UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

COLOCVIU
la disciplina

PRACTICA

Responsabil disciplină:
Prof. univ. dr. ing. Claudia-Emilia Girjob

Student: NITOI RAZVAN

Anul – II – MEC
Semigrupa: 125

2019 – 2020

Senzorul
Def:
Senzorul este un dispozitiv tehnic care reacționează calitativ sau cantitativ prin
proprii mărimi măsurabile, la anumite proprietăți fizice sau chimice ale mediului
din preajma lui. Ca parte componentă a unui aparat sau sistem tehnic detector
poate măsura/înregistra de exemplu presiunea, umiditatea, câmpul magnetic,
accelerația, forța, intensitatea sonoră, radiații ș.a. Provine din latină: sensus = simț.

Senzorul este un dispozitiv care măsoară o mărime fizică (masă, presiune,

temperatură, umiditate etc.) și o transformă într-un semnal care poate fi citit de
către un observator printr-un instrument sau poate fi prelucrat.

Exista mai multe clasificări; una dintre ele se referă la senzori de tip:

Activ: consumator de energie, de exemplu radar (măsurarea distanțelor prin

emitere de radiatii electromagnetice)
Pasiv: de exemplu fotorezistența cu care se poate măsura intensitatea luminii
incidente.
În automatizare, informația calitativă/cantitativa măsurabilă livrată de senzori,
dupa o eventuală amplificare și prelucrare servește la controlul și reglarea
sistemelor tehnice automate.

Clasificarea erorilor de măsurare:

Un senzor bun respectă următoarele reguli:

1. este sensibil la proprietatea măsurată

2. este insensibil la orice altă proprietate care poate fi întâlnită în cererea sa
3. nu influențează proprietatea măsurată.

Majoritatea senzorilor au o funcție de transfer liniar. Sensibilitatea este apoi

definită ca raportul dintre semnalul de ieșire și proprietatea măsurată. De exemplu,
dacă un senzor măsoară temperatura și are o ieșire de tensiune, sensibilitatea este o
constantă cu unitățile [V / K]. Sensibilitatea este panta funcției de transfer.
Convertirea puterii electrice a senzorului (de exemplu V) la unitățile măsurate (de
exemplu K) necesită împărțirea ieșirii electrice la pantă (sau înmulțirea cu
reciprocitatea sa). În plus, o compensare este adesea adăugată sau scăzută. De
exemplu, −40 trebuie adăugată la ieșire dacă ieșirea 0 V corespunde −40 C de
intrare.

Pentru ca un semnal de senzor analog să fie procesat sau utilizat în echipamente

digitale, acesta trebuie convertit într-un semnal digital, folosind un convertor
analog-digital.

Clasificare Senzori:

 Senzor Chimic
 BioSenzor
 Senzori MOS ( miscare, imagine, biochimici)

Senzor Chimic:
Un senzor chimic este un dispozitiv analitic de sine stătător care poate
furniza informații despre compoziția chimică a mediului său, adică o fază lichidă
sau gazoasă. Informațiile sunt furnizate sub forma unui semnal fizic măsurabil care
este corelat cu concentrația unei anumite specii chimice (denumită analit). Două
etape principale sunt implicate în funcționarea unui senzor chimic, și anume,
recunoașterea și transducția. În etapa de recunoaștere, moleculele analizate
interacționează selectiv cu moleculele sau site-urile receptorilor incluse în structura
elementului de recunoaștere a senzorului. În consecință, un parametru fizic
caracteristic variază și această variație este raportată cu ajutorul unui traductor
integrat care generează semnalul de ieșire. Un senzor chimic bazat pe material de
recunoaștere de natură biologică este un biosenzor. Cu toate acestea, întrucât
materialele biomimetice sintetice vor înlocui biomaterialele de recunoaștere într-o
oarecare măsură, o distincție accentuată între un biosenzor și un senzor chimic
standard este de prisos. Materialele biomimetice tipice utilizate în dezvoltarea
senzorilor sunt polimerii și aptamerii imprimați molecular.

BioSenzor:
În biomedicină și biotehnologie, senzorii care detectează analiții datorită
unei componente biologice, cum ar fi celulele, proteinele, acidul nucleic sau
polimerii biomimetici, sunt numiți biosenzori. Întrucât un senzor non-biologic,
chiar organic (chimia carbonului) pentru analitele biologice este denumit senzor
sau nanosenzor. Această terminologie se aplică atât aplicațiilor in vitro, cât și in
vivo. Încapsularea componentei biologice în biosenzori prezintă o problemă ușor
diferită de senzorii obișnuiți; acest lucru poate fi realizat fie printr-o barieră
semipermeabilă, cum ar fi o membrană de dializă sau un hidrogel, sau o matrice
polimerică 3D, care constrânge fizic macromolecula senzorială sau constrânge
chimic macromolecula legând-o de schela.

Senzori MOS:
Tehnologia metal-oxid-semiconductor (MOS) provine de la MOSFET
(tranzistorul cu efect de câmp MOS sau tranzistorul MOS) inventat de Mohamed
M. Atalla și Dawon Kahng în 1959 și demonstrat în 1960. Mai târziu, au fost
dezvoltați senzori MOSFET (senzori MOS) și de atunci au fost folosiți pe scară
largă pentru a măsura parametrii fizici, chimici, biologici și de mediu .
  BioChimic:
O serie de senzori MOSFET au fost dezvoltați pentru măsurarea parametrilor
fizici, chimici, biologici și de mediu. Primii senzori MOSFET includ tranzistorul
cu efect de câmp deschis (OGFET) introdus de Johannessen în 1970, tranzistorul
cu efect de câmp sensibil la ioni (ISFET) inventat de Piet Bergveld în 1970, FET
de adsorbție (ADFET) brevetat de PF Cox în 1974 și un MOSFET sensibil la
hidrogen demonstrat de I. Lundstrom, M.S. Shivaraman, C.S. Svenson și L.
Lundkvist în 1975. ISFET este un tip special de MOSFET cu o poartă la o anumită
distanță, și unde poarta metalică este înlocuită cu o membrană sensibilă la ioni, o
soluție de electrolit și un electrod de referință. ISFET este utilizat pe scară largă în
aplicații biomedicale, precum detectarea hibridizării ADN-ului, detectarea
biomarkerului din sânge, detectarea anticorpilor, măsurarea glucozei, detectarea
pH-ului și tehnologia genetică.

Până la mijlocul anilor 1980, au fost dezvoltați numeroși alți senzori MOSFET,
incluzând senzorul de gaz FET (GASFET), FET accesibil la suprafață (SAFET),
tranzistorul cu flux de sarcină (CFT), senzorul de presiune FET (PRESSFET),
tranzistorul chimic cu efect de câmp ( ChemFET), referință ISFET (REFET),
biosenzor FET (BioFET), enzimă FET modificată (ENFET) și modificată
imunologic FET (IMFET). Până la începutul anilor 2000, au fost dezvoltate tipuri
de BioFET, cum ar fi tranzistorul cu efect de câmp ADN (DNAFET), FET
modificat genic (GenFET) și potențial celular BioFET (CPFET).

 Senzori de imagine:
Tehnologia MOS este baza pentru senzori moderni de imagine, inclusiv
dispozitivul cuplat cu sarcină (CCD) și senzorul cu pixel activ CMOS (senzor
CMOS), utilizat în imagini digitale și camere digitale. Willard Boyle și George E.
Smith au dezvoltat CCD-ul în 1969. În timp ce cercetau procesul MOS, au realizat
că o sarcină electrică este analogia bulei magnetice și că poate fi stocată pe un
condensator mic MOS. Întrucât a fost destul de simplu fabricarea unei serii de
condensatoare MOS la rând, au conectat la ei o tensiune adecvată, astfel încât
încărcarea să poată fi accelerată de la una la alta. CCD este un circuit
semiconductor care a fost ulterior folosit în primele camere video digitale pentru
difuzare de televiziune.
Senzorul de pixel activ MOS (APS) a fost dezvoltat de către Tsutomu Nakamura la
Olympus în 1985. Senzorul de pixel activ CMOS a fost dezvoltat ulterior de Eric
Fossum și echipa sa la începutul anilor 1990.

Senzorii de imagine MOS sunt utilizați pe scară largă în tehnologia optică a

mouse-ului. Primul mouse optic, inventat de Richard F. Lyon la Xerox în 1980, a
folosit un cip senzor NMOS de 5 µm. De la primul mouse optic comercial,
IntelliMouse a introdus în 1999, majoritatea dispozitivelor de mouse optic folosesc
senzori CMOS.

 Senzori de miscare:
Senzorii de monitorizare MOS sunt folosiți pentru monitorizarea caselor,
monitorizarea biroului și agriculturii, monitorizarea traficului (inclusiv viteza
mașinii, blocajele și accidentele de circulație), monitorizarea vremii (cum ar fi
ploaie, vânt, fulgere și furtuni), monitorizarea apărării și temperatura de
monitorizare , umiditate, poluare a aerului, incendiu, sănătate, securitate și
iluminat. Senzorii de detecție a gazelor MOS sunt utilizați pentru a detecta
monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, sulfura de hidrogen, amoniacul și alte
substanțe de gaz. Alți senzori MOS includ senzori inteligenți și rețea de senzori
wireless (WSN).
Nota Bene!
Senzorii sunt o componentă tehnică indispensabila care poate determina calitatea
sau mai degrabă cantitatea măsurată a proprietăților fizice și chimice cum ar fi:
temperatura, radiațiile termice, umiditatea, presiune, sunetul și luminozitatea etc...
În prezent senzorii sunt utilizați frecvent si cei mai raspanditi sunt cei in toate
sistemele mecanice, electronice, bio etc, și pot fi montați oriunde si pe orice
suprafata.