În DEX, termenului „sat” i se dă o defi niţie foarte simplă, ştiinţifi că, lipsită de sufl et.

În
realitate, doar cei care-şi trăiesc viaţa la ţară ştiu cu adevărat ce înseamnă sat. Iar întreaga
explicaţie n-ar încape în nici măcar o mie de cuvinte. Dragă cititorule, îţi adresăm o provocare:
scrie-ne cât mai inspirat și detaliat despre localitatea ta. Descrie-o astfel, încât cei care vor citi
lucrarea ta să exclame: eu vreau să merg să văd acest sat! De asemenea, trimite-ne la redacţie și
fotografi i sau desene inspirate de frumuseţea satului tău. Primiul care a acceptat provocarea este
Denis Groza.

Rădulenii Vechi
Este frumos şi plăcut cuvântul „plai”, dar fi ecare îl înţelege în mod diferit. Pentru unii înseamnă
ţară, meleag, mamă, dar pentru mine este chiar localitatea mea. De aceea am și acceptat cu
plăcere propunerea redacţiei de a povesti despre satul meu de baștină. Chiar la intrarea în sat, se
ridică falnic către cer un monument care parcă ne spune „Bine aţi venit în Rădulenii Vechi!”
Rădulenii Vechi este situat în zona de nord a Republicii Moldova, la o distanţă de circa 10
kilometri de centrul raional Florești. Prima menţiune documentară a satului ţine de anii 1772-
1773, când în Moldova a fost efectuat un recensământ al populaţiei. În acele timpuri, localitatea
avea doar câteva case, iar numărul locuitorilor săi nu depăşea 50 de persoane. Astăzi, conform
ultimelor date, satul are 1560 de locuitori. În Rădulenii Vechi activează Gimnaziul „Petru
Lucinschi”, în care îşi desfăşoară activitatea în jur de 20 de profesori şi învăţători, iar
contingentul de elevi este de doar130. Cam puţini… În centrul satului se află Casa de Cultură, un
edifi ciu impunător, cu două nivele. Aici au loc numeroase activităţi culturale și artistice,
spectacole impresionante consacrate tradiţiilor și obiceiurilor populare. Tot aici se află şi muzeul
satului, deschis în 2007, care, până acum, a adunat o comoară întreagă – peste 700 de exponate,
ce refl ectă trecutul ţinutului natal. Biblioteca Publică se află tot în incinta Casei de Cultură. Este
spaţioasă, dispune de trei încăperi și are un fond de peste 8700 de titluri. Deci, cărţi sunt, cititori
de-ar fi ! „Biserica este o corabie, unde creştinii sunt izbăviţi de furtuna păcatelor”, spune
părintele Gheorghe Ţurcanu. El primește cu braţele deschise pe toţi creștinii din localitate. La
biserică ei își găsesc liniștea sufl etească și puteri pentru a înfrunta greutăţile vieţii. Cei mai mici
locuitori ai satului, picii, îşi au un loc al lor, multicolor - grădiniţa „Fluturașii”.

De ce Răduleni? Demult, pe vremea ocupaţiei turceşti, ţăranii satului o duceau extrem de

greu. Birul era de nesuportat și oamenii au început să se răscoale. De fi ece dată însă, revolta lor
era înecată în sânge… O tânără fată, pe numele Elena, a propus atunci ţăranilor să se unească, să
se organizeze într-o oaste și astfel vor putea scăpa de robie. Turcii au afl at de îndemnul fetei şi
au hotărât s-o omoare. I-au organizat o capcană, punând la cale o bătrână s-o ademenească la ea
în casă și s-o convingă să înnopteze. Fiind obosită, tânăra a acceptat propunerea babei și s-a
culcat să se odhnească puţin. Între timp, potera turcească a început să înconjoare casa. Calul
Elenei, pe nume Radu, a simţit pericolul și a prins a necheza. Fata l-a auzit și, ieșind pe furiș din
casă, a ajuns la cal și au fugit în grabă. La marginea satului însă a întâmpinat-o un grup numeros
de oșteni turci. Fata a luptat cum a putut, dar, până la urmă, și ea, și calul ei au fost sfârtecaţi de
săbiile dușmanilor... Numele Radu şi Elena, rostite împreună, au și format denumirea de
Răduleni... Inspiraţi de această legendă, consătenii au ridicat un monument care să ne amintească
mereu de acele vremuri îndepărtate.
Denis GROZA, cl. a IX-a,

Liceul Teoretic „Miron Costin”,

oraşul Floreşti