanŃelor, autorităŃilor ori instituŃiilor care Ńin aceste
registre o copie de pe sentinŃa de deschidere a procedurii, spre a se face
menŃiune. Cu excepŃia salariaŃilor ale căror creanŃe vor fi înregistrate de
administratorul judiciar conform evidenŃelor contabile, toŃi ceilalŃi
creditori, ale căror creanŃe sunt anterioare datei de deschidere a
procedurii, vor depune cererea de admitere a creanŃelor în termenul fixat
în sentinŃa de deschidere a procedurii; cererile de creanŃe vor fi
înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului.
O creanŃă a unui creditor cu mai mulŃi debitori solidari va fi
înscrisă în toate tabelele de creanŃe ale debitorilor cu valoarea nominală,
până va fi complet acoperită. Nicio reducere a sumei creanŃei prevăzute
în tabelul de creanŃe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanŃe
ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost deplin satisfăcut, în numerar
sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate
acŃiunile cu debitorii, va depăşi totalul sumei care îi este datorată, acesta
va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca
fonduri în averea debitorilor, proporŃional cu sumele pe care fiecare
dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.
Cu excepŃia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a
făcut cu încălcarea dispoziŃiilor art. 7, titularul de creanŃe anterioare
deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanŃelor
până la expirarea termenului prevăzut este decăzut, cât priveşte
creanŃele respective, din următoarele drepturi:
1) dreptul de a participa şi de a vota în cadrul Adunării generale a
creditorilor;
2) dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul
reorganizării sferturi frauduloase.
Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată,
pe cale de acŃiune sau excepŃie.
• SituaŃia unor acte juridice ale debitorului
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate
introduce la judecătorul-sindic acŃiuni pentru anularea constituirilor ori
130
a transferurilor de drepturi patrimoniale către terŃi şi pentru restituirea
de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaŃii
executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;
b) operaŃiuni comerciale în care prestaŃia debitorului depăşeşte
vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu
intenŃia tuturor părŃilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la
urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea
unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de
zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar
putea să o obŃină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât
valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanŃii reale pentru o creanŃă
care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii
procedurii;
f) plăŃile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile
anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenŃa lor fusese stabilită
pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaŃii efectuate de debitor
într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenŃia
de a ascunde/întârzia starea de insolvenŃă ori de a frauda o persoană
fizică sau juridică faŃă de care era la data efectuării transferului unor
operaŃiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la
îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în
baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în
sensul prezentei legi.
Următoarele operaŃiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor
putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaŃiile recuperate, dacă sunt în
dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deŃinând cel puŃin
20% din capitalul societăŃii comerciale ori, după caz, din drepturile de
vot în Adunarea Generală a AsociaŃilor, atunci când debitorul este
131
respectiva societate în comandita, respectiv o societate agricolă, în
nume colectiv sau cu răspundere limitată;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un
grup de interes economic;
c) cu un acŃionar deŃinând cel puŃin 20% din acŃiunile debitorului
ori, după caz, din drepturile de vot în Adunarea Generală a AcŃionarilor,
atunci când debitorul este respectiva societate pe acŃiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de
supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acŃiuni cu
răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;
e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deŃinând o poziŃie
dominantă asupra debitorului sau a activităŃii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

§5. Planul de reorganizare


Vor putea propune un plan de reorganizare al activităŃii în
condiŃiile de mai jos, următoarele categorii de persoane:
a) debitorul, cu aprobarea Adunării generale a AcŃionarilor/Aso-
ciaŃilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de
creanŃe, cu condiŃia formulării, a intenŃiei de reorganizare, dacă
procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33 alin. 6 din Legea
insolvenŃei, în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii
unuia sau a mai multor creditori;
b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la
împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv
de creanŃe, cu condiŃia să îşi fi manifestat această intenŃie până la
votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. 2;
c) unul sau mai mulŃi creditori care şi-au anunŃat această intenŃie
până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. 2, deŃinând împreună
cel puŃin 20% din valoarea totală a creanŃelor cuprinse în tabelul
definitiv de creanŃe, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului
definitiv de creanŃe.
Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea
activităŃii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie
o combinaŃie a celor două variante de reorganizare.

132
Precizăm că nu vor putea propune un plan de reorganizare
debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor
introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza Legii
insolvenŃei şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru
falsificare sau pentru infracŃiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai
cărui administratori, directori şi/sau asociaŃi au fost condamnaŃi
definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracŃiuni de
fals ori infracŃiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani
anteriori deschiderii procedurii.
Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în
raport cu posibilităŃile şi specificul activităŃii debitorului, cu mijloacele
financiare disponibile şi cu cererea pieŃei faŃă de oferta debitorului, şi va
cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce
priveşte modalitatea de selecŃie, desemnare şi înlocuire a administra-
torilor şi a directorilor.
După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune
administratorului judiciar convocarea Adunării Generale a creditorilor şi
a debitorului într-un termen cuprins între 20 şi 25 de zile, dar nu mai
înainte de afişarea tabelului definitiv de creanŃe.
Judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar, în
termen de 5 zile de la admitere, publicarea unui anunŃ referitor la pro-
punerea planului în Buletinul procedurilor de insolvenŃă, cu indicarea
celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan şi a
faptului că este admisibilă votarea prin corespondenŃă, precum şi a datei
de confirmare a planului, care nu va depăşi 15 zile de la data exprimării
votului asupra planului.
AcŃionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să
depună originalele la administrator cu cel puŃin 5 zile înainte de data
fixată pentru exprimarea votului, sub sancŃiunea decăderii din dreptul de
a vota.
Din momentul publicării, toate părŃile interesate vor fi socotite că
au cunoştinŃă de plan şi de dată de exprimare a votului. În toate cazurile,
debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul sau, pe
cheltuiala solicitantului. La începutul şedinŃei de vot, administratorul
judiciar va informa creditorii prezenŃi despre voturile valabile primite în
scris. Fiecare creanŃă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul
133
acesteia îl exercită în categoria de creanŃe din care face parte creanŃa
respectivă.
Un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt
întrunite cumulativ următoarele condiŃii:
a) cel puŃin jumătate plus una dintre categoriile de creanŃe
menŃionate în programul de plăŃi, dintre cele menŃionate la art. 100
alin. 3 din Lega insolvenŃei, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul,
cu condiŃia că minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte
planul;
b) în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră
acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a
creanŃelor a acceptat planul;
c) fiecare categorie defavorizată de creanŃe, care a respins planul,
va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.
Atunci când sentinŃa care confirmă un plan intră în vigoare,
activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanŃele
şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părŃi interesate sunt modificate
astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a
eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit
ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru
executarea silită a acestor creanŃe, calitatea de titlu executoriu o va avea
sentinŃa de confirmare a planului.
Creditorii conservă acŃiunile lor, pentru întreaga valoare a
creanŃelor, împotriva co-debitorilor şi a fidejuşorilor debitorului, chiar
dacă au votat pentru acceptarea planului. Dacă niciun plan nu este
confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiŃiile art. 94
din Legea insolvenŃei, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea
de îndată a procedurii falimentului.

§6. Reorganizarea
În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va
conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în
conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va
dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenŃei şi luarea tuturor
măsurilor pentru reinserŃia debitorului în activitatea comercială, fie

134
încetarea reorganizării şi trecerea la faliment, în condiŃiile art. 107 şi
următoarele din Legea insolvenŃei.
Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de admi-
nistratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.
AcŃionarii, asociaŃii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a
interveni în conducerea activităŃii ori în administrarea averii debitorului,
cu excepŃia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi
în planul de reorganizare, iar debitorul va fi obligat să îndeplinească,
fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.
Prin excepŃie de la dispoziŃiile art. 38 din Legea insolvenŃei care
dispun că orice furnizor de servicii nu are dreptul, în perioada de
observaŃie şi în cea de reorganizare să schimbe, să refuze ori să
întrerupă temporar serviciul către debitor ori averea lui, dacă acesta este
consumator captiv, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să
dispună ca debitorul să depună o cauŃiune la o bancă, drept condiŃie
pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul
desfăşurării procedurii prevăzute în prezenta secŃiune. O astfel de
cauŃiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate
debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.
Dacă însă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea
activităŃii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, Comitetul
creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul
special pot solicită oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în
faliment, în condiŃiile Legii insolvenŃei.

§7. Falimentul
Judecătorul-sindic decide, prin sentinŃă sau, după caz, prin
încheiere, în condiŃiile art. 32 din Legea insolvenŃei, intrarea în faliment
în următoarele cazuri:
a) • debitorul şi-a declarat intenŃia de a intra în procedura
simplificată;
• debitorul nu si-a declarat intenŃia de reorganizare sau, la cererea
creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de
insolvenŃă, iar contestaŃia a fost respinsă de judecătorul-sindic;

135
• niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăŃite nu a
propus un plan de reorganizare, în condiŃiile prevăzute la art. 94, sau
nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
b) debitorul şi-a declarat intenŃia de reorganizare, dar nu a propus
un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi
confirmat;
c) obligaŃiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt
îndeplinite în condiŃiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea
activităŃii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii
sale;
d) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se
propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54
alin. 5 sau art. 60 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, jude-
cătorul-sindic va pronunŃa dizolvarea societăŃii debitoare şi va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator
provizoriu, precum şi stabilirea atribuŃiilor şi a remuneraŃiei acestuia, în
conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de
lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19
alin. 2 sau art. 34 din Legea insolvenŃei, după caz;
d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii
generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul
judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaŃiunilor
efectuate după deschiderea procedurii menŃionate la art. 46 alin. 2 din
Legea insolvenŃei;
e) întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către
lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în
cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele
creditorilor şi toate creanŃele acestora la data intrării în faliment, cu
indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
f) notificarea intrării în faliment.
Debitorii, intraŃi în procedura falimentului, îşi acoperă pierderile
anuale, stabilite prin declaraŃia de impozit pe profit, din profiturile
impozabile obŃinute în toată perioada, până la închiderea procedurii
falimentului.
136
În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul va
trimite o notificare tuturor creditorilor menŃionaŃi în lista depusă de
debitor/administratorul judiciar, menŃionată la art. 107 alin. 2 lit. e,
debitorului şi oficiului Registrului ComerŃului sau, după caz, Registrului
societăŃilor agricole, unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea
menŃiunii. DispoziŃiile alin. 2 şi 3 ale art. 61 se aplică în mod
corespunzător.
În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată,
lichidatorul va trimite o notificare privind intrarea în procedura
falimentului şi, în cazul debitorului persoana juridică, ridicarea dreptului
de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificaŃi
conform art. 61, debitorului şi oficiului Registrului ComerŃului sau,
după caz, Registrului societăŃilor agricole ori Registrului asociaŃiilor şi
fundaŃiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea
menŃiunii, în cazul în care este justificată majorarea, în sensul art. 62
alin. 2, a termenelor de afişare a tabelului preliminar de creanŃe,
prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. c, şi de definitivare a tabelului de creanŃe,
prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. d, noile termene astfel fixate vor fi
notificate creditorilor.
În situaŃia în care, până la aprobarea propunerii administratorului
judiciar prevăzute la art. 54 alin. 4 din lege, debitorul aflat în faliment
prin procedura simplificată şi-a continuat activitatea, lichidatorul va
notifica, în termen de 5 zile de la data intrării în faliment, creditorii
deŃinând creanŃe asupra debitorului, având prioritate conform
dispoziŃiilor art. 123 pct. 2, născute în perioada de observaŃie,
solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării,
cereri de creanŃă însoŃite de documente justificative. Titularilor de
creanŃe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de
admitere a creanŃelor în termenul prevăzut la alin. 2, li se aplică, în mod
corespunzător, prevederile art. 76.

Măsuri premergătoare lichidării


O primă măsură va fi aceea de a fi puse sub sigilii: magazinele,
magaziile, depozitele, birourile, corespondenŃa comercială, arhiva,
dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaŃiei, contractele,
mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparŃinând averii debitorului.

137
Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenŃă pentru a se
evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi
scadente în scurt timp, precum şi acŃiunile ori alte titluri de participaŃie
ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau
pentru a efectua activităŃile de conservare cerute;
d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune în bancă în contul
averii debitorului.
Când debitorul are bunuri şi în alte judeŃe, judecătorul-sindic va
trimite notificări tribunalelor din acele judeŃe, în vederea sigilării de
urgenŃă a bunurilor, iar documentele întocmite de alte tribunale, certi-
ficând că sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.
Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o
singură zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fără a
aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în
cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de faŃă şi să asiste la
inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă debitorul nu se va
prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar, iar lichidatorul, pe
măsura desfăşurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind
depozitarul lor judiciar.

Efectuarea lichidării
Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de
lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii
averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe
piaŃă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind
suportate din averea debitorului lichidarea începând îndată după
finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea
debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca un ansamblu în
stare de funcŃionare – sau individual.

Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării


Fondurile obŃinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului,
grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanŃii reale

138
mobiliare ori drepturi de retenŃie de orice fel, vor fi distribuite în
următoarea ordine:
1) taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor
respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi admi-
nistrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraŃiilor persoanelor
angajate;
2) creanŃele creditorilor garantaŃi, cuprinzând tot capitalul,
dobânzile, majorările şi penalităŃile de orice fel, precum şi cheltuielile.
În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi
insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanŃe garantate,
creditorii vor avea, pentru diferenŃă, creanŃe chirografare care vor veni
în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii
lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispoziŃiilor art. 41 din lege.
Dacă după plata sumelor rezultă o diferenŃă în plus, aceasta va fi
depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
Creditorul cu creanŃa garantată este îndreptăŃit să participe la
orice distribuire de suma făcută înaintea vânzării bunului supus
garanŃiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute
din cele pe care creditorul ar fi îndreptăŃit să le primească ulterior din
preŃul obŃinut prin vânzarea bunului supus garanŃiei sale, dacă aceasta
este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai
mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanŃiei sale ar fi fost vândut
anterior distribuirii.
CreanŃele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea
ordine:
1) taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii
instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru
conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi
plata remuneraŃiilor persoanelor angajate;
2) creanŃele izvorâte din raportul de muncă;
3) creanŃele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile
aferente, acordate de instituŃii de credit după deschiderea procedurii,
precum şi creanŃele rezultând din continuarea activităŃii debitorului
după deschiderea procedurii;
4) creanŃele bugetare;

139
5) creanŃele reprezentând sumele datorate de către debitor unor
terŃi, în baza unor obligaŃii de întreŃinere, alocaŃii pentru minori sau de
plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenŃă;
6) creanŃele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic
pentru întreŃinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este
persoană fizică;
7) creanŃele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi
dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de
servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
8) alte creanŃe chirografare;
9) creanŃele subordonate, în următoarea ordine de preferinŃă:
a) credinŃele acordate persoanei juridice debitoare de către un
asociat sau acŃionar deŃinând cel puŃin 10% din capitalul social,
respectiv din drepturile de vot în Adunarea Generală a AsociaŃilor, ori,
după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
b) creanŃele izvorând din acte cu titlu gratuit.

§8. Închiderea procedurii


În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se
constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt
insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un
creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecăto-
rul-sindic va putea da o sentinŃă de închidere a procedurii, prin care se
dispune şi radierea debitorului din Registrul în care este înmatriculat.
O procedură de reorganizare prin continuarea activităŃii sau
lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentinŃa, în urma îndeplinirii
tuturor obligaŃiilor de plată asumate în planul confirmat.
Procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic
a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea
debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost
depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic
va pronunŃa o sentinŃă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor
juridice dispunând şi radierea acestora.
Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administrato-
rul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaŃi de
orice îndatoriri sau responsabilităŃi cu privire la procedura, debitor şi
140
averea lui, creditori, titulari de garanŃii, acŃionari sau asociaŃi.
Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul, persoana fizică va fi
descărcat de obligaŃiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment,
însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancruta frauduloasă sau de
plăŃi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaŃii, el va fi descărcat de
obligaŃii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul
procedurii, cu excepŃia cazului prevăzut la art. 76 alin. (1) pct. 3 din
Legea insolvenŃei.

§ 9. Răspunderea membrilor organelor de conducere


La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,
judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,
persoana juridică, ajuns în stare de insolvenŃă, să fie suportată de
membrii organelor de supraveghere din cadrul societăŃii sau de
conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolvenŃă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul
propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerŃ în interes personal, sub acoperirea
persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităŃi care
ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăŃi;
d) au Ńinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele docu-
mente contabile sau nu au Ńinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice
ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei
juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăŃi;
g) în luna precedentă încetării plaŃilor, au plătit sau au dispus să se
plătească cu preferinŃa unui creditor, în dauna celorlalŃi creditori.
Aplicarea acestor dispoziŃii nu înlătură aplicarea legii penale
pentru faptele care constituie infracŃiuni.

§10. InfracŃiuni şi pedepse


Legiutorul a considerat necesar să sancŃioneze penal anumite
conduite şi pe cale de consecinŃă vom întâlni următoarele infracŃiuni:
141
1) Bancruta simplă care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amendă constând în neintroducerea sau introducerea
tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al
persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în
termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul legal.
2) Constituie infracŃiunea de bancrută frauduloasă şi se
sancŃionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenŃele debitorului ori
ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfăŃişează datorii inexistente sau prezintă în registrele
debitorului, în alt act sau în situaŃia financiară sume nedatorate, fiecare
dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;
c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenŃă a
debitorului, o parte din active.
3) InfracŃiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214
alin. 1 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 8 ani,
atunci când este săvârşită de administratorul judiciar ori lichidatorul
averii debitorului, precum şi de orice reprezentant sau prepus al
acestuia.
4) InfracŃiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214
alin. 2 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 12 ani,
atunci când este săvârşită de administratorul judiciar ori lichidatorul
averii debitorului, precum şi de orice reprezentant sau prepus al
acestuia, dacă fapta nu constituie o infracŃiune mai gravă.
Tentativa infracŃiunilor de gestiune frauduloasă prevăzute la
art. 214 alin. 1 şi alin. 2 din Codul penal se pedepseşte de asemenea.
5) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către administratorul
judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de orice
reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care
le gestionează sau le administrează constituie infracŃiunea de delapi-
dare şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi. În cazul în care delapidarea a avut consecinŃe deosebit de
grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi, iar tentativa la infracŃiunilor de delapidare atât în forma
simplă, cât şi în cea agravantă se pedepseşte.
6) Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane
interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanŃe
142
inexistente asupra averii debitorului se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă.
7) Refuzul debitorului, persoană fizică, sau al administratorului,
directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debi-
torului, persoana juridică, de a pune la dispoziŃie judecătorului-sindic,
administratorului judiciar sau lichidatorului, documentele şi informaŃiile
prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. a-f din lege ori împiedicarea acestora, cu
rea-credinŃa, de a întocmi documentaŃia respectivă se pedepseşte cu
închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă.

Bibliografie:
1. Ion Turcu, Falimentul – actuala procedură, Editura Lumina
Lex, Bucucureşti, 2006.
2. Viorel Pasca, Falimentul fraudulos, Editura Lumina Lex,
Bucucureşti, 2005.
3. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 61-71.
***Legea nr. 85/2006 privind insolvenŃa, publicată în „Monitorul
Oficial”, nr. 359 din 21.04.2006.

Teme de referate:
1. Aspecte conceptuale privind procedura insolvenŃei.
2. Categorii de subiecŃi cărora li se poate aplica procedura
insolvenŃei.
3. Procedura principală de insolvenŃă.
4. Procedura simplificată de insolvenŃă.
5. ParticipanŃii la procedura insolvenŃei.
6. Judecătorul sindic şi atribuŃiile sale.
7. Administratorul special şi atribuŃiile sale.
8. Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenŃă.
9. Hotărârea de închidere a procedurii de insolvenŃă.

143
CAPITOLUL IX
TEORIA CONTRACTELOR COMERCIALE
ŞI INTERNAłIONALE

§1. Aspecte introductive


Contractul comercial este principalul instrument juridic prin care,
în lumea afacerilor, au loc schimburile comerciale, circulaŃia capita-
lurilor, mărfurilor şi serviciilor. Din modul în care un om de afaceri
încheie un contract care să reprezinte materializarea intenŃiilor sale,
având ca finalitate obŃinerea, în mod legal, a unui profit decurg
consecinŃe importante inclusiv cele referitoare la existenŃa şi soluŃio-
narea unui litigiu viitor.

§2. DefiniŃia contractului comercial


Putem defini contractul comercial ca fiind acordul de voinŃă prin
care două sau mai multe părŃi înŃeleg să dea, să facă sau să nu facă un
anumit lucru.
Contractul comercial trebuie privit ca o operaŃiune juridică
(negotium juris) care se caracterizează pe principiul consensualismului,
adică reprezintă întrutotul manifestarea voinŃei părŃilor contractante.
Pentru a fi valabil, având în vedere faptul că este un act juridic
prin care părŃile înŃeleg să dea naştere, să modifice şi să stingă un raport
juridic de dreptul afacerilor, contractul trebuie să respecte dispoziŃiile
legale cu privire la:
– capacitatea de exerciŃiu a părŃilor contractante, persoane fizice
sau juridice;
– existenŃa unui consimŃământ neviciat;
– un obiect care constă în conduita părŃilor impusă prin
respectivul act juridic, cu alte cuvinte, acŃiunile şi inacŃiunile la care
părŃile sunt îndrituite sau de care sunt Ńinute; dacă conduita părŃilor

144
priveşte un bun şi acesta este un obiect al contractului, denumit obiect al
actului juridic, spre a fi deosebit de conduita prescrisă părŃilor;
– cauza este o condiŃie de fond ce trebuie să fie reală, licită şi
morală, adică să nu fie interzisă de lege sau contrară bunelor moravuri
sau ordinii publice;
– în anumite situaŃii limitate în mod expres de lege, contractele
trebuie să îmbrace forma autentică în lipsa căreia contractul este nul
absolut; nu trebuie confundată forma scrisă (ad probationem) cu cea
autentică (ad solemnitatem).
O categorie a contractelor solemne civile (autentice) prin
autentificarea lor de către notar public, o reprezintă donaŃia, ipoteca,
actele de dispoziŃie având ca obiect imobilele, pe când în materia
contractelor comerciale solemne vom întâlni:
– efectele de comerŃ, în rândul cărora se înscriu biletul la ordin,
cec-ul şi cambia;
– warrant-ul;
– titluri de credit emise în formă materială, contractele de
transport pe cale ferată, precum şi actul constitutiv al unei societăŃi
comerciale constituită prin subscripŃie publică sau al cărei capital social
este constituit prin aportul unor imobile.

§3. Clasificarea contractelor comerciale în raport de criteriile


dreptului comun (dreptului civil)
a) În raport cu modul lor de formare, contractele comerciale sunt,
de regulă, consensuale, ele exprimând voinŃa manifestată de către
subiecŃii raportului juridic de dreptul afacerilor. În principiu, aceste
contracte se încheie în formă scrisă. Această cerinŃă, ad probationem,
nu este o derogare de la consensualismul mai mult decât manifest în
realizarea contractelor comerciale.
b) De regulă, ne aflăm totdeauna înaintea unor contracte cu titlu
oneros, deoarece au ca finalitate declarată obŃinerea pentru părŃi a unui
profit. De la această regulă întâlnim şi unele excepŃii. Astfel, un
comerciant poate distribui, cu titlu gratuit, eşantioane, în dorinŃa sa de a
promova produsele sale pe piaŃă. O altă excepŃie este cea privind
vânzarea unor mărfuri, considerate nevandabile, în regim de solduri.
Această vânzare, sub costul preconizat, deci în pierdere, eclude, din
145
capul locului, obŃinerea unor beneficii. În cadrul acestei forme de
vânzare, vom face cunoştinŃă şi cu vânzarea promoŃională, practicată
de comercianŃii care intenŃionează să acapareze noi pieŃe de desfacere
şi, ca atare, preŃul de desfacere al produselor lor vor fi sub cele
practicate îndeobşte. ObŃinerea unui profit va fi pentru viitor, situaŃie
acceptată de către comercianŃi şi chiar preconizată de la început, în
cadrul strategiei manageriale adoptate. O ultimă excepŃie se referă la
distribuirea gratuită a unor brevete de invenŃie. Şi această gratuitate este
de moment, deoarece avantajele materiale vor surveni cu siguranŃă.
Astfel, comerciantul va putea, corelativ, să furnizeze celor interesaŃi de
obŃinerea brevetelor de invenŃie şi instalaŃii industriale ori linii de
fabricaŃie bazate pe noua tehnologie, asistenŃă tehnică, service etc.
c) Contractele comerciale sunt sinalagmatice după scopul lor,
având în vedere faptul că dau naştere la drepturi şi obligaŃii corelative
pentru părŃi. Includem printre contractele comerciale care intră în această
categorie chiar şi pe cele unilaterale prin natura lor, cum ar fi cele cu titlu
gratuit, de exemplu mandatul şi depozitul, Ńinând cont că în sfera drep-
tului afacerilor ele sunt remunerate, precum şi creditul bancar, întrucât la
împrumutul acordat se percepe dobândă. Contractele evidenŃiate se
alătură astfel celorlalte contracte bilaterale, sinalagmatice şi perfecte:
vânzarea-cumpărarea, transportul de mărfuri şi persoane, antrepriza. Nici
chiar contractul de gaj comercial nu îşi va păstra caracterul sinalagmatic
imperfect, dacă debitorul achită cheltuielile de conservare şi întreŃinere.
Reciprocitatea drepturilor şi obligaŃiilor pe care chiar părŃile le-au
statuat le conferă posibilitatea ca, în situaŃia în care una din părŃi nu a
prestat obligaŃia asumată, cealaltă parte poate solicita rezilierea sau
rezoluŃiunea contractului comercial respectiv.
d) Contractul comercial are caracter comutativ pentru că atât
existenŃa, cât şi întinderea prestaŃiilor la care se obligă părŃile sunt certe
şi determinate (ori determinabile), din chiar momentul încheierii actului
juridic respectiv. Vom întâlni, şi în această privinŃă, o excepŃie de la
regulă. Exemplificăm, în acest sens, contractele de asigurare ori de
reasigurare, în care existenŃa ori întinderea prestaŃiei nu pot fi stabilite
cu certitudine din momentul încheierii contractului.
e) Contractele comerciale sunt acte şi fapte de comerŃ deoarece ele
tind la obŃinerea unui profit, pentru ambele părŃi. Se include în această

146
categorie chiar şi contractele de cooperare economică şi tehnico-ştiin-
Ńifică.

§4. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor comerciale


a) În funcŃie de efectele pe care le vor genera, contractele
comerciale (ca de altfel toate tipurile de contracte) se împart în:
constitutive, translative şi declarative de drepturi.
• Contractele comerciale cu caracter constitutiv sunt cele ce
privesc, de obicei, crearea unor drepturi subiective, pe seama celor două
părŃi, ori a unui terŃ. De regulă, acestea sunt drepturi de creanŃă şi vor fi
întâlnite în contractele de mandat, de depozit, comision, transport,
consultanŃă. Poate fi întâlnită şi situaŃia în care un contract comercial
constituie drepturi reale, nu numai de creanŃă. Astfel, un contract de
antrepriză generală va da naştere în favoarea beneficiarului la dreptul de
proprietate asupra construcŃiei ridicate de antreprenorul respectiv, chiar
dacă respectiva construcŃie are la bază materialele uneia sau alteia dintre
părŃi (antreprenor sau beneficiar).
• Sunt contracte comerciale translative de drepturi cele care
transmit unele drepturi reale, de la un titular de drepturi la altul. Vom
întâlni acest efect în cazul contractului de vânzare-cumpărare, când se
produce transmiterea dreptului de proprietate asupra obiectului
contractului de la vânzător la cumpărător, în condiŃiile stabilite, şi
exemplele ar putea continua. În practică poate fi întâlnită, ca efect al
unui contract comercial, transmiterea doar a dreptului real de folosinŃă,
cum se întâmplă, de regulă, în operaŃiunile de leasing, ca şi în
contractele de licenŃă de invenŃie.
• Contractele declarative de drepturi sunt cele prin care se
constată şi se confirmă pentru părŃi unele drepturi. Exemplul clasic în
această privinŃă este contractul de tranzacŃie, prin care părŃile înŃeleg să
stingă un litigiu, fie prin renunŃarea la un drept, fie prin recunoaşterea
unui drept.
b) După modul lor de executare, contractele comerciale se
împart în contracte cu executare imediată, succesivă sau continuă.
• Contractele comerciale cu executare imediată sunt cele care au
ca obiect îndeplinirea, de îndată, a uneia sau mai multor prestaŃii. Ele nu
constituie regula în practica subiectelor de drept al afacerilor, deoarece
147
acestea au interesul să încheie contracte cu o durată în timp mai mare şi,
astfel, să aibă garanŃia unor raporturi juridice de natură comercială
internaŃională pe durată medie ori chiar îndelungată.
• Contractele comerciale cu executare succesivă sunt cel mai
adesea întâlnite în practica dreptului afacerilor. PrestaŃiile părŃilor vor fi
aduse la îndeplinire la intervale de timp regulate sau neregulate. În
această privinŃă, exemplificăm contractul de leasing, care incumbă în
sarcina utilizatorului obligaŃia de a plăti redevenŃa, pentru bunul care
face obiectul contractului de locaŃiune.
• Contractele comerciale cu executare continuă cuprind obligaŃii
care pot fi îndeplinite de către debitor în mod neîntrerupt. Acest tip de
contract se întâlneşte în cazul furnizării energiei electrice, a apei
potabile ori a gazului metan.
c) În raport de corelaŃia în care se află, contractele comerciale
se împart în contracte principale şi contracte accesorii.
• Sunt denumite contracte principale acele acorduri de voinŃă ale
părŃilor care sunt de sine stătătoare, iar existenŃa lor nu depinde de
clauzele altui contract. De regulă, contractele comerciale sunt
principale, aşa cum sunt, de pildă, contractul de vânzare-cumpărare,
contractul de transport de mărfuri şi persoane etc.
• Contractele accesorii sunt cele care nu au o existenŃă de sine
stătătoare, valoarea lor juridică este condiŃionată de existenŃa unui
contract principal. Dintre ele, exemplificăm: fidejusiunea bancară şi
contractele de garanŃie bancară, clauza penală, clauza compromisorie,
contractul de gaj comercial.
d) După natura obligaŃiilor care intră în conŃinutul lor,
contractele comerciale se divid în contracte care generează obligaŃia de
a da, de a face sau de a nu face.
• Contractele care generează obligaŃia de a da (dare) sunt cele
translative de drepturi reale, cărora li se adaugă contractele care implică
o contraprestaŃie pecuniară, indiferent de natura acesteia: preŃ, comision,
chirie, navlu, primă de asigurare etc.
• Contractele care generează obligaŃia de a face (facere) sunt
întâlnite în sfera executării de lucrări şi în această privinŃă este clasic
contractul de antrepriză, precum şi cele de prestări-servicii, cum sunt
cele de consulting, comision, mandat etc.

148
• Contractele care generează obligaŃia de a nu face
(non facere) sunt mai rar întâlnite în dreptul afacerilor, iar exemplul cel
mai elocvent este obligaŃia concretă de a se abŃine de la anumite acŃiuni,
pe care şi-o asumă una dintre părŃile contractante ori chiar ambele.
Doctrina în materie apreciază că nu este riguroasă clasificarea
contractelor după natura obligaŃiilor care intră în conŃinutul lor, întrucât
în cadrul unui contract pot coexista obligaŃii de factură deosebită, în
raport de voinŃa juridică a co-contractanŃilor, îndeosebi în ceea ce
priveşte contractele sinalagmatice ori cele complexe.
Şi o ultimă precizare legată de apelarea la acest criteriu. În cadrul
contractelor care conŃin obligaŃia de a face, se poate întâlni clauza
best effects, care reprezintă obligaŃia pe care debitorul şi-o asumă de a
se strădui pentru a aduce la îndeplinire angajamentul pe care şi l-a luat
faŃă de creditor. Această clauză angajantă o vom întâlni în contractele
de vânzare exclusivă, de agenŃie exclusivă, în contractele de
consignaŃie, de publicitate comercială etc.
e) După natura obligaŃiilor. Contractele comerciale sunt
principalul izvor al obligaŃiilor comerciale de dreptul afacerilor. La
rândul lor, actele juridice unilaterale (în categoria cărora: subscrierea
unui titlu de valoare-cambie, bilet la ordin, cec etc.), precum şi faptele
juridice sunt considerate a fi izvoare cu o pondere şi importanŃă mai
reduse.
În raport de natura obligaŃiilor cărora le dă naştere contractele
comerciale, acestea se pot clasifica în contracte care generează obligaŃii
de rezultat şi contracte care generează obligaŃii de mijloace.
• ParticipanŃii la raporturile de dreptul afacerilor îşi asumă
obligaŃii de rezultat, întrucât, prin finalitatea urmărită, acestea sunt de
esenŃa comerŃului, în general vorbind. Într-un contract comercial putem
întâlni mai multe obligaŃii, chiar corelative. Astfel, este cunoscută
doctrinal situaŃia în care obligaŃiei de rezultat, care are un caracter
principal, i se alătură o altă obligaŃie de rezultat, condiŃionată, însă
efectul juridic al celei de-a doua obligaŃii depinde de respectarea
condiŃiei stabilite de părŃi cu privire la executarea primei obligaŃii.
• Contractele comerciale pot da naştere şi la obligaŃii de mijloace
(de diligenŃă). Astfel, în contractele care au în conŃinutul lor obligaŃia de
a face, co-contractanŃii pot prevede o clauză best efects, adică se

149
angajează să depună toate eforturile necesare aducerii la îndeplinire a
obligaŃiilor asumate contractual.
În acest context, trebuie reliefată obligaŃia de securitate, care
este tot o obligaŃie de mijloace, ce poate fi definită ca fiind îndatorirea
debitorului de a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor care fac
obiectul contractului respectiv. Această obligaŃie va fi întâlnită, de
regulă, în contractul de transport de persoane şi mărfuri, însă poate fi
prevăzută în aproape toate contractele comerciale (de vânzare, de
depozit, de mandat etc.).
ObligaŃia de securitate este, de obicei, conexă altei obligaŃii.
Astfel, când ea izvorăşte din raporturi contractuale este conexă atât cu
obligaŃia de a da, cât şi cu obligaŃia de a face. În situaŃia în care ea are
un caracter legic, fiind anume prevăzută de un text legal, este conexă
atât cu obligaŃia de a face, cât şi cu obligaŃia de a nu face.
ObligaŃia de securitate se bucură, de fiecare dată, de regimul
juridic al obligaŃiei la care este conexă, situaŃie în care poate influenŃa,
sub aspectul răspunderii debitorului pentru neexecutarea sau executarea
defectuoasă a prestaŃiei datorate, regimul juridic al primei obligaŃii,
având în vedere faptul că nu are un regim juridic propriu şi unic.

§5. Aspecte privind contractul de comerŃ internaŃional


Prin contractul de comerŃ internaŃional se înŃelege acordul de
voinŃă care a avut loc între două sau mai multe subiecte de drept
participante la comerŃul internaŃional, având domiciliul ori sediul în
state diferite, având ca finalitate naşterea, modificarea sau stingerea de
raporturi juridice de comerŃ internaŃional.
Contractul comercial internaŃional este una dintre cele mai
importante instituŃii juridice întâlnite în materia Dreptului comerŃului
internaŃional, cu o contribuŃie majoră la efectuarea schimburilor
comerciale, de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică.
Din rândul acestor instrumente juridice exemplificăm, cu caracter
limitativ, următoarele contracte: mandatul comercial internaŃional,
comisionul internaŃional, vânzarea comercială internaŃională de
mărfuri, transportul internaŃional de mărfuri şi persoane etc. Ele
sunt o formă aparte a contractelor comerciale obişnuite cu care are
multe asemănări, în mod firesc.
150
Pe de altă parte, contractele comerciale internaŃionale se
delimitează de contractele comerciale cu vocaŃie internă îndeosebi prin
elementele de extraneitate pe care le conŃin, care, împreună cu atributul
intrinsec de comercialitate, îl deosebeşte de contractele comerciale, în
general vorbind. (De subliniat că trăsăturile de internaŃionalitate şi
comercialitate trebuie să subziste, în mod cumulativ. AbsenŃa carac-
terului de internaŃionalitate ori a celei de comercialitate va plasa, fără
echivoc, orice alt contract în sfera contractelor comerciale civile ori a
celor comerciale, supuse legislaŃiei naŃionale.)
Tot cu titlu de exemplu evidenŃiem, în acest context, că în cazul în
care un mandant dintr-un stat însărcinează un mandatar, dintr-un alt stat,
să îl reprezinte în faŃa unei anumite instituŃii publice, deşi elementul de
extraneitate este uşor de remarcat, nu ne aflăm totuşi în faŃa unui
contract de comerŃ internaŃional, ci a unui contract civil dat fiind
inexistenŃa caracterului comercial al reprezentării în faŃa unei instituŃii.
De asemenea, în situaŃia în care un dealer auto, vinde pe piaŃa
internă un autoturism fabricat şi importat din străinătate nu ne aflăm
dinaintea unui contract internaŃional de vânzare de mărfuri, întrucât
lipseşte acel element de internaŃionalitate, cu consecinŃa de rigoare în
calificarea contractului respectiv.
Să precizăm că, din punct de vedere al terminologiei, nu este
greşită desemnarea contractelor comerciale internaŃionale prin apelarea
la unele expresii (sintagme juridice), de largă notorietate şi care fac
referire la aceeaşi sferă naŃională: contract de comerŃ extern, contract
extern, contract de comerŃ internaŃional.

§6. Trăsăturile caracteristice ale contractelor de comerŃ


internaŃional
• Comercialitatea: un contract poate fi comercial ori civil, după
cum constituie sau nu un act de comerŃ, dar poate fi comercial, doar
pentru o parte şi civil pentru cealaltă parte.
• InternaŃionalitatea: este o altă caracteristică a contractului de
comerŃ internaŃional, care decurge din faptul că un asemenea contract
conŃine elemente de extraneitate (naŃionalitatea, sediul etc.).
În prezent, pe plan mondial, există numeroase raporturi juridice de
comerŃ internaŃional. Această situaŃie este datorată amplitudinii
151
dobândite de schimburile economice mondiale şi de diversificarea
cooperării economice şi tehnico-ştiinŃifice, multitudinea contractelor
comerciale internaŃionale a impus, din raŃiuni de necesitate, clasificarea
lor în funcŃie de anumite criterii. Unele dintre aceste criterii sunt de
ordin general, deci de drept comun, în timp ce altele sunt, pe deplin,
specifice dreptului comerŃului internaŃional.

§7. Criterii specifice de categorisire a contractelor de comerŃ


internaŃional
În mod firesc, dreptul comerŃului internaŃional are unele criterii
specifice de categorisire a contractelor, pe care le vom trece în revistă,
în cele ce urmează.
a) În funcŃie de participanŃii la raporturile juridice de comerŃ
internaŃional vom întâlni:
• Contracte obişnuite, atunci când contractele se încheie între
participanŃi care aparŃin ordinii juridice naŃionale din state diferite, iar
partenerii contractuali se recunosc după calitatea şi natura juridică
asemănătoare: comercianŃi – persoane fizice, societăŃi comerciale,
persoane juridice cu vocaŃie comercială.
• Contracte mixte (semi internaŃionale), încheiate între subiecte de
drept care aparŃin ordinii juridice internaŃionale din state diferite.
Specificitatea acestor contracte (numite în dreptul comercial englez,
state contracts) este conferită de faptul că una dintre părŃi este un stat,
care, în raporturile comerciale, acŃionează potrivit principiului de
jure gestionis, iar cealaltă parte este o persoană fizică ori o persoană
juridică ce aparŃine de ordinea juridică naŃională a altui stat.
b) În raport de obiectul lor, contractele de comerŃ internaŃional
se clasifică în cinci categorii:
• Contracte translative de drepturi, care au ca obiect transmiterea
drepturilor reale ori a celor de creanŃă între părŃi. La rândul lor,
contractele translative de drepturi de divid în:
– contracte de livrare de materii prime, materiale şi produse, prin
efectul cărora are loc translaŃia dreptului de proprietate asupra
mărfurilor de la vânzător la cumpărător;

152
– contracte de transferare temporară a dreptului de folosinŃă
asupra unui anumit bun sau asupra unor licenŃe, brevete de invenŃie,
mărci de fabricaŃie.
• Contracte de prestări de servicii, care au ca obiect o prestare de
servicii la care una dintre părŃi se obligă în favoarea celeilalte părŃi.
• Contracte de executare de lucrări al căror obiect este realizarea
de lucrări de construcŃii sau a unor lucrări de montaj.
• Contracte de cooperare economică internaŃională şi
tehnico-ştiinŃifică, prin intermediul cărora au loc derularea raporturilor
juridice privind producŃia şi comercializarea de bunuri, executarea de
lucrări, transferul de tehnologie avansată etc.
• Contracte de aport valutar, care au ca obiect sporirea rezervelor
valutare ale participanŃilor la operaŃiunile de comerŃ internaŃional.
Aceste contracte se concretizează prin cumpărarea şi reexportarea de
produse, efectuarea de operaŃiuni speculative cu devize şi altele
asemenea.
c) În raport cu complexitatea lor, contractele de comerŃ
internaŃional se clasifică în:
• Contracte comerciale internaŃionale unitare, care au la bază un
singur acord de voinŃă între părŃi. Din această categorie enumerăm:
contractul de vânzare comercială, comisionul comercial internaŃional,
mandatul comercial internaŃional, depozitul internaŃional. Prin urmare,
ne găsim dinaintea unor contracte care mai sunt denumite monolit, în
care se întâlnesc elementele specifice doar unei singure operaŃiuni, iar
drepturile şi obligaŃiile pe care părŃile şi le asumă sunt, de asemenea,
reprezentative pentru raportul juridic de comerŃ internaŃional şi
recunoscut ca atare de lege.
• Contracte comerciale internaŃionale mixte, în cadrul cărora
acordul de voinŃă al părŃilor contractante generează drepturi şi obligaŃii
caracteristice pentru cel puŃin două contracte unitare (de tip monolit).
Astfel, în aceste construcŃii juridice mixte se vor regăsi elemente
specifice din conŃinutul altor tipuri de contracte de comerŃ internaŃional,
pe care părŃile, de comun acord în această privinŃă, înŃeleg să le
reunească. Exemplificăm, în acest sens, contractul de antrepriză, în care
partea căreia îi revine obligaŃia de a realiza lucrarea utilizează
materialele procurate de către el. Astfel, se absoarbe o vânzare, care îşi

153
pierde identitatea sa de operaŃiune juridică de sine stătătoare,
contopindu-se cu antrepriza respectivă.
Există părerea cvasiunanimă în doctrină că distincŃia operată între
contractele unitare şi cele mixte nu operează în cazul în care prin voinŃa
lor părŃile determină gruparea contractelor de tip monolit, fără a se
renunŃa la existenŃa şi autonomia juridică a fiecărui contract în parte.
• Contracte comerciale internaŃionale complexe care desemnează
o pluralitate de contracte comerciale internaŃionale distincte,
interdependente, care împreună constituie un ansamblu contractual creat
prin voinŃa juridică a părŃilor, şi are drept scop o anumită finalitate, de
asemenea agreată de părŃi. Exemplificăm din categoria acestor
contracte: contractul de leasing, contractul de factoring, contractul de
construcŃii-montaj etc.
d) În funcŃie de durata pentru care se încheie, contractele
comerciale internaŃionale se vor clasifica după cum urmează:
• Contracte de scurtă durată, încheiate pentru operaŃiuni
ocazionale şi a căror durată nu depăşeşte 1 an.
• Contracte cu durată medie, încheiate pe o perioadă de timp de
până la 5 ani, acestea fiind regula în sfera comerŃului internaŃional.
• Contracte de lungă durată, încheiate de părŃi pe o perioadă de
timp care excede duratei de 5 ani. Vom întâlni aceste contracte
îndeosebi în domeniul aprovizionării uneia dintre părŃile semnatare cu
materii prime şi energie, în domeniul proiectării, construirii şi
exploatării în comun a unor obiective, precum şi în domeniul cooperării
economice şi tehnico-ştiinŃifice.
MenŃionăm că în cazul contractelor comerciale de lungă durată
vom întâlni anumite specificităŃi. Astfel, având în vedere marele interval
de timp în care ele se derulează, au incluse clauze cu caracter preventiv,
asupra cărora vom reveni atunci când vom trata formarea contractului
de comerŃ internaŃional.

§8. CondiŃiile de valabilitate ale contractelor comerciale


internaŃionale
La fel ca şi în dreptul civil care este, după cum am văzut, dreptul
comun, capacitatea, consimŃământul, obiectul şi cauza sunt condiŃiile de
valabilitate cerute unui contract comercial internaŃional.
154
Baza legală, în absenŃa unor dispoziŃii speciale este art. 948 din
Codul civil.
Cu privire la condiŃiile de valabilitate ale contractelor comerciale
internaŃionale, se impune să facem precizările următoare:
– aspectele referitoare la capacitate au fost prezentate, în măsura
în care acest lucru a fost necesar, în momentul în care ne-am referit la
capacitatea persoanelor fizice române şi străine de a fi considerate
comerciante, precum şi cu privire la capacitatea societăŃilor comerciale
româneşti şi străine de a face acte şi fapte de comerŃ internaŃional;
– în ceea ce priveşte consimŃământul părŃilor co-contractante, îl
vom evidenŃia din punctul de vedere al materiei atunci când vom face
referire la încheierea contractului de comerŃ internaŃional;
– aspectele referitoare la obiect şi cauză vor fi prezentate în acest
capitol, în cele ce urmează, dar şi atunci când vom prezenta aspectul
legal al contractelor de comerŃ internaŃional, efectele acestora şi
obligaŃiile complexe;
– condiŃia este un element esenŃial doar în unele contracte
comerciale internaŃionale (de pildă în vânzarea pe încercate, în
contractul de asigurare a mărfurilor etc.) dar, de regulă, este un element
neesenŃial, fără de care un astfel de contract poate fi perfect valabil;
– tot în ceea ce priveşte modalităŃile, precizăm că termenul este
însă un element esenŃial în cea mai mare parte a contractelor comerciale
internaŃionale.

§9. Forma contractelor comerciale internaŃionale


În ceea ce priveşte aceste contracte, forma nu este o condiŃie
ad validitatem, ci este în marea majoritate a cazurilor cerută doar ca
mijloc de probă (ad probationem). Despre forma contractelor vom face
din nou referire în momentul în care vom trata aspecte legate de
încheierea contractului.

§10. Viciile de consimŃământ în contractele de comerŃ internaŃional


În dreptul comerŃului internaŃional, viciile de consimŃământ sunt
interpretate în mod restrictiv. În această privinŃă, practica judiciară şi
cea arbitrală sunt constante. Regula anunŃată este evidenŃiată de către

155
Principiile UNIDROIT la care am făcut referire când am prezentat
codificarea izvoarelor comerciale internaŃionale.

a) Eroarea de fapt şi de drept


Reglementarea uniformă precizată consideră eroarea a fi
reprezentarea eronată a unor fapte ori a unor raporturi juridice existente
în momentul încheierii contractelor comerciale internaŃionale. (Din
analiza textului legal rezultă că, în lumina Principiilor UNIDROIT, nu
există diferenŃă între eroarea de fapt şi eroarea de drept.)
Conform aceleiaşi reglementări uniforme, o parte poate invoca
eroarea doar dacă la încheierea contractului comercial internaŃional,
eroarea era de o asemenea importanŃă încât o persoană aflată în aceeaşi
situaŃie ar fi încheiat contractul în termeni complet diferiŃi sau nu l-ar fi
încheiat deloc dacă adevărata stare de lucruri ar fi fost cunoscută şi doar
dacă:
– cealaltă parte a comis aceeaşi eroare ori s-ar fi aflat la originea
acelei erori sau a cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască existenŃa erorii,
acŃionând astfel împotriva principiilor bunei-credinŃe în materie
comercială prin lăsarea în eroare a co-contractantului său;
– cealaltă parte nu a acŃionat în baza contractului până la data
invocării nulităŃii acestuia.
Nulitatea, potrivit orientării date de Principiile UNIDROIT, nu
poate fi invocată dacă:
– partea care invocă nulitatea a fost deosebit de neglijentă când a
comis eroarea sau
– eroarea se referă la o chestiune în legătură cu care riscul de a
greşi este asumat, sau, având în vedere împrejurările ar fi trebuit să fie
suportat de partea care s-ar fi aflat în eroare.
Să mai enunŃăm două aspecte legate, de asemenea, de eroare şi
care sunt reflectate de aceleaşi principii:
– o eroare survenită în exprimarea sau transmiterea unei declaraŃii
este imputabilă autorului acestei declaraŃii şi
– o parte nu este îndreptăŃită să invoce nulitatea contractului în
temeiul erorii dacă circumstanŃele pe care partea se bazează permit sau
ar fi putut permite o sancŃiune pentru neexecutare.

156
b) Dolul în contractele de comerŃ internaŃional
Principiile UNIDROIT consacră ideea cu privire la dol, că o parte
co-contractantă poate cere nulitatea contractului atunci a fost
determinată să îl încheie prin manoperele dolosive ale celeilalte părŃi,
inclusiv limbaj sau practici, sau nedezvăluiri frauduloase a unor
circumstanŃe care, conform standardelor bunei-credinŃe în materie
comercială ar fi trebuit dezvăluite.

c) ViolenŃa în contractele comerciale internaŃionale


Cu privire la acest aspect, Principiile UNIDROIT indică urmă-
toarea conduită: o parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a
fost obligată să îl încheie printr-o ameninŃare nejustificată a celeilalte
părŃi, care, având în vedere circumstanŃele, este atât de iminentă şi
serioasă încât nu oferă primei părŃi nicio alternativă rezonabilă.
În acelaşi context, este de reŃinut că o ameninŃare este
nejustificată, mai ales dacă acŃiunea sau omisiunea care a format
obiectul ameninŃării este nelegală în sine, ori este nelegală utilizarea
acestuia ca mijloc de încheiere a contractului de comerŃ internaŃional.

d) Leziunea în contractele de comerŃ internaŃional


Având în vedere faptul că Principiile contractelor de comerŃ
internaŃional, care reprezintă una dintre cele mai însemnate preocupări
de uniformizare a dreptului comerŃului internaŃional, era firesc ca după
interpretarea dată erorii (de fapt şi de drept), ca şi a dolului şi a violenŃei
să îşi precizeze poziŃia şi în ceea ce priveşte leziunea.
Astfel, se învederează că o parte contractantă poate invoca
nulitatea contractului sau a unei clauze dacă, la momentul încheierii
contractului acesta, în ansamblul său ori doar clauza respectivă îi dădea
celeilalte părŃi, într-un mod nejustificat, un avantaj excesiv. În această
privinŃă trebuie avute în vedere, în ceea ce priveşte leziunea în
contractele comerciale internaŃionale, următoarele aspecte:
– faptul că cealaltă parte a profitat, în mod neloial, de dependenŃa
primei părŃi, de dezavantajul economic sau de nevoile urgente ale
acesteia, ori de faptul că aceasta este neprevăzătoare, ignorantă, lipsită
de experienŃă sau lipsită de capacităŃi de negociere;
157
– cealaltă parte a profitat, în mod neloial, de natura şi scopul
contractului comercial internaŃional.
În cazul în care a fost sesizată o instanŃă judiciară ori arbitrală cu
un aspect de leziune, aceasta are la dispoziŃie două soluŃii:
– poate adopta contractul ori clauza care îi dă celeilalte părŃi un
avantaj excesiv, pentru a o pune în acord cu cerinŃele bunei-credinŃe în
materia la care facem referire;
– poate adopta contractul ori clauza respectivă la cererea părŃii
care primeşte notificarea de invocare a nulităŃii contractului interna-
Ńional sub rezerva ca expeditorul notificării să fie informat prompt şi să
nu fi acŃionat, bazându-se pe aceasta.

e) Fapta terŃului în raport cu eroarea, dolul, violenŃa şi


leziunea în contractele comerciale internaŃionale
Principiile UNIDROIT reglementează şi regimul juridic al
condiŃiilor de validitate ale contractelor comerciale internaŃionale la care
am făcut referire până acum, comise însă prin fapta terŃului.
Astfel, victima unui dol, a unei violenŃe, leziuni sau a unei erori a
cărei cauză este imputabilă unui terŃ de ale cărui fapte răspunde
co-contractantul victimei poate invoca anularea contractului ca şi cum
ar fi imputabilă co-contractantului.
În situaŃia în care dolul, violenŃa sau leziunea sunt imputabile unei
terŃe persoane pentru ale cărei acte co-contractantul victimei nu este
responsabil, contractul poate fi anulat dacă acest co-contractant
cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dolul, violenŃa sau leziunea ori nu
a efectuat niciun act de executare până la data invocării nulităŃii, în
temeiul contractului.

§11. Cauza în contractele comerciale internaŃionale


Cauza constituie una dintre condiŃiile de valabilitate ale
contractelor comerciale internaŃionale care sunt cârmuite de dreptul
nostru intern la fel ca şi oricare contract a cărui valabilitate este
reglementată de dreptul civil (vezi în acest sens, art. 996 din Codul
civil).

158
În ceea ce priveşte cauza în contractele comerciale internaŃionale,
suntem nevoiŃi să facem două precizări, având în vedere faptul că tot
mai multe contracte, de o asemenea factură capătă un caracter abstract:
– în contractele comerciale internaŃionale, cauza are o importanŃă
minoră chiar şi atunci când nu se face distincŃie între:
• cauza determinantă luată în consideraŃie în sistemul de drept
anglo-saxon;
• cauza cunoscută de către noi în sistemul de drept romano-
germanic, având în vedere faptul că, în aceste circumstanŃe, obligaŃiile
asumate sunt şi recunoscute de către părŃile co-contractante.
Abstractitatea cauzei în contractele de comerŃ internaŃional este un lucru
recunoscut de practică, precum şi de Principiile UNIDROIT, iar în ceea
ce priveşte titlurile de valoare, ca acte juridice este de subliniat că
abstractitatea este de esenŃa actului respectiv.

§12. Obiectul contractelor comerciale internaŃionale


Faptul că în momentul în care contractul comercial internaŃional a
fost încheiat, executarea obligaŃiei asumate era imposibil de executat, nu
pune sub semnul îndoielii valabilitatea contractului. Aceleaşi Principii
UNIDROIT normalizează şi ceea ce are tangenŃă cu obiectul unor
contracte comerciale internaŃionale.
Practica actuală este aproape unanimă, în acest sens, şi mai mult
chiar şi atunci când contractul comercial internaŃional are ca obiect
bunuri viitoare şi se consideră că, de asemenea, valabilitatea contrac-
tului nu este afectată. Această soluŃie este deseori întâlnită în sfera
comerŃului internaŃional, având în vedere şi faptul că bunurile care fac,
de regulă, obiectul acestor raporturi juridice sunt fungibile şi au un
caracter de gen.
SoluŃia aceasta este pretabilă şi în ceea ce priveşte anumite
prestaŃii pecuniare care vor fi, la rândul lor, determinate într-un viitor. În
acest sens, exemplificăm contraprestaŃiile: preŃ, navlu, comisioane,
prime de asigurare.
Contractele comerciale internaŃionale care au ca obiect bunuri,
asupra cărora partea nu avea titlu de proprietate ori un drept de
dispoziŃie asupra lor, în momentul încheierii contractului sunt valabile
în lumina Principiilor UNIDROIT, deoarece partea în cauză poate
159
deŃine titlul sau dreptul respectiv după încheierea contractului, chiar
dacă se vinde, de exemplu, bunul altei părŃi.

§13. Nulitatea contractelor comerciale internaŃionale în


accepŃiunea Principiilor UNIDROIT
În această privinŃă se impune ca în concordanŃă cu Principiile
UNIDROIT, să prezentăm regulile operabile în materia contractelor
comerciale internaŃionale:
– dacă partea care este îndreptăŃită să invoce nulitatea contractului
confirmă, în mod expres ori implicit, contractul după ce perioada de
timp pentru efectuarea notificării a început să curgă, invocarea nulităŃii
contractului este exclusă;
– dacă o parte este îndreptăŃită să invoce nulitatea contractului
pentru eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să execute sau
execută contractul aşa cum fusese înŃeles de partea îndreptăŃită să
invoce nulitatea, se consideră că respectivul contract a fost încheiat aşa
cum l-a înŃeles victima erorii. În acelaşi sens, după ce a fost informată
asupra manierei în care partea îndreptăŃită să invoce nulitatea a înŃeles
contractul şi înainte să fi acŃionat în baza notificării prin care invoca
nulitatea contractului, cealaltă parte trebuie să facă o declaraŃie sau să
execute prompt contractul astfel cum a fost înŃeles de victima erorii.
După o astfel de declaraŃie sau executare, dreptul de invocare a nulităŃii
este pierdut, iar orice notificare anterioară devine invalidă;
– dreptul unei părŃi de invocare a nulităŃii unui contract se exercită
prin notificare de cealaltă parte. Nulitatea trebuie notificată într-un
termen rezonabil de timp, având în vedere circumstanŃele începând din
momentul în care partea îndreptăŃită să invoce nulitatea contractului
trebuie să cunoască motivele ori nu ar mai fi fost posibil să le ignore sau
din momentul în care a putut acŃiona în cunoştinŃă de cauză;
– termenul pentru notificarea anulării unei clauze contractuale
pentru leziune începe să curgă din momentul în care cealaltă parte se
prevalează de acea clauză;
– de regulă, nulitatea este parŃială şi nu viza doar clauze
particulare în situaŃia în care, având în vedere circumstanŃele cunoscute,
nu apare ca fiind inoportună menŃinerea restului contractului;

160
– nulitatea are efect retroactiv, ceea ce presupune că fiecare parte
contractantă poate cere celeilalte părŃi restituirea prestaŃiei efectuate în
baza contractului respectiv sau a clauzelor care au fost anulate, cu
condiŃia ca în schimb, să restituie prestaŃia pe care, la rândul său, a
primit-o în baza contractului sau a clauzelor anulate ori, dacă nu poate
restitui în natură, să facă o plată pentru ceea ce a primit;
– dacă o parte a avut cunoştinŃă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinŃă
de temeiul nulităŃii este răspunzătoare pentru daune către cealaltă parte.
Daunele datorate de partea vinovată de a fi cunoscut cauza de nulitate se
nasc, indiferent, dacă contractul a fost sau nu anulat. Această
reglementare specială vizează punerea celeilalte părŃi în aceeaşi situaŃie
în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat contractul, spre deosebire de
daunele în caz de neexecutare.

Bibliografie:
1. Francisc Deak, Stanciu D. Cărpenaru, Contracte civile şi
comerciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993.
2. Ion Turcu, Liviu Pop, Contracte comerciale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
3. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Tratat,
vol. II, Editura Lumina Lex, 2001, p. 5-22.
4. Dragoş Alexandru Sitaru, Victor Babiuc, Tratat, vol. II, Editura
Actami, Bucureşti, 1996, p. 9-16.
5. Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului
internaŃional (tratat). Partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1995, p. 5-25.
6. Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei Chemarea,
Iaşi, 1992.
Teme pentru referate:
1. NoŃiunea şi trăsăturile caracteristice ale contractelor de comerŃ
internaŃional.
2. Categorii de contracte de comerŃ internaŃional în raport de
criteriile dreptului comun.
3. Categorii de contracte de comerŃ internaŃional în raport de
criteriile nespecifice de clasificare.
4. Categorii de contracte de comerŃ internaŃional în raport de
criteriile specifice de clasificare.
161
CAPITOLUL X
ÎNCHEIEREA, EXECUTAREA, MODIFICAREA
ŞI EFECTELE CONTRACTULUI COMERCIAL

A. FORMAREA CONTRACTULUI COMERCIAL


Încheierea contractului comercial (sau formarea) se face, de
regulă, în două etape:
1) etapa precontractuală;
2) etapa încheierii propriu-zise a contractului de comerŃ
internaŃional.

§1. Etapa precontractuală este reprezentată de anumite demersuri


pe care părŃile interesate le efectuează în scopul informării pieŃei de
desfacere cu privire la intenŃiile lor sau în scopul de a se informa asupra
tendinŃelor şi oportunităŃilor de pe piaŃa internaŃională.
Rolul acestor demersuri este acela de a prospecta şi investiga
piaŃa, iar în urma obŃinerii de date concrete, cei interesaŃi îşi exercită
opŃiunea referitor la operaŃiunea de comerŃ pe care doreşte să o efec-
tueze. Prin exploatarea informaŃiilor culese, subiecŃii de dreptul aface-
rilor pot renunŃa la efectuarea unei operaŃii comerciale fără potenŃial
profitabil sau se pot transforma în iniŃiatorii dialogului contractual.
Dialogul contractual este supus regulilor şi strategiilor de
negociere. Negocierea unui contract comercial are ca scop stabilirea
unui sistem de reguli, de drepturi şi de obligaŃii corelative care vor
guverna viitorul contract prin care părŃile se angajează în mod reciproc
să dea, să facă sau să nu facă ceva anume.
Pe durata negocierilor contractului, părŃile pot opta pentru schim-
bul de scrisori de intenŃie sau pentru încheierea unor acorduri de
negociere.
Izvoarele normative nu dau o reglementare juridică acestor
instrumente şi tehnici de negociere, însă, în practica comercială, ele sunt
162
întâlnite şi produc efecte juridice, corespunzător sistemului de drept în
care operează.
Astfel, scrisoarea de intenŃie a fost admisă ca tehnică de
negociere şi natura sa juridică poate fi determinată din clasificarea pe
care a dat-o doctrina.
Domeniul caracteristic al scrisorii de intenŃie este acela de a trasa
etapele negocierii. În afara acestei clasificări, care este predominantă,
mai sunt întâlnite încă trei categorii de scrisori de intenŃie, şi anume:
− scrisori de intenŃie care nu produc efecte juridice şi care nu
conŃin niciun angajament al părŃilor;
− scrisori de intenŃie care conŃin angajamente ferme cu privire la
anumite aspecte ale demersurilor precontractuale;
− scrisori de intenŃie care exprimă categorii juridice tradiŃionale,
cum sunt oferta de a contracta sau acceptarea ofertei.
În ceea ce priveşte acordul de negociere, acesta este admis
în sistemele de inspiraŃie romano-germanică, iar în sistemele de
common-law este considerat nul, din cauza incertitudinii care există cu
privire la termenii contractului care urmează a fi negociat.
În dreptul român, părŃile au posibilitatea să încheie un acord de
negociere, definit în practica arbitrală ca fiind chiar un contract, prin
care părŃile se obligă să facă o ofertă care să permită continuarea
negocierilor, în scopul încheierii unui contract al cărui obiect nu a fost
decât parŃial determinat şi într-un mod insuficient pentru ca acel
contract să fie considerat ca fiind format.
Negocierea, indiferent de forma pe care o îmbracă, implică
respectarea unor reguli, cum sunt:
a) informarea corectă şi completă a eventualului partener asupra
elementelor de evaluare al viitorului contract;
b) colaborarea părŃilor pentru ca negocierea să nu depăşească, în
timp, o durata strict necesară informării şi clarificării cadrului
contractual;
c) păstrarea confidenŃialităŃii asupra informaŃiilor primite, dacă
aceste informaŃii nu au un caracter public evident;
d) evitarea repunerii în discuŃie a clauzelor contractuale asupra
cărora s-a căzut deja de acord;
e) anunŃarea imediată a celeilalte părŃi a hotărârii de a întrerupe
negocierile, temporar sau definitiv;
163
f) evitarea negocierilor paralele, afară numai dacă partea
interesată şi-a declarat expres intenŃia ori şi-a rezervat dreptul de a intra
în contact şi de a negocia şi cu alŃi potenŃiali parteneri;
g) respectarea termenelor prevăzute de părŃi pentru încheierea
diferitelor faze ale negocierii.
În esenŃă, toate aspectele învederate cu privire la negocierea unui
contract comercial sunt materializări ale principiului libertăŃii contrac-
tuale, care guvernează întreaga sferă a dreptului afacerilor.

§2. Etapa încheierii propriu-zise a contractului comercial


Contractul comercial se consideră a fi încheiat în momentul în
care s-a realizat acordul de voinŃă dintre părŃile contractante, în
condiŃiile legii aplicabile contractului.
În dreptul român se consideră că momentul încheierii contractului
este cel în care acceptarea ofertei a ajuns la ofertant şi acesta a luat
cunoştinŃă de conŃinutul acesteia.
În dreptul uniform, care are la bază ConvenŃia de la Haga, din
1964, se apreciază că un contract este format atunci când acceptarea
este recepŃionată la adresa persoanei ofertantului.
Încheierea unui contract comercial cunoaşte două situaŃii în raport
de faptul dacă părŃile sunt prezente sau nu la această importantă activitate.
a) Încheierea contractelor comerciale între părŃile prezente
(inter praesentes)
Încheierea contractelor între părŃile prezente este regulă, acordul
de voinŃă fiind constatat în mod direct prin aşezarea semnăturilor pe
înscris şi datarea acestuia.
În situaŃia în care un contract se încheie prin corespondenŃă, se
impune stabilirea existenŃei acordului de voinŃă al părŃilor, dar şi a mo-
mentului şi locului încheierii lui, cu consecinŃele juridice care decurg de
aici.
b) Încheierea contractelor între părŃile absente (inter absentes)
În această situaŃie, pentru naşterea contractului, se impune
manifestarea tot a două acorduri de voinŃă, numai că această operaŃiune
are loc în mod succesiv, ele purtând denumiri specifice, şi anume ofertă
şi, respectiv, acceptarea ofertei.

164
Atât oferta, cât şi acceptarea ofertei au caracter autonom, dar în
acelaşi timp şi tranzitoriu, în sensul că existenŃa lor încetează la naşterea
contractului care le absoarbe.
c) Oferta de a contracta îmbracă forma unei propuneri pe care o
parte, persoană fizică sau juridică, o adresează unei alte părŃi fizice sau
juridice (ori chiar publicului) de a încheia un contract. Pentru a fi vala-
bilă, oferta trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele con-
diŃii:
– să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă,
neviciată;
– să conŃină intenŃia părŃii de a se angaja din punct de vedere
juridic;
– să fie neîndoielnică, adică fermă;
– să fie neechivocă, să fie precisă şi completă, astfel încât prin
simpla sa acceptare să dea naştere contractului.
d) Acceptarea ofertei este şi ea o manifestare de voinŃă, însă de
această dată a destinatarului ofertei (ori a publicului, dacă a fost adresată
acestuia) de a încheia contractul în condiŃiile ofertei. Şi acceptarea, la
fel ca oferta de a contracta, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ,
pentru a produce efectele juridice scontate, următoarele condiŃii:
– să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă,
neviciată şi cu intenŃia de a produce efecte juridice;
– să fie concordantă cu oferta (dacă nu este concordantă cu
aceasta, o depăşeşte, o condiŃionează, ne aflăm în faŃa unei contraoferte,
iar părŃile trebuie să se aşeze din nou la masa tratativelor);
– să fie neîndoielnică;
– dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane (şi nu
publicului), numai aceasta poate accepta;
– acceptarea să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă sau
să fi fost revocată.

§3. Legea aplicabilă contractului de comerŃ internaŃional


Determinarea legii aplicabile contractului de comerŃ internaŃional
se face, de regulă, prin acordul părŃilor. În dreptul comerŃului
internaŃional se admite ca părŃile să desemneze legea care va guverna
formarea, efectele, executarea şi stingerea obligaŃiilor contractuale
165
reciproce. VoinŃa părŃilor preîntâmpină un eventual conflict de legi,
datorat caracterului de internaŃionalitate al contractului. PărŃile au
posibilitatea de a schimba legea aplicabilă contractului oricând, pe toată
durata executării contractului, cu condiŃia de a nu aduce atingere
validităŃii formei contractului sau drepturilor dobândite de terŃi.
Actul normativ, care reglementează posibilitatea alegerii legii
aplicabile contractului – Legea nr.105/1992 privind raporturile de drept
internaŃional privat – dă posibilitatea părŃilor să aleagă, potrivit voinŃei
lor comune, legea aplicabilă contractului, în integralitatea sa ori numai
unei anumite părŃi a contractului. Există astfel posibilitatea legală de a
supune un singur contract mai multor sisteme de drept.
În situaŃia în care părŃile nu convin asupra legii aplicabile
contractului, aceasta va fi stabilită de către organul de jurisdicŃie,
potrivit normelor generale. Astfel, în prezent, legea aplicabilă
contractului este dată de legea statului în care debitorul obligaŃiei
contractuale sau al prestaŃiei caracteristice îşi are, la data încheierii
contractului, domiciliul, reşedinŃa, sediul social ori fondul de comerŃ.
Norma aplicabilă, stabilită tot de Legea nr.105/1992, reprezintă o
concretizare a principiului potrivit căruia dacă părŃile nu au ales legea
aplicabilă contractului, va fi luată în considerare legea statului cu care
contractul are cele mai strânse legături.
În afară de această posibilitate de determinare a legii aplicabile
contractului de comerŃ internaŃional, în subsidiar, Legea nr. 105/1992
reŃine pentru anumite categorii de contracte – cum sunt contractul de
schimb sau contractul internaŃional de vânzare-cumpărare – şi alte solu-
Ńii de supunere a contractului unui anumit sistem de drept. Asupra aces-
tui aspect vom reveni atunci când vom trata pe larg aceste contracte.

§4. Clauzele contractului comercial internaŃional


Pe lângă identificarea părŃilor – nume sau denumire, domiciliu sau
sediu –, a obiectului şi cauzei contractului, precum şi prevederea duratei
lui, părŃile vor conveni asupra termenelor şi locului de executare a
obligaŃiilor, asupra modului de garantare a obligaŃiilor, a plăŃii etc.
Un contract comercial internaŃional va cuprinde obligatoriu şi în
funcŃie de obiectul său clauze legate de calitatea şi cantitatea mărfurilor,
precum şi clauze referitoare la răspunderea contractuală.
166
De asemenea, se vor prevedea şi clauze asiguratorii, ca mijloc de
apărare contra fluctuaŃiilor preŃurilor.
Clauze contractuale tipice:
− de continuitate şi menŃinere a raporturilor comerciale
tradiŃionale între parteneri;
− de forŃă majoră;
− de exclusivitate;
− de confidenŃialitate;
− privind modalităŃile de plată;
− privind răspunderea părŃilor;
− de soluŃionare a litigiilor.
Aceste clauze poartă denumiri specifice, pe care le vom aminti,
succint, în cele ce urmează:
a) Clauza compromisorie – această clauză reprezintă acordul
părŃilor, exprimat în cuprinsul contractului sau într-un înscris separat, de
a supune litigiile ce s-ar putea naşte în legătură cu contractul pe care
l-au încheiat arbitrajului instituŃional sau ocazional (ad-hoc), renunŃând
la dreptul de a se adresa pentru aceasta organelor jurisdicŃionale ale
statelor.
b) Clauza de menŃinere a valorii, clauza de consolidare
valutară şi clauza multivalutară – aceste clauze reprezintă prevederi
contractuale menite să repartizeze riscul monetar între părŃile contrac-
tante şi să prevină creşterea preŃului mărfurilor sau serviciilor prin
deprecierea unităŃii monetare de plată.
c) Clauza ofertei concurente – această clauză permite uneia
dintre părŃile contractante să se prevaleze faŃă de co-contractantul său de
oferta mai favorabilă avansată de către un terŃ concurent, pentru o
operaŃiune similară.
d) Clauza clientului cel mai favorizat – prin această clauză,
promitentul se obligă faŃă de co-contractantul său să îi acorde condiŃiile
cele mai avantajoase pe care le-ar consimŃi, pe parcursul executării
contractului, în favoarea unui terŃ cu care ar încheia o operaŃiune
comercială similară.
e) Clauza de hardship – în temeiul acestei clauze, oricare dintre
părŃi este îndreptăŃită să solicite adaptarea contractului încheiat, dacă
s-au modificat circumstanŃele în considerarea cărora părŃile s-au angajat
167
iniŃial, iar această modificare a determinat agravarea considerabilă a
prestaŃiei uneia din ele.
f) Clauza penală – prin această clauză, părŃile pot să prevadă în
cuprinsul contractului, ca debitorul să plătească, cu titlu de despăgubire,
o sumă de bani ori să îndeplinească o altă prestaŃie, dacă nu execută sau
execută necorespunzător ori cu întârziere obligaŃia asumată.
g) Clauze limitative de răspundere – aceste clauze pot fi incluse
în contract, dar cu condiŃia menŃinerii poziŃiei de egalitate a părŃilor.
Prin aceste clauze, debitorul poate fi degrevat, dar numai parŃial de
răspunderea pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor asumate.
h) Clauza de forŃă majoră – prin această clauză,
co-contractanŃii pot conveni ca partea care a fost împiedicată de o
împrejurare de forŃă majoră, externă, imprevizibilă şi invincibilă să îşi
execute partea sa de obligaŃie să fie exonerată de răspunderea
contractuală.
i) Clauze de interpretare – aceste clauze sunt incluse, de regulă,
în preambulul contractelor şi conŃin referiri la obiectivele contractelor,
competenŃele părŃilor, interesul economic şi social al contractului,
natura juridică a demersurilor precontractuale, definirea unor termeni-
cheie şi la stabilirea criteriilor de determinare a voinŃei reale a părŃilor.
j) Pactul de preferinŃă – prin pactul de preferinŃă, una dintre
părŃi (promitent) se angajează faŃă de cealaltă parte (beneficiar) să-i
propună în viitor să încheie o anumită operaŃiune comercială al cărei
conŃinut nu a fost încă determinat, înainte de a contracta cu un terŃ. În
domeniul industrial, pactul de preferinŃă este întâlnit sub denumirea de
clauza primului refuz, prin care una dintre părŃi se obligă să transmită
cu prioritate ofertele sale viitoare co-contractantului său şi numai în
cazul în care acesta refuză ofertele să contracteze cu terŃii.
k) Clauza de confidenŃialitate – această clauză este prevăzută de
părŃi pentru asigurarea protecŃiei unor informaŃii transmise, în special, în
contractele de engineering, asistenŃă tehnică, vânzare, publicitate.
l) Clauza de exclusivitate – este inclusă, în special, în contractele
de agent, de concesiune exclusivă şi de franciză. Prin această clauză,
una dintre părŃile contractante are beneficiul exclusivităŃii reprezentării
celeilalte părŃi sau desfacerii produselor acestuia pentru o anumită
perioadă, într-un anumit sector de activitate şi pe un anumit teritoriu.

168
m) Clauza de neconcurenŃă – această clauză defineşte obligaŃia
contractuală pe care una dintre părŃi şi-o asumă de a nu îndeplini o
activitate profesională determinată, în detrimentul celeilalte părŃi.

§5. Interpretarea contractelor de comerŃ internaŃional


În procesul derulării obligaŃiilor asumate prin contracte, în general
vorbind, şi a celor cu caracter internaŃional, în particular vorbind, pot
surveni interpretări contradictorii ale aceloraşi clauze, date de către
părŃile contractante.
Literatura juridică se preocupă îndeaproape, în mod concepŃional,
cu privire la scopurile şi finalităŃile interpretării contractelor comerciale
internaŃionale, cu specificarea faptului că nu toate activităŃile de comerŃ
exterior au loc prin intermediul unui contract.
Activitatea complexă a contractelor, la care facem referinŃă, are la
bază necesitatea stabilirii sensului exact şi complet al acestui instrument
juridic.
Prin această operaŃiune se va ajunge la eliminarea oricărei
confuzii ori ambiguităŃi, pentru ca oricare cauză stipulată în contract să
fie remarcată în mod clar, indubitabil.
Cu toate că interpretarea contractelor este preferabil să aibă loc în
baza bunei-credinŃe a partenerilor, încă din faza precontencioasă, totuşi
ea se poate manifesta şi în faza contencioasă, prin deciziile pronunŃate
de instanŃele judecătoreşti sau arbitrare.
Interpretarea contractelor de comerŃ internaŃional este operaŃiunea
juridică de clarificare logico-raŃională şi sistematică de determinare a
înŃelesului exact şi complet al clauzelor contractuale.

§6. Principiile care trebuie să guverneze interpretarea


contractelor de comerŃ internaŃional
a) Buna-credinŃă, principiul fundamental al dreptului comerŃului
internaŃional, trebuie să se regăsească şi să se aplice cu deplinătate în
această importantă şi laborioasă activitate, astfel încât executarea
contractului să se efectueze după reala voinŃă a părŃilor.
b) Loialitatea solicită, în mod principial, ca interpretarea să
denote respectul cuvenit celeilalte părŃi contractante, prin străduinŃa
decelării sensurilor reale ale clauzelor stipulate şi pe care partenerii
169
le-au conceput. Aşa cum s-a şi statuat în doctrina juridică de specialitate
cu referire la acest principiu, nu este vorba despre loialitatea care trebuie
să guverneze, conform regulilor, uzanŃelor şi cutumelor raporturilor
comerciale internaŃionale, ci îndeosebi aceea care trebuie să existe.
c) Colaborarea între părŃi este principiul care presupune ca
fiecare parte contractantă să depună diligenŃele necesare la determinarea
conŃinutului contractului, punând la dispoziŃie, dacă acest lucru este
necesar, toate datele pe care le are pentru a se ajunge la clarificările
dorite de părŃi. Acest principiu trebuie să acŃioneze, în mod prioritar, în
sfera răspunderii contractuale, astfel încât să ducă la limitarea
pierderilor şi a câştigului nerealizat de către partea care a ridicat
problema nerespectării clauzelor contractuale. Dacă colaborarea între
părŃi nu vizează finalizarea mulŃumitoare a prevederilor contractuale,
partea care se consideră nedreptăŃită poate solicita o reducere a
daunelor-interese, în raport cu mărimea daunelor care nu s-ar fi produs
în situaŃia în care partenerul său ar fi luat, în spiritul colaborării
contractuale, măsurile necesare.

§7. Regulile de interpretare contractuală în comerŃul internaŃional


a) Clauzele contractuale se interpretează după intenŃia comună a
părŃilor care au încheiat contractul, şi nu după sensul literal al termenilor
utilizaŃi, aşa cum pretinde art. 977 din Codul civil român.
b) În situaŃia în care o clauză este interpretabilă din cauză
redactării sale ori dintr-un alt considerent, se aplică regula de drept,
potrivit căreia aceasta va produce efecte, şi nu în sensul neproducerii de
efecte, pentru că sterilitatea din punct de vedere contractual (adică
nederularea contractului şi neobŃinerea de beneficii) nu a fost intenŃia
părŃilor la încheierea contractului.
c) În situaŃia în care o clauză este susceptibilă de două interpretări,
se aplică regula conform căreia se interpretează în sensul care este cel
mai potrivit pentru natura contractului respectiv. Această regulă nu este
contradictorie, ci complementară cu regula generală a interpretării
contractelor după intenŃia comună a contractanŃilor.
d) În situaŃia în care există o îndoială, conform art. 983 din Codul
civil român, contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă
(in dubio pro reo). Ca excepŃie de la această regulă, potrivit dispoziŃiilor
170
art. 1312 alin. 2 din Codul civil român, orice clauză obscură sau
insidioasă se interpretează în contra vânzătorului.
e) Clauzele contractuale se interpretează unele prin altele, dân-
du-se fiecăreia înŃelesul ce rezultă din actul întreg, este o altă regulă
interpretativă statuată de art. 982 din Codul civil român. Cu alte cuvinte,
operaŃiunea de confruntare şi comparare trebuie să aibă caracter
sistematic, clarificând sensul dorit de părŃi, având însă, neştirbit, în
vedere, scopul general al contractului, locul şi rolul fiecărei clauze în
configuraŃia contractului.

§8. Reguli de interpretare a contractelor de comerŃ internaŃional


cu clauze prestabilite
Impetuoasa dezvoltare a comerŃului internaŃional modern, cu o
multiplicare deosebită a raporturilor comerciale, a impus, la încheierea
contractelor, utilizarea unor clauze prestabilite. Ele se regăsesc în
contracte-tip, clauze repetabile. Aceste contracte-cadru cu clauze cu
caracter general şi adaptabile raporturilor juridice de un anumit tip
dintr-un sector ori ramură comercială, devin obligatorii pentru părŃi,
doar dacă acestea le acceptă în mod expres ori tacit (implicit).
PărŃile contractante, conform principiului libertăŃii convenŃiilor,
pot însă, dacă au acest interes, să elimine aceste clauze, să le modifice
sau să le completeze. În ipoteza în care va exista o neconcordanŃă între
o clauză prestabilită şi o clauză specială prevăzută de părŃi în contract,
va prevala aceasta din urmă.
a) Prima regulă interpretativă a clauzelor prestabilite statuează că
acestea se consideră încorporate în contract, doar în situaŃia în care o
parte le-a propus, iar cealaltă parte le-a acceptat în mod expres.
b) Chiar dacă nu au fost propuse şi, respectiv, acceptate în mod
expres de către părŃile contractante, clauzele prestabilite se consideră a
fi introduse în contract, dacă partenerii, ambii comercianŃi, le-au
acceptat expres în afacerile proprii anterioare.
c) În cazul ambiguităŃii clauzelor prestabilite, propuse de una
dintre părŃile contractante, sunt interpretate în favoarea celeilalte părŃi.
Astfel, oricine invocă o stipulaŃie în favoarea sa, trebuie să o
dovedească atunci când cealaltă parte o contestă (art. 1169 din
Codul civil român).
171
d) În ipoteza în care ambele părŃi contractante propun drept condiŃii
generale clauze prestabilite, între care există neconcordanŃă, interpretarea
va Ńine seama cu precădere de cele care au fost propuse de cumpărător, a
cărui propunere este ulterioară celei făcute de vânzător şi care este
considerată a fi acceptată şi, în consecinŃă, opozabilă ambelor părŃi.
§9. Alte reguli de interpretare a conŃinutului contractelor de
comerŃ internaŃional
łinând cont de complexitatea interpretării unor asemenea
contracte, pe lângă criteriile menŃionate, se recurge şi la alte reguli de
interpretare.
a) Astfel, în ceea ce priveşte uzanŃele comerciale, dacă se iveşte
un conflict între acestea şi o clauză contractuală care a fost stipulată
expres, va prevala aceasta din urmă. În situaŃia în care se recurge la
uzanŃe care au fost codificate pe plan internaŃional, ele au precădere
asupra uzanŃelor locale, interpretarea efectuându-se după această regulă.
b) În funcŃie de limba în care a fost redactat contractul de comerŃ
internaŃional, trebuie relevată obligativitatea interpretării după sensul
conferit termenilor, expresiilor şi formulărilor din contract în limba de
redactare a acestora, chiar dacă sensul acordat este, uneori, diferit de
sensul dat de legea aplicabilă contractului.
c) Interpretarea contractelor de comerŃ internaŃional, prin prisma
textelor legale uniforme, impune şi ea câteva reguli de bază. Astfel,
interpretarea va lua în atenŃie, cu precădere, înŃelesul literal al
prevederilor, iar dacă apar unele ambiguităŃi ori texte excesiv de vagi,
cu multiple înŃelesuri, se va recurge la lucrările pregătitoare ale
Congresului NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional.
d) Interpretarea contractelor de comerŃ internaŃional poate fi
efectuată şi prin recurgerea la jurisprudenŃă şi la doctrina care
sistematizează soluŃiile pronunŃate şi pertinente.

B. EXECUTAREA CONTRACTELOR DE COMERł INTERNAłIONAL


ObligaŃiile contractuale comerciale sunt reglementate de
dispoziŃiile Codului civil, dar şi Codul comercial are anumite derogări
de la dreptul comun, astfel, art. 41 şi urm. din Codul comercial dispun
derogările respective.
172
În ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor care au
fost asumate de părŃi prin încheierea contractului de comerŃ interna-
Ńional, se execută în mod unitar, prin plată sau pe cale silită, în natură
ori prin echivalent.

§1. Executarea voluntară


a) ModalităŃile de plată
În dreptul comercial, preŃul este o sumă de bani pe care
cumpărătorul se obligă să o plătească vânzătorului pentru a putea primi
bunul cumpărat. PreŃul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
– să fie stabilit în bani;
– să fie serios;
– să fie determinat sau determinabil.
Dacă părŃile contractului nu au stabilit preŃul şi nici nu s-au înŃeles
asupra unor criterii de stabilire a acestuia, potrivit art. 40 din Codul
comercial, ca o derogare de la dreptul civil, unde preŃul este un element
de validitate, în dreptul afacerilor se poate considera că vânzarea-
cumpărarea este valabilă dacă co-contractanŃii au decis să se refere la
preŃul corect sau curent. Acesta se stabileşte după cotaŃiile bursei de
mărfuri sau de valori de la locul unde a fost încheiat contractul ori din
locul cel mai apropiat de locul încheierii contractului prin care se vând
mărfurile respective.
Dacă un astfel de loc nu există, preŃul corect sau curent poate fi
stabilit prin mijloace de probă în raport de litigiu şi împrejurările cauzei
de către instanŃa de judecată.
Plata este făcută, de regulă, de către debitor ori de către o altă
persoană, în numele debitorului.
Plata este primită de către creditor sau de către mandatarul
acesteia ori de o persoană autorizată de lege ori de o instanŃă de jude-
cată.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 1088 din Codul civil, în dreptul
comun, debitorul datorează dobânzi pentru creanŃa ce-l priveşte
începând din ziua chemării sale în judecată de către creditor. Dacă nu-l
cheamă în judecată, banii datoraŃi nu produc dobânzi, iar creditorul
trebuie să facă alte diligenŃe pentru a putea intra în posesia dobânzilor
pe care le are de primit de la debitor (nu este deci vorba despre
173
dobânzile stabilite de părŃi prin înŃelegere, ci de obligaŃiile în care
părŃile raportului juridic civil au omis să stipuleze dobânzile la sumele
de bani datorate debitorului fiind obligat cu dobânda legală civilă din
ziua chemării sale în judecată).
Spre deosebire de dispoziŃiile art. 1088 din Codul civil, Codul
comercial prin art. 43 statuează că sumele de bani produc automat
dobânzi fără niciun fel de formalitate din partea creditorului, debitorul
fiind de drept în întârziere în ceea ce priveşte obligaŃiile băneşti şi
Ńinând cont de faptul că în dreptul afacerilor, banii sunt frugiferi.
Dacă părŃile nu au stabilit un anumit nivel al dobânzii, se va
recurge la dobânda legală.
Pentru ca dobânda să curgă de drept, este necesară întrunirea
următoarelor condiŃii:
– obligaŃia trebuie să fie comercială;
– să fie exigibilă;
– să fie lichidă.
Mai precizăm că, potrivit OG nr. 9/2000 în materie comercială,
dobânda legală este cea la nivelul de referinŃă a BNR, pe când în cazul
obligaŃiilor civile, dobânda de referinŃă a BNR este diminuată cu 20%.

b) InterdicŃia acordării termenului de graŃie


Spre deosebire de dreptul comun, instanŃele de judecată nu au
dreptul să acorde un termen de graŃie debitorului care nu şi-a adus la
îndeplinire, la momentul potrivit, obligaŃiile contractuale.
Pentru ca interdicŃia acordării termenului de graŃie să poată fi
aplicată se impun următoarele condiŃii:
– obligaŃia să fie de natură comercială;
– obligaŃia să fi ajuns la scadenŃă;
– obligaŃia trebuie să se fi născut dintr-un contract sinalagmatic.

c) InterdicŃia exercitării retractului litigios


În dreptul afacerilor nu există posibilitatea exercitării retractului
litigios, cu alte cuvinte, debitorul nu poate obŃine de la creditor creanŃa,
plătindu-i acestuia preŃul şi spezele cumpărării, pentru ca astfel să se
stingă litigiul aşa cum se poate întâmpla în dreptul civil.

174
Locul executării obligaŃiei
PărŃile îşi aleg locul executării obligaŃiei de plată, prin stipularea
acesteia în contract sau în locul care ar rezulta din natura operaŃiunii ori
din intenŃia părŃilor, aşa cum arată art. 59 alin.1 din Codul comercial
român.
Executarea obligaŃiei contractuale are loc, în absenŃa unei
stipulaŃii exprese a locului în contract, în locul unde cel ce s-a obligat îşi
avea stabilimentul sau, cel puŃin, domiciliul ori reşedinŃa, la formarea
contractului.
Data executării obligaŃiei
Plata trebuie făcută:
– imediat, la data facturării mărfii;
– la expirarea termenului suspensiv, în situaŃia în care obligaŃia
este astfel afectată (termenul uzual este regula, iar excepŃia termenul
esenŃial);
– în cazul decontărilor bancare prin incasso documentar,
termenul de plată curge de la data când factura şi documentele
însoŃitoare ale mărfii au ajuns la cumpărător;
– în situaŃia în care plata se face prin acreditiv documentar,
termenul este data înscrisă pe el de data emitentă.

§2. Executarea silită în natură a contractelor de comerŃ


internaŃional
Se recurge de către creditor la executarea silită a obligaŃiilor
asumate, dacă acestea nu sunt executate în mod voluntar.
Executarea silită, specifică obiectului fiecărui contract, este
dispusă de către o instanŃă de judecată, creditorul primind astfel
prestaŃia datorată ori, dacă preferă, despăgubiri.
În situaŃia în care obiectul obligaŃiei este o sumă de bani, ea va fi
executată în natură.
Creditorul este îndreptăŃit să ceară executarea silită în natură a
obligaŃiei, dacă obiectul acesteia constă în a da bunuri de gen, pe care
debitorul de deŃine, dar refuză să le individualizeze şi să le predea.

175
a) Executarea prin echivalent a obligaŃiilor din contractele de
comerŃ internaŃional
Întrucât în cazul în care ne găsim în faŃa neexecutării voluntare a
obligaŃiilor stipulate, în contractele de comerŃ internaŃional se recurge la
executarea prin echivalent. În această situaŃie sunt aplicabile regulile
răspunderii contractuale, dacă sunt întrunite condiŃiile acesteia, anume:
existenŃa faptului ilicit, producerea prejudiciului, raport de cauzalitate
între faptul ilicit şi prejudiciul cauzat şi existenŃa vinovăŃiei debitorului.
b) Fapta ilicită, în cazul contractelor de comerŃ internaŃional,
constă în:
• neexecutarea de către debitor a obligaŃiilor contractuale asu-
mate;
• executarea obligaŃilor asumate nu s-a făcut în mod cores-
punzător;
• obligaŃiile contractuale au fost executate cu întârziere.
Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt
consecinŃa directă şi necesară a neexecutării obligaŃiei.
Răspunderea debitorului este condiŃionată de existenŃa unui
raport de cauzalitate între fapta păgubitoare şi prejudiciul suferit de
creditor.
c) ConvenŃiile privind răspunderea în contractele de comerŃ
internaŃional
PărŃile pot încheia, înaintea producerii prejudiciului, convenŃii al
căror obiect este modificarea clauzelor privind răspunderea contrac-
tuală, micşorând ori mărind răspunderea debitorului.
Astfel, părŃile pot prevedea în contractele încheiate, clauze
privind:
• decăderea creditorului din dreptul său de a formula reclamaŃii
după expirarea timpului;
• limitarea daunelor pentru care se răspunde;
• stabilirea unui plafon maxim privind despăgubirile ce urmează
să fie suportate de debitor;
• reducerea nivelului răspunderii;
• suprimarea clauzei solidarităŃii pasive.

176
§3. Repararea prejudiciului
Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i
s-a produs prin neexecutarea obligaŃilor asumate de către debitor sau a
executări acestora cu întârziere.
Evaluarea daunelor pentru care i se acordă debitorului repararea
prejudiciului poate fi legală, judiciară sau convenŃională.

§4. IntervenŃia forŃei majore în contracte


Potrivit accepŃiuni doctrinare, dar şi reglementărilor existente pe
plan internaŃional şi naŃional, forŃa majoră este manifestarea unor
evenimente imprevizibile şi de nedepăşit, independente de culpa celor
care le invocă. Aceste evenimente trebuie să fie ulterioare momentului
încheieri contractului şi să facă, cu adevărat, imposibilă executarea
obligaŃilor asumate.
Prin includerea în contract a clauzei de forŃă majoră, părŃile fac
precizări îndeosebi cu privire la regimul juridic al acesteia, adaptând-o
condiŃiilor specifice contractului respectiv.
Proba forŃei majore trebuie făcută de partea care o invocă, iar
probaŃiunea se va face prin: certificate de forŃă majoră eliberate de
Camera de ComerŃ şi Industrie a României, pe cale de expertiză, ca şi
prin oricare alt mijloc de probă, în concordanŃă cu mijloacele de probă
admise de legea locului unde s-a produs evenimentul imprevizibil şi de
neocolit.

Bibliografie:
1. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, vol. III,
Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1997.
2. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994.
3. Ion Turcu, Liviu Pop, Contractele comerciale, vol. I şi III,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.
4. T.R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 213-236.
5. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 57-141.
177
6. Victor Babiuc, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2001, p. 114-124.
7. Sebastian Bodu, Drept comercial, Editura Rosetti, Bucureşti,
2005.
8. Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck,
Bucureşti, 1998.
9. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, Teoria generală a
obligaŃiilor, Editura All Beck, Bucureşi, 1994.

Teme pentru referate:


1. Încheierea contractului de comerŃ internaŃional între persoane
prezente.
2. Încheierea contractului de comerŃ internaŃional între absenŃi.
3. Locul încheierii contractului de comerŃ internaŃional.
4. Executarea voluntară a contractului de comerŃ internaŃional.
5. Executarea silită în natură a contractului de comerŃ
internaŃional.
6. Executarea prin echivalent a obligaŃiilor din contractul de
comerŃ internaŃional.
7. Repararea prejudiciului (evaluarea legală).
8. Repararea prejudiciului (evaluarea judiciară).
9. Clauzele prestabilite ale contractului de comerŃ internaŃional.
10. Clauza penală în contractul de comerŃ internaŃional.
11. Efectele contractului de comerŃ internaŃional; obligaŃiile vân-
zătorului.
12. Efectele contractului de comerŃ internaŃional; obligaŃiile cum-
părătorului.

178
CAPITOLUL XI
REGIMUL JURIDIC AL INTERMEDIERII
ÎN COMERłUL INTERNAłIONAL

Un capitol însemnat, de o deosebită actualitate în dreptul


afacerilor, îl reprezintă activităŃile de intermediere. În dreptul român, ele
sunt reglementate de Legea nr. 102/1994 privind contractele de
intermediere, de art. 374-412 din Codul comercial român şi de
art. 1535-1539 din Codul civil. În relaŃiile internaŃionale, intermedierea
are la bază ConvenŃia asupra reprezentării în domeniul vânzării
internaŃionale, adoptată la Geneva în 1983 şi ConvenŃia asupra legii
contractelor de intermediere şi reprezentare, adoptată la Haga în 1977 şi
se aplică şi dispoziŃiile din legislaŃia română, menŃionate mai sus, dacă
acestea sunt compatibile cu operaŃiunile de comerŃ internaŃional.

§1. Contractul de mandat comercial


Este acel contract prin care o persoană, numită mandatar, se
obligă, în baza indicaŃiilor primite de la o altă persoană, numită
mandant, să trateze în numele acesteia, acte comerciale.
a) Obiectul specific al acestui contract constă, cu alte cuvinte, în
tratarea de afaceri pe seama mandantului. Actele încheiate trebuie să fie
de natură comercială atât pentru terŃi, cât şi pentru mandant.
b) Elementele specifice ale contractului de mandat comercial
sunt:
– mandatul comercial poate decurge din acordul de voinŃă al
părŃilor;
– reprezentarea este de natura contractului, şi nu de esenŃa lui,
întrucât mandatarul poate acŃiona în numele său propriu, dar pe seama
mandantului;
– mandatul comercial este întotdeauna un contract cu titlu oneros;

179
– mandatarul este împuternicit să întocmească toate actele
necesare operaŃiunii cu care a fost învestit, chiar dacă unele dintre ele nu
au fost prevăzute în mod expres;
– independenŃa de acŃiune a mandatarului permite angajarea
mandantului şi în cazul unei aparenŃe de reprezentare;
– mandatul comercial se revocă numai pentru motive temeinice.
Spre deosebire de dreptul civil, în materia comerŃului se aplică
teoria mandatului de interes comun. Partea lezată, ca urmare a revocării
mandatului, poate cere despăgubiri. Revocarea fiind unilaterală, partea
care este lezată nu este obligată să dovedească abuzul sau reaua-credinŃă
a părŃii care revocă mandatul.
c) Mandatarul poate fi agent, reprezentant sau curtier:
– agentul este un intermediar împuternicit să mijlocească în Ńară
sau în străinătate tranzacŃii comerciale. Activitatea agentului are
caracter profesional şi este independentă şi de durată;
– reprezentantul este un agent comercial căruia o firmă
producătoare sau comercială din Ńară sau străinătate îi încredinŃează
desfacerea mărfii;
– curtierul este un intermediar care se ocupă cu mijlocirea
încheierii contractelor comerciale, prin punerea în contact a celor doi
parteneri interesaŃi. El nu are activitate de curtaj permanentă, aceasta
desfăşurându-se pe baza unor ordine izolate. Curtierul nu încheie el
însuşi contractul, ci numai constată încheierea lui pe baza consim-
Ńământului părŃilor, iar dovada încheierii contractului se face prin
înregistrarea lui la intermediar.

§2. Contractul de comision


Este un contract prin care o persoană, numită comisionar, se
obligă să trateze acte de comerŃ în nume propriu, dar pe seama altei
persoane, numită comitent, în schimbul unei remuneraŃii. Contractul de
comision are două forme:
– comisionarul lucrează în nume propriu, dar în contul comiten-
tului;
– comisionarul acŃionează în numele comitentului.

180
Caracterele contractului de comision sunt:
• în raporturile dintre comisionar şi comitent există relaŃii de
mandat;
• comisionarul are calitatea de parte în raportul perfectat cu terŃul,
garantând executarea contractului;
• privilegiul comisionarului asupra bunurilor încredinŃate, ca o
garanŃie a creanŃelor împotriva comitentului.

§3. Intermedierea în dreptul anglo-saxon


Deoarece acest sistem de drept nu cunoaşte contractele de mandat
şi comision, intermedierea se desfăşoară prin instituŃia juridică, numită
agency.
Prin agency se înŃelege aşadar raportul ce se stabileşte în temeiul
împuternicirii date de o persoană, numită principal (patron), unei alte
persoane, agent, care acceptă să acŃioneze în numele său.
Raporturile juridice de agency se pot stabili printr-o înŃelegere
simplă, agreement. Prin contractul de agency, o persoană, numită agent,
se obligă să acŃioneze în numele altei persoane, numită principal sau
patron. Acest contract se încheie prin acordul părŃilor, iar agentul
trebuie să aibă o împuternicire reală sau acest acord poate rezulta dintr-o
prezumŃie legală, care se deduce din însăşi conduita părŃilor. Împuter-
nicirea agentului este aparentă, fiind creată de conduita principalului
faŃă de un terŃ. InstituŃia juridică, agency, este utilizată îndeosebi în
domeniul comerŃului internaŃional, agentul îndeplinind acte juridice sau
prestaŃii materiale sub controlul principalului, acŃionând pe seama sau în
interesul patronului, pe baza unei împuterniciri, numită authority, care
poate fi reală sau aparentă, cea reală poate fi expresă sau tacită.
a) În raport de gradul de control executat de principal (patron),
agentul poate fi agent-servant (sau independent) şi agent-contractor.
b) După felul prestaŃiei, poate fi: agent-general şi agent-special.
De reŃinut că un contract de agency îndeplineşte atât funcŃiile
contractului de mandat, cât şi funcŃiile contractului de comision.
PărŃile contractante ale unui asemenea contract au următoarele
obligaŃii:
• agentul are obligaŃia să acŃioneze conform promisiunii făcute;

181
• el trebuie să lucreze doar în folosul principalului (patronului) şi
să respecte instrucŃiunile primite;
• dacă este retribuit, el are obligaŃia să depună o anumită
diligenŃă;
• principalul (patronul) este obligat să transmită agentului toate
informaŃiile necesare şi să plătească suma stabilită pentru serviciile
prestate;
• pentru pierderile şi spezele suportate de agent, principalul este
obligat să acorde o indemnizaŃie;
• pentru serviciile efectuate de agent, principalul (patronul) are,
în limitele împuternicirii pe care a dat-o, atât o răspundere contractuală,
cât şi o răspundere delictuală;
• în ceea ce priveşte delictele civile, principalul răspunde numai
pentru actele ilicite săvârşite de către agentul-servant.
c) Brokerul este un agent comercial, care este reprezentantul
principalului, având dreptul să încheie tranzacŃii comerciale, fără a avea
însă posesia şi controlul bunurilor negociate. Firmele de brokeri asigură
desfacerea mărfurilor, garantează executarea dispoziŃiilor primite,
răspunde de calitatea mărfurilor şi de finanŃarea tranzacŃiilor realizate.
d) Factorul este acel intermediar, care lucrează în nume propriu,
vânzând mărfurile pe care i le încredinŃează principalul, având drept de
posesie şi de control asupra lor, vânzarea lor producând efecte asupra
terŃilor de bună-credinŃă.

§4. Dreptul aplicabil intermedierii de comerŃ internaŃional


În acest domeniu se aplică principiul Lex voluntatis (art. 73 şi 74
din Legea nr. 105/1992). PărŃile pot alege legea care să le cârmuiască
raportul juridic, iar dacă nu au stabilit legea aplicabilă, se vor aplica
normele conflictuale subsidiare. Dacă părŃile nu au convenit altfel,
raporturile dintre reprezentant şi mandatar, conform art. 93 alin. 1 din
Legea nr. 105/1992, vor fi cârmuite de legea statului, în care
intermediarul exercită împuternicirea. Acelaşi text legal arată că, în
cazul în care activitatea de intermediere este exercitată cu titlu
profesional, raporturile dintre reprezentat şi intermediar sunt cârmuite
de legea sediului său profesional. Dacă intermediarul are mai multe
sedii profesionale în state diferite, se va Ńine seama de sediul care are
182
legătura cea mai strânsă cu actele îndeplinite de mandatar sau
comisionar. Dacă reprezentarea are ca obiect un act de administrare sau
de dispoziŃie referitoare la un imobil, ea este cârmuită de legea situării
bunului (Lex rei sitae). Legea identificată, conform art. 93 din Legea
nr. 105/1992, trebuie să cuprindă existenŃa, întinderea, modificarea şi
încetarea puterilor intermediarilor, consecinŃele depăşirii acestor puteri
sau folosirii lor abuzive, facultăŃile intermediarului de a delega puterile
şi de a desemna un intermediar adiŃional sau substituit, clauza de
neconcurenŃă, cazurile de prejudicii care urmează să fie reparate. Prin
excepŃie de la dispoziŃiile art. 94 din Legea nr. 105/1992, modul de
executare a împuternicirii se va face conform condiŃiilor impuse de
legea statului unde are loc executarea (Lex loci executionis). Această
lege va coincide cu Lex contractus, numai dacă împuternicirea se va
pune în aplicare în Ńara de sediu a intermediarilor.

§5. Aquis-ul comunitar în domeniul intermedierii


Creşterea volumului comerŃului internaŃional, în general, şi
promovarea produselor, capitalurilor şi serviciilor în statele membre ale
Uniunii Europene se efectuează şi prin intermediul agenŃilor comerciali.
AtenŃia pe care o acordă Uniunea Europeană agenŃilor comerciali
este de maximă importanŃă, deoarece prin aceştia se reduce concurenŃa
şi, concomitent, are loc o integrare mai strânsă a pieŃelor de desfacere.
Întrucât statutul juridic al agenŃilor comerciali este reglementat de
legislaŃia internă a statelor membre, s-a manifestat preocuparea pentru
armonizarea reglementărilor, îndeosebi cele care reglementează
raporturile juridice dintre, agenŃi şi patroni, cu scopul de a le majora
eficacitatea.
AgenŃii comerciali sunt persoane fizice sau juridice care îşi
asumă obligaŃia de a negocia vânzarea sau cumpărarea unor mărfuri în
contul altei persoane, numite patron.
În raportul dintre agent şi patron esenŃial este că primul acŃionează
în contul şi în numele patronului, fără a-şi asuma însă propria sa
răspundere în cadrul tranzacŃiei respective.
Luând în considerare unele tendinŃe manifeste, care puteau afecta
stabilitatea şi legătura permanentă dintre agent şi patron, Consiliul
ComunităŃilor Europene, la propunerea Comisiei şi cu avizul
183
Parlamentului European şi cel al Comitetului Economic şi Social, a
adoptat Directiva Consiliului 86/653/CEE din 18 decembrie 1986
privind coordonarea legislaŃiilor statelor membre referitoare la agenŃii
comerciali independenŃi, având ca motivare următoarele considerente:
• întrucât restricŃiile în calea libertăŃii de stabilire şi a libertăŃii de
a presta servicii privind activităŃile de intermediere în comerŃ, industrie
şi industriile artizanale au fost eliminate prin Directiva 64/244/CEE (4);
• întrucât diferenŃele dintre legislaŃiile naŃionale privind repre-
zentarea comercială afectează, în mod considerabil, condiŃiile de
concurenŃă şi de derulare a activităŃii respective în cadrul ComunităŃii şi
dăunează atât protecŃiei agenŃilor comerciali în raporturile cu comitenŃii
lor, cât şi siguranŃei tranzacŃiilor comerciale, iar diferenŃele respective
inhibă, în mod substanŃial, încheierea şi derularea contractelor de
reprezentanŃă comercială, în care comitentul şi agentul comercial au
sediul în state membre diferite;
• întrucât schimbul de mărfuri între statele membre trebuie să
aibă loc în condiŃii similare celor de pe PiaŃa Unică, iar acest lucru
necesită apropierea sistemelor juridice din statele membre în asemenea
măsură încât să satisfacă buna funcŃionare a PieŃei Comune;
• întrucât, în această privinŃă, regulile referitoare la conflictul
dintre legi nu înlătură, în materie de reprezentare comercială,
incompatibilităŃile sus-menŃionate şi nici nu ar putea s-o facă chiar dacă
ar fi uniformizate şi, prin urmare, că armonizarea propusă este necesară
făcând abstracŃie de existenŃa regulilor respective;
• întrucât, în această privinŃă, trebuie să se acorde prioritate
relaŃiei juridice dintre agentul comercial şi comitent; întrucât armo-
nizarea legilor statelor membre referitoare la agenŃii comerciali trebuie
să se facă luând în considerare principiile de la art.117 din Tratat şi
menŃinând îmbunătăŃirile deja făcute;
• întrucât ar trebui să se acorde perioade de tranziŃie suplimentare
anumitor state membre care trebuie să depună un efort deosebit pentru
a-şi adapta reglementările, în special cele legate de despăgubirea pentru
rezilierea contractului dintre comitent şi agentul comercial, conform
cerinŃelor prezentei Directive.
Prin agent comercial, în înŃelesul dat prin Directivă, se înŃelege
intermediarul care desfăşoară o activitate independentă şi care este în

184
permanenŃă autorizat să negocieze vânzarea sau cumpărarea produselor
în numele altei persoane, denumită comitent, sau să negocieze şi să
încheie astfel de tranzacŃii pentru şi în numele comitentului în cauză.
Agentul comercial nu include, în mod special:
• persoana care, în calitatea sa de angajat cu funcŃie superioară,
este împuternicit să contracteze angajamente care sunt obligatorii pentru
o companie sau asociaŃie;
• un partener care este autorizat legal să contracteze angajamente
care devin obligatorii pentru partenerii săi;
• un administrator judiciar, un lichidator sau un sindic.
DispoziŃiile prescrise de Directivă nu se aplică:
• agenŃilor comerciali ale căror activităŃi nu sunt plătite;
• agenŃilor comerciali, atunci când operează la bursa de mărfuri
sau pe piaŃa de mărfuri;
• organismului cunoscut sub denumirea de Crown Agents for
Overseas Governments and Administrations, înfiinŃat în Regatul Unit
în temeiul Legii privind agenŃii Coroanei din 1979, sau filialele
acestuia.
Fiecare stat membru are dreptul să prevadă că Directiva nu se
aplică acelor persoane care exercită activităŃi ale agentului comercial,
considerate secundare conform legislaŃiei statului membru respectiv.
În ceea ce priveşte drepturile şi obligaŃiile agentului, atunci când
îşi desfăşoară activitatea, agentul comercial trebuie să promoveze
interesele comitentului său şi să acŃioneze loial şi de bună-credinŃă. În
acest sens, agentul comercial trebuie, în mod special:
• să facă eforturile necesare pentru negocierea şi, după caz,
încheierea tranzacŃiilor de care a fost mandatat să se ocupe;
• să comunice comitentului său toate informaŃiile necesare pe
care le deŃine;
• să respecte instrucŃiunile rezonabile primite de la comitentul
său.
În relaŃiile sale cu agentul comercial, comitentul trebuie să
acŃioneze loial şi de bună-credinŃă. În mod corelativ, comitentul trebuie,
în mod special:
• să îi furnizeze agentului comercial documentaŃia necesară
referitoare la produsele în cauză;
185
• să obŃină pentru agentul său comercial informaŃiile necesare
pentru executarea contractului de agenŃie şi, în special, să îl înştiinŃeze
pe agentul comercial, într-o perioadă de timp rezonabilă, atunci când
anticipează că volumul tranzacŃiilor comerciale va fi cu mult mai mic
decât cel la care s-ar fi aşteptat în mod normal agentul comercial.
Pe lângă cele menŃionate, în plus, comitentul trebuie să îl
informeze pe agentul comercial, într-o perioadă de timp rezonabilă, cu
privire la acceptarea, refuzul sau orice neexecutare din partea sa, a
tranzacŃiei comerciale pe care agentul comercial a obŃinut-o pentru
comitent.
În ceea ce priveşte remuneraŃia, în absenŃa oricărui acord între
părŃi asupra acestei probleme şi fără să aducă atingere aplicării
dispoziŃiilor obligatorii ale statelor membre cu privire la nivelul
remuneraŃiei, agentul comercial are dreptul la remuneraŃia de care
agenŃii comerciali, numiŃi pentru comercializarea produsele care fac
obiectul contractului său de agenŃie, beneficiază în mod obişnuit în locul
în care acesta îşi desfăşoară activităŃile.
În lipsa unei astfel de uzanŃe, agentul comercial este îndreptăŃit să
primească o remuneraŃie rezonabilă, având în vedere toate aspectele
tranzacŃiei.
Orice parte din remuneraŃie, care variază în funcŃie de numărul
sau valoarea tranzacŃiilor comerciale, se consideră comision în sensul
prezentei Directive.
Agentul comercial are dreptul la comision pentru tranzacŃiile
comerciale încheiate în termenul prevăzut în contractul de agenŃie dacă:
• tranzacŃia a fost încheiată ca rezultat al acŃiunii sale;
• tranzacŃia a fost încheiată cu un terŃ pe care acesta 1-a câştigat
anterior în calitate de client pentru tranzacŃii de acelaşi fel.
De asemenea, agentul comercial are dreptul la comision pentru
tranzacŃiile încheiate în termenul prevăzut în contractul de agenŃie,
atunci când:
• i se încredinŃează o anumită zonă geografică sau un anumit
grup de clienŃi;
• deŃine exclusivitate pentru o anumită zonă geografică sau un
anumit grup de clienŃi, şi atunci când tranzacŃia a fost încheiată,
împreună cu un client care aparŃine zonei sau grupului respectiv.

186
Agentul are dreptul la comision pentru tranzacŃiile comerciale
încheiate după expirarea contractului de agenŃie dacă:
• tranzacŃia este, în principal, rezultatul eforturilor agentului
comercial în perioada de derulare a contractului de agenŃie şi dacă
tranzacŃia a fost încheiată într-un termen rezonabil de la expirarea
contractului;
• comanda terŃei părŃi a ajuns la comitent sau la agentul comercial
înainte de expirarea contractului de agenŃie.
Comisionul devine exigibil de îndată ce şi în măsura în care una
din următoarele condiŃii este îndeplinită:
• comitentul a executat tranzacŃia;
• comitentul ar fi trebuit să execute tranzacŃia, potrivit înŃelegerii
cu terŃul;
• terŃul a executat tranzacŃia.
Comisionul devine exigibil cel mai târziu atunci când terŃul şi-a
executat partea sa din tranzacŃie sau ar fi trebuit să o facă în cazul în
care comitentul şi-a executat partea sa de tranzacŃie, aşa cum ar fi
trebuit.
Comisionul se plăteşte cel mai târziu în ultima zi din luna
următoare trimestrului în care comisionul devine exigibil.
Dreptul la comision se poate stinge numai dacă şi în măsura în
care:
• s-a stabilit că nu va fi executat contractul dintre terŃ şi comitent;
• acest fapt este rezultatul unei clauze pentru care comitentul nu
este vinovat.
Orice comision primit deja de agentul comercial se rambursează,
dacă dreptul la acest comision s-a stins. Comitentul transmite agentului
său comercial o situaŃie a comisionului exigibil cel mai târziu în ultima
zi din luna următoare trimestrului în care comisionul devine exigibil.
Această situaŃie va stabili principalele componente folosite la calcularea
valorii comisionului.
Agentul comercial are dreptul să ceară să i se asigure toate
informaŃiile şi, în special, un extras din evidenŃele contabile, pe care
comitentul său le deŃine şi de care are nevoie pentru a verifica valoarea
comisionului ce i se cuvine. Precizăm că prezenta Directivă nu intră în
contradicŃie cu dispoziŃiile interne ale statelor membre care recunosc
187
dreptul agentului comercial de a verifica evidenŃele contabile ale
comitentului.
În ceea ce priveşte încheierea şi rezilierea contractului de agenŃie,
sunt de făcut următoarele sublinieri:
1. Fiecare parte are dreptul să primească de la cealaltă parte, la
cerere, un document scris, în care sunt stabilite clauzele contractului de
agenŃie, inclusiv toate clauzele convenite ulterior. RenunŃarea la acest
drept nu este permisă.
De asemenea, fără să se aducă atingere acestei dispoziŃii, fiecare
stat membru poate să prevadă că un contract de agenŃie nu poate fi
valabil dacă nu este încheiat în scris.
2. Contractul de agenŃie pentru o perioadă fixă, care continuă să
fie derulat de ambele părŃi după expirarea perioadei respective, este
considerat un contract de agenŃie pe o perioadă nedeterminată.
3. Contractul de agenŃie, încheiat pe o perioadă nedeterminată,
poate fi reziliat de oricare dintre părŃi prin înştiinŃare.
Perioada de înştiinŃare este de o lună pentru primul an al derulării
contractului, de două luni pentru cel de-al doilea an început şi de trei
luni pentru cel de-al treilea an început şi pentru anii următori.
PărŃile nu pot conveni perioade de înştiinŃare mai scurte. Statele
membre pot fixa perioada de înştiinŃare la patru luni pentru cel
de-al patrulea an al derulării contractului, la cinci luni pentru cel
de-al cincilea an şi la şase luni pentru cel de-al şaselea an şi pentru anii
următori. Ele pot hotărî că părŃile nu au voie să convină asupra unor
perioade mai scurte.
În situaŃia în care părŃile cad de acord asupra unor perioade mai
lungi decât cele amintite, perioada de înştiinŃare pe care trebuie s-o
respecte comitentul nu este mai scurtă decât cea pe care trebuie s-o
respecte agentul comercial.
Dacă nu s-a convenit altfel de către părŃi, încheierea perioadei de
înştiinŃare trebuie să coincidă cu încheierea unei luni calendaristice.
Se impune să subliniem că dispoziŃiile prescrise de Directivă nu
afectează aplicarea legislaŃiei statelor membre prin care acestea prevăd
rezilierea imediată a contractului de agenŃie:
• dacă una din părŃi nu a reuşit să-i îndeplinească toate sau o parte
din obligaŃiile care îi revin;
• în situaŃii excepŃionale.
188
Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru despă-
gubirea agentului comercial după expirarea contractului de agenŃie, sau
compensarea acestuia pentru pierderile suferite.
Agentul comercial are dreptul la compensaŃie dacă şi în măsura în
care:
• a adus comitentului noi clienŃi sau a contribuit substanŃial la
creşterea volumului de afaceri întreprinse cu clienŃii existenŃi, iar
comitentul continuă să obŃină beneficii substanŃiale din afacerile cu
aceşti clienŃi şi plata acestei compensaŃii este echitabilă având în vedere
toate împrejurările şi, în special, comisionul pierdut de agentul comer-
cial în afacerea cu clienŃii. Statele membre pot să prevadă ca astfel de
împrejurări includ şi aplicarea sau nu a unei clauze de interdicŃie
comercială;
• volumul compensaŃiei nu poate depăşi echivalentul unei
compensaŃii pe un an de zile calculat din remuneraŃia anuală medie a
agentului comercial în ultimii cinci ani şi, dacă respectivul contract
datează de mai puŃin de cinci ani, compensaŃia se calculează cu ajutorul
mediei din perioada respectivă;
• acordarea acestei compensaŃii nu îl poate împiedică pe agentul
comercial să obŃină daune-interese.
Agentul comercial are dreptul la compensaŃii pentru pierderile
suferite în urma rezilierii relaŃiilor sale cu comitentul. Se consideră că
aceste pierderi apar, în special, atunci când rezilierea are loc în
condiŃiile în care:
• nu s-a plătit agentului comercial comisionul care i s-ar fi
cuvenit pentru buna îndeplinire a contractului de agenŃie, în timp ce
comitentul obŃine beneficii substanŃiale legate de activitatea agentului
comercial;
• agentul comercial a fost pus în imposibilitatea să amortizeze
costurile şi cheltuielile pe care le-a suportat pentru îndeplinirea
contractului de agenŃie la sugestia comitentului.
Dreptul la compensaŃie sau la compensaŃie pentru pierderi poate fi
exercitat şi atunci când contractul de agenŃie este reziliat ca urmare a
decesului agentului comercial.
Agentul comercial îşi pierde dreptul la compensaŃie pentru
pierderi în cazurile menŃionate anterior, dacă, în decurs de un an de la

189
rezilierea contractului, nu l-a înştiinŃat pe comitent că intenŃionează să
beneficieze de drepturile sale.
CompensaŃia sau despăgubirea menŃionate nu se plătesc în
următoarele cazuri:
• comitentul a reziliat contractul de agenŃie datorită neîndeplinirii
obligaŃiilor contractuale de către agentul comercial, fapt care ar justifica
rezilierea imediată a contractului de agenŃie conform legislaŃiei
naŃionale;
• agentul comercial a reziliat contractul de agenŃie şi această
reziliere nu este justificată de nişte cauze care pot fi atribuite
comitentului sau din motive de vârstă, infirmitate sau boală a agentului
comercial şi pentru care acestuia nu i se poate cere, în mod obiectiv, să
îşi continue activităŃile;
• agentul comercial, cu acceptul comitentului, îşi încredinŃează
drepturile şi obligaŃiile contractuale unei alte persoane.
ÎnŃelegerea care restricŃionează activităŃile de afaceri ale agentului
comercial în urma rezilierii contractului de agenŃie se numeşte clauză
de interdicŃie comercială. Această clauză de interdicŃie comercială este
valabilă numai dacă şi în măsura în care sunt îndeplinite, cumulativ,
următoarele condiŃii:
• a fost încheiată în scris;
• se referă la zona geografică sau la grupul de clienŃi şi zona
geografică încredinŃate agentului comercial şi la tipul de mărfuri care
fac obiectul contractului de agenŃie.
Clauza de interdicŃie comercială nu este valabilă mai mult de doi
ani de la expirarea contractului de agenŃie, cu precizarea că prevederile
amintite nu aduc atingere dispoziŃiilor din legislaŃia naŃională care
impune alte restricŃii asupra valabilităŃii sau caracterului executoriu al
clauzei de interdicŃie comercială sau care permit instanŃelor să reducă
obligaŃiile părŃilor care rezultă dintr-un astfel de acord.

190
Bibliografie:
1. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 98-113.
2. Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei Chemarea,
Iaşi, 1992.
3. Ion Turcu, Liviu Pop, Contracte comerciale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
4. T.R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 142-145.
5. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 259-270.
6. Victor Babiuc, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2001, p. 101-108.
*** Directiva Consiliului ComunităŃilor Europene
nr. 86/653/CEE din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislaŃiilor
statelor membre referitoare la agenŃii comerciali independenŃi.

Teme pentru referate:


1. Caracteristicile principale ale contractului de mandat comercial
internaŃional.
2. ObligaŃiile mandantului şi ale mandatarului.
3. Agentul, reprezentantul şi curtierul în comerŃul internaŃional.
4. DefiniŃia şi trăsăturile juridice ale contractului de comision
internaŃional.
5. Drepturile şi obligaŃiile comitentului şi ale comisionarului.
6. Formele contractului de comision internaŃional.
7. Contractul de agency.
8. ObligaŃiile principalului şi ale agentului.

191
CAPITOLUL XII
CONTRACTUL DE VÂNZARE DE MĂRFURI

Aspecte introductive
Contractul de vânzare-cumpărare este instrumentul juridic prin
care o parte, numită vânzător, dă unei alte persoane, denumită
cumpărător, în schimbul unui preŃ, o anumită marfă. Textul legal de
reglementare a vânzării-cumpărării este art. 1294 din Codul civil.
Vânzarea-cumpărarea poate îmbrăca un caracter civil, dar şi comercial.
În cazul în care această operaŃiune este comercială, legea aplicabilă este
cea comercială şi pe cale de consecinŃă se vor aplica regulile privind
preŃul, curgerea de drept a dobânzilor, solidaritatea co-debitorilor,
imposibilitatea acordării unui termen de graŃie şi interzicerea exercitării
retractului litigios.

O categorie aparte de contracte sunt cele de vânzare-cumpărare


întâlnite în comerŃul internaŃional la care vom face referire în
continuare, mult mai pe larg, întrucât în lumea modernă, cu greu se
poate face acum distincŃie între contractele de vânzare-cumpărare din
dreptul intern şi cele de comerŃ internaŃional.

DefiniŃia contractului de vânzare în comerŃul internaŃional


Acest tip de contract este cel mai des întâlnit în practica relaŃiilor
comerciale internaŃionale la care comercianŃii (persoane fizice şi
societăŃile comerciale) recurg în mod curent, de aici rezultând impor-
tanŃa cunoaşterii de către cei interesaŃi a clauzelor acestor contracte,
precum şi ce anume solicită formarea, interpretarea şi executarea lor în
comerŃul internaŃional.
Contractul de vânzare-cumpărare în comerŃul internaŃional este
instrumentul juridic prin care un comerciant, numit vânzător, transmite
192
unei alte persoane, care îşi are domiciliul sau sediul în alt stat, numită
cumpărător, dreptul său de proprietate asupra unuia sau mai multor
bunuri determinate ori alte drepturi (de creanŃă sau reale), în schimbul
unei anumite sume de bani, numită preŃ.

Caracteristicile contractului de vânzare în comerŃul


internaŃional
Acest instrument juridic, prin care se derulează importante
operaŃiuni comerciale internaŃionale de transmitere de produse de la
producător la consumator, îmbracă, în primul rând, caracterele pe care
noi le-am întâlnit la contractele comerciale din dreptul comun, şi
anume:
– caracterul sinalagmatic (bilateral) întrucât generează, de la data
încheierii sale chiar, obligaŃiile reciproce în sarcina părŃilor contractante,
obligaŃia fiecărei părŃi avându-şi cauza juridică în obligaŃia celeilalte
părŃi;
– caracterul oneros – deoarece prin controlul respectiv fiecare
parte contractantă urmăreşte obŃinerea unei contraprestaŃii, în schimbul
obligaŃiei pe care şi-a asumat-o, în mod voluntar;
– caracterul comutativ, întrucât prin contractul respectiv una
dintre părŃi transmite celeilalte părŃi proprietatea asupra unui bun sau
drept al său, care îi aparŃine.
Pe de altă parte, contractul de vânzare în comerŃul internaŃional
prezintă şi caracterele juridice specifice care îl delimitează de
contractul de vânzare-cumpărare comercială de drept comun, şi anume
comercialitatea şi internaŃionalitatea:
– caracterul comercial îl califică pe deplin deoarece contractul de
vânzare-cumpărare în comerŃul internaŃional reglementează relaŃii care
apar în operaŃiunea juridică dintre comercianŃi, cu toate acestea
ConvenŃia de la Haga, privind vânzarea internaŃională de bunuri mobile
corporale din anul 1955, precum şi ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind
contractul de vânzare internaŃională de mărfuri nu fac distincŃia între
vânzare civilă şi vânzare internaŃională;
– caracterul internaŃional îi este conferit, în mod necesar, de
către prezenŃa elementului de extraneitate al operaŃiilor comerciale care

193
se efectuează între comercianŃi care îşi au sediul ori domiciliul în state
diferite sau marfa vândută traversează cel puŃin o frontieră statală.
Acestor două caracteristici specifice ale contractului de vânza-
re-cumpărare în comerŃul internaŃional, în doctrină, li se alătură, uneori,
şi unele criterii economice care, în optica noastră, nu prezintă interes, în
privinŃa efectelor şi folosirii contractului.

A. CONTRACTELE DE VÂNZARE ÎN COMERłUL


INTERNAłIONAL ÎN LUMINA CONVENłIEI NAłIUNILOR UNITE
ASUPRA CONTRACTELOR DE VÂNZARE INTERNAłIONALE DE
MĂRFURI
Principala reglementare internaŃională în materia vânzării
internaŃionale de mărfuri a fost adoptată la Viena în anul 1980. Ea
reprezintă o cale de mijloc, acceptată de principalele sisteme juridice
mondiale, în această materie. Astfel, convenŃia la care facem referire
este un compromis între dreptul anglo-saxon (common-law) şi cel
romano-germanic, ceea ce i-a asigurat aderenŃa mondială de care este
nevoie în materia vânzării internaŃionale de mărfuri, având în vedere că,
regulile uniforme aplicabile contractelor în acest domeniu, în scopul
accelerării schimburilor comerciale şi a stimulării tranzacŃiilor
internaŃionale, adoptă soluŃii moderne şi convenabile.

§1. Domeniile de aplicare ale ConvenŃiei de la Viena din anul 1980


a) Domeniul temporal de aplicare
ConvenŃia de vânzare internaŃională de mărfuri a intrat în vigoare
la data de 01.01.1988. łara noastră a aderat la această ConvenŃie prin
Legea nr. 24/1991, iar prevederile ConvenŃiei au devenit aplicabile
începând cu data de 01.01.1992, fără nicio rezervă ori declaraŃie din
partea României, ceea ce este un lucru pozitiv.
Precizăm că această ConvenŃie se aplică, pe plan internaŃional, de
la 01.01.1988, în ceea ce priveşte formarea contractului numai ofertelor
făcute după intrarea sa în vigoare faŃă de statele contractante, iar în ceea
ce priveşte executarea unor contracte încheiate după intrarea sa în
vigoare faŃă de aceleaşi state contractante, deci este exclus, din capul
locului, principiul retroactivităŃii prevederilor sale.

194
ConvenŃia de la Viena din 1980 a înlocuit ConvenŃia privind legea
uniformă asupra formării contractelor de vânzare internaŃională de
mobile corporale, alături de cea referitoare la legea uniformă privind
vânzarea internaŃională de obiecte mobile corporale, ambele încheiate la
Haga în anul 1964, şi la care Ńara noastră nu a aderat niciodată, din
considerente pe care nu le evidenŃiem.

b) Domeniul personal de aplicare (rationae personae)


În conformitate cu dispoziŃiile art.1 pct. 1 lit. a şi b din ConvenŃia
de la Viena din anul 1980, prevederile acesteia se aplică, în mod
alternativ, contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri. Astfel ea
va fi aplicabilă:
• Între părŃi care îşi au sediul în state contractante diferite
În acest context, prin state contractante se înŃeleg doar acelea
care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la ConvenŃia de la Viena din
anul 1980, conform prevederilor art. 91 al acesteia.
Este important de reŃinut că sediul trebuie să fie cunoscut de către
părŃile contractante, cel mai târziu până în momentul încheierii
contractului.
Pe de altă parte, ConvenŃia precizează că nu se va Ńine cont de
faptul că părŃile au sediul în state diferite, dacă acest lucru nu rezultă:
– din contractul de vânzare internaŃional de mărfuri;
– din tranzacŃiile anterioare încheiate între ele de către părŃi;
– din informaŃiile puse la dispoziŃie reciproc, în orice moment, de
asemenea anterior sau cu prilejul încheierii contractului.
În măsura în care o parte are mai multe sedii sociale, se va lua în
consideraŃie sediul care se află în cea mai strânsă legătură cu contractul
şi executarea acestuia. Pentru aceasta se va lua în consideraŃie toate
împrejurările cunoscute ori avute în vedere de către părŃi, anterior sau
cu prilejul încheierii contractului respectiv.
În situaŃia în care o parte nu are sediu, criteriul care va fi utilizat
va fi cel al reşedinŃei sale obişnuite. Potrivit aceleaşi dispoziŃii nu sunt
relevante şi nu vor fi luate în consideraŃie, în activităŃile de aplicare
corectă a convenŃiei, naŃionalitatea părŃilor, caracterul civil sau
comercial al părŃilor ori al contractului.

195
Dacă norma conflictuală aplicabilă în domeniul vânzării interna-
Ńionale de mărfuri face parte din dreptul nostru intern, atunci sediul unei
părŃi va fi identificat prin prisma prevederilor art. 40 din Legea
nr. 105/1992, care reglementează raporturile de drept internaŃional
privat.
• ConvenŃia de la Viena din anul 1980 se aplică, conform
dispoziŃiilor art. 1 pct. 1 lit. b, de asemenea, atunci când „normele de
drept internaŃional privat conduc la aplicare legii unui stat contractant”.
Prin această formulare, prin trimiterea la norme de drept
internaŃional privat al Ńării forului (lex fori), convenŃia devine aplicabilă
deşi niciuna sau numai una dintre părŃi îşi are sediul pe teritoriul unui
stat contractant.
În acest domeniu personal de aplicare al convenŃiei, întrucât
aceasta nu face distincŃia necesară, putem întâlni două ipoteze, în raport
de criteriul ales, după cum urmează:
– subiectiv, potrivit căruia părŃile contractante, prin voinŃa lor şi
printr-o clauză contractuală pot trimite la legea unui stat contractant ca
lex voluntatis;
– obiectiv, potrivit căruia se poate trimite la legea unui stat
contractant, atunci când marfa care face obiectul contractului se află în
tranzit internaŃional, ori putem vorbi despre locul încheierii ori
executării contractului, în state diferite.
În afara acestor aspecte, să mai reŃinem că, în cazul în care statul
român este lex causae, devin aplicabile dispoziŃiile art. 1 pag. 1 lit. b
din ConvenŃia de la Viena din anul 1980, întrucât respectivul document
de drept internaŃional privat acceptă autonomia de voinŃă a părŃilor, iar
în lipsa acesteia un contract va fi supus legii statului cu care prezintă
legăturile cele mai strânse, potrivit dispoziŃiilor art. 73 şi 77 din Legea
nr. 105/1992.

c) Domeniul material de aplicare (rationae materiae)


ConvenŃia de la Viena din anul 1980 are ca obiect de
reglementare, după cum ştim, numai contractele de vânzări
internaŃionale de mărfuri. Deşi nu este definit un astfel de contract de
vânzare, acesta poate fi cu uşurinŃă identificat deoarece trăsăturile sale

196
caracteristice sunt evidenŃiate din reglementarea şi din enumerarea
obligaŃiilor părŃilor contractante, prin art. 30 şi 53 din ConvenŃie.
Nici noŃiunea de marfă nu este definită, însă, având în vedere că
prevederile din ConvenŃie le înlocuieşte pe cele ale ConvenŃiei de la
Haga din anul 1964, referitoare la bunuri mobile corporale, rezultă că,
se face referire la aceleaşi vânzări de bunuri mobile corporale.
În acest caz, putem spune că domeniul de aplicare al ConvenŃiei
vizează două categorii de situaŃii distincte, şi anume:
1) enumerarea tipurilor speciale de contracte de vânzare
internaŃională de mărfuri în raport de obiectul lor care:
1.1) formează obiectul ConvenŃiei;
1.2) nu formează obiectul ConvenŃiei;
2) indică aspectele referitoare la contractele de vânzare care intră
sub incidenŃa convenŃiei la care facem referire:
2.1) Sunt considerate vânzări internaŃionale, care intră în
prevederile ConvenŃiei de la Viena din anul 1980, „contractele de
furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate sau produse, în afară de
cazul în care partea care le comandă furnizează o parte esenŃială din
elementele materiale necesare acestei fabricări sau produceri”.
Cu alte cuvinte, numai bunurile viitoare pot face obiectul
contractului dacă sunt determinate sau determinabile şi, pe de altă parte,
nu fac obiectul convenŃiei, contractele de vânzare tip lohn, de antrepriză
şi celor asimilate acestora.
2.2) ConvenŃia de la Viena din anul 1980 nu cârmuieşte, din punct
de vedere juridic, următoarele tipuri speciale de vânzări:
– „de mărfuri cumpărate pentru folosinŃă personală, familială sau
casnică, în afară de cazul în care vânzătorul, în orice moment, înainte de
încheiere sau cu ocazia încheierii contractului n-a ştiut sau nu s-a
considerat că ştie că aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de
folosinŃă. RaŃiunea acestei excepŃii este justificată deoarece astfel de
operaŃiuni nu constituie niciodată acte de comerŃ. ConvenŃia va fi totuşi
aplicabilă şi în astfel de situaŃii dacă vânzătorul nu a ştiut sau se
consideră că nu putea să ştie că bunurile respective urmează a avea o
destinaŃie personală, familiară sau casnică;
– la licitaŃii, întrucât acest tip de vânzări sunt supuse unor
reglementări speciale, existând, de asemenea, posibilitatea ca un

197
cumpărător să poată rămâne neidentificat până în momentul adjudecării,
dacă operaŃiunea are sau nu un caracter internaŃional;
– „de sechestru sau efectuarea în orice alt mod de către autorităŃile
judiciare”. Această excepŃie se impune, având în vedere existenŃa, în
sistemele naŃionale de drept a unor norme speciale de reglementare cu
caracter imperativ, expresie a interesului autorităŃii statale în acest
domeniu;
– „de valori mobiliare, de efecte de comerŃ şi monede”.
Justificarea excepŃiei este că şi acestea fac obiectul unor reglementări
speciale în dreptul naŃional al statelor. Dacă prin valoare mobiliară se
înŃelege şi o creanŃă, rezultă că o cesionare de creanŃă este excepŃie de la
aplicarea ConvenŃiei;
– de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave. ReŃinem că
exceptarea acestora de la aplicarea dispoziŃiilor ConvenŃiei este dată de
faptul că, unele sisteme de drept le asimilează cu bunurile imobile şi le
conferă un regim juridic de circulaŃie special;
– de electricitate, întrucât acest fel de energie este nepalpabil, deci
imaterial şi nu poate fi cuantificat;
Se impune evidenŃierea faptului că excepŃiile trecute în revistă
trebuie interpretate restrictiv, având prioritate prezumŃia de aplicare a
ConvenŃiei între părŃile contractante.
ConvenŃia de la Viena din anul 1980 nu cârmuieşte toate aspectele
privind contractul de vânzare internaŃional de mărfuri, deoarece
negocierile efectuate până la adoptarea sa nu au stabilit reguli uniforme
cu privire la acest tip de contract, sub toate aspectele care se impun, din
punct de vedere legal. Din aceste considerente, ConvenŃia reglemen-
tează exclusiv formarea contractului de vânzare internaŃional şi drep-
turile şi obligaŃiile la care un astfel de contract dă naştere între vânzător
şi cumpărător.
Potrivit art.4 lit. a şi b din ConvenŃie, având în vedere importanŃa
în materie a voinŃei părŃilor, precum şi a practicii devenite tradiŃionale în
vânzările internaŃionale de mărfuri nu intră sub incidenŃa Regulilor
uniforme ale ConvenŃiei la care facem referire:
– validitatea contractului, clauzele acestuia şi uzanŃele;
– efectele pe care contractul poate să le aibă asupra proprietăŃii
mărfurilor vândute.

198
De asemenea, conform art. 5, ConvenŃia nu se aplică răspunderii
vânzătorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui
(cumpărătorului sau unui terŃ) de către mărfurile vândute.

B. INTERPRETAREA, FORMA ŞI PROBA CONTRACTELOR DE


VÂNZARE INTERNAłIONALĂ DE MĂRFURI
§1. Interpretarea contractului
Odată cu elaborarea de Reguli Uniforme în materie de vânzări
internaŃionale de mărfuri, au fost stabilite şi anumite reguli cu privire la
interpretare, astfel încât această importantă activitate să ducă la aceleaşi
concluzii şi să se poată realiza apropierea necesară între practicile
tradiŃionale în comerŃul internaŃional.
1.1. Reguli de interpretare a ConvenŃiei de la Viena din anul 1980
În conformitate cu prevederile art. 7 pct. 1 la interpretarea
ConvenŃiei trebuie să se Ńină seama „de caracterul său internaŃional şi de
necesitatea de a promova respectul bunei-credinŃe în comerŃul
internaŃional”. Invocările principiului bona fides între principiile şi
regulile de bază ale interpretării în materia vânzărilor internaŃionale de
mărfuri nu este întâmplătoare dintr-o motivaŃie uşor de dedus. Astfel,
acele probleme care intră sub incidenŃa ConvenŃiei şi care nu sunt
rezolvate, în mod expres, de către prevederile acesteia vor fi
reglementate potrivit principiilor generale din care ea se inspiră, deci
buna-credinŃă se alătură egalităŃii părŃilor, avantajului reciproc, elimi-
nării obstacolelor juridice în schimburile internaŃionale şi toate acestea
convergând către favorizarea dezvoltării comerŃului internaŃional.
1.2. În lumina ConvenŃiei, indicaŃiile, precum şi celelalte mani-
festări ale unei părŃi trebuie interpretate după intenŃia acesteia, când
cealaltă parte cunoaşte sau nu putea ignora această intenŃie. Mai mult
chiar, în situaŃia în care intenŃia uneia dintre părŃi nu poate fi stabilită,
indicaŃiile şi celelalte manifestări de voinŃă ale acestora „trebuie inter-
pretate potrivit cu semnificaŃia pe care le-ar fi acordat-o o persoană
rezonabilă, cu aceeaşi pregătire ca cealaltă parte, aflată în aceeaşi
situaŃie”.
Ca atare, pentru ca în cele din urmă contractul de vânzare
internaŃională de mărfuri să îşi producă efectele scontate, se poate

199
recurge atât la interpretarea prin criteriile de ordin obiectiv, cum sunt
uzanŃele şi obişnuinŃele părŃilor, cât şi la criterii de ordin subiectiv, care
Ńin de comportamentul anterior al părŃilor, precum şi din cel desprins
din negocierile avute între ele.
1.3. Tot în vederea interpretării, părŃile contractante sunt legate
prin uzanŃele la care ele au consimŃit şi de obişnuinŃele care s-au stabilit
între ele dispune ConvenŃia. În consecinŃă, în ceea ce priveşte uzanŃele,
în afară de ConvenŃia contrară, se consideră că părŃile s-au referit, în
mod tacit, în contract, şi pentru formarea sa, la orice uzanŃă pe care o
cunoşteau ori ar fi trebuit să o cunoască şi care, în domeniul comerŃului
internaŃional, este de notorietate şi respectată de către părŃi în
contractele de acelaşi tip încheiate în domeniul respectiv. Mai mult
chiar, prevederile art. 9 pct. 1 din ConvenŃie exprimă posibilitatea
aplicării uzanŃelor comerciale internaŃionale pe baza voinŃei tacite ori
prezumate a părŃilor contractante.

§2. Formarea contractului de vânzare internaŃională de mărfuri


ConvenŃia de la Viena din anul 1980 stipulează, în mod expres, în
baza principiului consensualismului, cu privire la forma contractului,
următoarele:
− acesta nu trebuie încheiat şi nici constatat în scris şi, de
asemenea, nu trebuie supus nici unei alte condiŃii de formă;
− modificarea sau rezilierea (rezoluŃiunea) contractului se poate
realiza prin acordul amiabil al părŃilor, fără nicio altă condiŃie de formă;
− contractul scris care conŃine o dispoziŃie ce stipulează că orice
modificare sau reziliere (rezoluŃiune) amiabilă, trebuie făcută în scris nu
poate fi modificat sau reziliat într-o altă formă.

§3. Proba contractului de vânzare internaŃională de mărfuri


Potrivit prevederilor convenŃionale, un contract poate fi probat
prin orice mijloace, inclusiv prin proba testimonială. Se consacră astfel,
principiul libertăŃii probei contractului (din punct de vedere termi-
nologic, se impune precizarea că înscrisul pot fi considerate şi
mijloacele moderne de comunicare: fax, telex, telegramă, e-mail).

200
§4. Încheierea contractului de vânzare internaŃională de mărfuri
Procesul complex de încheiere a unui contract de această factură
cuprinde trei etape, toate de aceiaşi importanŃă, având în vedere
consimŃământul părŃii, şi anume: oferta, acceptarea ofertei şi încheierea
propriu-zisă a contractului, precum şi modificarea şi rezoluŃiunea
(rezilierea) unui astfel de contract.

C. OFERTA
DefiniŃie
După cum se cunoaşte, prin ofertă, în dreptul comerŃului
internaŃional, se înŃelege propunerea de încheiere a unui contract
adresată de către un comerciant unui alt comerciant. În lumina
ConvenŃiei de la Viena din anul 1980, pentru a fi considerată valabilă, o
ofertă trebuie să îndeplinească anumite condiŃii, după cum urmează:
– să fie adresată unuia sau mai multor persoane determinate;
– să fie suficient de precisă, cu alte cuvinte să conŃină denumirea
mărfurilor şi, de asemenea, în mod expres sau implicit, cantitatea şi
preŃul ori să cuprindă informaŃii care să permită determinarea lor;
– să rezulte, în mod nemijlocit, din ea voinŃa ofertantului de a se
angaja, în cazul acceptării, adică propunerea făcută, să fie un
angajament cu conotaŃii juridice.
Momentul producerii efectelor ofertei
Oferta făcută îşi produce efectele, aşa cum stipulează ConvenŃia,
în art. 15 pct. 1, în momentul ajungerii sale la destinatar, atunci când
este făcută în mod verbal sau când este predată destinatarului însuşi,
prin orice mijloace.
Retractarea şi revocarea ofertei
Oferta, odată făcută, poate fi retractată, chiar dacă este
irevocabilă, dacă ajunge la destinatar înainte sau în acelaşi timp cu
oferta. ConvenŃia de la Viena face distincŃie între retractare şi revocare,
datorită momentului manifestării în timp a fiecăruia dintre ele astfel:
– retractarea există atunci când renunŃarea ofertantului ajunge la
destinatar cel mai târziu în acelaşi timp cu oferta;

201
– revocarea intervine după momentul ajungerii la destinatar, până
la încheierea contractului. Totuşi, în ceea ce priveşte revocarea, aceasta
nu poate opera oricând, cu alte cuvinte, regula revocabilităŃii are şi
unele excepŃii. Astfel, revocarea nu este posibilă dacă:
– se prevede că este irevocabilă, fie prin stabilirea unui anumit
termen determinat pentru acceptare, fie în alt fel;
– dacă este rezonabil pentru destinatar să considere oferta ca fiind
irevocabilă şi dacă a acŃionat în consecinŃă, derulând unele activităŃi
care să îi dea curs. Ca să se stabilească intenŃia acceptantului ori a unei
persoane rezonabile care se găseşte în situaŃia acestuia, vor fi luate în
consideraŃie, negocierile, precum şi uzanŃele şi obişnuinŃele. Se mai
impune să precizăm că, chiar dacă oferta este irevocabilă, efectele sale
încetează atunci când neacceptarea sa de către destinatar ajunge la
ofertant, potrivit teoriei recepŃiei, în ceea ce priveşte momentul
producerii de efecte de către refuzul destinatarului de a o accepta.

D. ACCEPTAREA OFERTEI
DefiniŃie
Acceptarea unei oferte făcute se concretizează fie printr-o
declaraŃie sau o altă formă de manifestare a voinŃei destinatarului din
care rezultă acordul său cu privire la oferta care i s-a făcut.
Potrivit prevederilor art. 18 pct. 1 din ConvenŃia de la Viena din
anul 1980, tăcerea sau inacŃiunea, prin ele însele, nu pot constitui o
acceptare a ofertei făcute, adică, cu alte cuvinte, nu au efecte juridice,
dar nu sunt excluse, întru totul, în această privinŃă, şi unele excepŃii
stabilite, astfel:
– de anumite texte legale;
– de către voinŃa părŃilor contractante;
– de uzanŃe sau obişnuinŃele stabilite între părŃi.

Momentul producerii efectelor acceptării


Momentul producerii efectelor acceptării ofertei este esenŃial în
ceea ce priveşte încheierea contractului de vânzare internaŃională de
mărfuri. În această privinŃă, ConvenŃia distinge două modalităŃi de
acceptare a ofertei: expresă ori tacită.

202
a) Acceptarea expresă a ofertei
Şi în cazul acceptării exprese a ofertei de a contracta se impune a
se face o nouă distincŃie, după cum formarea contractului de vânzare de
mărfuri internaŃional are loc între părŃi contractante prezente sau între
părŃi contractante absente.
• În cazul părŃilor contractante prezente (inter presentes)
Potrivit prevederilor ConvenŃiei, o ofertă de a contracta, făcută
verbal, trebuie acceptată imediat, cu excepŃia cazului în care din
împrejurări a rezultat contrariul.
• În ipoteza contractului între părŃi contractante absente (inter
absentes) este valabilă regula potrivit căreia acceptarea ofertei produce
efecte în momentul în care indicaŃia de acceptare parvine ofertantului,
caz în care operează sistemul recepŃiei.
Se exceptează de la această regulă împrejurarea că dacă indicaŃia
de acceptare nu parvine ofertantului, în termenul de acceptare stipulat
de el, sau în lipsa unei asemenea stipulaŃii, în cadrul unui termen
rezonabil, Ńinând cont de împrejurările tranzacŃiei şi de rapiditatea
mijloacelor de comunicare utilizate de către ofertant, după cum solicită
ConvenŃia pe care o examinăm.

b) Acceptarea tacită a ofertei


În conformitate cu prevederile art. 18 pct. 3 din ConvenŃia de la
Viena din anul 1980, prin acceptarea tacită trebuie să se înŃeleagă
îndeplinirea, de către destinatarul ofertei, a unui act prin care el poate
atesta că acceptă respectiva ofertă, fără însă a comunica acest act
ofertantului. Ca atare, în lumina acestei formulări convenŃionale, reiese
că oricare manifestare din care se desprinde intenŃia deŃinătorului ofertei
de a o accepta poate fi considerată o acceptare tacită, însă această inten-
Ńie de acceptare trebuie să rezulte, neîndoielnic, atât în temeiul ofertei,
dar şi al uzanŃelor şi al obişnuinŃelor convenite între părŃile contractante.
Se consideră că momentul producerii efectelor de către actul de
acceptare tacită este cel în care actul este îndeplinit, însă este absolut
necesar ca actul de acceptare tacită să se petreacă înăuntru termenului
de acceptare indicat de către ofertant. În lipsa acestuia, acceptarea tacită
trebuie să aibă loc într-un termen rezonabil, sens în care se va lua în

203
consideraŃie împrejurările negocierii şi rapiditatea mijloacelor de
comunicare la care ofertantul a recurs.

c) Termenele de acceptare a ofertei


În situaŃia în care ofertantul a stabilit un termen pentru acceptare
acesta se calculează, potrivit dispoziŃiilor convenŃionale, în mod diferit,
în funcŃie de mijlocul de transmitere a ofertei la care a recurs ofertantul,
astfel:
− dacă termenul de acceptare a ofertei a fost stabilit printr-o
telegramă, acesta începe să curgă din momentul predării telegramei la
oficiul poştal;
− dacă termenul de acceptare a fost stabilit printr-o scrisoare, el
va fi calculat de la data la care apare pe oferta scrisă sau dacă ea nu a
fost menŃionată, de la data ştampilei poştale pusă pe plic;
− dacă termenul a fost stabilit de către ofertant prin telefon, telex,
fax, e-mail el va curge din momentul în care oferta a ajuns la destinatar.
Sunt cuprinse în perioada în care curge termenul de acceptare a
ofertei atât zilele nelucrătoare, cât şi cele de sărbătoare. În situaŃia în
care notificarea nu a ajuns la ofertant în ultima zi a termenului de
acceptare, deoarece acesta s-a împlinit într-o zi nelucrătoare sau de
sărbătoare, de la sediul ofertantului, termenul va fi prelungit, de drept,
până la prima zi lucrătoare care urmează.

d) Acceptarea tardivă a ofertei


Prin acceptare tardivă se înŃelege că răspunsul de acceptare al
destinatarului ofertei a ajuns la sediul ofertantului după ce a expirat
termenul stipulat de ofertant sau a termenului rezonabil, Ńinând cont de
împrejurările tranzacŃiei şi de rapiditatea mijloacelor de comunicare
utilizate de către ofertant.
Când se discută despre efectele acceptării tardive se impune a se
distinge dacă există ori nu o culpă din partea acceptantului:
– o acceptare tardivă, pricinuită de culpa acceptantului produce
efecte ca acceptare propriu-zisă numai dacă acceptantul îl informează
pe acceptant, fără întârziere, că acesta este de acord cu ea, fie verbal fie
printr-un aviz;
– dacă un înscris ori o scrisoare, conŃinând o acceptare tardivă,
denotă că a fost expediată în astfel de condiŃii încât, dacă transmiterea ar
204
fi fost regulată, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivă
produce efecte ca o acceptare regulată, în afară de cazul în care, fără
întârziere, ofertantul îl informează pe destinatarul ofertei că el consideră
oferta ca devenită caducă, fie verbal, fie printr-un un aviz pe care îl
adresează în acest scop celeilalte părŃi.

e) Retractarea acceptării ofertei


La fel ca şi oferta, acceptarea poate fi retractată, la rândul său. Ea
poate opera numai dacă retractarea ajunge la ofertant înainte de
momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau nu în acel moment.

f) ConŃinutul acceptării ofertei


În conformitate cu prevederile ConvenŃiei de la Viena din anul
1980, un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte din care conŃine
completări, limitări sau modificări, faŃă de conŃinutul ofertei este
considerat ca o respingere a ofertei şi constituie o nouă ofertă.
Acceptarea ofertei trebuie să fie, ca regulă, pură şi simplă,
concordantă cu conŃinutul ofertei.
Ca excepŃie de la această regulă se consideră că acceptarea este un
răspund care tinde să fie acceptarea unei oferte, deşi conŃine elemente
complementare sau diferă faŃă de conŃinutul acestuia, care însă nu
alterează, în mod substanŃial, termenii ofertei. În lumina art. 19 pct. 3
din ConvenŃie se consideră că: preŃul, plata, calitatea şi cantitatea măr-
furilor, locul şi momentul predării, precum şi întinderea responsabilităŃii
unei părŃi faŃă de cealaltă şi soluŃionarea litigiilor alterează, în mod
substanŃial, termenii ofertei.
Prin excepŃie la excepŃie se consideră că un răspuns care, deşi nu
alterează în mod substanŃial şi termenii ofertei, nu va fi totuşi socotit ca
acceptare în cazul în care ofertantul, fără întârziere nejustificată, a relevat
diferenŃele sau a adresat destinatarului ofertei un aviz în acest scop.

E. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE VÂNZARE


INTERNAłIONALĂ DE MĂRFURI
Un astfel de contract va fi considerat încheiat în momentul în care
acceptarea ofertei produce efecte juridice, aspecte pe care le-am precizat
când am făcut referire la momentul producerii efectelor acceptării,
205
precum şi la termenele de acceptare ale ofertei. Prin această prismă se
consideră ca fiind momentul încheierii contractului de vânzare
internaŃională de mărfuri:
• în situaŃia acceptării exprese inter presentes, momentul
realizării acordului de voinŃă a părŃilor;
• în cazul acceptării exprese inter absentes, momentul în care
acceptarea parvine ofertantului potrivit sistemului recepŃiei;
• în cazul acceptării tacite, momentul încheierii contractului
coincide cu cel în care actul de acceptare tacită a fost îndeplinit de către
parte.
F. MODIFICAREA ŞI REZOLUTIUNEA (REZILIEREA)
CONTRACTULUI
Un contract de vânzare internaŃională de mărfuri poate fi
modificat şi rezoluŃionat (reziliat) numai prin acordul amiabil al părŃilor
deoarece respectivul contract a fost încheiat prin aceeaşi voinŃă, după ce
a parcurs un proces complex constituit din negocieri, ofertă, acceptare şi
încheierea propriu-zisă. Din acest punct de vedere, merită subliniat
faptul că, ConvenŃia respectă principiul simetriei juridice atunci când
prevede că un contract poate fi modificat sau rezoluŃionat (reziliat), fără
nicio condiŃie de formă, cum de altfel a şi fost încheiat.

G. EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE INTERNATIONALĂ


DE MĂRFURI CONFORM PREVEDERILOR CONVEłIEI DE LA VIENA
DIN ANUL 1980
Ca la oricare alt contract şi acesta la care ne referim dă naştere la
obligaŃii corelative în sarcina părŃilor contractante, precum şi la
transmiterea proprietăŃii şi a riscurilor, după cum, de altfel, precizează
amintita ConvenŃie.

§1. ObligaŃiile vânzătorului


În lumina ConvenŃiei internaŃionale, un vânzător dobândeşte o
poziŃie importantă, deoarece el se obligă, în condiŃiile prevăzute, atât în
contract, cât şi de ConvenŃie, la aducerea la îndeplinire a următoarelor
obligaŃii: predarea mărfii, transmiterea proprietăŃii asupra acesteia şi,

206
dacă acest lucru se impune, emiterea documentelor referitoare la marfă.
Să le trecem în revistă pe rând:

a) ObligaŃia de predare a mărfurilor


Prin această operaŃiune se înŃelege transmiterea efectivă şi
materială a mărfii, iar aceasta constă în actele, faptele sau procedeele
prin care marfa este remisă cumpărătorului. În conformitate cu
prevederile art. 31 din ConvenŃia de la Viena din anul 1980, obligaŃia de
predare a mărfurilor de către vânzător se concretizează prin:
– predarea mărfurilor într-un loc special, anume prevăzut în
contract;
– în lipsa unei asemenea menŃiunii în contract, în remiterea
mărfurilor primului transportator pentru a le trimite cumpărătorului,
atunci când contractul de vânzare internaŃională de mărfuri nu implică
transportul mărfurilor;
– în cazurile nevizate mai sus, atunci când contractul se referă la
un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere
generice care trebuie prelevat dintr-o masă determinată sau care trebuie
fabricat ori produs şi când, în momentul încheierii contractului, părŃile
ştiau că mărfurile se găseau sau trebuiau fabricate ori produse într-un
loc special, obligaŃia de predare se realizează prin punerea mărfurilor la
dispoziŃia cumpărătorului în acel loc special;
– în celelalte cazuri, în punerea mărfurilor la dispoziŃia cum-
părătorului în care vânzătorul avea sediul său la momentul încheierii
contractului.

b) ObligaŃiile vânzătorului atunci când contractul implică


transportul mărfurilor
Există şi unele obligaŃii speciale ale vânzătorului, incluse în con-
tract de către părŃi în mod direct sau ca o referire la o dispoziŃie naŃio-
nală legală ori uniformă când acestuia îi revine transportul mărfurilor:
– aplicarea unui semn distinctiv pe mărfuri în cazul remiterii
mărfii unui transportator dacă acestea nu sunt clar identificate,
trimiŃând, de asemenea, cumpărătorului un aviz de expediŃie cu
specificaŃia mărfurilor respective;

207
– încheierea contractelor pentru ca transportul să fie efectuat până
la locul prevăzut cu mijloace de transport adecvate împrejurărilor şi în
condiŃii obişnuite pentru un asemenea transport, dacă vânzătorul este
Ńinut să ia măsuri pentru transportul mărfurilor;
– dacă vânzătorul nu este Ńinut să subscrie el însuşi o asigurare pe
timpul transportului, el va trebui să furnizeze, la cererea cumpărătorului,
toate informaŃiile de care dispune, necesare încheierii asigurării
mărfurilor.

c) Termenul de predare al mărfurilor


Derularea raporturilor comerciale în materia vânzării internaŃio-
nale de mărfuri obligă părŃile semnatare ale ConvenŃiei de la Viena din
anul 1980 să procedeze la vânzarea şi, respectiv, cumpărarea acestora în
cadrul unui anumit termen. Astfel, vânzătorul este obligat să predea
mărfurile:
– la data fixată prin contract, dacă în contract s-a stabilit o
asemenea dată sau data este determinată cu referire la contract;
– în orice moment, în cursul perioadei de timp fixată prin contract
sau determinabilă prin referire la contract, în afara cazului în care, din
împrejurări, nu rezultă că alegerea datei nu revine cumpărătorului;
– în toate celelalte cazuri, într-un termen rezonabil, calculat de la
data încheierii contractului respectiv.

d) ObligaŃia de a remite documentele referitoare la marfă


Vânzătorul este obligat să remită documentele referitoare la
marfă, la momentul, locul şi în forma prevăzută în contract. De
asemenea, el păstrează, până la momentul remiterii, dreptul de a repara
orice defect de conformitate al actelor, cu condiŃia ca exerciŃiul acestui
drept să nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente şi nici cheltuieli
nerezonabile. Dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu s-a stabilit
felul documentaŃiei pe care vânzătorul trebuie să o predea cumpă-
rătorului şi nici modalitatea şi termenul de predare a acesteia, vânzătorul
are obligaŃia să predea cumpărătorului documentaŃia tehnică, conform
practicii întâlnite, în mod curent, în Ńara vânzătorului.

208
e) ObligaŃia de conformitate a mărfurilor
În lumina ConvenŃiei de la Viena din anul 1980, obligaŃia de
conformitate are ca obiect predarea mărfurilor a căror cantitate, calitate
(ce include şi garanŃia de vicii) şi tip să fie corespunzătoare întru totul
celor stipulate în contract, având în vedere că acestea sunt elementele
esenŃiale ale unui contract de această natură. În consecinŃă, orice
nerespectare a stipulaŃiilor contractuale cu privire la aceste elemente
atrage răspunderea vânzătorului.
Se consideră că mărfurile nu sunt conforme cu cele prevăzute în
contract atunci când:
– nu sunt adecvate întrebuinŃărilor la care servesc, în mod
obişnuit, mărfuri de acelaşi tip;
– nu sunt adecvate oricărei întrebuinŃări speciale care a fost adusă,
expres sau tacit, la cunoştinŃa vânzătorului, în momentul încheierii
contractului, în afara împrejurării că cumpărătorul le-a lăsat la
competenŃa ori aprecierea vânzătorului sau că era rezonabil din partea
lui să o facă;
– nu posedă calitatea unei mărfi pe care vânzătorul a prezentat-o
cumpărătorului ca mostră sau model;
– nu sunt ambalate sau condiŃionate în conformitate cu modelul
obişnuit pentru mărfuri de acelaşi tip sau în lipsa unui model obişnuit,
într-un mod propriu pentru a le conserva şi proteja.

f) Răspunderea vânzătorului pentru lipsa de conformitate a


mărfurilor
Vânzătorul este exonerat de răspundere pentru o lipsă de
conformitate pe care cumpărătorul o cunoştea sau nu se putea să nu o
cunoască în momentul încheierii contractului.
Vânzătorul este însă răspunzător de orice lipsă de conformitate
care există în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător, chiar
dacă această lipsă se iveşte ulterior. Vânzătorul este răspunzător, de
asemenea, de orice lipsă de conformitate care apare după momentul
transmiterii riscurilor către cumpărător cu condiŃia ca aceasta să fie
imputabilă neexecutării oricărei obligaŃii ce-i revine, inclusiv celei de
garanŃie, potrivit cu care, în timpul unei anumite perioade, mărfurile vor
rămâne adecvate întrebuinŃării lor normale sau unei întrebuinŃări speciale.
209
În situaŃia predării anticipate a mărfii, vânzătorul are dreptul, până
la data prevăzută în contract, să livreze porŃia sau cantitatea lipsă ori să
predea mărfuri noi, care să înlocuiască mărfurile neconforme cu
contractul, fie să repare orice lipsă de conformitate a mărfurilor, cu
condiŃia ca exercitarea acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului nici
inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile, caz în care cumpărătorul
poate cere daune-interese din partea vânzătorului.

g) ObligaŃiile cumpărătorului legate de conformitatea mărfurilor


În virtutea principiului simetriei juridice, ConvenŃia de la Viena
din anul 1980 a stabilit în ceea ce priveşte conformitatea mărfurilor şi
pe seama cumpărătorului care are şi el un rol deosebit în asigurarea con-
formităŃii mărfii ce face obiectul contractului de vânzare internaŃională.
• Cumpărătorul are obligaŃia să examineze mărfurile sau să le
supună examinării într-un termen cât mai scurt, Ńinând seama de
împrejurări. În cazul în care contractul implică transportul mărfurilor,
examinarea poate fi amânată până la sosirea lor la destinaŃie. În situaŃia
în care mărfurile respective sunt reexpediate sau redirijate de
cumpărător, fără a fi avut, în mod rezonabil, posibilitatea să le
examineze şi dacă în momentul încheierii contractului, vânzătorul
cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască posibilitatea acestei expedieri ori
redirijări, examinarea poate fi amânată până la sosirea mărfurilor la
noua destinaŃie.
• Cumpărătorul este obligat să denunŃe vânzătorului lipsa de
conformitate, precizând natura defectului, într-un termen rezonabil, din
momentul în care l-a constatat sau ar fi trebuit să-l constate. Dacă nu
şi-a îndeplinit această obligaŃie, cumpărătorul este decăzut din dreptul
de a se prevala de lipsa de conformitate a mărfii care a făcut obiectul
contractului.
În cazul în care cumpărătorul nu denunŃă lipsa de conformitate cel
mai târziu într-un termen de doi ani – calculat de la data la care
mărfurile i-au fost remise în mod efectiv – este decăzut din dreptul de a
se prevala de lipsa de conformitate, exceptând cazul în care acest
termen ar fi incompatibil cu durata unei garanŃii contractuale.
Vânzătorul nu se poate prevala de faptul că cealaltă parte
(cumpărătorul) nu a examinat mărfurile, dacă lipsa de conformitate se
210
referă la elemente pe care le cunoştea sau pe care nu putea să le ignore
şi pe care nu le-a arătat cumpărătorului.
În ipoteza în care cumpărătorul nu a procedat la denunŃarea lipsei
de conformitate, fiind decăzut din dreptul de a se prevala de lipsa de
conformitate, dar are o scuză rezonabilă pentru aceasta, el poate uza de
una din următoarele posibilităŃi:
− să procedeze la o reducere de preŃ (bonificaŃie);
− să ceară daune-interese (care cuprind numai paguba efectiv
suferită) şi care nu pot fi superioare pierderii suferite şi câştigului
nerealizat pe care partea în culpă le-a prevăzut sau ar fi trebuit să le
prevadă.

h) ObligaŃia vânzătorului de a preda mărfurile libere de orice


drept sau pretenŃie a unui test (obligaŃia de garanŃie pentru
evicŃiune)
Potrivit dispoziŃiilor convenŃionale, vânzătorul are obligaŃia să
predea mărfurile libere de orice drept sau pretenŃie a unui terŃ,
exceptând cazul în care cumpărătorul acceptă să preia mărfurile în
aceste condiŃii. În situaŃia în care dreptul invocat de terŃ este întemeiat
pe un drept de proprietate, este admisă posibilitatea cumpărătorului de a
prelua mărfurile dacă ambele părŃi au încheiat contractul în cunoştinŃă
de cauză.
De asemenea, vânzătorul are obligaŃia să predea mărfurile libere
de orice drept sau pretenŃie a unui terŃ, bazată pe proprietate industrială
sau altă proprietate intelectuală, pe care le cunoştea sau nu putea să le
ignore în momentul încheierii contractului, cu condiŃia, ca acest drept
sau această pretenŃie să fi întemeiată pe proprietatea industrială sau altă
proprietate intelectuală, astfel:
– în temeiul legii statului, unde mărfurile trebuie să fie vândute
sau utilizate, dacă părŃile au avut în vedere, în momentul încheierii
contractului, că mărfurile vor fi revândute sau utilizate în acest stat;
– în toate celelalte cazuri, în temeiul legii statului în care
cumpărătorul îşi are sediul.
Prin excepŃie de la această regulă, vânzătorul nu este Ńinut de
obligaŃia de a preda mărfurile libere de orice drept sau pretenŃie a
terŃilor întemeiate pe proprietatea intelectuală în situaŃia în care:
211
− în momentul încheierii contractului, cumpărătorul cunoştea sau
nu putea să ignore existenŃa dreptului sau a pretenŃiei:
− dreptul sau pretenŃia rezultă din faptul că vânzătorului de a se fi
conformat planurilor tehnice, desenelor, formulelor sau altor specificaŃii
analogice furnizate de către cumpărător.

i) ObligaŃia cumpărătorului de a denunŃa vânzătorului


dreptul sau pretenŃia terŃului (obligaŃia vânzătorului legală de
evicŃiune)
Un cumpărător îşi va pierde dreptul de a invoca garanŃia sa pentru
evicŃiune (atât în caz general, cât şi în cel special al evicŃiunii întemeiate
pe proprietatea intelectuală a terŃului) dacă nu denunŃă vânzătorului
dreptul sau pretenŃia terŃului precizând natura acestui drept sau a acestei
pretenŃii, într-un termen rezonabil, calculat din momentul în care le-a
cunoscut sau ar fi trebuit să le cunoască.
Vânzătorul nu poate să se prevaleze de decăderea cumpărătorului
din dreptul de a invoca garanŃia pentru evicŃiune – decăderea intervenită
ca urmare a depăşirii termenului rezonabil în care denunŃarea trebuie
făcută dacă vânzătorul cunoaşte dreptul sau pretenŃia terŃului şi natura
acestora.
În cazul în care cumpărătorul nu a procedat la denunŃarea cerută
de art. 43 pct. 1 din ConvenŃia de la Viena din anul 1980 şi deci a fost
decăzut din dreptul de a invoca garanŃia vânzătorului pentru evicŃiune,
dar are o scuză rezonabilă, pentru aceasta, el are două posibilităŃi, şi
anume:
− să reducă preŃul, potrivit art. 50 din ConvenŃie;
− să ceară daune-interese, exceptând câştigul nerealizat (lucrum
cessans).

j) Răspunderea contractuală a vânzătorului


În conformitate cu prevederile ConvenŃiei de la Viena din anul
1980, vânzătorul va răspunde pentru nerespectarea obligaŃiilor sale
contractuale neonorate, ori, cu alte cuvinte, cumpărătorul are la
dispoziŃia sa textul legal cu ajutorul căruia poate să dispună, în caz de
contravenŃie la contract de către vânzător.

212
Astfel, în cazul în care vânzătorul nu a executat oricare dintre
obligaŃiile care îi incumbă potrivit contractului de vânzare internaŃională
de mărfuri încheiat sau din textul ConvenŃiei, cumpărătorul este
îndreptăŃit să îşi exercite împotriva lui drepturile sale prevăzute la
art. 45 pct.1 şi anume:
− să exercite drepturile prevăzute la art. 46-52 din ConvenŃia la
care facem referire;
− să ceară daune interese, prevăzute la art. 74-77 din acelaşi
document de drept comercial internaŃional. Cumpărătorul nu va pierde
dreptul său de a cere daune interese dacă îşi exercită dreptul de a
recurge la un alt mijloc.

k) Mijloacele de care dispune cumpărătorul în caz de


contravenŃie la contract de către vânzător
• InterdicŃia acordării unui termen de graŃie, în schimb
ConvenŃia aprobă acordarea de către cumpărător vânzătorului a unui
termen suplimentar, pe o durată rezonabilă pentru executarea
obligaŃiilor asumate. Dacă a achiesat la o asemenea măsură, cum-
părătorul, cu excepŃia situaŃiei în care a primit de la vânzător o noti-
ficare prin care îl informa că nu îşi va executa obligaŃiile în termenul
suplimentar acordat, nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se
prevaleze de vreunul din mijloacele de care dispune în caz de încălcare
a contractului de către vânzător. Totuşi, convenŃia stipulează că, prin
acest fapt, cumpărătorul nu pierde dreptul său de a cere daune-interese
pentru întârzierea manifestată de vânzător în executarea obligaŃiilor
sale.
• Cumpărătorul este îndrituit să ceară vânzătorului
executarea obligaŃiei sale, cu excepŃia cazului în care cumpărătorul s-a
prevalat de un mijloc incompatibil cu această cerere.
În situaŃia în care vânzătorul notifică cumpărătorului intenŃia sa de
a-şi executa obligaŃiile într-un termen determinant se prezumă că a cerut
cumpărătorului să-i răspundă dacă acceptă executarea.
Dacă cumpărătorul nu îi răspunde într-un termen rezonabil, în
baza art. 148 pct. 3 din ConvenŃie, vânzătorul este îndrituit să-şi execute
obligaŃiile în termenul pe care la indicat în cerere.

213
Cumpărătorul nu are dreptul, mai înainte de expirarea acestui
termen, să se prevaleze de un mijloc incompatibil cu executarea
obligaŃiilor de către vânzător.
Notificarea făcută de vânzător în termenul prevăzut la art. 14
pct. 4 din ConvenŃie nu produce efecte decât în cazul în care a fost
primită de către cumpărător.
Cu privire la modalităŃile de executare, ConvenŃia lasă la
latitudinea părŃilor şi instanŃei să stabilească dacă acestea vor fi
executate în natură sau prin echivalent, cu precizarea necesară că
instanŃa judiciară sau de arbitraj nu sunt Ńinute să dispună executarea în
natură decât dacă o face în temeiul propriului său drept, pentru contracte
de vânzare asemănătoare, necârmuite de ConvenŃie. În toate celelalte
cazuri, instanŃa poate dispune executarea prin echivalent, deci plata de
daune-interese. Totodată, ConvenŃia reglementează, în mod amănunŃit,
modalitatea de executare prin echivalent.

l) Mijloace specifice de executare de care dispune


cumpărătorul în situaŃia în care vânzătorul a încălcat obligaŃia de
conformitate a mărfii
Precizare prealabilă
ConvenŃia de la Viena din anul 1980, reglementează, în mod
detaliat, trei cazuri în care lipsa de conformitate constituie o
contravenŃie esenŃială la contract, definiŃia sintagmei „contravenŃia
esenŃială la contract” făcându-se prin noŃiunea de cauză, condiŃie sine
qua non a contractului.
Astfel, o contravenŃie la contract este esenŃială când ea cauzează
celeilalte părŃi un prejudiciu prin care o privează, în mod substanŃial, de
ceea ce este în drept să se aştepte de la contract, în afară de cazul în care
partea în culpă nu a prevăzut acest rezultat, iar o persoană rezonabilă, cu
aceeaşi pregătire şi aflată în aceeaşi situaŃie, nu le-ar fi prevăzut nici ea.
Mijloace specifice:
• cumpărătorul poate cere vânzătorului predarea unor mărfuri de
înlocuire, dacă lipsa de conformitate constituie o contravenŃie esenŃială
la contract şi dacă această predare este cerută în momentul denunŃării,
de către cumpărător, din cauza lipsei de conformitate sau într-un termen
rezonabil calculat de la această denunŃare;
214
• cumpărătorul poate cere vânzătorului să repare lipsa de
conformitate, în afară de cazul în care o astfel de soluŃie ar fi
nerezonabilă, Ńinând seama de toate împrejurările. ReparaŃia trebuie
cerută de către cumpărător în momentul denunŃării lipsei de confor-
mitate sau într-un termen rezonabil calculat de la această denunŃare;
• cumpărătorul poate reduce preŃul, proporŃional cu diferenŃa
dintre valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul
predării şi valoarea mărfurile conforme ar fi avut-o în acel moment.
Acest mijloc al cumpărătorului, care echivalează cu aplicarea unei
bonificaŃii, este aplicabil indiferent dacă preŃul contractului a fost plătit
sau nu. SoluŃia reducerii preŃului are un caracter subsidiar şi restrictiv,
cumpărătorul nefiind în poziŃia să recurgă la reducerea de preŃ dacă
vânzătorul repară orice deficienŃă a obligaŃiei sale. Această reparaŃie
poate fi făcută:
– anterior scadenŃei, în cazul predării anticipate a mărfii;
– după data predării mărfii;
– în cazul în care cumpărătorul refuză să accepte primirea unor
mărfuri reparate, deci cumpărătorul nu acceptă executarea de către
vânzător.

m) RezoluŃiunea contractului de vânzare internaŃională de


mărfuri de către cumpărător
Cumpărătorul are dreptul de a cere rezoluŃiunea contractului
numai în două situaŃii:
• în caz de neexecutare de către vânzător a oricăreia dintre
obligaŃiile ce rezultă din contract sau din convenŃie (constituie o
contravenŃie esenŃială la contract);
• în caz de nepredare a mărfurilor de către vânzător în termenul
prevăzut în contract şi nici în termenul suplimentar acordat de
cumpărător.
ConvenŃia face distincŃie între nerespectarea de către vânzător a
obligaŃiei de predare a mărfurilor şi încălcarea celorlalte obligaŃii
contractuale, cea dintâi fiind considerată drept contravenŃie esenŃială la
contract, distincŃie menŃinută şi în cazul solicitării rezoluŃiunii în situaŃia
în care vânzătorul nu şi-a executat obligaŃia de predare a mărfii.
ConvenŃia evidenŃiază caracterul excepŃional al rezoluŃiunii contractului
215
internaŃional de vânzare de mărfuri şi arată că în cazul în care
vânzătorul şi-a executat obligaŃia de predare a mărfurilor, cumpărătorul
este decăzut din dreptul de a rezolva contractul, cu două excepŃii:
• în caz de predare tardivă, într-un termen rezonabil, calculat din
momentul în care a ştiut că predarea a fost efectuată;
• când vânzătorul a săvârşit o altă încălcare a obligaŃiilor sale
contractuale, iar cumpărătorul a declarat rezoluŃiunea într-un termen
rezonabil, calculat astfel:
− din momentul în care a cunoscut sau trebuia să cunoască
încălcarea obligaŃiei contractuale de către vânzător;
− după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de
cumpărător sau după ce vânzătorul a declarat că nu îşi execută
obligaŃiile nici în acest termen suplimentar;
− după expirarea oricărui termen suplimentar indicat de
vânzător în cererea prin care îi solicită cumpărătorului să accepte
executarea sau după ce cumpărătorul a declarat că nu va accepta
executarea în termenul propus de vânzător.

n) Caracteristicile regimului juridic al rezoluŃiunii cerute de


cumpărător
În baza ConvenŃiei la care facem referire, rezultă că regimul
juridic al rezoluŃiunii cerute de către cumpărător pentru neexecutarea
obligaŃiilor de către vânzător are unele caractere specifice:
• este extrajudiciară, în sensul că se declară unilateral de către
cumpărător;
• declaraŃia nu produce efecte juridice decât dacă a fost făcută de
către cumpărător prin notificarea vânzătorului;
• instanŃa nu poate acorda vânzătorului un termen de graŃie.

o) SituaŃii speciale de responsabilitate a vânzătorului


ConvenŃia reglementează şi trei cazuri speciale de responsabilitate
din partea vânzătorului, şi anume:
• în cazul în care vânzătorul efectuează o predare parŃială sau
numai o parte din marfă nu este conformă cu contractul, cumpărătorul
beneficiază de toate mijloacele specifice de executare, ca urmare a
216
încălcării de către vânzător a obligaŃiei de conformitate a mărfii
(conform art. 46-50), dar care se aplică doar cu privire la partea lipsă
sau neconformă. În acest caz, cumpărătorul nu mai poate declara
contractul rezolvit în totalitatea sa, decât dacă neexecutarea parŃială
constituie o contravenŃie esenŃială la contract;
• dacă vânzătorul face o predare anticipată, cumpărătorul are
facultatea de a prelua mărfurile sau de a le refuza;
• în cazul în care vânzătorul predă o cantitate superioară celei
prevăzute în contract, cumpărătorul poate accepta sau poate refuza
preluarea cantităŃii predate în plus, iar în ipoteza în care cumpărătorul
acceptă să preia mărfurile integral sau parŃial trebuie să le plătească la
preŃul din contract.

§2. ObligaŃiile cumpărătorului


La fel ca în dreptul comun, şi în materia vânzării internaŃionale de
mărfuri, cumpărătorul are două obligaŃii principale, şi anume:
• să plătească preŃul convenit pentru marfă;
• să preia mărfurile predate de vânzător.
Acestor condiŃii prevăzute atât în contract, cât şi în ConvenŃie li se
alătură o altă obligaŃie a cumpărătorului, şi anume aceea de a se
specifica forma, măsura şi alte caracteristici ale mărfii, cu consecinŃele
bine stabilite, precum şi obligaŃia de conservare a mărfurilor, în anumite
condiŃii specifice.

a) Plata preŃului convenit


Cumpărătorul are drept obligaŃie principală să plătească preŃul
convenit cu vânzătorul în schimbul mărfii primite. Totodată, cumpă-
rătorul are obligaŃia de a lua măsurile şi de a îndeplini formalităŃile care
să permită plata preŃului, care sunt prevăzute de contract, de legi sau de
alte reglementări în materie.

b) Determinarea preŃului
PreŃul mărfurilor vândute trebuie determinat în contract, în mod
expres sau implicit, ori printr-o dispoziŃie care să permită a fi determinat
ulterior. De la această regulă există şi o excepŃie: dacă vânzarea este
217
valabil încheiată, fără ca preŃul să fi fost determinat sau determinabil,
conform regulii prezentate, ConvenŃia instituie o prezumŃie a modului
de determinare a preŃului, care are o valoare de determinare legală.
Respectiva determinare are valoarea unei prezumŃii legale relative şi se
referă la faptul că părŃile sunt reputate, în lipsa unei ori a unor indicaŃii
contrare, că au avut în vedere, în mod tacit, preŃul practicat în mod
obişnuit în momentul încheierii contractului în ramura comercială
respectivă, pentru aceleaşi mărfuri vândute în împrejurări comparabile.
În cazul în care preŃul este stabilit în raport cu greutate mărfurilor,
greutatea netă este cea care – în caz de îndoială – determină preŃul.

c) Locul plăŃii preŃului


PreŃul mărfii care face obiectul contractului de vânzare interna-
Ńional poate fi plătit:
• la locul prevăzut în contract;
• la sediul vânzătorului;
• la locul remiterii mărfurilor sau documentelor însoŃitoare ale
mărfii, dacă plata trebuie făcută contra acestei remiteri.
ObligaŃia de plată la sediul vânzătorului ori la locul remiterii
mărfurilor ori a documentelor sunt modalităŃi alternative şi subsidiare
faŃă de efectuarea plăŃii în locul anume precizat în contract.
Dacă însă vânzătorul îşi schimbă sediul, după încheierea
contractului, el va fi cel care va trebui să suporte orice sporire a
cheltuielilor accesorii plăŃii, generate de această schimbare, aşa cum
prevede ConvenŃia.

d) Momentul efectuării plăŃii preŃului


Momentul efectuării plăŃii preŃului poate fi determinat, după cum
urmează:
• preŃul mărfii trebuie plătit către vânzător la momentul
determinat prin contract;
• dacă în contract nu există prevăzut momentul plăŃii, preŃul va fi
plătit în momentul în care vânzătorul pune la dispoziŃia cumpărătorului
fie mărfurile, fie documentele necesare;

218
• vânzătorul are dreptul de a face din plată o condiŃie a remiterii
mărfii ori a documentelor reprezentative ale acesteia;
• dacă contractul de vânzare internaŃională a mărfurilor nu
stipulează transportul mărfurilor, vânzătorul poate să condiŃioneze
expedierea lor sau a documentelor reprezentative al acestora contra
plăŃii preŃului (plata contra documente – p/d).
Pe de altă parte, cumpărătorul nu este Ńinut la plata preŃului înainte
de a fi avut posibilitatea să examineze mărfurile, în afară de cazul în
care modalităŃile de predare sau de plată pe care părŃile le-au convenit
nu-i lasă această posibilitate.

e) ObligaŃia de preluare a mărfii


Cumpărătorul este Ńinut la executarea obligaŃiei de a prelua marfa
care face obiectul contractului. În acest sens, cumpărătorul trebuie să
îndeplinească orice act, aşteptat, în mod rezonabil, din partea lui, care să
permită vânzătorului să efectueze livrarea mărfii.
Această obligaŃie principală se referă, pe de altă parte, şi la a
permite vânzătorului să efectueze predarea, nu numai la preluarea mărfii
care face obiectul contractului.

f) Mijloacele de care dispune vânzătorul în caz de


contravenŃie la contract din partea cumpărătorului
În conformitate cu prevederile ConvenŃiei la care facem referire în
continuare, există şi o răspundere contractuală a cumpărătorului care a
săvârşit o contravenŃie la contractul internaŃional de vânzare de mărfuri.
În această situaŃie, vânzătorul este şi el îndreptăŃit să ceară executarea
contractului perfectat. Astfel, vânzătorul poate să recurgă la anumite
măsuri şi să solicite daune-interese din partea cumpărătorului. În
conformitate cu dispoziŃiile privind încălcarea obligaŃiilor contractuale
asumate, deci în caz de contravenŃie la contract, vânzătorul poate apela
la mijloace de constrângere convenŃionale, astfel:
• vânzătorul poate să ceară cumpărătorului să-şi execute
obligaŃiile asumate prin contract;
• vânzătorul poate cere cumpărătorului să plătească preŃul, să
preia marfa predată sau să execute alte obligaŃii contractuale;

219
• vânzătorul este obligat să nu se prevaleze de vreun mijloc
incompatibil cu cumpărătorului în baza ConvenŃiei.

g) Măsuri intermediare la care poate recurge vânzătorul:


• vânzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar
de o durată rezonabilă, pentru executarea obligaŃiilor care îi revin,
potrivit contractului;
• înaintea expirării termenului suplimentar acordat cumpără-
torului, vânzătorul nu se poate prevala de nici unul dintre mijloacele de
care dispune în caz de încălcare a contractului, afară de cazul în care a
primit din partea cumpărătorului o notificare prin care îl informează că
nu îşi va executa obligaŃiile în termenul acordat;
• în cazul în care în contract se prevede obligaŃia cumpărătorului
să specifice forma, măsura şi alte caracteristici ale mărfii, iar acesta nu
face aceste specificaŃii la data convenită sau într-un termen rezonabil,
calculat de la primirea cererii în acest sens din partea vânzătorului,
acesta din urmă poate să efectueze singur specificarea, potrivit cu
nevoile cumpărătorului care i-ar putea fi cunoscute;
• în ipoteza în care vânzătorul efectuează singur specificarea,
trebuie să o comunice şi cumpărătorului şi să-i acorde un termen
rezonabil pentru o specificare diferită; dacă după primirea comunicării
vânzătorului, cumpărătorul nu foloseşte această posibilitate în termenul
acordat, specificarea făcută de vânzător este definitivă.

h) RezoluŃionarea contractului de către vânzător


RezoluŃionarea contractului poate fi declarată de vânzător numai
în următoarele condiŃii:
• dacă neexecutarea de către cumpărător a oricăreia dintre
obligaŃiile ce rezultă pentru el din contract sau ConvenŃie constituie o
contravenŃie esenŃială la contract;
• în cazul în care cumpărătorul nu îşi execută obligaŃia de plată a
preŃului ori nu preia mărfurile predate în termenul suplimentar acordat
de vânzător sau dacă declară că nu o va face în termenul astfel acordat.
Vânzătorul este decăzut din dreptul de a declara contractul
rezolvit, dacă cumpărătorul a plătit preŃul, cu două excepŃii:
220
• când cumpărătorul a efectuat o executare tardivă a obligaŃiilor
sale, iar vânzătorul a declarat rezoluŃiunea înainte de a şti că executarea
a avut loc;
• când cumpărătorul a săvârşit o altă contravenŃie la contract
decât executarea tardivă, iar vânzătorul a cerut rezoluŃiunea într-un
termen rezonabil, calculat astfel:
– din momentul în care vânzătorul a cunoscut sau ar fi trebuit
să cunoască această contravenŃie;
– după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de
vânzător sau după ce cumpărătorul a declarat că nu-şi va
executa obligaŃiile nici în acest termen suplimentar.

§3. DispoziŃii comune privind obligaŃiile vânzătorului şi ale


cumpărătorului
Ca în cazul oricărui alt contract sinalagmatic, şi contractul de
vânzare internaŃională de mărfuri produce trei efecte specifice, şi anume:
excepŃia de neexecutare, rezoluŃiunea (rezilierea) şi riscul contractului

a) ExcepŃia de neexecutare a contractului


O parte poate să amâne executarea obligaŃiilor care îi revin atunci
când rezultă că după încheierea contractului, cealaltă parte nu va
executa o parte esenŃială a obligaŃiilor sale din cauza unei grave
incapacităŃi de executare a obligaŃiilor, a insolvabilităŃii sale ori a
modului în care se pregăteşte să execute sau execută contractul.
În cazul în care vânzătorul a expediat deja mărfurile când relevă
motivele menŃionate, indiferent dacă o face înainte sau după expedierea
mărfurilor, are obligaŃia să adreseze imediat o notificare celeilalte părŃi
şi să procedeze la executarea contractului, dacă cealaltă parte dă garanŃii
suficiente de bună executare a obligaŃiilor sale.

b) RezoluŃiunea (rezilierea) contractului


RezoluŃiunea (rezilierea) contractului de vânzare internaŃională de
mărfuri poate fi declarată atât de vânzător, cât şi de cumpărător, în mod
unilateral sau prin acordul părŃilor contractante.

221
Pentru a fi validă, declaraŃia de rezoluŃiune (reziliere) trebuie
făcută prin notificare adresată celeilalte părŃi.
Dacă notificarea este făcută în baza dispoziŃiilor ConvenŃiei de la
Viena din 1980 şi prin mijloace adecvate împrejurărilor, o întârziere sau
o eroare în transmiterea comunicării sau dacă aceasta nu a ajuns la
destinaŃie nu privează cealaltă parte contractantă de dreptul de a se
prevala de ea.
În contractele de vânzare internaŃională de mărfuri cu predări
succesive, dacă neexecutarea de către o parte a unei obligaŃii constituie
o contravenŃie esenŃială la contract în legătură cu predarea respectivă,
cealaltă parte poate declara contractul rezolvat pentru acea predare.
În cazul în care neexecutarea de către părŃi a unei obligaŃii privind
o predare dă celeilalte părŃi motive serioase pentru a crede că se va
produce o contravenŃie esenŃială la contract în legătură cu obligaŃiile
viitoare, partea respectivă poate declara contractul rezolvat pentru viitor,
cu condiŃia de a o face într-un termen rezonabil.
Tot în baza ConvenŃiei, contractul poate fi rezoluŃionat (reziliat)
prin acordul amiabil al părŃilor, rezoluŃiunea urmând a fi declarată de
partea interesată.

c) Riscul contractului
ConvenŃia de la Viena din 1980 a instituit mai multe reguli legate
de momentul transferării riscului de la vânzător la cumpărător prin
predarea mărfurilor:
• pierderea sau deteriorarea mărfurilor survenită după transferul
riscului către cumpărător nu îl eliberează pe acesta de obligaŃia de plată
a preŃului, afară de cazul în care acestea sunt imputabile vânzătorului;
• în cazul în care contractul de vânzarea internaŃională de mărfuri
implică un transport al acestora, iar vânzătorul nu este Ńinut să le remită
într-un loc determinat, riscul este transmis cumpărătorului în confor-
mitate cu contractul de vânzare;
• riscul este transferat la cumpărător în momentul în care preia
mărfurile ori, dacă nu face acest lucru la timpul potrivit, riscul este
transferat cumpărătorului din momentul în care mărfurile sunt puse la
dispoziŃia sa, iar el săvârşeşte o contravenŃie esenŃială la contract prin
nepreluarea lor. Dacă însă cumpărătorul trebuie să preia mărfurile în alt
222
loc decât sediul vânzătorului, riscul este transferat în momentul în care
este efectuată predarea, iar cumpărătorul cunoaşte că au fost puse la
dispoziŃia sa în acel loc;
• atunci când vânzarea se referă la mărfuri neindividualizate încă,
acestea sunt considerate că au fost puse la dispoziŃia cumpărătorului şi
riscul a fost transferat către acesta numai atunci când s-a făcut
identificarea mărfurilor, conform cu clauzele contractuale.
În cazul în care vânzătorul a săvârşit o contravenŃie esenŃială la
contract, regulile menŃionate privind transferul riscului nu aduc nicio
atingere mijloacelor de care dispune cumpărătorul în raport cu o
asemenea contravenŃie.

d) Daunele interese
Partea care a încălcat o obligaŃie contractuală, va suporta daunele-
interese, fără să se facă distincŃie în această privinŃă între vânzător şi
cumpărător.
Daunele-interese pentru o contravenŃie la contractul de vânzare
internaŃională de mărfuri săvârşită de o parte sunt egale cu pierderea
efectivă suferită (damnum emergens), la care se adaugă câştigul
nerealizat (lucrum cessans).
Sub aspectul întinderii, precizăm că daunele-interese nu pot fi
superioare pierderii suferite şi câştigului nerealizat, pe care partea în
culpă le-a prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii
contractului.

e) ModalităŃi de stabilire a daunelor-interese în cazul


rezoluŃiunii (rezilierii) contractului:
• când contractul este rezolvit, iar cumpărătorul, într-o manieră
rezonabilă şi într-un termen rezonabil, după rezolvire, a procedat la o
cumpărare de înlocuire sau vânzătorul la o vânzare compensatorie,
partea care cere daune-interese poate obŃine diferenŃa dintre preŃul din
contract şi preŃul cumpărării de înlocuire sau al vânzării compensatorii;
• când contractul este rezolvit şi dacă partea nu a procedat la o
cumpărare de înlocuire sau la o vânzare compensatorie, iar mărfurile au
un preŃ curent, partea poate cere daune-interese echivalente cu diferenŃa
dintre preŃul stabilit prin contract şi preŃul curent din momentul
223
rezolvirii, alături de orice alte daune-interese. Totuşi, dacă partea care
cere daune-interese a declarat contractul rezolvit după ce a intrat în
posesia mărfurilor este aplicabil preŃul curent din momentul intrării în
posesie, iar nu cel din momentul rezolvării.

f) Regimul dobânzilor
Potrivit textului ConvenŃiei, dacă o parte nu plăteşte preŃul sau
orice altă sumă datorată, cealaltă parte are dreptul la dobânzi asupra
acestor sume, cumulul dobânzilor cu despăgubirile fiind permis.
De asemenea, vânzătorul care este obligat să restituie preŃul ca
efect al rezoluŃiunii contractului, trebuie să plătească şi dobânzi asupra
valorii preŃului, calculate din ziua plăŃii.

§4. Vânzarea prin burse şi la licitaŃie


Bursele sunt instituŃii financiare care desfăşoară activităŃi speci-
fice de negociere, vânzare şi cumpărare, având următoarele funcŃii prin-
cipale:
• constituie piaŃa principală a de mărfuri şi valori (produse
fungibile, hârtii de valoare şi valute);
• influenŃează nivelul preŃurilor şi formarea acestora la nivel
mondial pentru toate produsele negociate, vândute, cumpărate;
• contribuie la încheierea rapidă a tranzacŃiilor comerciale şi a
operaŃiunilor bancare;
• stimulează şi realizează operaŃiuni speculative.
Clasificarea burselor
Aceste instituŃii, specifice economiei de piaŃă, unde se desfăşoară
operaŃiuni cu un rol şi o importanŃă deosebită în comerŃul mondial de
către intermediari, sub supravegherea unei anumite autorităŃi
competente în materie, se clasifică după mai multe criterii, şi anume:
− după obiectul lor de activitate: burse de valori mobiliare, şi
burse de mărfuri;
− după forma de organizare;
− după modalităŃile de admitere a participanŃilor;
− după varietatea tranzacŃiilor: burse generale şi burse specializate
în tranzacŃionarea unor produse sau valori.
224
a) Bursele de valori mobiliare
În cadrul acestui tip de burse se tranzacŃionează valori mobiliare,
adică bunuri fungibile, care pot fi identificate atât cantitativ, cât şi
calitativ.
Negocierile se derulează în mod liber. Vânzătorii şi cumpărătorii
nu se cunosc între ei şi procedează la cumpărarea de titluri de valoare,
care, ulterior, vor fi speculate, în vederea obŃinerii unei diferenŃe de preŃ
favorabile.
Cei care intermediază tranzacŃiile bursiere sunt agenŃii de schimb,
iar operaŃiunile pe care le efectuează sunt curtajul şi comisionarea.
AgenŃii de schimb au obligaŃia păstrării secretului profesional cu
privire la identitatea celor pentru care acŃionează.
b) Bursele de mărfuri au ca obiect tranzacŃionarea produselor
fungibile vândute calitativ, substituibile şi conservabile.
c) Bursele pentru operaŃiuni ajutătoare comerŃului interna-
Ńional pot fi: de asigurări (Loyd’s, Londra) şi de navlosire (Piure, New
York etc.).
Toate operaŃiunile de vânzare-cumpărare la bursă se perfectează
de către membrii bursei, care au rol de intermediari profesionişti.
Aceştia se împart în două categorii:
• brokerii sunt intermediari care primesc ordine de le persoane
din afara bursei şi sunt plătiŃi din comisioanele pe care le încasează ca
urmare a tranzacŃiilor încheiate;
• dealerii sau jobberii încheie acelaşi fel de operaŃiuni, însă pe
cont propriu.
La bursă, preŃurile se numesc cotaŃii sau cursuri, iar nivelul lor
este stabilit zilnic. CotaŃiile se afişează zilnic în holul bursei şi se
publică în presă.
La bursele de mărfuri, pentru a facilita încheierea operaŃiunilor, se
utilizează condiŃii uniforme izvorâte din uzanŃele comerciale (sunt
uniformizate calitatea mărfii, mărimea tranzacŃiei, termenul de livrare şi
de plată etc.).
În cadrul bursei există două feluri de operaŃiuni:
– pe bani (cash), când livrarea mărfii este imediată sau la
disponibil;

225
– operaŃiuni la termen, când livrarea mărfii are loc la o dată
ulterioară.
d) LicitaŃiile
LicitaŃiile internaŃionale reprezintă o piaŃă specială, care
concertează oferta sau cererea unor mărfuri şi servicii.
Atât licitaŃiile interne, cât şi cele internaŃionale valorifică
mărfuri care nu sunt tranzacŃionate prin intermediul bursei.
În funcŃie de poziŃia sau calitatea organizatorilor, licitaŃiile sunt de
import sau de export.
e) LicitaŃiile de export sunt instituite de producători, vânzători
sau de către persoane specializate. De regulă, ele sunt organizate de
agenŃi specializaŃi (auction brokers), societăŃi comerciale şi bănci. În
unele Ńări, licitaŃiile sunt supravegheate de oficiali, numiŃi commissaires
priseurs în FranŃa, deurwearder în Olanda şi huissier în Belgia.
Procedura licitaŃiei are două tehnici de stabilire a preŃului:
– tehnica preŃului crescător;
– tehnica preŃului descrescător.
LicitaŃia se finalizează cu o notă de vânzare-cumpărare, care Ńine
loc de contract scris. În baza acestei note se eliberează, după achitarea
preŃului de către cumpărător, ordinul de livrare a mărfii.
f) LicitaŃiile de import se organizează pentru cumpărarea de
produse, instalaŃii şi atribuirea lucrărilor de construcŃii. Acest tip de
licitaŃii prezintă următoarele avantaje: număr mare de oferte, decizii
obiective şi rentabile, cunoaşterea pieŃei exterioare etc. Aceste licitaŃii
se derulează prin două metode:
– licitaŃii obişnuite, la care comanda se atribuie în ziua
organizării;
– supralicitaŃiile, când atribuirea comenzii este condiŃionată de
împrejurarea că într-un anumit interval de timp de la Ńinerea licitaŃiei să
nu intervină o altă licitaŃie mai avantajoasă.
Adjudecarea licitaŃiei se face printr-un proces-verbal prin care
comisia anunŃă participanŃilor hotărârea luată. Totodată, comisia
comunică, în scris, firmei care a obŃinut comanda, data până la care va
putea încheia contractul de import.

226
Bibliografie:
1. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial
român, ediŃia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2000, p. 97-119.
2. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 204-208.
3. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 145-175.
4. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional,
vol. II, Editura Actami, Bucureşti, 1996, p. 233-284;
*** ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra Contractului de vânzare
internaŃională de mărfuri, adoptată la Viena la 11 aprilie 1980. România
a aderat la ConvenŃie la data de 6 martie 1991 prin Legea nr. 24,
publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 54/19.11.1991.
*** Codul civil.
*** Codul comercial.

Teme pentru referate:


1. Caracteristicile juridice ale contractului internaŃional de vânzare
de mărfuri.
2. Domeniul personal de aplicare a ConvenŃiei.
1. Domeniul material de aplicare a ConvenŃiei.
2. Domeniul temporal de aplicare a ConvenŃiei.
3. Mijloacele de care dispune vânzătorul în caz de contravenŃie la
contract din partea cumpărătorului.
4. Mijloacele de care dispune cumpărătorul în caz de contravenŃie
la contract din partea vânzătorului.
5. Efectele contractului internaŃional de vânzare de mărfuri.
6. ObligaŃiile vânzătorului.
7. ObligaŃiile cumpărătorului.
10. Interpretarea contractului internaŃional de vânzare de mărfuri.
11. Efectele specifice contractului internaŃional de vânzare de
mărfuri ca un contract sinalagmatic.
12. Daunele-interese.
13. Bursa de valori.
14. ObligaŃiile brokerului.

227
CAPITOLUL XIII
CONTRACTUL DE ASIGURARE

Contractul de asigurare este acel acord de voinŃă prin care o


persoană, fizică sau juridică, numită asigurat, se obligă să plătească o
primă unui asigurator, iar acesta se obligă să plătească asiguratului sau
beneficiarului o despăgubire sau sumă asigurată în limitele şi la
termenele convenite la producerea unui anumit risc.

§1. Caracterele juridice ale contractului de asigurare


Contractul de asigurare are următoarele caractere juridice:
– are un caracter consensual întrucât ia naştere prin acordul de
voinŃă al părŃilor; condiŃia formei scrise este numai ad probationem,
nefiind necesară forma solemnă;
– are un caracter sinalagmatic, deoarece părŃile au obligaŃii
corelative, respectiv plata unei prime, iar la producerea unui risc plata
unei despăgubiri;
– este un contract unic cu toate că se poate vorbi de o eşalonare
periodică a primei;
– este un contract cu executare succesivă deoarece asiguratul
plăteşte primele de asigurare la termenele prevăzute în contract.

§2. Elementele contractului de asigurare


Un contract de asigurare va cuprinde în mod obligatoriu un risc
asigurat, preŃul asigurării, precum şi prestaŃia asiguratorului în cazul
survenirii riscului asigurat.

a) Riscul asigurat
Riscul asigurat are un caracter deosebit de important deoarece în
raport de el se calculează prima, dar şi acordarea despăgubirii.
228
În doctrină, riscul are trei accepŃiuni, şi anume:
– riscul este eventualitatea producerii unui eveniment aleatoriu cu
caracter incert, întrucât există un mare grad de probabilitate în producerea
acestuia; el trebuie să fie viitor, posibil şi incert, iar în situaŃia în care el
s-a produs înainte ca un contract de asigurare să intre în vigoare, această
convenŃie este reziliată; de asemenea, el trebuie să existe la momentul
încheierii contractului şi să fie descris în cuprinsul contractului şi nu în
cele din urmă producerea sa să nu fie lăsată la latitudinea asiguratului;
– riscul poate fi privit şi ca o eventualitate a producerii unei
daune;
– riscul trebuie privit şi ca obiect al asigurării, el având aspectul
unui angajament a asigurătorului ca la producerea evenimentului incert
să achite asiguratului o despăgubire sau suma asigurată.
Mai precizăm că riscul trebuie să fie aleatoriu, real şi să fie licit
pentru a putea fi obiectul unui contract de asigurare, cu alte cuvinte, să
nu fie contra ordinii publice.

b) Prima de asigurare
În cazul contractului la care facem referire, ea este suma de bani
pe care asiguratul trebuie să o primească din partea asiguratorului, fiind
alcătuită din prima netă, adică necesară formării fondului din care se
achită despăgubirile, ori suma asigurată, precum şi din suma adaos,
menită să acopere cheltuielile asigurătorului. Ea trebuie plătită la
anumite intervale de timp, de regulă pe o perioadă de un an. Valoarea
unei prime de asigurare este calculată în raport de risc, ea fiind
determinată pe bază de date statistice.
Din prima de asigurare, achitată de către asigurat, se constituie
fondul de rezervă din care se vor achita despăgubirile ori sumele
asigurate, şi se acoperă cheltuielile realizate de către asigurător.
SocietăŃile de asigurare şi de reasigurare au obligaŃia să constituie
rezerve de prime şi de daune pentru celelalte forme de prime şi de asigurări.

§3. PrestaŃia asigurătorului în situaŃia producerii riscului


Asigurătorul este obligat să asigure asiguratului sau beneficiarului
contractului de asigurare o anumită sumă de bani drept despăgubire sau
o sumă asigurată dacă riscul care face obiectul contractului s-a născut.

229
§4. Încetarea contractului de asigurare
Un contract de asigurare încetează în următoarele condiŃii:
– la expirarea termenului pentru care a fost încheiat;
– imposibilitatea derulării sale prin tacita reconstrucŃiune;
– rezilierea contractului de către asigurător pentru neplata primei
de asigurare;
– exercitarea dreptului de reziliere al asiguratului;
– rezilierea pentru neplata de către asigurat a modificărilor
survenite în legătură cu riscul asigurat.

Bibliografie:
1. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 275-290.
2. Colectiv, Contractul de asigurare, „ColecŃia NaŃională”,
nr. 29, Bucureşti, 2000.
*** Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările,
publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 148 din 10.04.2000.
*** Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 303
din 30.12.1995.

230
CAPITOLUL XIV
CONTRACTELE DE FINANłARE.
CONTRACTUL DE LEASING

Aspecte preliminare
Există, în doctrină, opinia unanimă potrivit căreia apariŃia
contractului de leasing a fost o necesitate obiectivă, determinată de
dezvoltarea accelerată a comerŃului mondial, precum şi de progresul
tehnic, care reclamă decizii şi investiŃii imediate ce pot depăşi, uneori,
posibilităŃile materiale ale comerciantului, fie acesta persoană fizică ori
persoană juridică.
ComercianŃii au căutat soluŃii echitabile, care să le asigure accesul
la noile tehnologii, la procedeele moderne şi eficiente de producŃie, în
condiŃiile în care nu beneficiau de resurse financiare suficiente.
Astfel, s-a optat pentru leasing, operaŃiune ce reprezintă soluŃia
finanŃării agenŃilor economici care nu doresc să contracteze credite
bancare sau să îşi greveze bunurile mobile prin gaj ori cele imobile prin
ipotecă.

A. OPERAłIUNEA DE LEASING
OperaŃiunea de leasing este o operaŃiune cu caracter complex,
care include, pe lângă contractul de leasing, şi alte operaŃiuni juridice,
născute ca urmare a încheierii altor convenŃii între părŃi, cel mai
important fiind contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între furnizor
sau producător şi finanŃator.
Orice operaŃiune de leasing este o tranzacŃie, la care iau parte:
• un producător sau furnizor de bunuri;
• un finanŃator – societatea de leasing;
• un utilizator – persoană fizică sau juridică.

231
TranzacŃiei tripartite, materializate în contractul de leasing, i se
alătură contracte adiacente şi subsecvente, care se încheie pentru a se
îndeplini contractul de leasing propriu-zis. Acestea sunt, de regulă:
• contractul de creditare, încheiat între finanŃator şi societatea
bancară, care are ca obiect obŃinerea fondurilor băneşti, necesare pentru
achiziŃionarea bunurilor;
• contractul de asigurare a bunurilor care fac obiectul contractului
de leasing;
• contractul în folosul altei persoane (stipulaŃia pentru altul);
• contractul de mandat, încheiat între finanŃator şi utilizator etc.

§1. Avantajele şi riscurile leasingului


OperaŃiune juridică complexă, leasingul evidenŃiază interesul
fiecărei părŃi de a obŃine o serie de avantaje, cu precizarea că interesele
producătorului sau furnizorului de bunuri, ale finanŃatorului şi ale
utilizatorului exced limitelor clasice ale scopului pentru care s-au
încheiat contractele respective (contractul de vânzare-cumpărare între
finanŃator şi furnizor sau producător şi contractul de leasing între
finanŃator şi utilizator), pentru că în ansamblul operaŃiei intervin şi alte
aspecte şi condiŃionări reciproce.
Comerciantul va opta pentru încheierea unui contract de leasing,
atunci când realizează că acesta este preferabil unui contract clasic de
vânzare-cumpărare, având în vedere şi următoarele aspecte:
• durata de viaŃă a bunurilor mobile sau imobile care fac obiectul
contractului;
• condiŃiile contractului de leasing;
• diferenŃa valorică a contractului de vânzare-cumpărare compa-
rativ cu contractul de leasing;
• dobânzile percepute în cazul celor două contracte;
• beneficiile ce vor fi obŃinute din facilităŃile fiscale.
În măsura în care un comerciant decide să achiziŃioneze un bun,
acesta are posibilitatea de a opta între un credit bancar şi un leasing
financiar, ambele prezentând avantaje şi dezavantaje.

232
Avantajele leasingului
a) Avantaje pentru utilizator:
• posibilitatea de a beneficia, în urma leasingului, de echipamente
competitive, în măsura în care utilizatorul nu dispune de resursele
financiare necesare cumpărării lor;
• achitarea leasingului prin rate duce la economisirea, în faza
iniŃială, a capitalului propriu, iar constanŃa ratelor de leasing conferă
posibilitatea eşalonării cheltuielilor;
• conferă posibilitatea stabilirii duratei de leasing;
• se poate conveni cu furnizorul înlocuirea echipamentelor uzate
moral cu altele mai moderne;
• posibilitatea de a opta, după expirarea duratei contractului de
leasing, pentru cumpărarea bunului care face obiectul contractului, la un
preŃ rezidual sau pentru utilizarea bunului în continuare, cu plata unei
rate de leasing mai reduse.
b) Avantaje pentru furnizor:
• atragerea unor noi clienŃi din rândul celor care nu pot achita în
întregime preŃul utilajelor ori procedeelor pe care le doresc;
• reducerea stocurilor prin permiterea extinderii cererii de bunuri
cu valoare mare;
• obŃinerea de beneficii financiare, deoarece profitul va fi mai
mare decât cel obŃinut din vânzările clasice.
c) Avantaje pentru finanŃator:
• investirea capitalului pe termen mediu şi lung, prin interpunerea
sa între furnizor şi utilizator;
• obŃinerea unor beneficii reale, prin perceperea de comisioane
sau dobânzi de la utilizatori pentru creditul acordat;
• obŃinerea altor beneficii prin vânzarea ori reînchirierea
bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing, după expirarea
duratei de bază;
• garantarea creditului acordat prin păstrarea dreptului de
proprietate asupra bunurilor date în leasing.

233
Riscurile operaŃiunii de leasing
a) Riscuri pentru utilizator:
• leasingul îşi manifestă eficienŃa economică numai în condiŃiile
în care utilizatorul poate utiliza bunurile ce fac obiectul leasingului şi
numai în cazul leasingului financiar;
• leasingul este mai costisitor decât creditul bancar;
• leasingul încheiat de către utilizator persoană-fizică este mai
costisitor decât un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, având
în vedere că acesta nu poate amortiza bunurile sau deduce cheltuielile
(ratele de leasing, dobânda, comisioanele).
b) Riscuri pentru finanŃator:
• riscul constă în transmiterea folosinŃei asupra bunului, ceea ce
poate duce la deteriorarea lui de către utilizator;
• există riscul insolvabilităŃii utilizatorului, ceea ce conduce la
imposibilitatea restituirii creditului contractat de către societatea de
leasing pentru cumpărarea bunurilor care fac obiectul contractului de
leasing.

B. NOłIUNEA CONTRACTULUI INTERNAłIONAL DE LEASING


OperaŃiunile de leasing au, aşa cum am mai arătat, un conŃinut
complex, ce include mai multe raporturi juridice specifice unor
contracte diferite, în raport de poziŃia părŃilor contractante.
Dacă operaŃiunea de leasing, în ansamblul său, vizează o
tranzacŃie tripartită, la care iau parte producătorul sau furnizorul,
finanŃatorul şi utilizatorul, în cadrul acestei operaŃiuni vom face
cunoştinŃă şi cu contractul de leasing, încheiat între două părŃi, şi anume
proprietar (finanŃator) şi utilizator. Caracterul bipartit al contractului de
leasing se menŃine chiar dacă există sau se vor face demersuri de către
cele două părŃi pentru a da naştere altor raporturi juridice între ele sau
cu terŃii. Cu alte cuvinte, se impune a se face distincŃie între o
operaŃiune de leasing şi un contract de leasing, deşi această disociere
este dificil de operat.
Având în vedere însă împrejurarea că un contract de leasing se
află în relaŃie dialectică de la parte la întreg cu operaŃiunea de leasing, se

234
impune prezentarea sa în raport cu multitudinea raporturilor juridice
întâlnite într-o operaŃiune de leasing concretă.

§1. DefiniŃia contractului internaŃional de leasing


În accepŃiunea clasică, prin contractul de leasing se înŃeleg
raporturile juridice contractuale prin care o parte, denumită finanŃator
(locator), transmite unei alte părŃi, denumite utilizator, pe o anumită
durată de timp, dreptul de folosinŃă al unui bun aflat în proprietatea sa
ori pe care îl va produce ori îl va achiziŃiona de la un terŃ furnizor,
contra unei plăŃi periodice, denumită rată de leasing, cu dreptul utiliza-
torului de a opta pentru cumpărarea, restituirea sau folosirea bunului.
Contractul internaŃional de leasing poate fi definit, la rândul
său, ca fiind acel contract de leasing încheiat între un utilizator
persoană fizică sau juridică română şi o societate de leasing străină.
Din parcurgerea acestor definiŃii se desprind, cu uşurinŃă,
elementele definitorii ale contractului de leasing, în general, şi cele ale
contractului internaŃional de leasing, şi anume:
• existenŃa a două părŃi contractante: finanŃatorul (locator) şi
utilizatorul;
• obiectul contractului: bunurile imobile ori mobile de folosinŃă
îndelungată;
• rata de leasing;
• dreptul opŃional al utilizatorului, cu cele trei variante:
cumpărarea, restituirea sau folosirea bunului respectiv în continuare;
• în ceea ce priveşte contractul internaŃional de leasing, întâlnim
ca element definitoriu internaŃionalitatea, şi anume sediul uneia dintre
părŃile contractante sau obiectul contractului de leasing, aspecte asupra
cărora vom reveni.

§2. Caracterele juridice ale contractului de leasing


Pe lângă elementele definitorii pe care le-am prezentat, acest
contract prezintă următoarele caractere juridice, care îl evidenŃiază
printre celelalte contracte de comerŃ internaŃional:
• caracter sinalagmatic, întrucât dă naştere la obligaŃii reciproce
între cele două părŃi contractante. Astfel, finanŃatorul se obligă să

235
asigure utilizatorului folosinŃa, pentru o anumită durată de timp, a
bunului dat în leasing, iar utilizatorul se obligă, la rândul său, să
plătească finanŃatorului rata de leasing, cu particularitatea că acest
caracter este ştirbit prin imposibilitatea introducerii de către utilizator a
acŃiunii de reziliere sau invocării excepŃiei de neexecutare, atunci când
bunul nu îi este pus la dispoziŃie de finanŃator;
• caracter oneros, deoarece potrivit acordului de voinŃă,
finanŃatorul (locatorul) primeşte, în mod periodic, rata de leasing, la
care se adaugă un comision şi dobândă sau un beneficiu, iar utilizatorul
beneficiază de folosinŃa bunului pe toată durata contractului, cu
posibilitatea ca la încheierea contractului de leasing să achiziŃioneze
bunul la o valoare reziduală; deci ambele părŃi au interese patrimoniale;
• caracter consensual, deoarece contractul de leasing se încheie,
în mod valabil, prin simplul acord de voinŃă al părŃilor;
• contractul de leasing este un contract negociat, deoarece părŃile
pot conveni şi alte clauze, în raport de interesul pe care îl au;
• cu executare succesivă, întrucât obligaŃiile părŃilor se execută
în timp, printr-o prestaŃie continuă, şi anume rata de leasing;
• este un contract numit, fiind reglementat printr-o lege specială;
• este un contract intuitu personae, întrucât este încheiat de
finanŃator în considerarea persoanei utilizatorului, iar aceasta din urmă
nu poate cesiona şi nu poate înstrăina drepturile sale astfel dobândite
către o terŃă persoană fără acordul finanŃatorului;
• transmite dreptul de folosinŃă, având în vedere că, spre
deosebire de contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, prin
contractul de leasing se transmite doar dreptul de folosinŃă asupra
bunului nu şi proprietatea acestuia;
• caracterul de internaŃionalitate, prin prezenŃa elementului de
extraneitate (sediul sau obiectul).

§3. Obiectul contractului de leasing


Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară
a unor bunuri imobiliare, maşini, servicii şi, nu în ultimul rând,
echipament industrial, computere şi soft-uri pentru acestea, precum şi
locaŃia şi achiziŃia construcŃiilor cu utilizare profesională sau industrială,

236
locaŃia fondului de comerŃ, folosinŃa şi achiziŃia de autoturisme,
investiŃiile cu predare la cheie.
Bunul dat în leasing poate fi prezent sau viitor, fără a fi
obligatoriu ca finanŃatorul să fie proprietarul bunului respectiv.

§4. InternaŃionalitatea contractului de leasing


Aşa cum s-a reŃinut din definiŃia dată contractului internaŃional de
leasing, dată de îndată după definiŃia clasică a contractului de leasing, la
primul contract vom întâlni elementul de extraneitate, ce îl deosebeşte
de contractul de leasing cu vocaŃie internă.
Calificarea unui contract de leasing ca fiind internaŃional (ori de
leasing extern, cum mai este el denumit) are importanŃă la stabilirea
legii aplicabile (legea naŃională, convenŃiile internaŃionale, uzanŃele
comerciale uniforme etc.)
Stabilirea elementului de extraneitate şi, implicit, al caracterului
internaŃional se realizează astfel:
• dacă cele trei părŃi implicate în operaŃiunea de leasing sunt din
acelaşi stat, ne aflăm dinaintea unui contract de leasing căruia i se aplică
legea naŃională;
• dacă finanŃatorul şi utilizatorul sunt din acelaşi stat, dar
producătorul sau furnizorul îşi are sediul în alt stat, contractul de leasing
este tot intern şi se va supune, de asemenea, jurisdicŃiei naŃionale a
statului în care s-a încheiat şi numai contractul de vânzare-cumpărare
dintre finanŃator şi producător sau furnizor este internaŃional;
• dacă societatea de leasing şi utilizatorul îşi au sediul sau
domiciliul în state diferite, contractul de leasing este internaŃional.

§5. Forma şi conŃinutul contractului de leasing


Contractul la care facem referire nu cere o formă ad solemnitatem,
însă trebuie să fie încheiat în scris ad probationem şi pentru
opozabilitate faŃă de terŃi.
Din practică rezultă că, în conŃinutul contractului de leasing,
trebuie să se regăsească cel puŃin următoarele elemente:
• părŃile din contractul de leasing (finanŃatorul sau locatorul şi
utilizatorul);

237
• descrierea completă a bunului care face obiectul contractului;
• valoarea totală a contractului de leasing;
• valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;
• perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului respectiv;
• clauza privind obligaŃia de a asigura bunul ce face obiectul
contractului de leasing;
• clauza cu privire la dreptul de opŃiune al utilizatorului privind
cumpărarea bunului şi condiŃiile exercitării acestuia;
• durata contractului de leasing.
Contractul de leasing mai poate să conŃină şi alte clauze, care însă
nu trebuie să contravină ordinii publice şi bunelor moravuri.
C. PRINCIPALELE FORME DE LEASING
În raport de posibilitatea de finanŃare a furnizorului, de
caracteristicile pieŃei, de gradul de organizare şi desfacere a producŃiei,
de gradul de disponibilitate a produselor care fac obiectul contractului,
vom întâlni mai multe feluri de leasing, în raport de criteriul la care
facem apel, după cum urmează:
• după obiectul contractului: leasing mobiliar şi imobiliar;
• după apartenenŃa părŃilor: leasing naŃional şi internaŃional;
• după modul de implicare al părŃilor: leasing direct şi indirect;
• după conŃinutul ratelor: leasing financiar (financial leasing) sau
operaŃional (operating leasing);
• după modul de calcul al ratelor: leasing net sau brut;
• după durata închirierii: leasing pe termen scurt sau pe termen lung.
a) Leasingul mobiliar şi leasingul imobiliar
În raporturile comerciale internaŃionale, leasingul mobiliar – care
se referă la echipamente industriale, cu conferirea folosirii lor pentru o
perioadă mai mare de 1 an (altfel ne-am afla dinaintea unei locaŃii) – dă
posibilitatea achiziŃionării echipamentului la trecerea termenului de
locaŃie, ocupând un loc deosebit de important şi reprezentând opŃiunea
cea mai frecventă a utilizatorilor.
Obiect al contractului internaŃional de leasing poate fi şi un
imobil, atât prin natura, cât şi prin destinaŃia sa.

238
b) Leasingul naŃional şi leasingul internaŃional
Leasingul naŃional presupune ca părŃile contractante să aparŃină
aceluiaşi stat, cu alte cuvinte – finanŃatorul şi utilizatorul să fie persoane
juridice cu aceeaşi naŃionalitate. Acestui contract de leasing intern i se
aplică legislaŃia comună a părŃilor contractante.
Leasingul internaŃional este acela la care vom întâlni un element
de extraneitate, care poate fi obiectul contractului, sediul sau domiciliul
părŃilor.
c) Leasingul direct şi leasingul indirect
În funcŃie de implicarea părŃilor, leasingul este direct, atunci când
încheierea contractului are loc între furnizor şi client, fără intermediari,
aceştia stabilind, de comun acord, termenele, condiŃiile şi modalităŃile
de plată a ratelor de leasing.
Ne vom afla dinaintea unui leasing indirect, atunci când acesta se
realizează prin intermediul unei societăŃi specializate, care, la rândul
său, poate fi generală, de intermediere sau integrată, în raport de
operaŃiunile pe care le efectuează, iar funcŃiile de creditare şi de prestare
de servicii sunt cele care le definesc rolul în sistemul contractelor de
leasing.
d) Leasingul financiar şi leasingul operaŃional
Prin leasingul financiar se înŃelege că, în preŃul de export,
costurile auxiliare şi beneficiul se recuperează în perioada de bază a
închirierii, când părŃile nu se bucură de dreptul de a rezilia contractul şi
sunt obligate să-şi aducă la îndeplinire obligaŃiile asumate prin
contractul de leasing, iar în cazul în care utilizatorul nu îşi plăteşte la
timp şi în condiŃiile stipulate în contract ratele, societatea de leasing şi
furnizorul au dreptul să dispună de bunul închiriat de către ele.
Criteriul de bază însă pentru stabilirea caracterului financiar al
contractului de leasing este cauza contractului, adică finalitatea
obiectivului urmărit de părŃi, în cele din urmă, transferul proprietăŃii.
Leasingul operaŃional se caracterizează prin faptul că, în
perioada de bază, se va obŃine doar o parte din preŃul de export, iar
lessorul (locatorul) este şi producător. Bunul care face obiectul
contractului de leasing este închiriat pe o perioadă mai scurtă decât
239
durata vieŃii sale economice, ceea ce permite închirierea sa succesivă la
mai mulŃi clienŃi şi nu este posibilă transmiterea proprietăŃii către
utilizator.
Dacă în ceea ce priveşte leasingul financiar, părŃile vor încheia un
contract pe toată perioada de bază, în cea de-a doua ipoteză, cea a
leasingului operaŃional, ne găsim în cazul unui contract de locaŃie pe
termen scurt.
Astfel, leasingul operaŃional este efectuat de acele societăŃi
posesoare a unor echipamente şi materiale care sunt solicitate intens pe
piaŃă (copiatoarele, de exemplu).
Nu în ultimul rând, trebuie să precizăm că leasingul operaŃional
poate îmbrăca mai multe forme, în funcŃie de operaŃiunea la care se
recurge şi care trebuie menŃionate, în mod expres, în contractul de
leasing: true-lease (care este de fapt o locaŃiune, contractul fiind
reziliabil şi având ca obiect echipamente folosite temporar de către
utilizator), leveraged-lease, service and maintenace-lease (care are ca
obiect posibilitatea utilizatorului de a beneficia, pe lângă echipamentele
oferite de locator – care este şi producătorul bunului – şi de anumite
servicii şi asistenŃă tehnică).
e) Leasingul net şi leasingul brut
Prin leasingul net se înŃelege că ratele cuprind preŃul net de
vânzare şi beneficiul realizat din utilizarea bunului care face obiectul
contractului. La rândul său, leasingul brut (full service leasing) include
în ratele percepute:
• preŃul net de vânzare al bunurilor închiriate de către utilizator;
• cheltuielile efectuate pentru întreŃinerea şi reparaŃiile bunurilor
închiriate;
• beneficiile realizate pe parcursul utilizării echipamentelor,
maşinilor ori a utilajelor date în leasing.
f) Tot în raport de calculul ratelor, contractul de leasing mai poate
fi clasificat în leasing cu amortizare integrală şi leasing cu
amortizare parŃială.
Leasingul cu amortizare integrală (full pay out leasing) este
acel contract în care valoarea totală a ratelor de leasing, plătite de către
utilizator finanŃatorului (din care se deduce valoarea totală plătită ca
240
beneficiu), amortizează integral (ori într-o proporŃie foarte mare)
valoarea bunului.
Leasingul cu amortizare parŃială (non full pay out leasing) indică
acel contract de leasing ce presupune existenŃa unei valori reziduale
considerabile care dă semnificaŃie dreptului de opŃiune al utilizatorului.
g) Leasingul pe termen scurt şi leasingul pe termen lung
Leasingul pe termen scurt este o formă similară cu leasingul
operaŃional, deoarece implică închirierea unor bunuri şi echipamente pe
baza unor contracte încheiate pe o durată de timp mai redusă ca întindere.
La rândul său, leasingul pe termen lung se caracterizează prin
faptul că se încheie un simplu contract, pentru o perioadă lungă de timp.
Această formă de leasing, prin caracteristicile sale, se aseamănă cu
leasingul financiar.
Actualmente există anumite tehnici moderne de creditare pe
termen lung şi mediu, îndeosebi în procurarea de echipamente, instalaŃii
complexe, uzine, care au în vedere următoarele aspecte:
• evidenŃierea dreptului de folosinŃă ca unul din elementele
definitorii ale dreptului de proprietate;
• disjungerea, din punct de vedere fiscal, între ratele chiriei şi
amortismentelor, precum şi între capital şi produsul său pe plan economic.
În practica din ce în ce mai densă a operaŃiunilor de leasing, se
întâlnesc şi alte forme de contracte de leasing, pe care le vom prezenta
în mod succint:
h) Leasingul experimental şi leasingul ordinatoarelor
Leasingul experimental se caracterizează prin închirierea
bunurilor pe o durată de maxim două-trei luni, cu titlu experimental şi
explorator al pieŃei. La expirarea termenului respectiv, utilizatorul are
două posibilităŃi:
• să restituie bunurile care au făcut obiectul contractului de
leasing experimental, dacă acestea prezintă unele neajunsuri;
• să achiziŃioneze bunurile care au făcut obiectul contractului de
leasing experimental, dacă acestea au corespuns aşteptărilor sale.
i) Leasingul ordinatoarelor (time-sharing) este închirierea, în
comun, de către mai mulŃi beneficiari, a unor echipamente informatice,
pe o durată de timp partajabilă, avantajul acestei forme de leasing fiind
nivelul scăzut al ratelor de leasing pentru fiecare utilizator în parte.
241
j) Contractul de renting (hire)
Această formă de leasing presupune închirierea de echipamente,
maşini şi utilaje, în mod succesiv, pe perioade de timp reduse (cu ziua sau
cu ora). Sarcina efectuării service-ului incumbă proprietarului bunurilor
închiriate în regim de leasing. Exemplul ilustrativ al acestei forme de
leasing este rent-a-car-ul şi echipamentele pentru sălile de internet.
Societatea de renting este o societate care dispune de utilaje
standardizate sau de mijloace de transport şi încheie contracte de locaŃie
tradiŃionale în raport de cerinŃele pieŃei.
k) Contractul de lease-back (sale and lease-back)
În contractul de lease-back (dus-întors), proprietarul bunului
care face obiectul contractului de leasing, este şi furnizor şi utilizator,
concomitent. Cu alte cuvinte, furnizorul, care este proprietarul bunului
respectiv, îl va vinde instituŃiei financiare care, la rândul său, lasă bunul
tot furnizorului, cu titlu de închiriere şi cu promisiunea de a-l vinde
când va expira termenul de locaŃie.
Prin contractul de lease-back se urmăreşte obŃinerea de fonduri
băneşti, care vor fi restituite eşalonat, sub forma chiriei lunare, iar când
s-a ajung la finele contractului, utilizatorul plăteşte diferenŃa de preŃ şi
reintră în posesia bunului.
Spre deosebire de alte forme de leasing, pe care le-am trecut în
revistă, de data aceasta un comerciant nu mai urmăreşte obŃinerea unor
echipamente, maşini sau utilaje, pe care de altfel le are deja, ci are
nevoie de o infuzie de capital, pe care o va obŃine fără să piardă
echipamentul care îi serveşte la onorarea comenzilor.
OperaŃiunea de lease-back are funcŃia de credit ipotecar deosebit
de avantajos în domeniul imobiliar. Pe de altă parte, şi din punct de
vedere fiscal este avantajos, întrucât contractul de lease-back este scutit
de orice taxă asupra vânzării, în situaŃia în care finanŃatorul închiriază
imediat bunul care face obiectul contractului fostului proprietar.
l) Leasingul de containere (master leasing)
Prin acest contract se înŃelege acel contract utilizat de societăŃile
de transport, prin care cărăuşul preferă să închirieze, nu să cumpere,

242
containerele, ceea ce ar implica pentru el costuri suplimentare legate de
exploatarea, întreŃinerea şi repararea lor.
Astfel, societăŃile specializate în astfel de parcuri de containere, le
pun la dispoziŃia transportatorilor pe o durată de timp precisă (term
leasing) sau doar pentru o călătorie (trip leasing).
m) Master leasing are similitudini cu contractul de renting,
diferenŃa constând în aceea că primul este cel mai des utilizat în
comerŃul internaŃional, iar cel de-al doilea, de regulă, în comerŃul intern.
D. EFECTELE CONTRACTULUI DE LEASING
OperaŃiunea de leasing creează obligaŃii tuturor părŃilor implicate:
furnizorului, finanŃatorului şi utilizatorului.
a) ObligaŃiile furnizorului (vânzătorului):
• să livreze echipamentele, maşinile şi utilajele în stare de
funcŃionare şi la parametrii calitativi stabiliŃi;
• să asigure asistenŃă tehnică personalului care îl va exploata;
• să remedieze, pe cheltuiala proprie, orice defecŃiune care va
apărea din culpa sa.
b) ObligaŃiile utilizatorului (cumpărătorului):
• să plătească la timp şi în condiŃiile convenite de părŃi, ratele
chiriei (care include preŃul real, cotele de amortizare, comisionul stabilit
şi, în anumite cazuri, finanŃarea care a fost acordată utilizatorului);
• să utilizeze bunurile care fac obiectul contractului de leasing în
mod corect, potrivit instrucŃiunilor tehnice;
• să nu efectueze modificări în ceea ce priveşte echipamentele
închiriate, fără încuviinŃarea societăŃii de leasing;
• să menŃină bunurile în stare de funcŃionare;
• să asigure bunurile închiriate pe toată durata contractului de
leasing;
• să restituie bunurile închiriate, la solicitarea furnizorului, dacă
nu a plătit ratele la termenele şi în condiŃiile stabilite în contract;
• să suporte cheltuielile aferente rezilierii de plin drept a con-
tractului de leasing şi să plătească ratele restante, precum şi o îndem-
nizaŃie forfetară de reziliere care reprezintă ratele restante viitoare.

243
Prezentarea obligaŃiilor furnizorului (vânzătorului) şi utilizatorului
(cumpărătorului) nu este exhaustivă, având în vedere caracterele
juridice ale contractului de leasing, în care se pot stipula şi alte clauze
care reprezintă interesul părŃilor în cauză.
c) ObligaŃiile societăŃii de leasing:
• să procedeze la înlocuirea bunului avariat, învechit, uzat sau
depăşit, ceea ce implică o chirie majorată;
• să vândă utilizatorului bunul care constituie obiectul contrac-
tului de leasing, la expirarea duratei contractului, dacă utilizatorul
operează pentru cumpărarea bunului.
d) Drepturile societăŃii de leasing:
• să controleze modul în care utilizatorul foloseşte bunul închiriat;
• să rezilieze de plin drept contractul dacă utilizatorul nu plăteşte ra-
tele de leasing la termenele şi în condiŃiile stipulate în contractul de leasing.
Bibliografie:
1. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial,
ediŃia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2000, p. 130-132.
2. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 237-252.
3. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 296-306;
4. Gabriel Tita Nicolescu, Regimul juridic al operaŃiunilor de
leasing, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.
Tema de referate:
1. Caracterele juridice ale contractului de leasing.
2. Obiectul contractului de leasing.
3. Leasingul mobiliar şi leasingul imobiliar.
4. Leasingul direct şi leasingul indirect.
5. Leasingul net şi leasingul brut.
6. Leasingul pe termen scurt şi leasingul pe termen lung.
7. Leasingul financiar şi leasingul operaŃional.
8. Leasingul experimental şi leasingul ordinatoarelor.
9. Efectele contractului de leasing privind obligaŃiile utilizatorului.
10. ObligaŃiile societăŃii de leasing.
244
CAPITOLUL XV
CONTRACTUL DE FACTORING

Aspecte preliminare
La ora actuală, factoringul este o practică curentă în comerŃul
mondial, datorită faptului că el le oferă comercianŃilor beneficiul unui
capital substanŃial, reducând totodată costurile de administrare şi riscul
de creditare.
Această tehnică de finanŃare a afacerilor, care se dovedeşte a fi
foarte rentabilă, reprezintă situaŃia în care un agent, numit factor, achi-
ziŃionează toate facturile emise şi neplătite, numite şi conturi de încasat,
oferind până la 80-90% din valoarea lor, restul de 10-20% fiind plătit
doar odată cu încasarea facturilor, din care însă se percepe un comision
de management şi dobânda cuvenită pentru împrumutul efectuat.

DefiniŃie
Contractul de factoring este operaŃiunea juridică prin care una
dintre părŃi (ofertantul sau producătorul) poate repartiza unei alte părŃi
(factorul) titluri de credit rezultând din contractele de vânzări de bunuri,
încheiate între producător şi clienŃii săi (debitori), cu excepŃia celor care
au ca obiect bunuri personale, de uz familial sau gospodăresc a
debitorilor.
Cu alte cuvinte, factoringul este procesul de vânzare a creanŃelor
deŃinute de către un producător asupra debitorilor săi către un factor
care, de regulă, este o societate care cumpără facturile respective şi
preia responsabilitatea recuperării plăŃilor neefectuate de către debitori.
Există şi o altă definiŃie, mult mai cuprinzătoare şi mai precisă,
care arată că factoringul este un aranjament continuu în sistem de plăŃi
negarantate între factor şi producătorul de bunuri sau prestatorul de
servicii, în urma căruia factorul:
245
− efectuează finanŃarea în avans a creanŃelor cumpărate ori a
serviciilor;
− procedează la administrarea creanŃelor şi asigurarea evidenŃei
contabile;
− face demersurile necesare pentru recuperarea creanŃelor care
i-au fost cesionate;
− acoperă riscul de plată al debitorilor respectivi.

§1. PărŃile în contractul de factoring


Institutul pentru Unificarea LegislaŃiei Private din Roma
(UNIDROIT) a reglementat cadrul legal pentru facilitarea operaŃiilor de
factoring internaŃional (Ottawa, mai 1988), lucru ce l-a efectuat şi
UNCITRAL, în anul 1995. Din coroborarea celor două documente de
dreptul comerŃului internaŃional, rezultă că, în cadrul contractului de
factoring, vom întâlni două părŃi: furnizorul/producătorul
(the supplier) şi factorul (the factor):
a) furnizorul sau producătorul este acela care cedează factorului
creanŃele sale rezultate din vânzarea produselor ori serviciilor, altele
decât cele în care clienŃii cumpără bunuri pentru folosul personal ori al
gospodăriei;
b) factorul, cea de-a doua parte în contract, îndeplineşte
următoarele funcŃii:
− asigură finanŃarea furnizorului/producătorului, inclusiv prin
acordarea de împrumuturi şi plăŃi în avans;
− păstrează evidenŃa creanŃelor;
− colectează creanŃele;
− asigură protecŃia necesară împotriva neîndeplinirii obligaŃiilor
de plată ale clienŃilor.

§2. Formele de factoring


Scopul contractelor de factoring încheiate este cesiunea titularilor
de credit, în termene şi condiŃii stabilite de comun acord de către părŃi,
contribuindu-se prin aceasta la dezvoltarea relaŃiilor comerciale
internaŃionale. De aici şi interesul manifestat de Comisia NaŃiunilor Unite
pentru Dreptul Comercial InternaŃional – UNCITRAL – sub egida căreia
246
s-au născut Regulile Uniforme la care, aşa cum le arată însăşi denumirea,
reglementează practica relaŃiilor comerciale în domeniu. Astfel, se
întâlnesc, în practică, două forme de factoring, şi anume:
− factoringul tradiŃional (old line factoring sau full factoring);
− factoringul la scadenŃă (maturity factoring);
a) Factoringul tradiŃional desemnează un mijloc de finanŃare pe
termen scurt, valoarea facturii cedate fiind de îndată încasată de către
aderent.
Această formă de factoring este cel mai des utilizată (de aici şi o
altă denumire a sa – factoring clasic) în forma standard, în comerŃul
internaŃional de către societăŃile mici şi mijlocii.
Factoringul tradiŃional este, pe de o parte, un mijloc de finanŃare,
iar pe de altă parte, un mod de gestionare economică, de simplificare a
activităŃii contabile:
− ca mijloc de finanŃare, factoringul îşi evidenŃiază eficienŃa
deoarece aderentul îşi poate încasa imediat valoarea nominală a
facturilor prin transmiterea creanŃelor sale unei instituŃii de factoring;
− ca mod de gestionare comercială, factoringul contribuie la
simplificarea evidenŃelor şi a contabilităŃii, activităŃii care sunt preluate
de factor.
În raport de înŃelegerea încheiată, factorul poate achita orice notă
de credit sau chitanŃă sau dacă nu există o asemenea înŃelegere le poate
calcula şi retransmite vânzătorului.
b) Factoringul la scadenŃă
Prin factoringul la scadenŃă se înŃelege operaŃiunea juridică în care
factorul achită facturile la data scadenŃării.
Este un serviciu complet, însă fără finanŃare şi, ca atare, riscul
diferă faŃă de alte contracte de factoring.
Factorul va achita vânzătorului pentru creanŃele cedate după o
perioadă stabilită de la data facturării şi, astfel, vânzătorul cunoaşte când
va fi plătit şi îşi poate programa cheltuielile.
c) Factoringul confidenŃial
Acest tip de factoring mai este denumit şi factoring fără
notificare ori factoring nedeclarat, deoarece creanŃele sunt cesionate
factorului fără ca debitorii să fie notificaŃi în acest sens. Vânzătorul va
247
încasa creanŃele şi va plăti în contul factorului (într-un cont în numele
vânzătorului controlat de factor).
Acest contract este o operaŃiune de finanŃare în accepŃiunea
propriu-zisă şi, deşi factorul nu oferă cele trei servicii ca în contractul de
factoring clasic, percepe un comision de factoring.

§3. Factoringul internaŃional


Această formă de factoring, deosebit de uzitată la ora actuală în
comerŃul mondial, se poate derula în sistemul celor doi factori, în mod
direct ori fără notificare.
a) Factoringul internaŃional în sistemul celor doi factori
(The Two Factoring System)
Această operaŃiune de factoring are loc între două societăŃi de
factoring:
− una situată în statul vânzătorului (exportatorului), care poartă
denumirea de factor de export (EF);
− cealaltă societate de factoring se găseşte în Ńara cumpărătorului
(importatorului) şi este denumită factor de import (IF).
RelaŃiile care există între factorul de export şi factorul de import
sunt de natură pur contractuală şi ele presupun:
− existenŃa unui contract de vânzare de bunuri sau de prestare de
servicii încheiat între exportator şi importator;
− între exportator şi factorul de export (EF) există, de asemenea
un contract de factoring;
− între factorul de export (EF) şi factorul de import (IF) există un
alt contract, care poartă denumirea de interfactor agreement.
Odată stabilită, baza legală care este, aşa cum am spus,
contractuală, părŃile vor desfăşura următoarele activităŃi:
− exportatorul livrează bunurile ori serviciile către importator;
− exportatorul cesionează creanŃele sale asupra debitorului său
prin factorul de export către factorul de import (acesta din urmă
asumându-şi riscul de neplată al debitorului);
− factorul de export (EF) avansează către exportator 80% din
suma convenită în contract;

248
− factorul de import (IF) intră în posesia creanŃelor, potrivit
prevederilor contractului de vânzare-cumpărare încheiat între exportator
şi importator;
− importatorul plăteşte către factorul de import (IF), iar acesta
transferă suma către factorul de export (EF);
− factorul de export (EF) reglează avansul acordat exportatorului
şi îl anunŃă pe acesta de încasarea creanŃei.
Factoringul internaŃional în sistemul cu doi factori s-a impus în
practica internaŃională comercială, deoarece o singură societate de
factoring nu poate îndeplini toate aceste servicii de factoring şi, ca atare,
ea recurge la serviciile unei alte societăŃi de factoring din Ńara
importatorului.
Întrucât nu există posibilitatea stabilirii de raporturi de factoring,
în toate Ńările s-a născut Factor Chaim International (FCI), care
desfăşoară astfel de activităŃi cu caracter internaŃional în virtutea unui
cod de reguli.
În acest context, exportatorul comunică doar cu o singură
societate de factoring, adică cu cea care îşi are sediul în Ńara sa, iar toate
cheltuielile şi problemele de comunicaŃie cu societăŃile similare de
factoring intră în responsabilitatea factorului de export (EF).
Acesta din urmă stabileşte relaŃiile de afaceri cu factorul de import
din fiecare Ńară unde exportatorul îşi livrează bunurile ori serviciile,
relaŃie ce se materializează într-un contract încheiat între cei doi factori
(interfactor agreement) şi reglementat de codul FCI.
În cadrul acestui mecanism, creanŃa este transferată prin
intermediul factorului de export (EF) către factorul de import (IF).
Acesta din urmă va răspunde în faŃa factorului de export pentru sumele
de bani ce trebuie recuperate de la debitorii din Ńara sa, ca şi pentru
creanŃa datorată, după care banii vor fi trimişi exportatorilor de către
fiecare factor de import prin intermediul factorului de export.

b) Factoringul internaŃional în sistemul cu mai mulŃi factori


În comerŃul internaŃional sunt întâlniŃi, de regulă, mai mulŃi factori
importatori, unul pentru fiecare Ńară şi fiecare dintre aceştia fiind în
raporturi contractuale cu mai mulŃi cumpărători.

249
În această ipoteză, vânzătorul, are un singur contract, cu o singură
societate de factoring (factorul de export). Aceasta va intra în relaŃii cu
factorii de import din Ńările în care vânzătorul îşi plasează produsele ori
serviciile, în baza unui interfactor agreement, care devin responsabili
faŃă de factorul de export pentru colectarea plăŃilor de la cumpărătorii
din Ńara lor din momentul în care facturile devin scadenŃare, iar banii
sunt expediaŃi de fiecare factor de import către vânzător prin mijlocirea
factorului de export.

c) Sistemul internaŃional cu un singur factor (single factoring)


Acest sistem internaŃional de factoring îl obligă pe factorul de
export (EF) să întocmească documentaŃia pentru cumpărător în limba
acestuia şi în concordanŃă cu legislaŃia comercială a Ńării
cumpărătorului. Factorul de import (IF) va fi contactat doar când un
credit rămâne neplătit, după ce factorul de export a strâns sumele de
bani. O astfel de operaŃiune de derulează după cum urmează:
− între vânzător şi factorul de export (EF) se semnează o
înŃelegere;
− altă înŃelegere este semnată între factorul de export şi factorul
de import;
− factorul de import stabileşte valoarea creditului şi acoperirea
acestui credit;
− vânzătorul transmite factura către factorul de export şi nu către
factorul de import (cum este cazul factoringului internaŃional cu doi
factori);
− factorul de export gestionează activităŃile de contabilitate şi pe
cele de colectare a banilor;
− în cazul în care factorul de export nu a reuşit să colecteze suma
de bani convenită, după numărul de zile stabilit îl informează pe
cumpărător că factura a fost trimisă către factorul de import;
− factorul de import preia operaŃiunea de colectare şi, acolo unde
se impune, declanşează procedurile legale, având în vedere că el este cel
care acoperă riscul;
− dacă factorul de import nu reuşeşte să colecteze sumele într-un
număr de zile stabilit, el va plăti suma din factură către factorul de

250
export, iar creanŃele îi vor privi, pe viitor, pe factorul de import şi pe
cumpărător.

d) Factoringul internaŃional fără notificare (non notification


cross border factoring – nnf)
În cadrul acestei operaŃiuni, care implică un risc mare şi multă
dificultate în controlul şi expertizarea sistemului vânzătorului, se
derulează următoarele activităŃi:
− factorul de export înaintează informaŃii factorului de import atât
despre vânzător, cât şi despre cumpărător;
− factorul de import va răspunde cu un raport preliminar şi va
indica valoarea comisionului perceput, fără însă a contacta cumpărătorii;
− factorul de export şi vânzătorul semnează contractul de
factoring internaŃional fără notificare;
− întrucât între factorul de export şi factorul de import există deja
semnat un intrefactor agreement, între aceştia se va semna o înŃelegere
suplimentară modificatoare a contractului standard de factoring;
− factorul de import confirmă că îşi asumă acoperirea riscului;
− vânzătorul cedează creanŃele către factorul de export şi factorul
de import, fără a notifica însă preluarea acestora de vreunul dintre
aceştia;
− vânzătorul face contabilitatea şi colectarea şi, în paralel, îl
informează pe factorul de export despre fiecare plată, iar acesta îl
notifică pe factorul de import.
În cazul în care cumpărătorul nu achită factura până la data
convenită, vânzătorul derulează procedura de colectare:
− dacă vânzătorul nu reuşeşte colectarea valorii facturii, după data
scadenŃei factorul de export îl informează pe factorul de import despre
această situaŃie, iar acesta din urmă îl va informa pe cumpărător despre
preluarea facturii; dacă însă factorul de export nu reuşeşte să îl
informeze pe factorul de import în prima zi lucrătoare după perioada
stabilită, factorul de import este eliberat de risc pentru suma datorată de
cumpărător;
− factorul de import preia activitatea de colectare şi, dacă este
cazul, demarează procedurile legale de recuperare a valorii facturilor,
având în vedere că el acoperă riscul;
251
− dacă factorul de import nu reuşeşte să recupereze suma, el
trebuie să facă o plată în termen de 90 de zile de la data notificării
cumpărătorului.

e) Factoringul back-to-back (back-to-back factoring)


Acest tip de factoring constă în încheierea unui contract între
exportator şi factorul de export, iar factorul de import semnează un
contract standard de factoring cu distribuitorul şi se obligă, totodată, să
acopere riscul în locul cumpărătorului.
Această formă de factoring este utilizată de către societăŃile
comerciale care desfăşoară exportul produselor lor prin intermediul
unor sucursale ori filiale, al căror capital este neîndestulător, deoarece
acestea se bazează pe suportul financiar şi material al societăŃii
comerciale-mamă (în cazul nostru exportatorul).

f) Factoringul internaŃional destinat importatorilor (international


factoring sold to importers)
Această formă a operaŃiunii de factoring se desfăşoară în sens
invers decât în contractul de factoring clasic. Astfel, factorul de import
are menirea de a convinge un cumpărător să plătească comisionul de
factoring, urmând apoi să identifice un vânzător dispus să livreze marfa
cumpărătorului deja contractat în acest sens.

§4. Caracterele juridice ale contractului de factoring


− caracter sinalagmatic, deoarece dă naştere la obligaŃii
reciproce între părŃile respective;
− caracter oneros, întrucât are loc o transmitere de creanŃe care
se vor încasa;
− caracter consensual, deoarece contractul de factoring se
încheie, în mod valabil, doar prin consimŃământul părŃilor;
− caracter cu executare succesivă, Ńinând cont că obligaŃiile
părŃilor se execută continuu;
− caracter intuitu personae, fiind în acelaşi timp un contract de
adeziune la clauzele stipulate de factor.
Totodată, contractul de factoring conŃine şi o clauză de exclusivitate.
252
§5. Asemănările şi deosebirile contractului de factoring cu
contractul de mandat comercial şi contractul de scont
În esenŃa sa, contractul de factoring este o relaŃie contractuală
comercială complexă care implică tehnici moderne a căror menire este de
a facilita desfăşurarea comerŃului internaŃional. De altfel, în toate formele
de factoring, se ia în consideraŃie, în primul rând, elementul de extra-
neitate şi, în această privinŃă, precizăm că în aceste operaŃiuni sunt impli-
cate obligatoriu cel puŃin doi factori, unul în Ńara exportatoare şi unul în cea
importatoare. Deşi factoringul are asemănări cu mandatul comercial şi cu
scontul, se deosebeşte de acestea tocmai prin elementele sale specifice.
Deosebiri
Dacă în baza contractului de mandat, mandatorul se obligă să
transmită mandatului doar sumele de bani pe care le-a încasat, în mod
efectiv, în contractul de factoring, factorul se obligă să plătească el
integral valoare a creanŃelor vânzătorului asupra clienŃilor săi.
Prin aceasta, el suportă riscurile insolvenŃei debitorului, mai cu
seamă că este vorba de două cesiuni de creanŃă, una de către aderent
către factorul la export şi una de către acest factor la import, cesiuni care
pot să nu fie cârmuite de aceiaşi lege.
În ceea ce priveşte scontul, se impune să precizam că delimitările
dintre acestea şi factoring sunt mai numeroase şi constau în următoarele:
− scontul priveşte o operaŃiune singulară, izolată, pe când
contractul de factoring conŃine o clauză de exclusivitate pentru toate
operaŃiunile dintr-o Ńară, cel puŃin;
− scontul implică existenŃa unui titlu negociabil, suma plătită
reprezentând numai valoarea nominală a titlului, în timp ce în factoring
aşa ceva nu se procedează;
− la scont, solvabilitatea trăgătorului este o problema existenŃială,
pe când la factoring, după cum am mai spus, riscul insolvabilităŃii
debitorului revine factorului;
− la scont, împrumutul rămâne garant al succesului operaŃiei, în
timp ce la factoring, împrumutul nu garantează decât existenŃa creanŃelor.

§6. Efectele contractului de factoring


Principala obligaŃie a factorului este achitarea aderentului
(producătorului), a creanŃelor care i-au fost transferate, iar ca efect al
253
subrogării convenŃionale au şi obligaŃia de a încasa valoarea facturilor
cedate şi asumarea riscului insolvabilităŃii.
Pe de altă parte, cesiunea titlurilor de credit, făcută de către
aderent (producător) în favoarea factorului, va avea efecte chiar şi
atunci când între aderent şi beneficiar (debitor) s-a încheiat o convenŃie
de înlăturare a posibilităŃii cesiunii. Potrivit convenŃiei UNIDROIT, o
asemenea convenŃie nu va produce însă efecte faŃă de debitorul cedat,
dacă, în momentul încheierii contractului, debitorul îşi avea sediul
într-unul dintre statele care au făcut o declaraŃie de rezerve faŃă de
ConvenŃia de la Ottawa, din 1988.
O înŃelegere între aderent şi beneficiar de înlăturare a posibilităŃii
cesiunii nu va afecta obligaŃiile asumate cu bună-credinŃă de aderent
faŃă de beneficiar, răspunderea rezultând din încălcarea prin cesiune a
unor obligaŃii asumate în contractul de vânzare-cumpărare.
Totodată, o clauza a contractului de factoring, ce prevede cesiunea
titlurilor de credit prezente sau viitoare, nu va fi lovită de nulitate prin
simplu fapt că în contractul de factoring ele nu sunt individualizate,
daca în momentul încheierii contractului sau la momentul constituirii
titularilor aceste ar fi putut fi determinate.
Debitorul are obligaŃia de a plăti factorului numai în situaŃia în
care debitorul nu are cunoştinŃă despre existenŃa unui drept prioritar la
plata deŃinută de altă persoană, cu precizarea că, ConvenŃia mai
cuprinde, de asemenea, condiŃionări pentru a feri debitorul de riscul
efectuării unei plăŃi necuvenite.
În situaŃia în care factorul a promovat o acŃiune împotriva
debitorului, având la bază un titlu de credit rezultat dintr-un contract de
vânzare-cumpărare de bunuri, debitorul se poate apăra invocând orice
apărare care izvorăşte din contract şi care ar fi putut fi invocate
împotriva factorului.
Debitorul, la rândul său, poate ridica împotriva factorului orice
acŃiune care ar fi putut fi promovată împotriva producătorului la
momentul în care i-a fost făcută notificarea cesiunii.
Există, pe de altă parte, şi posibilitatea ca debitorul să se prevaleze
de unele împrejurări care să îi permită să ceară restituirea sumelor de
bani plătite de el factorului. Astfel, debitorul poate invoca
neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a obligaŃiilor contractuale de
către aderent (producătorul), însă ele nu conferă debitorului dreptul de a
254
cere restituirea sumelor plătite factorului în situaŃia în care el (debitorul)
are posibilitatea de a-şi recupera banii de la producător.
În situaŃia în care un titlu este cesionat de către producător pe baza
unui contract de factoring căruia i se aplică regulile enunŃate, cu puŃin
timp mai înainte, acestea vor fi aplicabile la orice cesiune ulterioară
efectuată de către factor sau de către cesionarii ulteriori, cu precizarea
importantă şi necesară, că dispoziŃiile convenŃionale referitoare la
debitor urmează să se aplice în aşa fel încât să ofere dobânditorilor
ulteriori poziŃia factorului iniŃial.

Bibliografie:
1. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 232-236.
2. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 163-172.
3. Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 306-313.
4. Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 344-346.
5. Gheorghe Caraiani, Romulus Andreica, Răzvan Mustea,
Antoaneta Curteanu, Aurora Manuela Stan, Factoringul în comerŃul
internaŃional, Editura Lumina Lex, 2004, p. 18-53.
*** ConvenŃia privind factoringul internaŃional (UNIDROIT),
Ottawa, 1988.

Teme pentru referate:


1. Natura juridică a contractului de factoring.
2. Efectele contractului de factoring cu privire la factor.
3. Efectele contractului de factoring cu privire la debitor.
4. Factoringul clasic şi factoringul la scadenŃă.
5. Factoringul internaŃional în sistemul cu doi factori.
6. Factoringul internaŃional fără notificare.
7. ObligaŃiile factorului.

255
CAPITOLUL XVI
CONCESIONAREA CONVENłIONALĂ
ŞI CONCESIONAREA CONVENłIONALĂ
INTERNAłIONALĂ.
CONTRACTUL DE CONCESIUNE EXCLUSIVĂ

§1. Aspecte preliminarii


Prin această operaŃiune comercială se încearcă o organizare mai
eficientă a desfacerii produselor prin contestarea celor care se vor ocupa
de comercializarea lor propriu-zisă. Astfel, părŃile în contractul de
concesiune exclusive vor fi:
– concendentul, ridică comerciantul care vinde produsele unui alt
comerciant, numit concesionar;
– concesionarul, adică cel care va vinde mărfurile cumpărate de la
concendent.
În dreptul comerŃului internaŃional se remarcă faptul că, respectiv,
concendentul are numai calitatea de vânzător, în timp ce concesionarul
este, în mod concomitent, cumpărător şi revânzător având în vedere că
după ce a cumpărat produsul respectiv, pentru a obŃine un câştig, el le
va revinde comercianŃilor interesaŃi.

§2. DefiniŃia contractului de concesiune exclusivă


Prin contractul de concesiune exclusivă se înŃelege operaŃiunea
comercială prin care o persoană (concendentul) vinde unei alte persoane
(concesionarul) care, la rândul său le revinde.
De regulă, un asemenea contract se încheie prin stipularea unei
clauze de exclusivitate a aprovizionării sau a vânzării produselor,
situaŃie în care interesele comercianŃilor devin complementare, având în
vedere că, respectiv, concendentul dispune de produse, dar nu şi de
clientele, în timp ce concesionarul are clientele, dar nu dispune de
fondul de marfă necesar pentru a satisface interesul acesteia.

256
§3. Efectele contractului de concesiune exclusivă
ObligaŃiile pe care cele două părŃi şi le-au asumat sunt, în mod
necesar, corelative, având în vedere că interesele lor comerciante sunt
concordante într-o strategie comercială comună.
Concendentul are obligaŃia de a pune la dispoziŃia concesorului
produse de calitate şi să îi programeze o anumită ritmicitate a produ-
sului să păstreze aceiaşi calitate a produselor.
El se obligă, de asemenea, să asigure concesionarului exclu-
sivitate desfacerii produselor în domeniul respectiv şi, dacă este cazul,
pe un anumit teritoriu, precum şi aprovizionarea cu acestea la termenele
şi în condiŃiile convenite de părŃi.

§4. ObligaŃiile concesionarului


La rândul său cocesionarul este obligat să revândă produsele
achiziŃionate de la concendent, pentru a satisface gusturile şi exigenŃele
clientelei sale, fără însă a vinde concomitent, produse similare ale clientului
producător şi a face concurenŃă neloială concendentului. Concesionarul
poate fi obligat, prin contractul încheiat cu concendentul, să efectueze
publicitatea necesară desfacerii produselor care fac obiectul contractului.
Totodată, concesionarul se poate obliga convenŃional să asigure
revânzarea produselor într-un anumit ritm, astfel încât să se obŃină
creştere a vitezei de rotaŃie a fondurilor circulante şi obŃinerea de
câştiguri pentru ambele părŃi.
Concesionarul se poate angaja să garanteze marfa revândută şi de a
efectua anumite operaŃiuni de serviciu ca şi conservarea, în bune condiŃii a
produselor şi restituirea lor în condiŃiile şi termenele stipulate în contract.

§5. Durata, rezilierea şi reînnoirea contractului de concesionare


exclusivă
În practică, un asemenea contract se încheie, de regulă, pe timp de
un an. În această privinŃă, părŃile pot conveni ca durata contractului de
concesionare exclusivă să fie mai mare decât cea iniŃială, de asemenea,
este în interesul lor de a ocupa mai mult timp o piaŃă de desfacere şi,
respectiv de a oferi clientelei produsele solicitate.

257
Contractul de concesionare exclusivă încetează la expirarea
termenului pentru care a fost încheiat, însă el poate fi şi reziliat.
Dacă concendentul şi concesionarul sunt de acord, contractul de
concesionare exclusivă poate fi reînnoit, în aceleaşi condiŃii ori cu
prevederea de noi clauze contractuale, asigurându-se pe această manieră
continuitatea afacerii. În situaŃia în care părŃile au convenit să nu
reînnoiască contractul de concesiune exclusivă ori pentru ca derularea
acesteia nu a fost mulŃumitoare sau pentru că au apărut noi oportunităŃi
de aprovizionare şi de desfacerea a produselor, concesiunea poate fi
acordată unui nou concesionar, în baza altui contract.

CONTRACTUL DE FRANCIZĂ
Aspecte preliminarii
Un alt contract de concesiune în domeniul comerŃului, inclusiv în
cel internaŃional, este cel de franciză, în cadrul căruia vom întâlni
francizorul (concendentul) şi francizatul (concesionarul), ambele părŃi
având interese convergente în sensul că prima parte doreşte să intre pe
piaŃa de desfacere, în timp ce a doua parte, francizatul, doreşte să se
bucure de mijloacele francizorul în această afacere. Avantajele sunt
vizibile şi reciproce. Astfel, francizorul poate pătrunde pe o piaŃă
internaŃională fără a efectua cheltuieli şi, în acelaşi timp, poate să-şi
diversifice activitatea, prin extinderea şi amplificarea afacerii sale
proprii, prin reinvestiŃii.
La rândul său, francizatul îşi poate asigura, sub controlul
permanent al francizorului, cheltuiala şi îşi poate mări operaŃiunile
comerciale aducătoare de beneficii.

§1. DefiniŃia contractului de franciză


În cadrul contractului de franciză, o persoană, numită francizor,
acordă unei alte persoane, numită francizat, concesiunea unei mărci,
împreună cu mijloacele necesare pentru comercializarea mărfii sau
serviciului.
După cum reiese din definiŃie, ne aflăm tot dinaintea unui contract
de concesiune, însă, spre deosebire de contractul de concesiune
exclusivă, nu se vinde şi se revinde o marfă, ci o marcă sub egida căreia
se vor vinde şi distribui produse specifice ori servicii.
258
Contractul de franciză are multe asemănări prin caracterele sale,
cu contractile de licenŃa, know-how şi de reprezentare.

§2. Efectele contractului de franciză


• ObligaŃiile francizorului (concendentului)
Francizorul cedează în favoarea francizatului concesiunea unei
mărci sau a unor servicii.
Francizorul trebuie să asigure rentabilitatea investiŃiei şi să
supravegheze ca francizatul să respecte metodele şi mijloacele de
comercializare.
• ObligaŃiile francizatului (concesionarului)
La rândul său, acesta are obligaŃia să plătească francizorului taxa
de admitere în afacere, precum şi o redevenŃă calculată în procente sau
într-o cotă fixă, în funcŃie de desfacerile realizate.
Francizorul va acŃiona, totdeauna, în numele mărcii şi în baza unei
formule de proprietate.

§3. Expirarea contractului de franciză


Contractul la care facem acum referire încetează prin expirarea
termenului, având în vedere faptul că un astfel de contract este încheiat
pe durate de timp, mai scurte sau mai lungi, în raport de intenŃiile
părŃilor contractante.

§4. Rezilierea şi reînnoirea contractului de franciză


Efectele juridice ale acestui contract încetează şi prin rezilierea sa
de către o parte, în mod unilateral ori de comun acord, deoarece numai
părŃile contractante au calitatea de a obiecta asupra perioadei de
încheiere a contractului.
Neîndeplinirea uneia dintre obligaŃiile asumate de către o parte,
îndeosebi de către francizatul care trebuie, în primul rând, să depună
toate străduinŃele pentru derularea contractului de franciză, duce la
rezilierea de plin drept.

259
Dacă însă părŃile contractante convin, ele pot reînnoi contractul de
franciză odată ce acesta a expirat, în aceleaşi condiŃii pot stipula noi
clauze pentru a continua desfăşurarea operaŃiunii de franciză.

Bibliografie:
1. Dumitru Maziliu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 271-277.
2. Marin Voicu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Ex
Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 111-112.
3. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 175-176.

Teme pentru referate:


1. Efectele contractului de concesiune exclusiva.
2. ObligaŃiile francizorului şi ale francizatului.

260
CAPITOLUL XVII
CONTRACTUL DE LICENłĂ

A. CONTRACTUL DE LICENłĂ
Constă în acordul intervenit între titularul unui brevet
(licenŃiator) şi un beneficiar (licenŃiat), în temeiul căruia se transmite
către cel de-al doilea dreptul de folosinŃă a unei invenŃii sau inovaŃii.
În funcŃie de drepturile pe care licenŃiatorul le acordă, în mod
contractual, licenŃiatului, putem vorbi despre:
• contract de licenŃă exclusivă, atunci când licenŃiatorul îşi
cedează dreptul de a mai acorda alte licenŃe nelimitate sau depline ori
limitate (perioadă, mod de aplicare a licenŃei, obiectul contractului);
• licenŃă neexclusivă (licenŃă simplă), când dreptul licenŃiatului
rezidă în utilizarea invenŃiei conform termenelor şi condiŃiilor convenite
de părŃi.
La rândul lor, licenŃele depline pot fi şi ele depline sau limitate, cu
precizarea necesară că licenŃele neexclusive limitate au stipulări refe-
ritoare la: întinderea în spaŃiu, preŃuri de vânzare, cantitatea obiectelor
produse, precum şi orice alte termene şi condiŃii convenite de către
părŃi.

B. CONTRACTUL DE KNOW-HOW
Este operaŃiunea comercială de transmitere de la furnizor la
beneficiar a unor cunoştinŃe tehnice, informaŃii, documentaŃii, procedee
şi tehnologii complexe, în termenele şi condiŃiile asupra cărora părŃile
au convenit.
Contractele de acest tip se clasifică după complexitatea opera-
Ńiunii care face obiectul contractului şi după interferarea cu alte ope-
raŃiuni.

261
După complexitatea operaŃiunii de efectuat există:
a) contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic,
determinat prin acte simple;
b) contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu
tehnic, determinat prin acte complexe şi stabilite în mai multe faze.
După gradul de interferare cu alte operaŃiuni, vom întâlni:
• contracte de know-how pur, când nu ne aflăm în prezenŃa unui
transfer condiŃionat de o altă operaŃiune;
• contracte de know-how combinat, când transferul este ori o
consecinŃă a altor operaŃiuni sau un accesoriu;
• contracte de know-how complementar, când condiŃiile de
transfer necesare unor convenŃii distincte se stabilesc în mod separat.
Furnizorul este obligat să transmită beneficiarului, pe lângă
cunoştinŃele tehnice, şi asistenŃa tehnică, dreptul de a utiliza marca sa de
fabrică, dreptul de folosire exclusivă a procedeului tehnic respectiv,
precum şi garanŃia că vor rezulta beneficiile scontate din aplicarea
procedeului ori a cunoştinŃelor transferate.
La rândul său, beneficiarul are obligaŃia să plătească preŃul
convenit, să asigure confidenŃialitatea şi calitatea produselor ori a
rezultatelor obŃinute.
După expirarea termenului care a fost stipulat în contract, obiectul
acestuia intră în domeniul public, fiecare parte având dreptul să utilizeze
liber şi gratuit toate cunoştinŃele, informaŃiile şi documentaŃiile
transmise prin contractul de know-how.

C. CONTRACTUL DE CONSULTING-ENGINEERING
Este acordul prin care o parte, numită furnizor, de obicei o
societate comercială specializată, prestează o gamă largă de operaŃiuni
de consulting-engineering celeilalte părŃi, numită beneficiar, la
comanda şi în folosul acesteia.
Consulting-ul constă în studierea şi cercetarea în favoarea
beneficiarului a posibilităŃilor tehnice şi comerciale, în baza rezultatelor
ştiinŃifice şi a experienŃei.
La rândul său, engineering-ul cuprinde totalitatea studiilor în baza
cărora se realizează un proiect, precum şi preparativele aducerii la
îndeplinire a unui anumit obiectiv ingineresc.
262
Dacă consulting-engineering-ul îl constituie prestaŃii inginereşti
pregătitoare, care fac obiectul unor contracte speciale (distincte sau
accesorii), în practică sunt deseori întâlnite şi contractele de comercial
engineering. Ele includ prestări de servicii, operaŃiuni realizate prin
mijloace juridice (achiziŃionări), studii inginereşti pentru finalizarea
unor maşini şi utilaje performante.
Deşi contractul de consulting-engineering cuprinde obligaŃii de
mijloace, iar contractul commercial-engineering obligaŃii de rezultat, o
diferenŃiere netă între aceste obligaŃii este dificil de operat.

§1. Formele contractului de consulting-engineering


a) în regie: numim astfel acel contract în care cheltuielile
societăŃii de consulting-engineering se găsesc sub controlul
beneficiarului, retribuŃia efectuându-se după sistemul cost plus onorariu;
b) la cheie: este contractul prin care furnizorul livrează bene-
ficiarului întreaga instalaŃie contractată în stare de funcŃionare, retribuŃia
fiind efectuată de beneficiar printr-o sumă forfetară. Deşi este unitar,
prin obiectul şi scopul său, contractul de consulting-engineering la cheie
cuprinde mai multe contracte care concurează, împreună, la aducerea la
îndeplinire a obiectivului general. Astfel, sunt încheiate contracte de:
vânzare-cumpărare, licenŃă, de locaŃie de servicii, de împrumut pentru
creditul acordat de vânzător, de asigurare, de muncă etc.;
c) pentru servicii: acesta se încheie pentru fiecare operaŃiune în
parte (antrepriză, execuŃie, furnizare etc.), retribuirea efectuându-se
printr-o sumă fixă, raportată la costul obiectivului;
d) mixte sau combinate: sunt acele contracte prin care un
furnizor general îşi asumă răspunderea realizării instalaŃiei, mai puŃin
construcŃiile civile, acestea căzând în sarcina beneficiarului.

§2. ResponsabilităŃi şi sancŃiuni


În cuprinsul unui contract de consulting-engineering sunt incluse,
în scopul garantării executării la timp şi în condiŃii de calitate a
lucrărilor, anumite sancŃiuni, care pot consta în daune-interese ori chiar
desfiinŃarea în întregime a contractului.
Răspunderea societăŃii de consulting-engineering priveşte:
• reparaŃia prejudiciului cauzat (numai consecinŃele directe);
263
• în cazul în care din culpă s-a produs o pagubă, societatea este
răspunzătoare doar dacă a săvârşit o greşeală profesională;
• despăgubirile sunt proporŃionale cu onorariul, fără a depăşi, prin
sancŃiuni exagerate, cuantumul acestuia.
Răspunderea societăŃii comerciale beneficiare priveşte:
• nerespectarea dreptului de proprietate intelectuală şi industrială;
• incorectitudinea şi inexactitatea datelor şi informaŃiilor puse la
dispoziŃia societăŃii de consulting-engineering;
• în situaŃia în care lucrarea este întreruptă sau anulată, fără ca
furnizorul să fie în culpă, beneficiarul va plăti lucrările executate şi va
restitui societăŃii cheltuielile efectuate. Clientul (beneficiarul) are
obligaŃia de a plăti şi o indemnizaŃie de despăgubire, calculată la
20% din sumele care ar fi fost încasate de către societatea de
consulting-engineering.
Bibliografie:
1. T.R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 273-292.
2. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 278-291.
3. Marin Voicu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Ex Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 113-116.
4. Victor Babiuc, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2001, p. 141-152.

Teme pentru referate:


1. DefiniŃia şi trăsăturile contractului de licenŃă.
2. Formele contractului de licenŃă.
3. Efectele contractului de licenŃă.
4. DefiniŃia şi trăsăturile juridice ale contractului de know-how.
5. Clasificarea contractelor de know-how.
6. Efectele contractului de know-how.
7. DefiniŃia şi trăsăturile juridice ale contractului de consulting-
engineering.
8. Efectele contractului de consulting-engineering.
9. Contractul de consulting-engineering. ResponsabilităŃi şi sancŃiuni.

264
CAPITOLUL XVIII
CONTRACTELE DE TRANSPORT ÎNTÂLNITE
ÎN OPERAłIUNILE DE COMERł

La ora actuală, este de neconceput ca derularea schimburilor


comerciale să nu implice, în mod obligatoriu, recurgerea la anumite
trasee rutiere, aeriene, feroviare ori navale pentru vehicularea persoa-
nelor, mărfurilor şi serviciilor.
Din acest considerent, transportul poate fi definit ca un sistem
bine articulat ce permite vehicularea de pasageri, produse şi servicii atât
în interiorul graniŃelor, cât şi dincolo de graniŃele statale în baza unui
contract de transport intern şi internaŃional.

§1. Elementele specifice ale contractelor de transport


Acest tip de contract se încheie între expeditor, persoană fizică
ori juridică, care însărcinează pentru transportul unor persoane, bunuri
sau servicii şi un întreprinzător, care se obligă a efectua transportul în
numele său propriu şi pe socoteala lui ori între unul dintre aceştia şi
cărăuşul, care se însărcinează a-l face în aceleaşi scopuri.
Drepturile şi obligaŃiile expeditorului sunt corelate cu cele ale
cărăuşului, ambii găsindu-se într-un raport comercial de cooperare.

a) Drepturile, obligaŃiile şi răspunderea expeditorului


Acesta are obligaŃia să înmâneze cărăuşului, concomitent cu
bunurile ce vor fi transportate, şi scrisoarea de trăsură (care poate fi la
ordin sau la purtător), pentru îndeplinirea clauzelor contractuale, cu
precizarea că, în baza Codului comercial român, expeditorul se poate
desemna el însuşi ca destinatar. Odată cu scrisoarea de trăsură,
expeditorul va încredinŃa cărăuşului actele vamale ori celelalte acte
necesare, de ale căror cuprins şi legalitate este răspunzător.

265
Expeditorul are dreptul să ceară suspendarea transportului şi
restituirea bunurilor transportate sau să pretindă predarea lor altor
persoane decât celei indicate în scrisoarea de trăsură, însă plătind cărău-
şului cheltuielile efectuate de acesta şi pagubele directe şi imediate
suferite.

b) Scrisoarea de trăsură (scrisoarea de cărat) ori conosamentul


Scrisoarea de trăsură pentru bunurile transportate pe calea ferată
ori conosamentul, în cazul transportului pe mare, trebuie să cuprindă, în
mod obligatoriu, referiri concrete la natura, greutatea, măsura ori
numărul bunurilor ce vor fi transportate, calitatea, sigiliile şi mărcile
aplicate alături de numele şi adresa expeditorului, precum şi numele şi
adresa cărăuşului.
Pe de altă parte, aceste documente vor cuprinde locul de destinaŃie
a mărfurilor, persoana destinatarului, preŃul transportului şi sumele
datorate cărăuşului pentru prestaŃia sa, cu precizarea necesară că, în
acest document, care poate fi la ordin sau la purtător se menŃionează,
timpul în care trebuie efectuat transportul său, pentru cel făcut pe cale
ferată, viteza de deplasare.

c) Drepturile, obligaŃiile şi răspunderea cărăuşului


Acesta are obligaŃia de a expedia lucrurile în bună şi cuvenită
formă, după ordinea în care le-a primit. În cazul în care forŃa majoră ori
cazul fortuit îl împiedică pe cărăuş ori îl fac să întârzie, el are obligaŃia
de a-l încunoştinŃa de îndată pe expeditor. Acesta din urmă poate rezilia
contractul de transport, plătind numai cheltuielile făcute de către cărăuş,
iar dacă împiedicarea are loc în timpul transportului, cărăuşul are
dreptul şi la plată în raport cu drumul făcut.
Cărăuşul răspunde de pierderea sau deteriorarea bunurilor
transportate şi tot el va răspunde pentru întârziere, putând chiar pierde
întregul preŃ al transportului, dacă întârzierea sa a dublat timpul stabilit
pentru transport, obligaŃia transportatorului, încetează când lucrurile au
ajuns la destinaŃie, iar destinatarul poate dispune de ele.

266
d) Drepturile, obligaŃiile şi responsabilitatea destinatarului
În momentul în care cărăuşul predă bunurile, el are dreptul să
verifice starea lor, şi obligaŃia să plătească contravaloarea transportului,
conform scrisorii de trăsură, alături de toate celelalte cheltuieli.
Drepturile şi obligaŃiile expeditorului, cărăuşului şi ale destina-
tarului bunurilor transportate nu fac numai obiectul clauzelor stipulate
de părŃi în contractele încheiate, ci şi a normelor elaborate la nivel
naŃional şi internaŃional privind elementele esenŃiale ale contractelor de
transport din fiecare ramură în parte (rutier, feroviar, maritim, aerian sau
combinat), care reglementează termenele, condiŃiile şi modalităŃile în
care se efectuează transportul respectiv.

§2. Aspecte privind contractele de transport în comerŃul internaŃional


Acestea pot fi definite drept convenŃii tipice încheiate între un
expeditor, care însărcinează pentru transportarea de persoane, bunuri şi
servicii, şi un cărăuş, care se obligă să efectueze transportul dintr-o Ńară
în altă Ńară.
Drepturile, obligaŃiile şi răspunderea expeditorilor, precum şi cele
ale cărăuşului din sfera comerŃului internaŃional sunt, în general,
aceleaşi cu cele întâlnite în dreptul intern, cu precizarea că în domeniul
comerŃului internaŃional, de o importanŃă covârşitoare este legea care
cârmuieşte soluŃionarea litigiilor din domeniul transportului interna-
Ńional

§3. SoluŃionarea litigiilor privind derularea contractelor de


transport internaŃional
a) Contractul de transport rutier internaŃional de mărfuri pe
şosele, efectuat cu titlu oneros, cu vehicule, cu precizarea că locul
primirii bunurilor de la expeditor şi locul predării acestora destinatarului
se află în Ńări diferite, dintre care cel puŃin una este Ńară contractantă.
Se prezumă că mărfurile au fost predate în conformitate cu cele
consemnate în scrisoarea de trăsură, dacă destinatarul nu a constatat
starea lor în momentul predării ori în cel mult 7 zile, când pierderile sau
avariile nu sunt aparente.
SoluŃionarea litigiilor este de competenŃa organului de jurisdicŃie:
267
− dintr-o Ńară contractantă asupra căreia părŃile contractante au
căzut de comun acord;
− organului de jurisdicŃie de la reşedinŃa sau sediul pârâtului
(sucursalei, agenŃiei);
− organului de jurisdicŃie de la locul preluării mărfurilor sau de la
locul prevăzut pentru predarea mărfurilor.
AcŃiunile care decurg din raporturile contractuale se prescriu în
termen de un an, iar în cazul dolului sau a unei culpe grave, în trei ani.

b) Contractele de transport feroviar de mărfuri


Regimul reclamaŃiilor administrative care pot fi adresate căii
ferate, ca şi modalităŃile prin care se pot intenta acŃiuni judecătoreşti
împotriva acesteia, sunt stipulate, în mod amănunŃit, în „Regulile
Uniforme privind contractul de transport feroviar internaŃional al
mărfurilor” (CIM). Aceleaşi reguli reglementează şi termenul de
prescripŃie extinctivă a acŃiunii judecătoreşti care poate fi intentată,
precum şi circumstanŃele în care sunt admise derogări temporare de la
regimul uzual al transporturilor pe cale ferată.
Primirea mărfurilor de către destinatar stinge orice acŃiune, ce
poate fi îndreptată împotriva căii ferate în baza CIM, care
reglementează că termenul de prescripŃie este de un an. Termenele,
condiŃiile şi modalităŃile menite să garanteze transportul feroviar sunt
stipulate în reglementări regionale, care trebuie obligatoriu consultate.

c) Contractele de transport fluvial internaŃional


Destinatarul are dreptul, la data predării mărfii, să reclame
transportatorului pierderile şi avarierea aparentă a mărfurilor. În situaŃia
pierderilor şi avarierilor neaparente, destinatarul trebuie să le reclame
transportatorului în 48 ore de la primirea mărfii, sub sancŃiunea
decăderii.
Transportorul este obligat să examineze reclamaŃiile şi pretenŃiile
reclamantului în termen de 3 luni de la data primirii lor.
În cazul acŃiunii arbitrare, termenul de prescripŃie este de un an,
iar competenŃa revine organului de arbitraj de la sediul pârâtului, dacă
părŃile nu au convenit altfel.

268
În situaŃia avariei comune, pagubele se supun repartizării între
navă, navlu şi marfă, proporŃional cu valoarea pagubelor, în baza legii
din Ńara transportatorului.

d) Contractele de transport internaŃional pe mare


Dacă cel mai târziu în ziua următoare zilei în care mărfurile i-au
fost predate, destinatarul nu transmite cărăuşului o notificare privind
pierderile sau avarierile, se prezumă că mărfurile au fost predate aşa
cum se specifică în documentul de transport. Această prezumŃie
operează până la proba contrară. În cazul în care pierderea sau avarierea
nu sunt aparente, notificarea de către destinatar trebuie făcută cărăuşului
în 15 zile consecutive, începând cu ziua următoare celei în care
mărfurile au fost predate destinatarului. Dacă în 60 zile din ziua
lucrătoare următoare celei în care au fost predate mărfurile
destinatarului, nu a fost notificat în scris cărăuşul, nu va fi datorată nicio
despăgubire pentru prejudiciul rezultat din întârzierea în livrare. Dacă în
termen de 90 zile consecutive de la împrejurarea care a provocat o
pierdere sau avariere, cărăuşul sau cărăuşul efectiv nu a notificat
încărcătorului acest lucru, se consideră că nu s-a suportat de către cărăuş
ori de cărăuşul efectiv nicio pierdere sau avariere din culpa sau
neglijenŃa încărcătorului, a prepuşilor sau a mandatarilor săi.
Orice acŃiune care priveşte transportul mărfurilor pe cale maritimă
se prescrie în cazul în care, în termen de 2 ani, nu a fost introdusă nicio
procedură judiciară sau arbitrară. O acŃiune în despăgubire poate fi exer-
citată chiar şi după expirarea termenului de prescripŃie, dacă este exer-
citată în termenul fixat de legea statului unde a fost începută procedura.

e) Contractul de transport internaŃional aerian


Prin transport internaŃional aerian se înŃelege orice transport în
care, potrivit contractului încheiat între părŃi, locul de plecare şi locul de
destinaŃie, indiferent de întreruperi, sunt situate în interiorul a două părŃi
contractante.
În conformitate cu prevederile convenŃiilor internaŃionale în
materie, orice acŃiune intentată privind transportul efectuat de către
transportatorul de fapt poate fi exercitată împotriva acestuia sau
împotriva transportatorului contractual ori împotriva ambilor. În cazul
269
în care acŃiunea a fost îndreptată numai împotriva unuia din cei doi
transportatori, acesta are dreptul să introducă în cauză pe celălalt
transportator.
AbsenŃa, neregularitatea sau pierderea documentelor de însoŃire a
mărfii nu afectează existenŃa şi valabilitatea contractului de transport,
însă, în cazul în care transportatorul acceptă bunurile fără acest
document, limitează răspunderea sa.
Cărăuşul nu este tras la răspundere dacă el şi agenŃii săi au luat
măsurile necesare să evite pierderile ori dacă el sau agenŃii săi au fost în
imposibilitatea să ia asemenea măsuri.
În cazul în care transportul este efectuat de mai mulŃi cărăuşi
succesivi, fiecare dintre transportatori care a acceptat pasageri, bagaje şi
mărfuri, acŃionarea în despăgubire este îndreptată contra cărăuşului,
care în timpul transportului căruia s-a produs accidentul sau întârzierea,
cu excepŃia situaŃiei în care primul cărăuş şi-a asumat toată răspunderea
pentru întregul transport, printr-un acord expres.

f) Contractele de transport multinaŃional


Prin contractul de transport multinaŃional se înŃelege un contract
unitar pentru transportul de mărfuri prin cel puŃin două moduri diferite
de transport. În acest context, putem vorbi despre operatorul de
transport multinaŃional (MTO), care poate fi o persoană fizică sau
juridică ce încheie un astfel de contract şi îşi asumă responsabilitatea
efectuării unui astfel de transport.
La rândul său, cărăuşul este o persoană care efectuează sau se
angajează să efectueze un transport ori o parte a acestuia, indiferent
dacă este identic cu operatorul de transport multinaŃional, în timp ce
expeditorul este persoana care încheie contractul cu operatorul de
transport multinaŃional de la care destinatarul va primi în baza
îndrituirii sale, bunurile respective.

§4. Responsabilitatea expeditorului


Acesta are obligaŃia de a garanta în faŃa operatorului de transport
multinaŃional exactitatea tuturor aspectelor legate de natura generală a
mărfurilor, numărul, greutatea, volumul şi cantitatea, semnele
distinctive, caracterul periculos al mărfurilor.
270
Pentru orice pierdere rezultată din inexactitatea ori imprecizia
datelor referitoare la mărfurile predate spre a fi transportate, expeditorul
va trebui să îl despăgubească pe operatorul de transport multinaŃional, el
rămânând, de asemenea, răspunzător prin datele din documentul de
transport transmis printr-o altă persoană.

§5. Responsabilitatea operatorului de transport multinaŃional


Operatorul de transport multinaŃional este obligat să efectueze
livrarea la timp şi în bune condiŃiuni către destinatar a mărfurilor. El
este răspunzător pentru pierderile provocate mărfurilor în perioada de la
preluare până la livrarea lor, aşa cum această perioadă este definită în
contract.
Totodată, operatorul de transport multinaŃional poate beneficia de
o limitare a răspunderii sale, similară cu cele prevăzute pentru
transportatori în celelalte contracte de transport internaŃional.
Astfel, operatorul de transport multinaŃional nu este răspunzător
pentru pierderea sau daunele provocate bunurilor care totalizează o
sumă mai mare de 666,67 drepturi speciale de tragere pentru fiecare
pachet sau unitate de transport ori mai mult de 2 SDR, fără a Ńine cont
de faptul că pierderea sau dauna provocată ar putea valora mai mult. În
situaŃia în care operatorul de transport internaŃional este răspunzător în
ceea ce priveşte pierderile datorate întârzierii livrării mărfurilor prin
consecinŃă, pentru alte pierderi sau daune decât cele privind mărfurile,
răspunderea sa va trebui limitată la o sumă care să nu depăşească costul
transportului, în baza contractului de transport multinaŃional, pentru un
transport de marfă în sistem multinaŃional.

Bibliografie:
1. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 223-257.
***ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe
mare semnată la Hamburg, în anul 1978 (Regulile de la Hamburg),
ratificată de România prin Decretul-lege 343/1981, publicat în
„Monitorul Oficial” nr. 95/28.XI.1981.
*** Protocolul de la Haga, semnat la 28.09.1955, ratificat de
România prin Decret-lege nr. 353/1958.
271
***ConvenŃia de la Varşovia privind unificarea anumitor reguli
referitoare la transportul internaŃional aerian, semnată la 12.X.1929 şi
ratificată prin Legea nr.108/1931.
*** ConvenŃia complementară la ConvenŃia de la Varşovia,
pentru unificarea unor reguli referitoare la transportul aerian efectuat de
o altă persoană decât transportatorul aerian, încheiată la Guadalahara, la
18.09.1961 şi ratificată de România prin Decretul-lege nr.721 din
22.XII.1964.
*** ConvenŃia privind transporturile feroviare internaŃionale,
încheiate la Berna în 1980 şi ratificată de România prin Decretul-lege
nr. 100/1983.
*** OrdonanŃa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile
rutiere, publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 222 din 29.08.1997.
*** Codul comercial, art. 413-441.

Teme pentru referate:


1. Elemente specifice ale contractelor de transport.
2. SoluŃionarea litigiilor privind derularea contractelor de trans-
port intern şi internaŃional.
3. Contracte de transport multinaŃional.
4. Drepturile, obligaŃiile şi răspunderea cărăuşului.
5. Drepturile, obligaŃiile şi răspunderea destinatarului.
6. Drepturile, obligaŃiile şi răspunderea expeditorului.
7. Scrisoarea de trăsură.
8. Conosamentul.
9. Contractul de transport feroviar de mărfuri.
10. Contractul de transport fluvial internaŃional.
11. Contractul de transport internaŃional pe mare.
12. Contractul de transport aerian internaŃional.

272