Am încercat să găsim răspunsuri argumentate la aceste întrebări cu ajutorul specialiştilor, dar şi al

femeilor care au „spart” tiparele societăţii conduse numai de bărbaţi. Explicaţiile lor sunt simple,
dar merg la esenţe

Conducerea aparţine bărbaţilor pentru că aşa vor femeile. Este o problemă de interes şi determinare
personală, consideră o femeie de afaceri de mare succes acum, Anca Mitu. Dacă vrei, oricând poţi
intra, cu drepturi egale, în lumea bărbaţilor. Directoarea generală de la Sealynx Automotive crede
totuşi că ar fi vorba şi de o conspiraţie a celor patru puteri din stat. Cel puţin în România, iar presa
este una extrem de implicată în această conjuraţie împotriva femeii, în opinia Luminiţei Sâmbotin.
„Întotdeauna, când un ziarist este pus să aleagă între doi interlocutori, va opta pentru un bărbat,
deoarece articolul va avea un impact mai mare asupra cititorilor.” Nici legile nu ajută mai mult.
Dovadă, faptul că un angajator poate oricând prefera un bărbat unei femei, fără să se poată pune în
discuţie discriminarea.

Femeile sunt mai vulnerabile emoţional, crede o cunoscută consultantă în domeniul resurselor
umane, Mădălina Popescu. Odată ajunse într-un post de management, femeile sunt tentate să
conducă „cu sufletul”. Gravă greşeală de management, în viziunea expertei de la Pluri Consultants.
Vulnerabilitatea emoţională face femeile să fie şi mai expuse la stres, ceea ce, în condiţii de criză
sau de presiune crescută, determină o „anduranţă” mai scăzută decât a bărbaţilor. La fel de adevărat
este şi faptul că femeile au calităţi de antreprenor într-o proporţie mult mai mică decât bărbaţii,
calităţi absolut necesare într-un post de top management, în opinia Mădălinei Popescu

Psihiatrul Costin Pătraşcu declară ferm că profilul psihologic general al managerului de top include
trăsături şi aptitudini cu o accentuată coloratură masculină, dacă nu chiar exclusivă. Orice
organizaţie economică există, în primul rând, pentru a realiza nişte obiective concrete legate de
productivitate, rentabilitate şi profit şi, abia în al doilea rând, pentru a face un bine social. „Părerea
mea - cu care presupun că nu veţi fi de acord, judecând după întrebările puse - este că majoritatea
femeilor pur şi simplu nu îşi doreşte să joace un rol-cheie în asemenea companii, pentru că
aspiraţiile, valorile şi interesele lor nu se suprapun, în general, cu cele ale organizaţiilor economice
şi nu se pot împlini cel mai bine într-un asemenea climat competitiv şi centrat pe obiective
impersonale.” Femeile ies din ecuaţie ulterior, după ce absolvă aceleaşi studii ca bărbaţii, şi chiar cu
rezultate mai bune, pentru că au ziua dublă de lucru: la serviciu şi acasă. „Ele trebuie să ia o decizie
raţională legată de echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală. Femeile nu-şi pot da demisia
din profesia de mamă.” Explicaţiile sociologului Valentina Marinescu merg spre esenţa
fenomenului. Femeile sunt în linia a doua ca urmare a selecţiei naturale. Pentru a fi în centrul de
interes, este necesară decizia grupului, or femeile nu fac parte din grupurile care deţin puterea.
Dovadă, faptul că, deşi au câştigat, de atâţia zeci de ani, dreptul de a vota, la cârma statelor lumii
sunt, cu puţine excepţii, numai bărbaţi. Cine îi alege? Numeric, femeile depăşesc sexul tare. În acest
context, orice alte argumente par a fi de prisos.

Femei in top Business

În Statele Unite ale Americii se află cele mai multe (75) din primele o sută de companii importante
din lume, dar şi cele mai multe femei în posturile de conducere ale acestora. La polul opus se
situează ţările asiatice.
Femei în conducerea companiilor (%)
SUA 13,6
Canada 11,2
Australia 10,7
Marea Britanie 10,0
Africa de Sud 10,7
Spania 4,6
Japonia 2,0
Sursa: Corporate Women Directors International

Femei la carma tarii

Participarea în structurile de conducere ale celor mai importante instituţii ale statului român se
dovedeşte un obiectiv greu de atins pentru sexul slab.
Parlament
• Camera Deputaţilor: 31 de femei dintr-un total de 328 de deputaţi
• Senat: 11 de femei dintr-un total de 138 de senatori
Guvern
Nicio femeie la conducerea ministerelor

Curtea Constitutionala
O singură femeie din cei 9 judecători, numiţi de Camera Deputaţilor, Senat şi de Preşedintele
României
Consiliul Legislativ
Din patru preşedinţi şi trei şefi de departamente, o singură femeie, pe post interimar de preşedinte
al Secţiei de drept public
Parerea expertilor despre lumea femeilor Un fapt: rolul lor se schimba doar in perioade de criza
Valentina Marinescu, doctor în sociologie, Universitatea Bucureşti
Nimeni nu a analizat impactul, efectele sau riscurile generate de participarea redusă a femeilor la
conducerea societăţii şi a afacerilor. Faptul că femeile stau în rândul al doilea este un subiect care
nu a atras niciodată fonduri pentru cercetare. Motivul este simplu. Pentru ca o problemă să devină
importantă, este nevoie de decizia grupului, iar femeile nu fac parte din structurile unde se iau
hotărâri de acest gen. Schimbarea rolurilor are loc în perioadele de criză. Ultimele două războaie
mondiale sunt un exemplu. Lipsa bărbaţilor, plecaţi pe front, a permis femeilor să ocupe poziţii sau
activităţi specifice sexului tare. Doctrinele socialiste de stânga pun accent pe femei, la fel ca şi pe
aspectele marginale, care necesită protecţie. În ţările nordice, sunt cote alocate pentru distribuţia
echitabilă a femeii în societate.
Şi în ţările Europei de Est se regăseşte modelul, dar principiile diferă. Canada este o ţară de tip
feminist. America este o altă zonă geografică unde regăsim femeile în poziţii-cheie de decizie.
Acum două săptămâni, Bush a dat un decret prin care, pentru prima dată în istoria Statelor Unite, a
fost numită o femeie în cea mai înaltă funcţie din ierarhia militară. Pentru serviciile oferite timp de
33 de ani, şefa logisticii din armata americană a primit gradul de general cu patru stele, deşi legea
nu permite acest lucru decât celor care au luptat direct pe front. Excepţia a fost posibilă pentru că
America este o ţară cu pedigree în lupta de gen.

O treime din afacerile private sunt conduse de femei

Luminita Sambotin, director general, Sealynx Automotive Romania
Sunt într-o poziţie de conducere într-un domeniu care, prin definiţie, aparţine bărbaţilor:
industria de automobile. Anul trecut, la întâlnirea de la Paris cu toţi furnizorii Renault din
lume, eram trei femei între 500 sau 600 de bărbaţi. Deocamdată trăim într-o lume a
bărbaţilor. Pentru a ajunge să trăim într-o lume a profesioniştilor, trebuie să mai treacă ani.
Eu mi-am dorit foarte mult o poziţie de GM într-o companie. În urmă cu câţiva ani, am fost
director general tot într-o industrie specific masculină, dar am rezistat o perioadă foarte
scurtă, din cauza concurenţei bărbaţilor.

Un detaliu: accesul la putere nu e o prioritate pentru ele

Costin Patrascu, medic rezident psihiatru şi consilier psihologic
Rolul de gen feminin nu include, la modul general vorbind, aspiraţii către poziţii de top
management. Nu spun că e bine, nu spun că e rău, dacă lucrurile stau aşa. După cum nu spun că nu
există şi alte aspecte explicative implicate în construirea acestei realităţi. De exemplu, nu contest că
există o rezistenţă la acceptarea femeii în poziţia de lider, despre care sociologii pot spune mai
multe, dar, din punct de vedere psihoindividual, nu cred că relativa absenţă a femeilor din
managementul de top, comparativ cu prezenta bărbaţilor, este o realitate deplânsă in corpore de
toate reprezentantele sexului frumos. Mai simplu spus, cred că majoritatea femeilor îşi doresc
altceva. Din câte doamne şi domnişoare mi s-au plâns pe canapeaua terapeutică, de-a lungul anilor,
nici măcar una singura nu a prezentat vreodată, ca problemă principală, dificultatea de a accede în
poziţii de conducere, majoritatea venind cu probleme relaţionale, care ţin de sfera vieţii de cuplu
sau a relaţiilor cu familia. Pe scurt, tema „De ce nu ajung femeile în topul companiilor ?” mi se pare
o falsă problemă.
Femei de succes in lumea barbatilorUn sfat: sa nu lupte pe terenul «macho»
Madalina Popescu, director general, Pluri Consultants
Făcând mii de ore de training în management, pot să afirm că femeile pot fi la fel de buni manageri
ca bărbaţii. Sunt într-o mai mare proporţie empatice şi asertive, ceea ce le recomandă pentru
posturi de management, însă pentru a-şi asigura stabilitatea în structura organizaţiei este de
preferat să lupte cu armele specifice, şi nu pe terenul „macho”, cu armele adversarilor.
Am întâlnit însă şi multe cazuri limită în cei peste 15 ani de consultanţă, cazuri care pot fi
considerate chiar abuzuri. Iată un exemplu. O mare companie internaţională, cu sediul central într-
o ţară catolică, alege în România, pe post de director general, o femeie care, timp de patru ani,
desfăşoară o activitate extrem de eficientă. Ajunge la cota de piaţă fixată mai repede cu un an, urcă
profitul cu 15% peste obiectiv şi are o creştere constantă de minimum 40% în fiecare an. În paralel,
urmează un MBA şi îşi desăvârşeşte calităţile de manager. În viaţa personală se sacrifică şi refuză
să îşi întemeieze o familie. Totuşi, în cel de al patrulea an, rămâne însărcinată şi decide să păstreze
copilul. Merge la serviciu până în ultima zi de sarcină. Stă acasă cu nou născutul doar trei
săptămâni, dar cu prezenţă virtuală (e-mail, web) aproape permanentă la lucru. Patru luni după ce
naşte este destituită, cu plata unui generos pachet compensatoriu. Motivul: copilul născut fără a fi
căsătorită reprezenta o încălcare a moralei.
 Postul meu era vânat de ei. M-au determinat să plec singură pentru că au făcut promisiuni pe care
nu le-au onorat. Mi-au promis un anumit pachet salarial, dar când am obţinut rezultatele stabilite, nu
s-au mai ţinut de cuvânt, pentru că au vrut să dea postul unui bărbat. Am plecat la cel mai mare fond
american de investiţii din România, unde am avut satisfacţii uriaşe. Am lucrat cu directori generali
din 20 de domenii de activitate, pentru care făceam planuri de activitate şi luam decizii cu greutate.
Acum sunt extrem de mulţumită, nu numai fiindcă am convins o mare companie străină să aleagă
România pentru a reloca o activitate din Franţa, ci şi pentru încrederea acordată. De la un proiect
mic, acum am ajuns la o investiţie de 20 de milioane de euro într-o fabrică de componente pentru
maşini. Mi-am asumat toate riscurile acestei investiţii şi, iată, au trecut deja doi ani. De la un
depozit, am ajuns să pun pe picioare o uzină de 10.000 mp şi investiţia merge spectaculos. Se
pătrunde greu în lumea bărbaţilor, dar, odată ajunsă acolo, ai mult mai multe avantaje!
Începe prin a-i face sa tina cont de tine!
Anca Mitu, director general, Privileg Catering şi Club Cortina
Am avut şansa să încep o afacere într-un moment în care piaţa era liberă, iar acum majoritatea
firmelor de catering sunt conduse tot de femei. Mai mult chiar, clienţii cu care lucrez - directori de
resurse umane, directori de marketing etc. - sunt tot femei. O femeie se poate descurca în lumea
afacerilor la fel de bine ca un bărbat, dar nu prea este luată în seamă. Dacă nu eşti într-o poziţie
importantă pe piaţă, oamenii nu prea au încredere în tine. Când un bărbat vrea să demareze o
afacere, este mai uşor de luat în seamă. În momentul în care am început negocierile cu Cristian
Ţânţăreanu pentru a cumpăra proprietatea de la Corbeanca, persoana cu care mă asociasem în acest
proiect nu a avut curajul să meargă mai departe. Am riscat enorm, dar, culmea, am avut sprijin chiar
de la Ţânţăreanu. Am reuşit, într-un interval extrem de mic, să transform proprietatea de la
Corbeanca într-un model de business unic pe piaţa din România, acela al clubului privat destinat
evenimentelor corporatiste. Reuşita este, până la urmă, legată de dorinţa fiecăruia dintre noi,
indiferent de sex. Dintre toţi cei pe care îi cunosc, au reuşit doar cei care şi-au luat în serios
îndatoririle. Eu nu am avut ambiţii uriaşe. Nu mi-am dorit să construiesc un imperiu. În afaceri m-a
împins o imensă disperare că nu pot face nimic altceva în noile condiţii sociale. Mi-am luat treaba
în serios însă, şi mi-am ales oamenii cu atenţie. Pot însă să spun că femeile sunt mai implicate, mai
serioase şi mai conştiincioase. Nu pentru că sunt „de-a lor”, ci bazându-mă pe o îndelungată
experienţă deja. Bărbaţii au mai puţină disponibilitate în a vedea finalitatea unui lucru început.
Si-au strigat drepturile, au depus eforturi uriase ca sa stearga din mintea colegilor vorba "mda, e
femeie". Discriminarea angajatelor nu e nici pe departe ce era candva. Ocupa functii de conducere
la care nici nu visau pe vremuri, dar mai sunt probleme: de exemplu, uneori salariile lor nu se pot
compara cu cele ale barbatilor si sunt destui cei care ridica spranceana cand aud de o ea - sef. Iata 7
strategii pentru femeile care vor sa avanseze in profesie, un teren considerat prea mult timp exclusiv
masculin.

La ortodocsi, sotul trebuie sa-si alunge sotia adultera

Pentru inceput, Emil Moise ia in discutie casatoria. Formula preoteasca accentueaza asupra
superioritatii barbatului, care trebuie "sa fie capul femeii", iar femeia sa se plece in toate barbatului
sau", ceea ce face ca relatia celor doi sa nu fie simetrica de la bun inceput. Tratamentul diferentiat
se pastreaza si mai incolo, fiindca "Pravila Bisericeasca" trateaza adulterul diferit pentru sexe –
"Nicaieri nu s-a oranduit ca femeia sa se desparta de barbatul necredincios, chiar daca el ar fi
desfranat, ci sa rabde pana la sfarsit". Pentru femei consecintele sunt mai grave – "Sotul trebuie sa
alunge pe sotia sa preacurva; cel ce va tine o femeie preacurva este un om fara minte si nelegiuit".

Biserica Romano-Catolica nu face diferente intre miri in cadrul ceremonialului de binecuvantare a

mirilor, preotul rugandu-se pentru sotie "sa se increada in inima sotului ei, care, vazand in ea o
insotitoare egala, partasa la darul vietii, s-o cinsteasca asa cum se cuvine si s-o iubeasca asa cum
Cristos si-a iubit Biserica". Inegalitatile dintre sexe se insinueaza insa in "Liturghia Cuvantului",
care are loc inainte de cererea consimtamantului in casatorie, in cadrul careia e recomandat pentru
citire un fragment din Vechiul Testament unde se mentioneaza ca "o femeie tacuta este un dar al lui
Dumnezeu si nimic nu este mai de pret decat o femeie cuminte". Biserica Adventista trateaza cel
mai putin diferentiat mirii – asta daca nu cumva "cuvintele de ocrotire" ale miresei lasa loc pentru
consideratii sexiste – "Dorintele miresei trebuie sa fie in primul rand, si dupa aceea a mirelui",
iterand mitul fragilitatii/inferioritatii femeii. Juramantul de credinta este insa complet epurat de
sugestii de gen, semanand cu acela de la cununia civila

Ştiaţi că, în sectorul privat, pentru acelaşi nivel de responsabilitate, o femeie poate primi un salariu
cu 25% mai mic decât un bărbat? Priviţi în jur – în câte organizaţii femeile ocupă posturi cu un grad
mare de responsabilitate?

Multe femei din Europa se confruntă cu această situaţie greu de suportat. Cetăţenii europeni sunt
conştienţi de acest lucru – 40% dintre ei consideră că discriminarea între sexe este des întâlnită.
Deşi bărbaţii şi femeile sunt egali în faţa legii, fără îndoială că femeile reprezintă „sexul mai slab”
în contextul realităţii economice

Destine pierdute: Femeile afgane victime ale

violurilor, condamnate la inchisoare
20-08-2008

In Lashkar Gah, o mare parte din femeile inchise impartasesc aceeasi soarta cutremuratoare.
Ispasesc pedepse de peste 20 de ani de inchisoare, desi au cazut victime ale violurilor.
Sub anonimatul unui val aproape mat, care nu lasa sa se vada nicio parte din corpul ei, tanara Saliha
este tradata totusi de silueta si vocea tanara. Intrebata de ce sta de aproape 7 ani in inchisoare,
alaturi criminali si insurgentii intariti, fata de 15 ani chicoteste si se ascunde in spatele prietenului
ei. "Este timida", o scuza o colega de celula, Zirdana, explicandu-i reporterului de la The
Independent ca adolescenta a fost obligata sa se casatoreasca de la o varsta frageda cu un sot agresiv
si a fugit cu un baiat de varsta ei, pe care l-a iubit mult.

Ostracizata de familie si de consateni, Saliha a fost impinsa practic sa fuga de acasa si obligata sa
intretina relatii sexuale ilegale. Fuga de acasa a costat-o o penalizare de 10 ani, iar cea de-a doua
greseala 20 de ani. Acestea sunt doua dintre cele mai des intalnite acuzatii cu care se confrunta
femeile din Afganistan.
Doua treimi dintre femeile din lagarul afgan cu aspect medieval, Lashkar Gah's, au fost condamnate
pentru relatiile sexuale ilegale pe care acestea le-au intretinut, dar majoritatea sunt doar victimel ale
violurilor - oglinda a situatiei dramatice existente la nivel national. Sistemul nu distinge intre
femeile care au fost abuzate si cele care au ales sa fuga cu un alt barbat.

Flancat de simbolul "Justitiei absolute" si de numeroase postere cu Hamid Karzai, presedintele

Afghanistanului, Colonelul Ghulam Ali, ofiter al Agentiei Regionale de Inalta Securitate a acceptat
sa dea o declaratie in cazul acestor tinere, sustinand dreptul autoritatilor de a inchide victimele
violurilor:

"In Afganistan, indiferent daca este sau nu este obligata sa intretina raporturi sexuale, femeia
este vinovata, deoarece normele islamice o acuza mai presus de orice", a afirmat el. "Cred ca
este bine. Exista multe boli care se pot raspandi in ziua de azi, prin relatiile sexuale ilegale, cum ar
fi HIV".

Femei inchise alaturi de teroristi

Una dintre membrele Consiliului Consultativ al Drepturilor Femeii si Copilulu (Shura), a incercat
sa combata saptamana trecuta nedreptatea care i se facea unei femei din provincia Helmand, dorind
sa le arate judecatorilor ca femeia e, de fapt, victima. Si cativa ofiteri britanici implicati intr-un
proiect de salvare a acestor femei, militeaza pentru realizarea unui centru special, un refugiu unde
peste 400 de victime ale abuzurilor ar putea duce un trai mai normal.

In interiorul fortificatiei Lashkar Gah, din capitala provinciei Helmand, sunt gazduiti aproape 330
de barbati. Inchisoarea, care se vrea a fi de maxima securitate a fost recent renovata, oficialii
intarind paza cu un razor de sarma ghimpata si mai multe posturi de supraveghere in urma atacului
asupra inchisorii din Kandahar, in urma caruia au evadat peste 1.000 de detinuti, inclusiv 400 de
talibani. Odata ce au trecut de poarta principala, toti detinutii, indiferent daca sunt condamnati sau
isi asteapta procesul, sunt inchisi alaturi de insurgentii captivi la Helmand.

Intr-o zona separata, sunt duse criminalele - cea mai tanara avand doar 13 ani - impreuna cu copiii
lor, care raman cu mamele daca tatii sau familiile nu ii vor acasa. Singurul lor lux este reprezentat
de un covor, doua paturi, o masina de gatit rudimentara si doua portii de paine pe zi. "Nu au parte
nici de ingrijiri medicale", a recunoscut colonelul Ali, "dar nici de cele mai elementare necesitati",
cum ar fi zonele de spalat, energie electrica sau apa potabila. Desi detinutele sunt tratate ca niste
animale, colonelul declara foarte calm ca existe sperante ca aceste conditii sa fie imbunatatite dupa
ce se va finaliza noua cladire a inchisorii.

Incercand sa-si adoarma fiul de 7 ani, Zirdana, in varsta de 25 de ani se lupta cu mustele care nu ii
lasa in pace rana infectata de la brat. Micutul avea doar doua luni cand mama sa a fost condamnata
pentru ca si-a omorat sotul, tatal copilului. Zirdana ii fusese "predata" acestui barbat de la varsta de
sapte ani, ca un rest de plata intr-un litigiu financiar pe care familia sa il avea cu barbatul. A dat
nastere primului ei copil la varsta de 11 ani si a mai fost gravida inca de patru ori, pana in ziua in
care sotul ei a disparut si a fost acuzata subit de uciderea lui. Ceilalti trei copii mai mari i-au fost
luati de fratele sotului disparut.

"Cand am fost adusa la inchisoare pentru prima oara am plans si m-am zbatut atat de mult incat a
inceput sa-mi curga sange din gura. Fratele sotului meu mi-a promis ca-mi va da copii inapoi cand
voi iesi din inchisoare, dar intre timp a devenit Taliban. Nimeni nu vine sa ne vada in inchisoare
pentru ca aici exista o multime de boli si le e frica" a declarat femeia.
Alaturi de ea, Dorkhani, in varsta de 55, e macinata din cauza dramei pe care-o traieste. Casatorita,
timp de aproape patruzeci de ani cu un avocat din Nowzad, au fost nevoiti sa fuga la Lashkar Gah
dupa o disputa de familie. Cand a revenit la Nowzad, pentru a incerca sa-si recupereze banii, el a
disparut. "Cei care l-au ucis pe sotul meu ne-au luat banii si m-au aruncat si pe mine in inchisoare.
Sunt 100% nevinovata. Iar acum nu mai am pe nimeni pe lume, niciun frate care sa ma apere", a
spus ea, explicand ca detinutii avuti isi pot rascumpara libertatea

"Omenirea in stare de soc"

Saptamana trecuta, in Helmand, noul Shura, Consiliul Consultativ al Drepturilor Femeii si

Copilului, a convocat o sedinta pe parcursul careia a cerut ajutorul Comitetului Afgan al
Drepturilor Omului si suportul Gruparii Feministe si a supus la vot acordarea drepturilor cuvenite
femeii conform Constitutiei.

Consiliul, alcatuit din 20 de femei influente, cele mai multe cadre didactice, spera sa combata
inegalitatile din sistemul juridic pe care le sufera femeile si sa le ajute sa se foloseasca de unul
dintre drepturile lor esential umane: sa nu fie nevoite sa indure abuzuri.

La inceputul acestui an, aceasta problema a fost facuta publica prin intermediul unui raport intitulat
"Omenirea in stare de soc", in care se vorbea despre femei afgane adulte si fetite de pana in 7 ani
asupra carora se inregistrau diverse abuzuri si atacuri, de obicei in cadrul propriilor familii.
Surprinzator e ca 87% din femeile din Afganistan se plang de aceasta situatie, jumatate dintre ele
fiind abuzate sexual. Mai mult de 60% din casatorii sunt fortate, si, in ciuda faptului ca legea le
interzice, 57% dintre mirese au sub 16. Multe dintre aceste fete sunt oferite ca plata ipotecii unor
imobile sau ca o rascumparare a unei greseli, o decontare a unei datorii. Din aceasta cauza,
Afganistanul este singura tara din lume cu o rata de suicid mai mare in randul femeilor decat
a barbatilor.

"Sunt foarte constienti de inegalitatea din sistem"

MP Malcolm Bruce, presedintele Camerei Comunelor Comitetului International de Dezvoltare

din Marea Britanie, a avertizat: "Exista o tendinta de a accepta aceste practice periculoase in
Afganistan pe care niciun Guvern nu le-ar tolera in alta parte, din cauza diferentelor <culturale> si a
traditiilor locale."

Shura spera sa duca la crearea unui loc unde femeile pot raporta abuzurile si sa instaureze e
asemenea un centru separat pentru femei si fete minore inchise pentru delictul fugii de acasa. Ar fi
totusi un compromis facut de ambele parti, fara a se incalca traditiile si regulile afgane dar nici
drepturile umane. Si astfel femeile ar fi scutite de a sta alaturi de criminali periculosi in inchisori de
maxima securitate.

"Sunt foarte constienti de inegalitatea din sistem", a declarat Locotenentul Marinei Regale, Rebecca
Parnell, membru al CIMIC (Echipa de cooperare militaro-civila). "Cel mai imbucurator lucru este
ca exista planuri de provenind de la Departamentul pentru Drepturile Femeii. Nu ne luptam doar noi
cu morile de vant".

Echipa de ajutor a armatei desfasoara lunar programe pentru controlul starii lor fizice si de
consiliere a traumelor in inchisoare, precum si de formare profesionala in tesutul covoarelor,
croitorie, alfabetizare si educatie de baza a normelor de igiena, in speranta ca aceste femei vor putea
fi reabilitate si vor mai putea zambi vreodata.

Insa discriminare fata de femeile din Afganistan are radacini mai adanci in istorie. Pentru multe
femei din intreaga lume discriminarea este o problema grava. SUA a prezentat cele mai mari
progrese in acest domeniu, permitand femeilor atat implicarea in viata politica, in toate structurile
sociale, toate functiile, pozitionand-o ca egala a barbatului din toate punctele de vedere, dar si
demarand cele mai multe procese impotriva discriminarii (in special de hartuire sexuala). La polul
opus al emanciparii si respectarii drepturilor femeilor se afla Afganistanul, discriminarea fiind un
mod de viata. Femeile sunt vazute ca cetateni de mana a doua, dupa barbati bineinteles, conceptie
ce reprezinta sursa problemelor cu care aceasta tara se confrunta astazi.

Costitutia afgana, recent adoptata, sustine ca "cetatenii Afganistanului, barbati sau femei, au
drepturi si indatoriri egale, conform legii". Insa dovezile ca acest lucru nu se intampla, vorbesc de la
sine.

Un studiu recent semnaleaza faptul ca discriminarea dintre femeile

si barbatii din Romania se realizeaza pe toate planurile vietii sociale: profesie, salarizare, familie.
Statul nu respecta conventiile europene si nu asigura servicii de ingrijire a copiilor pana la varsta
scolara. Lipsa locurilor din crese si gradinite este o dovada in acest sens.

Ce se intelege prin egalitate de sanse?

Prin egalitate de sanse intre femei si barbati se intelege luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale
persoanelor de sex masculin si, respectiv, de sex feminim si tratamentul egal al acestora.

Ce este discriminarea?

Conform legislatiei in vigoare este interzisa discriminarea directa sau indirecta dupa criteriul de sex. Prin discriminare directa se
intelege tratamentul mai putin favorabil aplicat unei persoane, dupa criteriul de sex, decat acela care este, a fost sau va fi aplicabil
unei alte persoane aflate intr-o situatie comparabila. Prin discriminare indirecta se intelege situatia in care prevederi, criterii sau
practici, aparent neutre, ar pune persoane de un anumit sex intr-un anumit dezavantaj, in comparatie cu persoane de sex opus, cu
exceptia cazului in care prevederea, criteriul sau practica se justifica in mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere
a scopului sunt adecvate si necesare.

Ce masuri nu sunt considerate discriminare?

 masurile speciale prevazute de lege pentru protectia maternitatii, nasterii si alaptarii;

 actiunile pozitive pentru protectia anumitor categorii de femei sau barbati;
 o diferenta de tratament bazata pe o caracteristica de sex cand, datorita naturii activitatilor profesionale specifice avute in
vedere sau a cadrului in care acestea se desfasoara, constituie o cerinta profesionala autentica si determinanta atata timp cat
obiectivul e legitim si cerinta proportionala.

In ce domenii pot interveni masuri pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati?
Masurile pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati si pentru eliminarea discriminarii directe si indirecte dupa
criteriul de sex se aplica in domeniul muncii, educatiei, sanatatii, culturii si informarii, participarii la decizie, precum si in alte
domenii reglementate prin legi specifice.

Egalitatea de sanse si de tratament intre femei

si barbati in domeniul muncii

Ce se intelege prin egalitate de sanse intre femei si barbati in domeniul muncii?

Prin egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbatui in relatiile de munca se intelege accesul nediscriminatoriu la:

• alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitati;

• angajare in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
• venituri egale pentru munca de valoare egala;
• informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
• promovare la orice nivel ierarhic si profesional;
• conditii de munca ce respecta normele de sanatate si securitate in munca, conform prevederilor legislatiei in vigoare;
• beneficii, altele decat cele de natura salariala, precum si la sistemele publice si private de securitate sociala;
• organizatii patronale, sindicale si organisme profesionale, precum si la beneficiile acordate de acestea;
• prestatii si servicii sociale, acordate in conformitate cu legislatia in vigoare.
Care sunt beneficiarii prevederilor referitoare la egalitatea de sanse in domeniul muncii?
Prevederile legale referitoare la egalitatea de sanse intre femei si barbati in domeniul muncii se aplica tuturor persoanelor, functionari
publici si personal contractual, din sectorul public si privat, inclusiv din institutiile publice.

Care sunt obligatiile angajatorilor pentru a asigura respectarea prevederilor din domeniul egalitatii de sanse intre femei si
barbati?
• Angajatorii sunt obligati sa asigure egalitatea de sanse si de tratament intre angajati, femei si barbati, in cadrul relatiilor de munca
de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispozitii pentru interzicerea discriminarilor bazate pe criteriul de sex in regulamentele de
organizare si functionare si in regulamentele interne ale unitatilor.
• Angajatorii sunt obligati sa ii informeze permanent pe angajati, inclusiv prin afisare in locuri vizibile, asupra drepturilor pe care
acestia le au in ceea ce priveste respectarea egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati in relatiile de munca.

Ce actiuni sunt interzise angajatorilor, fiind considerate discriminatorii?

Este interzisa discriminarea prin utilizarea de catre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, in
legatura cu relatiile de munca, referitoare la:
• anuntarea, organizarea concursurilor sau examenelor si selectia candidatilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public
sau privat;
• incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
• stabilirea sau modificarea atributiilor din fisa postului;
• beneficii, altele decat cele de natura salariala, precum si la securitate sociala;
• informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
• evaluarea performantelor profesionale individuale;
• promovarea profesionala;
• aplicarea masurilor disciplinare;
• dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
• orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare.

Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare. Orice tratament mai putin favorabil aplicat unei femei legat de sarcina sau
de concediul de maternitate constituie discriminare. Este interzis sa i se solicite unei candidate, in vederea angajarii, sa prezinte un
Egalitatea de sanse si de tratament intre femei
si barbati in domeniul educatiei

Ce se intelege prin egalitate de sanse intre femei si barbati in domeniul educatiei?

Egalitatea de sanse intre femei si barbati in domeniul egalitatii de sanse presupune oferirea de
conditii egale in ceea ce priveste accesul femeilor si barbatilor la toate nivelurile de instruire si de
formare profesionala, inclusiv ucenicia la locul de munca, la perfectionare si, in general, la educatia
continua.

Cine are obligatia de a promova egalitatea de sanse in domeniul educatiei?

• Ministerul Educatiei si Cercetarii trebuie sa asigure, prin mijloace specifice, instruirea,
pregatirea si informarea corespunzatoare a cadrelor didactice, la toate formele de
invatamant, public si privat, pe tema egalitatii de sanse pentru femei si barbati si va promova
acele manuale scolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice
care sa nu cuprinda aspectele de discriminare intre sexe, precum si modelele si stereotipurile
comportamentale negative in ceea ce priveste rolul femeilor si al barbatilor in viata publica
si familiala.
• Institutiile de invatamant de toate gradele, factorii sociali care se implica in procese
instructiv-educative, precum si toti ceilalti furnizori de servicii de formare si de
perfectionare, autorizati conform legii, vor include in programele nationale de educatie teme
si activitati referitoare la egalitatea de sanse intre femei si barbati. Aceste institutii au
obligatia de a institui, in activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex,
precum si masuri concrete de garantare a egalitatii de sanse si de tratament intre femei si
barbati.

Ce actiuni sunt interzise, fiind considerate discriminatorii?

• Restrictionarea accesului unuia dintre sexe in institutii de invatamant publice sau private se
face pe criterii obiective, anuntate public, in conformitate cu prevederile legislatiei
antidiscriminare.
• Este interzis sa se solicite candidatelor, la orice forma de invatamant, sa prezinte un test de
graviditate si/sau sa semneze un angajament ca nu vor ramane insarcinate sau ca nu vor
naste pe durata studiilor.
test de graviditate si/sau sa semneze un angajament ca nu va ramane insarcinata sau ca nu va naste pe durata de valabilitate a
contractului individual de munca.

Concedierea nu poate fi dispusa pe durata in care:

• femeia salariata este gravida sau se afla in concediu de maternitate;
• angajatul se afla in concediu de crestere si ingrijire a copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu
handicap
S

Femeia nu este egală cu bărbatul

4 11 2008
Să recunoaştem: poţi să măreşti salariul femeii, poţi să-i dai un post cu grad ridicat de
responsabilitate, poţi să-i dai subalterni bărbaţi, poţi să faci tot ce-ţi trece prin cap şi tot nu va exista
egalitate. De ce?
În primul rând, pentru că femeile simt tot timpul nevoia să se apere. Dacă o femeie spune că bărbaţii
sunt porci, obsedaţi sexual şi idioţi, cei în discuţie râd sau ignoră (în funcţie de dispoziţie). Dacă un
bărbat spune (chiar în glumă) că femeile sunt … (înlocuiţi punctele de suspensie cu ce vreţi voi), se
va găsi cel puţin o urmaşă a Evei care să se simtă ofensată şi să-nceapă să explice că nu e adevărat,
că bărbaţii sunt încuiaţi şi aşa mai departe.
În al doilea rând, pentru că femeile se discriminează singure. Dacă eu spun c-am făcut sex cu 20 de
de femei, purtătoarele de sâni se vor întreba ce am atât de special şi mă vor privi ca pe un Casanova
(în sensul pozitiv). Dacă o femeie spune c-a făcut sex cu 20 de bărbaţi, va fi evitată de suratele ei.
Pentru că ESTE TÂRFĂ.
Da, am generalizat. Există şi femei care nu se-ncadrează în ce-am scris. Le felicit, dar sunt prea
puţine.

FEMINÍSM s.n. Mişcare socială care susţine egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate
sferele de activitate
Intr-adevar, recunosc ca femeile sunt egale…intre ele. Pot parea usor misogin, dar atata timp cat nu
exista un antonim la cuvantu “feminism” (misogisnism inseamna altceva) de ce sa nu fiu?? Pana la
urma, voi aveti o miscare sociala, eu doar o parere…Stiti la cine ma refer, da? Femeile alea vesnic
nemultumite, cand e iarna, vor vara si invers. Le cunoastem cu totii, ne-am lovit de ele destul de
des. Ceea ce nu inteleg insa, este cu ce barbati isi doresc ele egalitate…probabil cu cei de
succes. Nu-mi imaginez ca e vreo femeie care vrea egalitate cu paznicu de Semanatoarea sau cu
jandarmii de pe Ghencea. Ce nu e egal? Adica, ele fac copii si alte chestii, foarte bine, dar sincer i se
pare cuiva ca 6-7 muncitori care construiesc o casa, iarna-vara, sunt privilegiati. O femeie ar locui
intr-o casa construita de femei?!?!? O femeie ar conduce o masina reparata de femei?(exercitiu de
imaginatie: 3 femei care fac un tavan din rigips sau revizia unui CLS, WTF?!?!). Cand o femeie s-a
inrolat in armata, americanii au facut un film despre asta (Private Benjamin).
Ele vor sa fie egale cu patronul Yahoo sau Google sau cu Gigi, nu vor egalitate cu Marutza:D. Ele
vor egalitate doar cand e de bine. La greu, nu mai e chiar asa…acolo intervine natura, nu e vina lor
ca barbatii au forta necesara sa faca celelalte lucruri…
Si totusi, de ce? Cred ca ele se conduc dupa sloganul “Hotii striga hotii!!”. E vreun baiat care intr-o
cearta cu prietena, in care ea este vinovata, sa nu se simta vinovat??? Toti baietii se simt vinovati…
pentru ca o chestie la care femeile sunt net superioare barbatilor… manipularea. De aici se trag
toate…ele ne dau senzatia ca sunt date la o parte, ca n-au drepturi, ca barbatii sunt buhu( ) cu ele,
cand de fapt…
Si singura chestie pentru care lucrurile stau asa si nu se schimba nimic, este faptu ca femeile sunt
solidare, ele isi iau apararea una alteia, se ajuta cu sfaturi, isi asculta povestile(plictisitoare sau nu),
ele se invata una pe alta ca in orice problema “barbatul e de vina” si mai ales, ele se vaita una
alteia… Barbatilor, nu le pasa…ei tre sa construiasca o casa, sa aleaga o masina buna(pentru ca se
pricepe, nu doar la culori), sa repare o priza, sa schimbe un bec…etc etc

1. hai ca nu esti sanatos ……nu despre asta este vorba “cu ce fel de barbati ” ne dorim egalitate
… nu din cauza succesului sau a situatiei materiale ne dorim egalitate prietene ,ai inteles
gresit …
Ideea este urmatoarea si am sa iti dau 2-3 exemple pentru a pricepe si tu..1.un barbat poate
sa vb pe cat se poate de vulgar.. cum ar fi ’sa-mi bag pula’ sugi pula’ ce faci coaie?’ ‘mortii
ma-tii’ suge-o’ etc etc..cum vrea, cand vrea si oriunde vrea el …e barbat deci el are voie si
nu suna urat .. o femeie daca face asta …gata s-a votat.. e o taranca obosita..needucata si
 naspa (patzita)..deci 1-0 pt barbati.next! 2. un barbat daca isi insala iubita..e ok…e barbat …
e cool sa aibe doua…e baietas si parca va aud ” bravoo coaie.. super taree!’…niciun barbat
nu o sa-l judece si nu o sa-l blameze pentru asta..pentru ca este ..daaahhh …’barbat’, in
schimb daca o femeie umbla cu doi ..e cam naspa pt ea .. devine o tarfa .. o curva .. o
zdreanta … i se face un dosar mama mama..cu probe..martori..declaratii…tot tacamul…
trece pe strada si incepe shoul…fluieraturii…uuuaaaa…bitch!..uuaaaaa..( patzita)..deci 2-0
pt barbati…next! Un barbat poate sa bea sa se faca pulaaaaa….e ok, e normal doar e barbat,
o femeie daca bea un pic mai mult…gata …e naspa …da urat .. nu e voieee ” alcoolul
creeaza dependenta” esti fata termina.. deci 3-0 pt barbati ( patzita recent)…si crede-ma ca
as putea continua lista ….dar am un pic de treaba’ doar sunt la munca..
Si cu faza ca femeile sunt solidare si ca ne luam apararea una alteia …bullshit!!! de unde ai
venit cu chestia asta??? sunt rare prieteniile intre fete …rare…. deobicei femeile se mananca
intre ele …si prieteniile sunt doar de fatada ..doar teatru si barfa

femeie poate deveni astăzi căpitan de vas, medic, inginer, politician. Mai mult decât atât –
Germania e condusă de o femeie. Apoi există o lege a parităţii, menită tocmai să apere femeile de
discriminare. Cu toate acestea femeile sunt pe mai departe nedreptăţite. De pildă, după cum relevă
studii recente, ele câştigă în medie aprox. cu 25 la sută mai puţin decât bărbaţii, prestând aceeaşi
muncă.

Multe femeie sunt nemulţumite că prestaţia lor nu e remunerată pe măsură, că bărbaţii continuă să
câştige mai mult. „Femeile nu ocupă în aceeaşi măsură ca bărbaţii funcţiile bine plătite.” – explică
indignată o femeie. Alta ne povesteşte că e femeie de serviciu şi că e prost plătită. Bărbaţii care au
meserii tot în domeniu câştigă mult mai bine. De la o altă femeie aflăm că de multe ori li se spune
că, fiind de pildă căsătorite, pot profita de salariul soţului. Cu alte cuvinte nu trebuie să fie mâhnite
dacă primesc mai puţini bani. Un exemplu concret: o bucătăreasă are în medie în Germania un
salariu brut de 1500 de euro, cu 360 de euro mai puţin decât un bucătar. Femeile din Uniunea
sindicală germană consideră aceasta drept un lucru scandalos şi au lansat o iniţiativă cu deviza
„merit mai mult!” Margret Mönig-Raane, din partea sindicatului Verdi, le încurajează pe femei să
se apere şi să acţioneze pentru a schimba situaţia. Altfel vor rămâne mereu dependente de bărbaţi.

Potrivit statisticii joburile prost plătite sunt ocupate în proporţie de 70 la sută de femei. Dar şi
femeile bine calificate se lovesc de o serie de obstacole. Situaţia se complică de multe ori când
femeile devin mame şi doresc să-şi reia lucrul. În acest caz au nevoie – pentru a-şi putea creşte
copilul în condiţii bune – de un program de lucru mai flexibil şi bineînţeles de un loc la creşă sau
grădiniţă.

Dar aceleaşi date statistice mai relevă că femeile din Germania au o soartă mai grea decât cele din
alte ţări europene. Cele mai bune condiţii le au femeile din Malta şi din Norvegia. În Norvegia
întreprinderile cotate la bursă sunt obligate să aibă în consiliile de administraţie femei în proporţie
de cel puţin 40 la sută. Acestea se bucură desigur şi de un salariu la fel de bun ca al colegilor lor.

Prima femeie la presedintia Indiei

Fii mitocan"! Da bine. Face rating. Aceasta este una dintre cele mai simple retete care asigura
ascensiunea politica. In Romania, un liberal isi prepara, cu binecuvintarea calma si paterna a
sefului sau de partid, aparitiile dupa aceste indicatii minimale si foarte eficiente.
Da, declaratiile lui Ludovic Orban cu privire la short-cut-urile in ascensiunea politica pentru femeile
din Romania sint expresia unei mojicii in stare pura. E greu de argumentat ca sint discriminatorii,
cum se incearca, dar mojice sint, si inca, cu asupra de masura.

Da, ele pica intr-un moment nefericit, asa cum nefericit pica, de mult timp, orice declaratie de acest
fel intr-o Romanie in care o femeie trebuie sa munceasca de doua ori mai bine decit un barbat
pentru ca efortul sau sa fie apreciat la jumatatea celui facut de un barbat. Da, spusele lui Orban,
lipsite de echivoc, sint psihanalizabile, cap-coada, si, dintr-un asemenea eventual demers, autorul
lor nu iese deloc bine. Cu atit mai mult cu cit Orban nu e la primele afirmatii de acest gen. Da, e
jenant pentru un om politic care se revendica de la valori liberale sa vorbeasca intr-un asemenea hal,
numit prompt si inspirat de presa "sub-Orban". Insa asta nu e totul. Adunate, sensurile de mai sus
compun doar coaja unei stari de fapt care indica limpede un mod deviant de a face politica in
Romania.

Plastic spus, e vorba despre politica in format tabloid. Muzical vorbind, e politica in ritm de manele.
E o politica a mitocaniei, spus pe sleau. Nu e greu de facut o caracterizare a acesteia. Politica
mitocaniei e subsitutul totalmente neadecvat al "politicii politicilor". E o modalitate inconsistenta,
dar zgomotoasa, latratoare, de a exista si de a fi in prim-plan ca politician, functionind dupa
principiul conform caruia vizibilitatea e suficienta; nu e nevoie, ba chiar e interzis sa fii util, sa ai
proiecte bune pentru comunitate. Transpartinica, politica mitocaniei are staruri si produce stiluri.
Mitocania cu miez sexist e unul dintre ele, iar Ludovic Orban pare sa fie purtatorul privilegiat al
discursului de acest tip. Privit cu lentila care masoara frustrarea (sau frustrarile), liberalul Orban
devine imediat, ca personaj politic, inteligibil si previzibil. Largind perspectiva insa, maniera de a
face politica a fruntasului liberal merita atentie sporita. Daca nu ar fi una dintre vocile actuale de
mare impact ale liberalilor � si asta nu e deloc benefic pentru miscarea liberala din Romania �
problema "Orban" ar fi usor de expediat si de neutralizat. In conditiile actuale insa, ea nu e.
Calin Popescu Tariceanu pune sub pres declaratiile lui Orban, spunind ca sint nesemnificative. Cu
alte cuvinte, nu numai ca scuza, dar trimite si un semnal: liberalii din gasca sa pot sa mai faca
declaratii de acest gen - mirlanesti -, fiindca, oricum, nu vor fi sanctionati. Cum a fost sactionat,
Razboi impotriva femeii
Heleen Mees, Femke van Zeijl
Marti, 03 Iunie 2008

Se spune deseori ca adevarul este prima victima a razboiului. Dar daca vrem cu adevarat sa aratam
realitatea, atunci trebuie spus ca femeile sunt cele care devin primele victime. Dupa cum a indicat
recent UNICEF, in zonele de conflict violenta sexuala se propaga cu viteza unei epidemii. Indiferent
ca vorbim de razboaie civile, pogromuri sau de alte conflicte armate, de prea multe ori trupurile
femeilor devin parte a campului de lupta. Printre victimele atrocitatilor sexuale la scara larga se
numara inclusiv fete in pragul adolescentei si

femei in varsta.
In Darfur, militiile janjaweed au rapit o fetita de 12 ani si au violat-o in grup timp de o saptamana.
In urma tratamentului la care a fost supusa, fetita a ramas infirma pe viata. Dar teama cea mai mare
a victimelor violurilor din Darfur este ca nu-si vor gasi niciodata un sot. In legea Sharia, femeile
violate sunt judecate sub acuzarea de adulter si desfrau. Anul trecut cel putin doua femei tinere au
fost condamnate la moarte prin lapidare. Organizatia Refugees International remarca faptul ca "este
mai probabil ca guvernul sa actioneze impotriva celor care reclama actele de viol decat impotriva
celor care le comit".

si in razboaiele care sfasie astazi Republica Democrata Congo, victimele violurilor sunt obligate sa-
si asume vina pentru abuzuri. Dupa ce au fost violate, femeile congoleze sunt alungate de sotii lor si
ostracizate de comunitatea in care traiesc. Deseori ele sunt mutilate in zona genitala prin impuscare
sau sunt aruncate dezbracate in foc.
In culturile in care fetele si femeile sunt date cu forta in casatorie si castitatea este o problema
centrala pentru feminitate, totul este pierdut pentru o femeie care si-a pierdut onoarea. Stigmatul
care apasa asupra ei este o povara mai mare decat agresiunea sexuala in sine. Nu este deci de mirare
ca majoritatea acestor femei si fete abuzate pastreaza tacerea.
In timpul razboaielor din Balcani, femeile au fost violate pentru a purta copiii inamicului. Conform
estimarilor Uniunii Europene, numai in Bosnia 20 de mii de femei au cazut victime violurilor. In
marea lor majoritate, femeile au fost abandonate, traumatizate si condamnate la o viata in saracie.

In 1945, se estimeaza ca doua milioane de femei au fost victime ale cruzimilor sexuale comise de
Armata Rosie – nu doar germane, dar si evreice care se ascunsesera, supravietuitoare ale lagarelor
de concentrare si luptatoare din rezistenta. Jurnalista germana Ruth Andreas-Friedrich relata ca
rusinea "onoarei pierdute" a creat o "atmosfera a suicidului". In aprilie 1945 s-au inregistrat la
Berlin peste cinci mii de sinucideri. Soti, tati si profesori au impins fetele si femeile violate de
soldatii sovietici sa-si puna capat vietii, fiindca "onoarea" acelor femei li se parea a fi prioritara.
Pentru multe femei si fete, sexul premarital ramane mai grav decat moartea. Pare deci cu atat mai
strigator la cer – si dureros – ca aceasta crima specifica de razboi a avut parte de atat de putina
atentie un timp atat de indelungat. In al doilea razboi mondial, interdictia violului pentru soldati era
clar stipulata in legile internationale, dar procesele postbelice de la tribunalele de la Nürnberg si
Tokyo au judecat doar putine cazuri.

In perioada genocidului din Ruanda, violurile in masa erau la ordinea zilei. Dar agresiunile sexuale
au fost luate in considerare doar accidental – si in plan secundar – de rechizitoriile prezentate la
Tribunalul International pentru Ruanda. Dupa ce o femeie a declarat spontan ca inainte de un
masacru ea si alte femei fusesera violate, o judecatoare a preluat initiativa si a scos la lumina
dimensiunea enorma a violentelor sexuale comise impotriva femeilor. Tribunalul pentru Ruanda a
fost prima instanta din istorie care a descris violul in termenii unui posibil act de genocid.
In 2001, Tribunalul International pentru fosta Iugoslavie de la Haga a condamnat actele sistematice
de viol comise impotriva femeilor ca fiind o crima impotriva umanitatii. In cazul Foca, o adevarata
piatra de hotar in acest sens, instanta a condamnat trei sarbi bosniaci pentru viol, tortura si tinerea in
sclavie a unor femei musulmane in 1992. Fetele, dintre care unele aveau doar 12 ani, au fost violate
in grup timp de mai multe saptamani.
Totusi, de regula, cei care comit violuri in masa sau alte forme de agresiune sexuala pe timp de
razboi nu ajung in fata instantei. Recent, liderul militiilor congoleze, Thomas Lubanga, a devenit
primul prizonier judecat la Tribunalul Penal International de la Haga pentru recrutarea unor soldati
minori. Organizatiile congoleze care activeaza in domeniul drepturilor omului au amintit totusi ca
rechizitoriul a omis sa mentioneze violenta impotriva femeilor, fapt perceput ca un "soc urias" de
catre victime. Intr-o petitie, organizatiile au cerut TPI sa investigheze violurile in masa comise de
toate partile aflate in conflict.

Impunitatea de care beneficiaza autorii acestor crime hidoase trebuie sa inceteze. Violul si celelalte
forme de agresiune sexuala impotriva femeilor trebuie discutate deschis de catre membrii
guvernelor si parlamentelor, de lideri ai militiilor si lideri de opinie. Punerea sub acuzare trebuie sa
devina regula. TPI si alte instante trebuie sa le dea un semnal clar faptuitorilor.
Pentru femeile care au fost victimele violurilor nu exista compensatii materiale si nici memoriale
sau ritualuri de doliu. Iar asta trebuie sa se schimbe. Ar trebui sa existe un monument al victimei
necunoscute a violului in fata TPI. Poate ca atunci judecatorii sai ar fi mai atenti la violenta sexuala
impotriva femeilor.
insa pentru critici civilizate, Cristian Boureanu. Ce cautioneaza si incurajeaza seful liberalilor?
Printre altele: gigibecalisme si vadimisme. Caci, nu e nici un dubiu in aceasta privinta: vorbele lui
Orban despre ascensiunea unor femei in politica din Romania arata ca rupte de la gura Tribunului.
Sint citeva lectii importante care pot fi invatate din examinarea cazului "Orban". Prima: cum sa nu
iti ingrosi mitocania. Dupa ce a comis gafa imensa de a vorbi despre citeva femei cum a facut-o la
Alba-Iulia, Orban a incercat sa explice, in mai multe feluri, ca nu a spus ce a spus. Era mult mai
simplu sa recunoasca franc greseala si sa dispara vreo luna, in carantina. Sau ar fi putut spune ca era
beat si, in acest caz, ar fi fost poate mai credibil. Doi: "apararea" lui Orban e un exemplu totalmente
negativ despre cum se iese dintr-o criza. Trei: cind nu esti in stare sa faci politica adevarata, faci,
cum e cazul domnului Orban, politica mitocaniei. Tocmai de aceea, politica romaneasca are nevoie,
in chip urgent, de politicieni adevarati, nu de simpli latratori. De purtatori de proiecte solide si
realiste, si nu de purtatori de "hau-hau" politica, care se gudura pe linga electorat

Egalitatea sanselor este de mult timp reglementata in Europa. Si la noi legislatia asigura, din punct
de vedere formal, egalitatea femeilor cu barbatii. Practic, insa, discriminarea e inca destul de
raspandita, mai ales in zonele rurale, unde, conform Barometrului rural 2006…

69% dintre respondentii considera ca o mama care lucreaza poate fi la fel de grijulie fata de copii ei
ca si una care nu lucreaza,
71% cred ca cea mai buna modalitate pentru ca o femeie sa devina independenta economic este un
loc de munca,
63% au raspuns ca studiile universitare sunt in mai mica masura importante pentru fete,
62% sunt de parere ca barbatii conduc mai bine afacerile decât femeile,
97% au electricitate in gospodarii,
doar 9% au gaze,
16% au canalizare,
50% au fântâna cu galeata in curte,
18% procura apa de la o cismea publica,
16% au instalatie cu apa curenta in casa,
85% au closetul in curte,