email
Login Am uitat parola x Creaza cont nou
CONCEPT.
Autorii conceptului au considerat ca termenii utilizati pentru a defini mutatiile previzibile în lumea contemporana: economia digitala, economia
electronica, noua economie , economia bazata pe cunoastere, societatea cunoasterii, etc, nu acopera profunzimea si amploarea acestor deveniri,
argumente care au impus noul concept, acela de economia bazata pe cunostinte.
Economia bazata pe cunostinte este rezultatul revolutiei cunostintelor, care, în esenta, înseamna evolutia de la economia bazata predominant pe
resurse fizice, la economia bazata predominant pe cunostinte. Trecerea de la resurse fizice tangibile, la economia dominata de cunostinte, genereaza
schimbari de esenta, analoage cu cele produse de revolutia industriala. Economia bazata pe cunostinte fiind rezultatul revolutiei cunostintelor, revolutia
trebuie sa se produca, în primul rând, în mintea receptorilor de cunostinte, performanta de care depinde valoarea pe care o poate genera cunostintele
respective. Numai asa, valoarea capitalului de cunostinte poate sa devanseze, în evolutie, capitalurile tangibile.
În perimetrul acestor consideratii, OCDE defineste economia bazata pe cunostinte, ca fiind ,, economia bazata în mod direct pe productia, distributia
si utilizarea cunostintelor si informatiilor”, iar capabilitatile receptorilor, prin ,, sa stii cine ( know – who)”, ,, sa stii ce ( know – what)”, ,, sa stii cum (
know – how)” ,, sa stii de ce ( know – whi)”.
Încercam, mai jos, sa realizam o sinteza, cât mai concentrata posibil, a acestor trasaturi:
- primordialitatea cunostintelor, cea ce înseamna ca acestea sa aiba un input mai important decât capitalul tangibil;
cunostinte;
CERINTE.
În general, ele transpar din simpla lectura a trasaturilor, cea ce facem noi este doar o sistematizare:
CONCEPT.
În esenta, este organizatia care a parcurs etapele cresterii si utilizarii, ca avantaj competitiv, a cunostintelor. Este, de asemenea, o organizatie
care are functiuni noi, în plus fata de cele traditionale, si anume: coordonarea, protectia si integrarea cunostintelor. Are, apoi, o tipologie noua de
manageri, managerii de cunostinte.
Este o organizatie care învata, care se caracterizeaza prin ,, învatarea schimbarii”, ,, prin a învata sa înveti” si prin ,, învatarea permanenta,
continua”.
Se caracterizeaza, apoi, prin accentuarea externalizarii activitatilor specializate explicit, cu ajutorul firmelor mici si internalizarea activitatilor înalt
specializate.
Afirmarea organizatiei bazate pe cunostinte, sustenabile, care, pe baza abordarii echilibrate din punct de vedere economic, ecologic si social,
valorifica la nivel superior cunostintele si celelalte resurse de care dispune si pe care le atrage, generând pentru perioade îndelungate, eficienta si
performanta, multidimensionala, validate de piata si recunoscute de societate.
Redimensionarea resurselor si activitatilor, în sensul restrângerii celor traditionale, bazate pe resurse fizice si maximizarii celor bazate pe resurse
intelectuale, intangibile, pe un alt tip de relatii cu clientii, furnizorii si resursele umane externe.
Adopta un nou mod de organizare, cu retele mai putin structurate, cu echipe semiautonome, cu o mai mare mobilitate si initiativa, prin simplificarea
nivelelor ierarhice.
Diminuarea barierelor dintre diferite categorii de resurse umane, dintre munca de la firma si munca de acasa, dintre individ si organizatie, etc.
Regândirea activitatilor de training, în sensul directionarii cunostintelor catre nivelele de vârf si mai putin la periferie, cele de la periferie urmând sa
se pregateasca prin forte proprii, toate acestea dublate de o remodelare a sistemelor de motivare, cu o polarizare expresa a motivarii globale si a celei
personale, etc.
CERINTE .
Pe acest fond si într-o asemenea perspectiva, vom asista la o tipologie de organizatii, tot mai complexa, menita sa ofere solutii de adaptare la
cerintele economiei bazate pe cunostinte, care trebuie adoptata si adaptata nevoilor specifice, în functie de oameni, cunostinte si oportunitati. Deci, nu
o firma ideala, ci o combinatie de avantaje oferite de întreprinderea inteligenta, întreprinderea flexibila, organizatia circulara, organizatia reconfigurabila,
organizatia policelulara, organizatia virtuala, organizatia privita ca organism viu, organizatia de tip satelit, organizatiile front – back, ambidextra, sau
sense – and – respond, etc.
CONCEPT.
Economia si organizatia bazate pe cunostinte, sunt construite din sisteme si, firesc, trebuie sa fie abordate, în continuare, sistemic. Or, este
cunoscut si recunoscut faptul ca principala caracteristica a sistemelor este ca se autoregleaza, iar autoreglarea se realizeaza prin management. Este,
deci, indubitabil, ca sunt de ne abordat, economia si organizatia bazate pe cunostinte, fara un management bazat pe cunostinte. Definirea, conceptuala,
a acestui nou tip de management, însa, este mult mai complicata si mai dificila, cumulând dificultatile din abordarea celor doua concepte noi,
mentionate ( economia si organizatia bazate pe cunostinte) si din acumularile de pâna acum si din mutatiile previzibile în managementul organizatiei,
pornind de la acceptiunea larg însusita în zilele noastre, respectiv de la faptul ca managementul a devenit principala cale de crestere economica.
Asistam, deja, deci, la abordari multiple si din unghiuri de vedere diferite, a managementului bazat pe cunostinte. De pilda, în abordarea
informatica, managementul bazat pe cunostinte este un proces cheie, prin care, în cadrul firmelor, industriilor si, în ultima instanta, tarilor, se obtine
performanta economica superioara pentru populatia implicata, prin valorificarea deplina a câstigurilor potentiale ale transformarilor generate de
tehnologiile digitale si internet, prin difuzarea cunostintelor si prin inovare.
Specialistii în management definesc managementul bazat pe cunostinte ca fiind dedicarea organizatiilor pentru a dezvolta productia si fluxul de
cunostinte, de a transmite si utiliza cunostintele pentru a crea valoare economica.
Distinsul nostru specialist în domeniu, Ovidiu Nicolescu, abordeaza mai larg si mai profund problematica managementului bazat pe cunostinte,
definindu-l, firesc, în primul rând, ca stiinta, apoi ca activitate practica, ca obiect, functii si principii si ca implicatii în componentele sistemului de
management al organizatiei.
Managementul bazat pe cunostinte, ca stiinta, în acceptiunea mentionata ,, consta în studierea proceselor si relatiilor manageriale bazate pe
cunostinte, în descoperirea legitatilor care le guverneaza si în conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, etc, în vederea cresterii performantelor si
functionalitatii organizatiilor, valorificând marile
Managementul bazat pe cunostinte, ca practica, în aceiasi acceptiune, ,,consta în utilizarea cunostintelor, prin care se asigura o valorificare
superioara, comparativ cu perioada precedenta, cu multiple valente ale cunostintelor”. În acelasi timp, a formulat 14 principii noi ale managementului
bazat pe cunostinte, dintre care exemplificam:
- ,, cunostintele reprezinta sursa principala de putere pentru indivizi si organizatii;
- ,, managementul bazat pe cunostinte este scump, dar asa este si ignorarea acestuia;
- , , managementul bazat pe cunostinte necesita manageri si organisme manageriale specializate în acest domeniu”;
Managementul bazat pe cunostinte are nevoie virtuala de astfel de manageri, care :
- sa participe la difuzarea cunostintelor la cei interesati si capabili sa asigure succesul afacerii ( T= partea orizontala);
Rolul T managerilor devine important prin modul în care actioneaza, pentru:
- cresterea calitatii deciziilor, prin transferul de cunostinte si experiente de la managerii aflati pe posturi ierarhice similare;
Promovarea inovarii reprezinta cheia de bolta a edificiului managementul bazat pe cunostinte. Inovarea înseamna, firesc, cunostinte noi si mai
valoroase. Inovarea are, în amonte, managementul stimularii creativitatii oamenilor si în aval managementul valorificarii noilor cunostinte generate prin
inovare.
Pragmatismul managementului american a conturat unele reguli capabile sa dinamizeze procesul de inovare, dintre care enumeram:
- ,, deschiderea umana”, respectiv fluidizarea comunicatiilor si a transferului informatiilor, un nou mod de ascultare a opiniilor si de stimularea lor,
încurajarea gândirii colaterale în raport cu profilul obiectului oficial, o mai atenta luare în seama a opiniilor clientilor, temperarea reactiilor adverse,
etc.
- reguli pentru implementarea creativitatii : - stabilirea de obiective comune, mândria de a apartine colectivului,
flexibilitatea în posturi, conducerea interdependentelor, construirea consensului, respectul si încrederea reciproca, etc;
- autonomia decizionala si operationala, descentralizare decizii si proceduri, libertate de actiune, delegare de competente si responsabilitati, sublinierea
rolului fiecaruia în demersurile întreprinse si derulate, diminuare birocratie, etc;
- focalizarea pe actiune, furnizarea numai a detaliile care se cer, accentul pe rezultate, consecventa în promisiuni, aprecierea la timp si convingator a
lucrului bine facut, accentul permanent pe calitate, etc.
Consideram ca se pot constitui în functii noi ale managementului bazat pe cunostinte, urmatoarele:
Este necesar un efort de cercetare stiintifica pentru a se defini continutul fiecarei functii si instrumentarul de realizare, precum si modul de
integrare a lor cu celelalte functii, în sistemul de functii al managementului organizatiilor moderne.
Revolutia industriala s-a bazat preponderent pe puterea aburului, forta fizica a omului si capitalul banesc. Deci, pe factorii de productie
traditionali – materiali, umani, banesti – predominant de natura fizica. De aceia, necesitatea de a avea cunostinte era limitata.
Pe acest drum, apare necesitatea de a delimita si defini mai exact conceptele de cunostinte si de informatii. Dupa unele opinii informatiile se
deosebesc de cunostinte prin dimensiune, natura, derulare si inteligenta încorporata. Argumente utilizate:
- informatiile sunt mai mici decât cunostintele, ele reprezentând componente ale acestora, în mod similar reperelor sau pieselor care alcatuiesc un
produs;
- cunostintele contin întotdeauna ,, expertiza ”, elemente care sunt aplicabile, generatoare de solutii si de substanta economica;
- manifestarea ,, expertizei ” proprii cunostintelor implica o derularea în timp, conferind acestora caracter procesual ( de regula, cunostintele au o
viata mai lunga decât informatiile, uneori chiar nelimitata);
- cunostintele confera obiectelor în care sunt încorporate mai multa ,, inteligenta”, iar nu rareori le reduce dimensiunile sau le face mai usoare ( se da
exemplu telefoanele mobile).
Autorii opiniilor, însa, recunosc ca, în practica, separarea informatiilor de cunostinte, nu este usoara, mai ales când sunt mai multe persoane
care interactioneaza. Sunt situatii în care cea ce pentru unii este o informatie, pentru altii, cu alta capacitate, sau cu un alt rol, constituie o cunostinta.
De aci, necesitatea de a se face aceasta delimitare contextual, tinând seama de cadrul existentei si folosirii lor, de factorii implicati si de finalitatea
rezultata. O abordare mai realista, este aceia deja prezentata si anume, cunostintele sunt stocuri cumulative de informatii si abilitati generate de
utilizarea informatiilor de catre receptor. Capacitatea intelectuala a unui receptor si cunostintele pe care le poseda într-un anumit domeniu, fac ca unele
date si informatii sa se transforme în cunostinte deosebit de valoroase, sau – în situatii extreme – sa nu genereze cunostinte.
În concluzie, întotdeauna cunostintele încorporeaza informatii ce constituie atât input pentru dezvoltarea cunostintelor, cât si forma principala prin
care acestea circula si, de regula, sunt complementare. Întotdeauna, însa, cunostintele se deosebesc de informatii prin capacitatea lor de a genera ,
prin utilizare, valoare adaugata. Când aceasta lipseste, avem de a face cu date sau informatii. De asemenea, cunostintele au întotdeauna doua
dimensiuni : una umana si una economica.
Trebuie facute, apoi si precizarile ca crearea si dobândirea cunostintelor se poate realiza numai prin învatare, iar capitalul de cunostinta nu
exclude celelalte forme de capital, care ramân complementare, iar în prima parte a revolutiei cunostintelor, ele sunt preponderente, în foarte multe
organizatii .
X
X X
Ne-am referit la o problematica de certa actualitate si importanta pentru economia si societatea româneasca.
Nu ne atribuim contributii determinante la formularea conceptelor respective, ci am urmarit sa sensibilizam plaja larga a celor interesati,
inclusiv si poate mai ales din învatamântul superior si doctoral, asupra necesitati identificarii cu profunzimea, importanta si actualitatea lor si mai cu
seama, pentru a se actiona în sensul pregatirii si implementarii lor în activitatea practica, ca o modalitate de aplatisare a decalajelor care ne despart de
tarile catre care mergem, sau, ca un avertisment, ca , în caz contrar, decalajele se vor amplifica.
Referirile noastre, tinând seama de cadrul în care se fac, sunt sintetice, o sinteza personala a unei bogate literaturi de specialitate, din care
mentionam:
- Ovidiu Nicolescu ( coordonator general) : Abordari moderne în managementul si economia organizatiei, Editura Economica, Buc.2004, volumele I –
IV;
- Ovidiu Nicolescu si Luminita Nicolescu: Economia, firma si managementul bazate pe cunostinte, Editura Economica, Buc., 2005;
- Peter Drucker : Realitatile lumii de mâine, Editura Teora, Buc., 1999;
- Peter Drucker : Managementul viitorului, Editura ASAB, Buc., 2004.