REACȚIE CHIMICĂ

O reacție a termitului folosind oxid de fier (III).

Reacțiile chimice sunt interacțiuni la nivel molecular dintre substanțe chimice, sau altfel spus sunt procese chimice prin care are loc
transformarea unor substanțe chimice numite reactanți în produși de reacție.[1] Reprezentarea reacțiilor chimice se face aproape de fiecare
dată cu ajutorul ecuațiilor chimice.

Substanțele care reacționează între ele se numesc reactanți, iar substanțele rezultate în urma reacției se numesc produși de reacție. Numărul
reactanților și al produșilor de reacție este destul de variat, astfel că pot exista, de exemplu, reacții în care avem un singur reactant sau reacții
în care avem doi reactanți, etc.

Reacțiile chimice au loc la o anumită viteză de reacție caracteristică pentru o anumită temperatură și concentrație. Vitezele de reacție cresc
cu creșterea temperaturii la care are loc reacția, deoarece astfel este disponibilă o mai mare energie termică, care face să se atingă mai
repede energia de activare necesară pentru ruperea legăturilor chimice dintre atomi.

În cadrul sintezelor chimice, sunt folosite diferite tipuri de reacții chimice pentru a se ajunge la produsul de reacție dorit, în final. În biochimie,
sunt studiate căile metabolice ale unor metaboliți, în care se scriu serii consecutive de reacții chimice care sunt implicate. Aceste reacții
metabolice sunt de obicei catalizate de enzime proteice, care au rolul de a crește viteza de reacție.
 Istoric
Reacțiile chimice precum arderea sau combustia, fermentația și reducerea minereurilor
metalice au fost cunoscute încă din vremurile antice. Primele teorii referitoare la transformările
materialelor au fost dezvoltate de către filozofii greci, iar printre acestea este de menționat teoria
celor patru elemente a lui Empedocle, care susținea că materia este compusă doar din patru
elemente de bază: focul, apa, aerul și pământul. În Evul Mediu, transformările chimice erau domeniul
de interes al alchimiștilor, a căror principală încercare era de a transforma plumbul în aur.
Obținerea substanțelor chimice care nu se întâlnesc de obicei în natură a fost încercată încă de
ii chimice foarte mult timp, și avem ca exemplu sinteza acizilor sulfuric și azotic de către Jabir ibn Hayyan.
Procedeul includea încălzirea mineralelor pe bază de sulfat sau azotat (piatră
vânătă, alaun sau salpetru). În secolul al XVII-lea, Johann Rudolph Glauber a produs acid
clorhidric și sulfat de sodiu în urma reacției acidului sulfuric cu clorura de sodiu. Prin dezvoltarea
procedeului cu camere de plumb în 1747 și ulterior a procedeului Leblanc, prin care s-a putut realiza
la nivel industrial sinteza de acid sulfuric și respectiv de carbonat de sodiu, au fost aduse în industrie
reacțiile chimice. Mai târziu, a fost dezvoltat procedeul de contact în anii 1880 și procesul Haber în
anii 1909–1910 pentru sinteza amoniacului.
Începând cu secolul al XVI-lea, oameni de știință precum Jan Baptista van Helmont, Robert
Boyle și Isaac Newton au încercat să stabilească teoriile de bază ale transformărilor chimice care
erau observate experimental. Teoria flogisticului a fost propusă în 1667 de către Johann Joachim
Becher. Aceasta presupunea existența unui element asemănătorul cu focul, denumit „flogiston”, fără
culoare, miros, gust sau greutate, care era eliberat prin combustia materialelor. Teoria a fost
dovedită eronată de către Antoine Lavoisier în 1785, care a oferit prima explicație corectă a
combustiei, ca fiind reacția a oxigenului din aer.
Joseph Louis Gay-Lussac a realizat în anul 1808 faptul că gazele reacționează între ele mereu
în același mod. Pe baza acestei idei și a teoriei atomice a lui John Dalton, Joseph Proust a
dezvoltat legea proporțiilor definite, care a avut un rol deosebit de important în ulterioara apariție a
conceptelor de stoechiometrie și ecuație chimică.
In ceea ce privește chimia organică s-a crezut pentru o lungă perioadă de timp a evoluției
științifice că substanțele obținute de organismele vii erau prea complexe pentru a putea fi obținute
prin sinteză chimică. Conform teoriei vitaliste, materia organică conținea așa-zisa forță vitală,
deosebindu-se de materia anorganică. Această idee s-a terminat odată cu sinteza ureei din reactanți
anorganici, realizată de către Friedrich Wöhler în 1828. Alți chimiști care au adus contribuții
importante în domeniul chimiei organice sunt Alexander William Williamson cu
sinteza eterului și Christopher Kelk Ingold, care a stabilit mecanismul de reacție al reacției de
substituție.

uy Hai
A VIII-A B chimică
Reacție
Profesor coordonator:
Reacțiile chimice  sunt interacțiuni la nivel molecular dintre substanțe chimice sau - altfel
DANIELAunor
spus - sunt procese chimice prin care are loc transformarea DINUsubstanțe chimice numite 
reactanți (substantele care reactioneaza intre ele) în produși de reacție (substantele rezultate in
urma reactiei). Reprezentarea reacțiilor chimice se face aproape de fiecare dată cu
ajutorul ecuațiilor chimice. Numărul reactanților și al produșilor de reacție este destul de variat,
astfel că pot exista, de exemplu, reacții în care avem un singur reactant sau reacții în care avem
doi reactanți etc.
Reacțiile chimice au loc la o anumită viteză de reacție,  caracteristică pentru o
anumită temperatură și concentrație. Vitezele de reacție cresc cu creșterea temperaturii la care are
loc reacția deoarece astfel este disponibilă o mai mare energie termică, care face să se atingă mai
repede energia de activare necesară pentru ruperea legăturilor chimice dintre atomi.
În cadrul sintezelor chimice sunt folosite diferite tipuri de reacții chimice pentru a se ajunge la
produsul de reacție dorit în final. În biochimie sunt studiate căile metabolice ale unor metaboliți, în
care se scriu serii consecutive de reacții chimice care sunt implicate. Aceste reacții metabolice sunt
de obicei catalizate de enzime proteice, care au rolul de a crește viteza de reacție.

Tipuri de reacții chimice

A. Dupa mecanismul de reactie reacțiile chimice se pot clasifica în:
• reacții de combinare — doi sau mai mulți reactanți se unesc pentru a forma un singur produs
de reacție;
• reacții de descompunere — dintr-o substanță compusă (reactant) se formează doi sau mai
mulți produși de reacție;
• reacții de substituție — atomul unui element înlocuiește atomii unui alt element într-o
substanță compusă;
• reacții de schimb — două substanțe compuse își schimbă între ele unele elemente,
transformându-se în alte substanțe compuse.

A1) Reacția de combinare

Reacția de combinare este reacția chimică în care doi sau mai mulți reactanți se unesc formând
un singur produs de reacție. Formulă generală: A+B=AB

I. Exemple de reactii de combinare:

H2 + 1/2O2 ---> H2O

4Al + 3O2 ---> 2Al2O3

NH3 + HCl ---> NH4Cl

CaO + CO2 ---> CaCO3

2Mg + O2 ---> 2MgO

Ca + S ---> CaS
Fe + Cl2 ---> FeCl2

H2O + SO3 ---> H2SO4

2K + H2O ---> 2KOH

N2 + 3H2 ---> 2NH3

A2) Reacția de descompunere

Reacția de descompunere este reacția chimică în care un reactant se transformă în doi sau mai
mulți produși de reacție. Formulă generală: AB=A+B

Exemple de reactii de descompunere

2CaO ---> 2Ca + O2

CaCO3 ---> CaO + CO2

H2CO3 ---> H2O + CO2

2Fe(OH)3 ---> Fe2O3 + 3H2O

2HgO ---> 2Hg + O2

2KClO3 ---> 2KCl + 3O2 

2H2O ---> H2 + O2

Cu(OH)2 ---> CuO + H2O

2KOH ---> 2K + H2O

2NaNO3 ---> 2NaNO2 + O2

2HCl ---> H2 + Cl2

A3) Reacția de substituție

 Reacți
a de

substituție (numită și reacția de înlocuire) este reacția chimică în care o substanță simplă ia locul
unui element dintr-o substanță compusă. Formulă generală: A+BC=AC+B

Exemple de reactii de substitutie

2HCl + Na ---> 2NaCl + H2

CaSO4 + Ba ---> BaSO4 + Ca

2Al + Fe2O3 ---> Al2O3 + 2Fe

Fe + 2HCl ---> FeCl2 + H2

Fe + CuSO4 ---> FeSO4 + Cu

Zn + 2HNO3 ---> Zn(NO3)2 + H2

Ba + 2NaCl ---> BaCl2 + 2Na

AgCl2 + Mn ---> MnCl2 + Ag

H2SO4 + Ca ---> CaSO4 + H2

2H3PO4 + 2Al ---> Al2(PO4)3 + 3H2

A4) Reacția de schimb

Reacția de schimb (numită și reacția de dublă înlocuire) este reacția chimică în care două
substanțe compuse își schimbă între ele unele elemente. Formula generală: AB+CD=AD+CB

Exemple de reactii de schimb:

BaCl2 + H2SO4 = BaSO4↓ + 2HCl (reactia de recunoastere a acidului sulfuric)
2HCl + CaO ---> CaCl2 + H2O

Na2SO4 + Ba(OH)2 ---> 2NaOH + BaSO4

MgCl2 + 2HNO3 ---> Mg(NO3)2 + 2HCl

FeCl3 + 3NaOH ---> Fe(OH)3 + 3NaCl

Al2O3 + 2H3PO4 ---> 2AlPO4 + 3H2O

Ba(OH)2 + MnSO4 ---> BaSO4 + Mn(OH)2

2NaCl + CaO ---> Na2O + CaCl2

Ag(NO3)2 + 2HCl ---> AgCl + 2HNO3

Li2O + 2NaCl ---> 2LiCl + Na2O

Na2SO4 + Cu(OH)2 ---> 2NaOH + CuSO4

 Reacția de neutralizare este reacția chimică dintre o bază și un acid, în urma cărora rezultă o
sare și apă. Această reacție este o reacție de schimb. Formulă generală: H(radical) + (Metal)OH =
H20 + (Metal)(Radical)
De exemplu: HCl + NaOH = H2O + NaCl
 B. Dupa efectul termic reactiile chimice se clasifica in
B1) Reacția endotermă
Reacția endotermă este reacția chimică cu absorbție de căldură (Q)
Exemplu: H2O2 = H2O + 1/2O2 - Q
B2) Reacția exotermă
Reacția exotermă este reacția chimică cu degajare de căldură.
Exemplu: NaOH + H2O = NaOH(aq) +H2 + Q

C. Dupa viteza de reactie reactiile chimice se clasifica in

C1) Reacția lentă
Reacția lentă este reacția chimică ce se desfășoară încet. Exemple de reacții lente:
• descompunerea clorurii de argint;
• râncezirea grăsimilor;
• fierberea alcoolică;
• coclirea obiectelor de aramă.
C2) Reacția rapidă
Reacția rapidă este reacția chimică ce se desfășoară imediat după ce intră în contact
componentele. Exemple de reacții rapide sunt:
• reacția indicatorilor în prezența acizilor și bazelor;
• exploziile
C3) Reacții catalitice
Reacțiile catalitice sunt reacții care se desfășoară în preajma unor catalizatori. Catalizatorii sunt
substanțe chimice care măresc viteza unei reacții, aparent ei rămânând neschimbați. (V2O5;
MnO2). Acest lucru înseamnă că ei nu reacționează cu substanțele din reacție, rămânând la fel, ci
doar măresc viteza reacției (în cazul în care reacția se desfășoară pe durată mai lungă)
Exemplu: 2KClO3 = 2KCl + 3O2