Curs ID II PDF

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ II
SUPORT CURS ID
Lector. univ. dr. Daniela Czika
2019
Drept penal. Partea generală
__________________________________________________________________________
CUPRINS:
Ghid de utilizare a manualului
Unitatea de studiu 1.Unitatea de infracțiune.
Unitatea de studiu 2.Pluralitatea de infracțiuni.
Unitatea de studiu 3.Pluralitatea de infractori.
Unitatea de studiu 4. Sancțiunile penale.
Unitatea de studiu 5. Răspunderea penală.
Unitatea de studiu 6. Individualizarea judiciară a executării pedepsei.
Unitatea de studiu 7. Răspunderea penală a minorilor.
Unitatea de studiu 8. Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură sau
modifică executarea pedepsei. Cauzele care înlătură consecințele condamnării.
Răspunsuri corecte la testele grilă de autoevaluare
Bibliografie
__________________________________________________________________________
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU
1.Introducere
Prezentul suport de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Drept penal -

Partea generală, fiind un ghid pentru modul în care trebuie parcursă şi însuşită această
disciplină, comună învăţămâtului la forma de zi cât şi la forma de învăţământ la distanţă,
conform planurilor de învăţământ în vigoare.
Prezentul suport de curs este destinat studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă
(ID) şi constituie un instrument util pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea disciplinei
Drept penal- Partea generală.
Suportul de curs este structurat într-o formă concisă care permite învăţarea
individuală și asigură reţinerea informaţiilor de bază, înţelegerea noțiunilor fundamentale ale
acestei discipline şi aplicarea cunoştinţelor dobândite în vederea rezolvării unor studii de caz.
De asemenea, suportul de curs stimulează studentul să abordeze bibliografia recomandată la
sfârşitul fiecărei teme, în vederea aprofundării acestei discipline.
Suportul de curs este structurat pe unităţi de studiu. Unitatea de studiu reprezintă o
parte omogenă din conţinutul manualului, caracterizată de un număr de termeni de referinţă
(cuvinte-cheie), care poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort continuu de concentrare
intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore ( conţinutul de idei al temei de studiu, exceptând
întrebările recapitulative, temele pentru acasă, testele de
autoevaluare sau de evaluare).
Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele
aşteptate doar cu condiţia respectării procedurii de parcurgere a modulelor de studiu,
procedură care este prezentată în cele ce urmează.
2.Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire
Utilizarea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire. Reguli de

bază în procedura de realizare a programului de autoinstruire pe baza suportului de
curs:
__________________________________________________________________________
a) Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar

în cazul în care studentul apreciază că ar putea să nu parcurgă o unitate şi că ar putea să
înţeleagă celelalte unităţi. Criteriile şi modalitatea de „înlănţuire” a temelor de studiu sunt
prezentate la fiecare temă de studiu şi ele trebuie respectate întocmai, sub sancţiunea
nerealizării la parametrii maximali a programului de autoinstruire.
b) Fiecare temă de studiu conţine şi un test de evaluare şi temă pentru acasă pe

care studentul trebuie să le realizeze cu scopul evaluării gradului şi corectitudinii
înţelegerii fenomenelor şi instituţiilor descrise sau prezentate în tema de studiu.
c) Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de

perspicacitate, deci nu trebuie rezolvate contra cronometru
d) Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:
- se citesc obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – identificabile şi cu
ajutorul următoarei pictograme:
- se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie) – identificabili şi cu ajutorul
următoarei pictograme:
- se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat – identificabil identificabil
şi cu ajutorul următoarei pictograme:
-se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al temei de studiu – identificabile şi cu
ajutorul următoarelor pictograme: sau

__________________________________________________________________________
- se parcurge bibliografia recomandată – identificabilă şi cu ajutorul următoarei
pictograme:
- se răspunde la întrebările recapitulative - identificabile şi cu ajutorul următoarei
pictograme:
-prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul manualului – identificabil şi
cu ajutorul următoarei pictograme:
- se efectuează testul de evaluare sau/şi tema pentru acasă sau de control (după
caz) - identificabil şi cu ajutorul următoarelor pictograme: sau
Obervaţie: este recomandabil ca înaintea testelor de autoevaluare să se facă o pauză de 30

de min. sau de o oră. De asemenea, este recomandabil ca la fiecare 2 ore de studiu să se facă
o pauză de 30 de minute.
e) Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de o temă pe zi pentru a nu se

periclita însuşirea temeinică şi structurală a temei. În funcţie de necesităţile şi
posibilităţile de studiu ale unui student, studiul unei teme poate fi fracţionat pe mai multe zile
dedicând cel puţin 30 de minute pe zi studiului.
Tema pentru acasă (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

fiecare temă de studiu. Ea se constituie într-un instrument indispensabil de studiu
individual necesar însuşirii şi mai ales înţelegerii temei, Rezolvarea ei se poate face în
aproximativ 1-2 ore.
3. Prezentarea suportului de curs şi a disciplinei

__________________________________________________________________________
Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” reprezintă o sinteză a cursului

corespondent utilizat la forma de învăţământ de zi, conţinutul de idei fiind sintetizat și
prezentat într-o manieră enunțiativă, elementele de detaliu putând fi regăsite de către
student în bibliografia de specialitate recomandată.
3.1.Obiectul suportului de curs „Drept penal. Partea generală”

Obiectul suportului de curs îl reprezintă o introducere în dreptul penal, dar și o analiză
de ansamblu asupra instituţiilor fundamentale ale dreptului penal precum și asupra principiilor
care guvernează această materie. Sunt prezentate caracterele dreptului penal, principiile
fundamentale ale acestuia, normele de drept penal, infracțiunea, cauzele justificative și cele de
neimputabilitate, unitatea și pluralitatea de infracțiuni, pluralitatea de făptuitori, sancțiunile
penale, răspunderea penală a minorilor.
3.2.Obiectivele disciplinei
Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” are, ca obiectiv general, acela de a
permite înţelegerea, de către studenţii anului II, a instituțiilor de bază ale dreptului penal,
esențiale în abordarea celorlalte discipline corelative ( drept penal partea specială, drept
procesual penal, drept execuțional penal).
Obiective principale:
§ iniţierea în dreptul penal prin înțelegerea și însușirea noţiunilor, conceptelor şi instituţiilor
dreptului penal român;
§ aplicarea cunoştinţelor teoretice şi a textelor legale la spețe concrete;
§ dezvoltarea unui vocabular specific domeniului dreptului penal;
§ cultivarea spiritului civic și formarea unor atitudini pro sociale;
4.Descrierea structurii suportului de curs:

Suportul de curs este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual
(autoinstruire) şi este sistematizat în unităţi de studiu. Structura fiecărei unităţi de studiu
este următoarea:
__________________________________________________________________________
I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

II. Competenţele dobândite de student (utilitatea temei pentru student)
III. Termeni de referinţă (cuvinte-cheie)
IV. Durata de parcurgere a unității de studiu
V. Structura temei de studiu
VI. Rezumatul ideilor principale
VII. Conţinutul dezvoltat de idei al unității de studiu
VIII. Bibliografia recomandată
IX. Întrebări recapitulative
X. Teste de autoevaluare
XI. Teste de evaluare
Unitatea de studiu 1
Unitatea de infracțiune
I. Obiective specifice:
1. Identificarea formelor unităţii de infracţiune;
2. Analiza fiecărei categorii;
3. Înțelegerea diferenţelor între infracţiunea continuă şi cea continuată;
4. Înțelegerea instituției infracţiunii complexe;
5. Diferențierea dintre infracţiunea de obicei, infracţiunea progresivă.
II. Competenţe specifice dobândite de studenţi:

1. Diferențierea diferitelor tipuri de unitate de infracţiune;
2. Compararea infracțiunilor după diferite criterii;
3. Explicarea conţinutului infracţiunii complexe;
4. Diferențierea între infracţiunea continuă şi cea continuată;
5. Diferențierea dintre infracţiunea de obicei, infracţiunea progresivă;
III. Cuvinte cheie:

Unitate naturală de infracţiune, unitate legală de infracţiune, infracţiune
continuă, infracţiune continuată, infracțiune complexă, infracţiune de obicei;
IV. Structura unităţii de studiu:

1. Unitatea de infracţiune. Forme.

2. Infracţiunea simplă.
3. Infracţiunea continuă.
4. Infracţiunea deviată.
5. Infracțiunea continuată.
6. Infracțiunea complexă.
7. Infracţiunea progresivă.
8. Infracţiunea de obicei.
V. Rezumat:
Unitatea de infracţiune există atunci când activitatea desfășurată de

făptuitor realizează conținutul unei singure infracțiuni. Ea poate fi formată dintr-o singură
acțiune/inacțiune sau poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o singură
infracțiune datorită împrejurării de fapt în care au fost comise acțiunile sau datorită
dispozițiilor legale. Forme: unitate naturală ( infracţiunea simplă, infracţiunea continuă,
infracţiunea deviată) sau unitate legală ( infracţiunea continuată, complexă, progresivă, de
obicei).
VI. Conţinutul unităţii de studiu 1
Unitatea de infracţiune
există atunci când activitatea desfășurată de făptuitor realizează

conținutul unei singure infracțiuni.
-poate fi formată dintr-o singură acțiune/inacțiune
-poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o

singură infracțiune datorită împrejurării de fapt în care au fost comise acțiunile
sau datorită dispozițiilor legale
Importanță:-consecințele sub aspect sancționator-aplicarea unei singure
pedepse
-presupune o singură rezoluție infracțională
Forme:-unitate naturală de infracțiune- determinată de unitatea
acțiunii/inacțiunii, a rezultatului, a formei de vinovăție
-unitate legală de infracțiune-dată de voința legiuitorului,din
considerente de politică penală, și are la bază legătura strânsă dintre acțiuni sau
elementul subiectiv.
Unitatea naturală este o formă de unitate infracțională determinată de
unitatea acțiunii/inacțiunii, de unicitatea rezultatului, de unicitatea formei de
vinovăție. Ea există atunci când este săvârșită o singură acțiune/inacțiune, se
produce un rezultat unic, iar la baza activității infracționale se află o singură
formă de vinovăție
Formele unității naturale de infracțiune:-infracțiunea simplă
-infracțiunea continuă
-infracțiunea deviată
1. INFRACȚIUNEA SIMPLĂ-se prezintă, sub aspectul laturii obiective, într-

o acțiune/inacțiune unică, cu o urmare unică, iar sub aspectul laturii subiective, într-o
unică formă de vinovăție, cu un singur subiect activ și un subiect pasiv, și cu un obiect
juridic unic.
Majoritatea infracțiunilor sunt infracțiuni simple:omor, furt, fals…
Mai multe acte identice comise în aceleași împrejurări conturează o infracțiune simplă
–unitate naturală colectivă (mai multe lovituri la cap, picioare=vătămare corporală).
Actele de executare multiple se concretizează într-o singură infracțiune dacă rezultatul
este unic, subiectul pasiv e unic și forma de vinovăție e aceeași
Pluralitatea de subiecte pasive poate determina o pluralitate de infracțiuni:
-la infracțiunile contra persoanei, cu excepția celor contra vieții și a infr.
de vătămare corporală din culpă, o singură acțiune care aduce atingere mai multor persoane,
determină o pluralitate de infracțiuni.
-mai multe victime ucise prin aceeași activitate
unică=omor calificat
-mai multe victime ale aceluiași accident=infracțiune
complexă
-la infracțiunile contra patrimoniului –furt-infracțiune unică,ce aduce atingere unei
valori sociale unice, patrimoniul. La infr. compexe(tâlhăria)=concurs de infracțiuni, dat fiind
obiectul juridic complex
O altă opinie apreciază că și în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cu pluralitate
de subiecți pasivi=pluralitate de infracțiuni
2.INFRACȚIUNEA CONTINUĂ=formă a unității naturale caracterizată

prin prelungirea în timp, în mod natural, a acțiunii/inacțiunii și a urmării până când infractorul
sau o altă persoană o întrerupe, moment la care se epuizează.
Întreruperea poate fi determinată de:voința făptuitorului, altă persoană, intervenția
autorităților.(lipsirea de libertate în mod ilegal, abandonul de familie, furtul de energie
electrică).
Elementul material-presupune o activitate ce durează în timp (deținerea, rămânerea,
purtarea…).
Forme:-infr. continue permanente=activitatea infracțională se desfășoară în timp fără
întrerupere
-infr. continue succesive=prezintă întreruperi ce țin de natura infracțiunii, sunt

firești și nu afectează unitatea infracțiunii continue ( conducerea unui vehicul fără permis de
conducere)
Are importanță ideea infractorului de a prelungi în timp activitatea infracțională
Se consideră săvârșită-la momentul încetării acțiunii/inacțiunii
Se epuizează la momentul încetării activității infracționale.
Abandon de familie-378 alin. 1 lit. C c.p. =infracțiune continuă, omisivă, care se
consumă la împlinirea termenului de 2 luni și durează tot timpul în care persoana care are
drept la pensie este lipsită de ea. La momentul efectuării plății sau la pronunțarea hotărârii de
condamnare se epuizează.
3.INFRACȚIUNEA DEVIATĂ=formă a unității naturale de

infracțiune
E infracțiunea săvârșită prin devierea acțiunii de la obiectul sau de la persoana
împotriva cărora era îndreptată, datorită greșelii făptuitorului, la un alt obiect sau la o altă
persoană, pe de o parte, sau prin îndreptarea acțiunii, din eroarea făptuitorului, asupra altui
obiect sau asupra altei persoane decât cele vizate inițial.
Modalități:-devierea acțiunii, din greșeala făptuitorului, asupra unui alt obiect sau
asupra altei persoane (aberratio ictus) –rănirea altei persoane decât cea vizată de făptuitor,
datorită lipsei calității de țintaș a făptuitorului.
-devierea acțiunii, datorită erorii făptuitorului, asupra altei persoane (error
in persona- rănirea altei persoane care este confundată cu cea vizată de făptuitor), sau asupra
altui obiect aparținând altei persoane decât cea căreia credea făptuitorul că îi aparține (error in
re-incendierea autoturismului altei persoane decât cea vizată).
În oricare dintre aceste modalități se săvârșește o infracțiune unică, fiind o singură

acțiune, un singur rezultat și o singură rezoluție infracțională.
O opinie doctrinară consideră că, în cazul devierii acțiunii aberratio ictus, când, pe
lângă infracțiunea consumată se realizează și o tentativă pedepsibilă, există o pluralitate de
infracțiuni în forma concursului. ( infractorul, în intenția de a-și ucide dușmanul, trage cu
arma asupra acestuia, dar nu-l nimerește și ucide o altă persoană-omor în formă consumată în
concurs cu tentativă de omor, prin luarea în considerație a atitudinii psihice a făptuitorului.
Unitatea legală de infracţiune este o formă a unității infracționale determinată

de voința legiuitorului, și întemeiată fie pe legătura existentă pe plan material între mai multe
acțiuni care ar putea constitui infracțiuni distincte, fie pe legătura subiectivă.
Forme:-infracțiunea continuată
-infracțiunea complexă
-infracțiunea de obicei
-infracțiunea progresivă
1. INFRACȚIUNEA CONTINUATĂ=formă a unității legale de infracțiune

ce constă în săvârșirea, de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiași subiect pasiv, a unor acțiuni/inacțiuni care
prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Decizia Curții Constituționale nr.
368/2017
Este creația legiuitorului și se întemeiază pe legătura dintre acțiunile infracționale –art.
35 alin. 1 c.p. (furtul unor bunuri dintr-un apartament prin acte repetate de sustragere)
Presupune existența unei unități multiple-unitate personală(același subiect activ)
-unitate psihică (aceeași rezoluție

infracțională)
-unitate juridică (același conținut de
infracțiune)
Condiții:-unitatea subiectului activ
-unitatea rezoluției infracționale
-pluralitate de acțiuni, săvârșite la intervale de timp, ce realizează conținutul
aceleiași infracțiuni
1.Unitatea subiectului activ-aceeași persoană săvârșește activitatea infracțională
indiferent de forma de participație a acestuia (autor, coautor, complice, instigator). Această
concluzie se deduce din unitatea rezoluției infracționale, care nu se schimbă prin schimbarea
rolului infractorului, el contribuind cu intenție la săvârșirea faptei, iar forma de participație
mai ușoară va fi absorbită în cea mai grea.
O altă opinie susține unicitatea calității infractorului la toate acțiunile (autor,
complice…) în cazul unei participații diferite existând un concurs de infracțiuni.
Infracțiunea este continuată și atunci când mai multe persoane comit împreună aceeași
infracțiune, în calitate de coautori .
2.Unicitatea rezoluției infracționale-privește latura subiectivă și este esențială pentru
existența infracțiunii continuate. În lipsa ei, faptele ar fi calificate ca fiind în concurs real
omogen de infracțiuni.
Rezoluția infracțională unică=reprezentarea generală de ansamblu a acțiunii
infracționale, a modului de operare, a urmărilor.
Condițiile rezoluției infracționale unice:-prealabilă/anterioară începerii activității
infracționale
-să dureze tot timpul cât se desfășoară
activitatea
Infr. continuată se comite doar cu intenție directă (art. 35 ali. 1 c.p. rezoluție=intenție).
Criterii pentru a determina existența rezoluției infracționale unice:
-unitatea obiectului material
-unitatea locului
-unitatea persoanei vătămate
-alte elemente de fapt din care rezultă că, la momentul luării hotărârii infracționale,
făptuitorul a avut reprezentarea, în concret, a acțiunilor pe care le va săvârși (folosirea
acelorași procedee, intervalul de timp dintre actele de executate).
3.Pluralitatea de acțiuni –săvârșite la anumite intervale de timp și care realizează
fiecare, în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.(cel puțin două acte materiale).
Condiție privitoare la latura obiectivă a infracțiunii și vizează elementul material al
infracțiunii. Acțiunile pot fi identice sau asemănătoare, la intervale de timp nu prea
îndelungate, fără a fi necesar ca ele să fie omogene. (formă simplă-formă agravată=furt
simplu și furt calificat, formă consumată-formă tentată).
Momentul săvârșirii infracțiunii continuate-se consumă în momentul în care s-a
realizat ultima acțiune-o opinie
-se consumă după fiecare acțiune și se
epuizează după ultima acțiune-altă opine
-se consumă după cea de a doua acțiune și se epuizează

după ultima acțiune
Importanță:-termenul de prescripție curge de la data ultimei acțiuni

-se va aplica legea penală de la data ultimei acțiuni
-se stabilește regimul răspunderii penale a minorului care începe activitatea
infracțională în minoritate iar aceasta continuă după ce devine major=va răspunde ca major
Infracțiuni care nu pot fi săvârșite în formă continuată:
-infracțiunile din culpă-rezoluția infracțională (intenția) este incompatibilă cu culpa
-infracțiunile ce se execută instantaneu, nu pot fi divizate (omor)
-infracțiunile de obicei
4. Unitatea subiectului pasiv-cerință impusă de textul art. 35 alin. 1 c.p. dar
sancționată de Curtea Constituțională prin Dec. Nr. 368/2017 astfel că ea nu mai poate
constitui o cerință pentru calificarea unei infracțiuni ca fiind continuată
2. Infracțiunea complexă=infracțiunea în conținutul căreia intră,ca

element constitutiv sau element circumstanțial agravant, o acțiune/inacțiune ce constituie, prin
ea însăși, o faptă prevăzută de legea penală.
Constă în:-reunirea a două infracțiuni-tâlhăria=furt+lovire
-absorbția unei infracțiuni în conținutul alteia ca element circumstanțial
agravant-furt prin efracție=distrugere absorbită de furt
Între infracțiunile componente există legături de natură subiectivă și obiectivă, cu
relevanță penală
Rațiunea acestei categorii de infracțiuni-politică penală, tehnică legislativă, represiune
eficientă
Forme:infracțiune complexă simplă-include în conținutul ei ca element constitutiv o

altă infracțiune, fie în forma reunirii celor două infracțiuni distincte din care rezultă o terță
infracțiune, nouă, deosebită de componentele ei (tâlhăria) fie în forma includerii unei
infracțiuni în conținutul alteia, fără a se crea a treia infracțiune (ultraj-257 alin. 1 c.p. )
infracțiunea complexă calificată /în formă agravată-include în conținutul ei, ca
element circumstanțial, o altă infracțiune-furtul prin efracție, viol care a avut ca urmare
moartea victimei
Structură:
Obiectul:complex , în care unul este obiect juridic principal, altul este obiect juridic
secundar. La absorbție-obiectul principal este obiectul juridic al infracțiunii absorbante. La
reunire, obiectul juridic principal este dat de voința legiuitorului care introduce infracțiunea
complexă într-un anumit capitol din c.p. (tâlhăria- infracțiune contra patrimoniului, obiectul
juridic principal este patrimoniul)
Obiectele juridice incluse pot fi identice (art. 189 lit f. c.p.) sau diferite ( art. 233 c.p. ).
Poate exista unul ( furt prin amenințare) sau mai multe obiecte materiale, de aceeași
natură ( art. 189 lit.f) sau de natură diferită (tâlhăria, obiect material principal-furt, obiect
material secundar-corpul victimei).
Subiecții: activ -orice persoană fizică sau juridică, la unele infracțiuni trebuie să aibă o
anumită calitate ( purtare abuzivă –art. 296 c.p. persoană aflată în exercițiul atribuțiilor de
serviciu).
pasiv –Pf sau PJ , la unele infracțiuni –anumită calitate (ultraj-art. 257 c.p.
funcționar public). Poate exista un subiect pasiv principal (PJ) și un subiect pasiv secundar
(PF) în cazul unei tâlhării comise în dauna unei persoane juridice, când actele de violență se
exercită asupra unei persoane fizice (paznic, cărăuș).
Latura obiectivă:-acțiunea infracțională ce presupune o singura acțiune sau mai multe

acțiuni.
La infr. prin absorbție-o singură acțiune infracțională (ultraj)
La infr. prin reunire- există acțiuni multiple
La infr. complexe prin absorbția unei alte infracțiuni ca element circumstanțial -există acțiuni
multiple .Acțiunile por fi identice (omor 189 lit. f) sau diferite
Urmarea-multiplă- atâtea urmări câte acțiuni au fost în compunerea ei
Latura subiectivă-intenție/praeterintenție . Intenția este directă, chiar dacă pentru una

dintre infracțiunile componente inculpatul acționează cu intenție indirectă.
La infracțiunile săvârșite în formă agravată (viol –moartea victimei) forma de bază e
săvârșită cu intenție directă iar forma agravată cu praeterintenție. Atenție la forma agravată a
infracțiunii (viol) –poate fi infr.complexă când moartea victimei e rezultatul culpei autorului,
sau poate fi un concurs de infracțiuni ( viol +omor) când moartea s-a datorat intenției
făptuitorului.
Participați penală-pot fi săvârșite în coautorat (tâlhărie )

-instigarea și complicitatea-la infr. praeterintenționate
Tentativa-poate exista la infr. prin absorbție-se consumă când se aduce atingere

obiectului juridic principal, dacă se lezează doar obiectul secundar=tentativă. Altă opinie-
există tentativă când începe executarea fiecăreia din acțiunile componente
Infr. prin absorbție-există tentativă dacă infr. absorbită este susceptibilă de tentativă
(ultraj-nu are tentativă).
3.Infracţiunea progresivă. Este o formă de unitate legală în care conținutul

obiectiv se amplifică în realizarea acțiunii sau în rezultat ceea ce duce la o infr. mai gravă sau
la o formă agravată a aceleiași infracțiuni
Este acea infracțiune care, după atingerea momentului consumării, își amplifică
progresiv urmarea fără intervenția făptuitorului, urmări care realizează conținutul unei
infracțiuni mai grave ( loviri-vătămare corporală-moartea victimei).
Infracțiunea mai ușoară este absorbită de cea mai gravă, fiind o absorbție legală .
Latura subiectivă=praeterintenția (intenție +culpă pentru rezultatul mai grav)

=culpă (accident auto-vătămare corporală din culpă-ucidere din
culpă).
Săvârșirea infracțiunii:la data executării acțiunii
Epuizarea:la data producerii rezultatului (prescripția, legea aplicabilă)

4. Infracţiunea de obicei. Formă de unitate legală care se săvârșește prin

repetarea unei fapte de un număr de ori care denotă obișnuința (exercitarea unei profesii,
efectuarea de acte de comerț…)
Condiții:-pluralitate de acte materiale similare

-actele materiale individuale nu au caracter penal
-actele materiale denotă obișnuința, îndeletnicirea
Urmarea: rezultat unic

Se consumă când s-au produs un număr de acte ce indică obișnuința
Se epuizează la momentul încetării acțiunii infracționale
Latura subiectivă- intenție, o singură rezoluție infracțională ce presupune

reprezentarea tuturor faptelor
Nu e posibilă tentativa
Nu e posibil coautoratul dar e posibilă instigarea, complicitatea
VII. Bibliografie
C.Butiuc, Manual de drept penal. Partea generală, ed. a 2- a revăzută,

Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2014
F. Streteanu, D.Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul
Juridic, București, 2014
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Partea
generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic, București, 2016
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M.Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș,
M.Dobrinoiu, Noul cod penal comentat, Universul Juridic, București, 2014
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș,

M.Dobrinoiu, Noul cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută
și adăugită, Universul Juridic, București, 2014
Timpul necesar studiului: 2 ore
VIII. Întrebări recapitulative
1. Care sunt formele unităţii de infracţiune?

2. Ce este unitatea naturală de infracţiune?
3. Care sunt formele unităţii naturale de infracţiune?
4. Care sunt formele unităţii legale de infracţiune?
5. Care sunt condiţiile infracţiunii continuate?
6. Ce este infracţiunea de obicei?
7. Care sunt formele de vinovăţie în cazul infracţiunii progresive?
IX. Teste de autoevaluare
Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune:
a. infracţiunile continue
b. infracţiunile continuate
c. infracţiunile progresive
X. Teste de evaluare
Infracţiunea complexă:
a. reprezintă o formă a unităţii naturale de infracţiune
b. se poate săvârşi doar cu intenţie
c. cuprinde în conţinutul său constitutiv o acţiune sau inacțiune
Pluralitatea de infracțiuni.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infracţiuni;
2. Înţelegerea instituţiei concursului de infracţiuni;
3. Înţelegerea condiţiilor de existenţă ale concursului de infracţiuni;
4. Înțelegerea instituției recidivei;
5. Diferențierea concursului de infracţiuni de recidivă.

1. Diferențierea formelor pluralităţii de infracţiuni;
2. Compararea concursului de infracţiuni cu recidiva;
3. Explicarea condiţiilor concursului de infracţiuni;
4. Explicarea condiţiilor recidivei;
III. Cuvinte cheie:

Pluralitate de infracţiuni, concurs de infracţiuni, conexitate etiologică,
conexitate consecvenţională, recidivă, pluralitate intermediară

1. Pluralitatea de infracţiuni. Forme.
2. Concursul de infracţiuni.
3. Recidiva. Condiţii. Forme.
4. Pluralitatea intermediară.
V. Rezumat:
Pluralitatea de infracţiuni este o formă a pluralității care desemnează
săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană. Forme: concursul de infracțiuni,
recidiva, pluralitatea intermediară.
__________________________________________________________________________
Pluralitatea de infracţiuni
formă a pluralității care desemnează săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași
persoană.
Forme: concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară.
1. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin existența a două sau mai
multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană anterior condamnării definitive pentru vreuna
din ele.
Condiții: -săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni. Acestea pot fi de aceeași
natură, de natură diferită, pot fi săvârșite cu aceeași formă de vinovăție sau cu diferite forme
de vinovăție, unele cu intenție altele din culpă, unele prin acțiune altele prin inacțiune, unele
în forma de bază altele în forma agravată, unele în formă consumată altele în forma tentativei
pedepsibile.
-săvârșirea infracțiunilor de aceeași persoană. Cerința identității subiectului activ

este de esența acestei instituții. Nu este necesar ca subiectul activ să aibă aceeași calitate
(autor, coautor, instigator, complice) el poate acționa în calități diferite. Nu e relevantă
comiterea unor infracțiuni în timpul minorității și a altor infracțiuni în perioada majoratului.
-toate infracțiunile să fie săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru

vreuna din ele. Această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de recidivă și de
pluralitatea intermediară. Condamnare definitivă=hotărâre de condamnare ce nu mai poate fi

atacată prin intermediul căilor ordinare de atac. (apel). Această condiție se verifică prin
raportarea datei săvârșirii fiecărei infracțiuni la momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
-cel puțin două dintre infracțiuni să poată fi supuse judecății, respectiv, să nu fie
incidente cauze care înlătură răspunderea penală (amnistie, prescripția răspunderii penale,
lipsa plângerii prealabile, împăcarea părților ) ori cauze generale de nepedepsire

(desistarea) ori cauze speciale (retragerea mărturiei).
Forme:-concurs real de infracțiuni (material)
-concurs formal de infracțiuni (ideal)
A.Concursul real de infracțiuni=formă a concursului în care o persoană

săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni distincte, mai înainte de a fi
fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Acțiunile /inacțiunile sunt distincte și pot fi
săvârșite în aceleași împrejurări ori în împrejurări diferite și la anumite intervale de timp .
Formele concursului real de infracțiuni:
-real simplu =între infracțiunile săvârșite nu există nicio legătură cu excepția

faptului că sunt săvârșite de aceeași persoană. Poate fi omogen ( infracțiunile sunt de aceeași
natură-mai multe furturi) sau eterogen (infracțiunile sunt de natură diferită –furt și violare de
domiciliu).
-real cu conexitate=între infracțiunile săvârșite există anumite legături, conexiuni

(concurs real caracterizat).
Conexitatea poate fi: cronologică (timp) topografică ( loc) etiologică ( legătură

cauză-efect) consecvențională (un fapt acoperă pe altul) accidentală ( legătură pur
întâmplătoare).
Conexitatea etiologică- art. 38 alin. 1 teza a II-a există atunci când o infracțiune
este comisă pentru a înlesni săvârșirea altei infracțiuni. Ambele infracțiuni trebuie săvârșite cu
intenție iar rezoluția infracțională este luată înaintea săvârșirii primei infracțiuni. Această
conexitate presupune o infracțiune mijloc și o infracțiune scop ( ex. infracțiunea de distrugere
pentru a săvârși infracțiunea de furt)
Conexitatea consecvențională-art. 38 alin. 1 teza a II-a c.p. există atunci când o

infracțiune este comisă pentru ascunderea altei infracțiuni. Nu este necesară aceeași formă de
vinovăție. Această conexitate presupune o infracțiune cauză și o infracțiune efect (uciderea
victimei și distrugerea cadavrului). Prima infracțiune poate fi comisă cu intenție sau din culpă
dar a doua infracțiune se comite doar cu intenție.
B. Concursul formal de infracțiuni -art. 38 alin. 2 c.p. =formă a concursului

care există atunci când o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor
în care a avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni.
Acțiunea/inacțiunea este unică .
Infracțiunile pot fi de aceeași natură (concurs formal omogen-vătămare corporală

din culpă) sau de natură diferită (concurs formal eterogen-vătămare corporală din culpă și
ucidere din culpă). Unele infracțiuni pot fi comise cu intenție altele din culpă.
RECIDIVA .Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin

săvârșirea unei noi infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a
executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită anterior.
Se deosebește de concurs prin existența unei hotărâri judecătorești definitive de

condamnare pentru o infracțiune anterioară.
Recidiva –prezintă un grad ridicat de pericol
Art. 41 c.p. Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare
la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de
reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită,
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este
detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată
în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
-determină clasificarea infractorilor în infractori primari și recidiviști (aceștia din
urmă au un tratament penal mai restrictiv, neputând beneficia de amânarea aplicării pedepsei,
renunțarea la aplicarea pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere)
Condițiile recidivei: -condamnare definitivă pentru o infracțiune
-săvârșirea unei noi infracțiuni după ce prima condamnare a

rămas definitivă sau după ce pedeapsa a fost executată
-aceeași persoană care a fost condamnată sau a executat o

pedeapsă a săvârșit noua infracțiune
Forme: 1. generală-infracțiunile săvârșite sunt diferite
specială-infracțiunile săvârșite sunt de același fel
2. absolută-există indiferent de gravitatea pedepsei pronunțate anterior
relativă-există doar dacă pedeapsă anterioară este de o anume gravitate.

C.P. consacră recidiva relativă
3. mare-există dacă prima pedeapsă este de o gravitate mai mare (primul

termen al recidivei
mică-există dacă primul termen este alcătuit din mai multe condamnări la
pedepse mai mici, de gravitate mai reducă. C.P. reglementează recidiva mare.
4. permanentă-există indiferent de durata timpului scurs de la prima

condamnare/executare până la săvârșirea noii infracțiuni
temporară-există dacă a doua infracțiune este săvârșită într-un anumit

interval de timp de la condamnare/executare
5. națională-condamnarea definitivă este pronunțată de o instanță națională
internațională-condamnarea este pronunțată de o instanță străină
6. postcondamnatorie- a doua infracțiune este comisă după condamnare și

înainte de executarea pedepsei sau în timpul executării acesteia
postexecutorie- a doua infracțiune este comisă după executarea pedepsei

pentru prima infracțiune
C.P. reglementează recidiva mare postcondamnatorie și recidiva mare

postexecutorie, temporară, națională și internațională
Recidiva mare postcondamnatorie la persoana fizică-art. 41 alin. 1,2

c.p.=există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
detențiunea pe viață sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cel condamnat săvârșește din
nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, înainte de începerea executării pedepsei,
Drept penal. Partea generală__________________________
în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută pentru noua
infracțiune este închisoarea de 1 an sau mai mare.
Condiții:
-pentru primul termen (prima condamnare):
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață

sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Dacă hotărârea de condamnare nu este
definitivă=concurs de infracțiuni. Dacă pedeapsa e mai mică de 1 an =nu e recidivă. Prima
condamnare poate fi aplicată pentru un concurs de infracțiuni –pedeapsa rezultantă mai mare
de 1 an.
-hotărârea de condamnare să fie pronunțată pentru o infracțiune comisă cu intenție

sau cu intenție depășită. Nu atrag recidiva condamnările pentru infracțiuni din culpă-art. 42
lit. c c.p.
-hotărârea de condamnare să nu vizeze infracțiuni exceptate de la reținerea

stării de recidivă ( art. 42 c.p.) ori infracțiuni pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare.
Art. 42 c.p. –condiții negative ale recidivei:
-condamnări pt fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în legea penală

/dezincriminate pentru care toate consecințele penale încetează-art. 4 teza a II-a c.p.
-condamnări pt infracțiuni amnistiate-amnistia înlătură răspunderea penală chiar

dacă legea de amnistia fost adoptată ulterior executării condamnării
-condamnări pt infracțiuni săvârșite din culpă-ele sunt considerate de un pericol

social mai ușor decât infracțiunile intenționate
-pentru al doilea termen al recidivei (a doua infracțiune):
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție directă, indirectă ori cu intenție

depășită ( la baza acesteia stând intenția la care se adaugă culpa). Ambele infracțiuni pot fi de
aceeași natură, de natură diferită (recidivă generală) pot fi în formă consumată ori în forma
tentativei, inculpatul putând avea diferite calități ( autor, instigator, complice). Al doilea
termen poate fi un concurs de infracțiuni cu condiția ca cel puțin una din infracțiunile
concurente să fie pedepsită cu închisoarea de 1 an mai mare. Dacă mai multe infracțiuni
concurente sunt sancționate cu pedeapsa de 1 an sau mai mare=fiecare din ele constituie al
doilea termen al recidivei (o opinie) sau există o singură recidivă cu termen multiplu (altă
opinie).
-pedeapsa pentru noua infracțiune=detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de 1

an. Se ia în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea tip, chiar dacă a fost
săvârșită o tentativă sancționată cu pedepse la jumătate. Se ia în considerare maximul special
la pedepsei nu pedeapsa concretă aplicată de instanță, chiar dacă aceasta din urmă e amenda
ori închisoare mai mică de 1 an.
-noua infracțiune să fie săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima și

până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei. Noua infracțiune poate
fi săvârșită: după condamnarea definitivă dar înainte de începerea executării pedepsei (dacă s-
a amânat executarea, dacă s-a exercitat o cale extraordinară de atac) în timpul executării
pedepsei ( în executarea efectivă, în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, în
perioada liberării condiționate), în stare de evadare.
. Recidiva mare postexecutorie la persoana fizică –art. 41 alin. 1, 2 c.p.

=există atunci când, după executarea sau considerată ca executată pedeapsa detențiunii pe
viață ori a închisorii de 1 an și până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare,
cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar pedeapsa
prevăzută pentru noua infracțiune este închisoarea de 1 an sau mai mare.
Condiții:
- Pentru primul termen al recidivei:

-să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an care

să fi fost executată/considerată ca executată ( grațiată total, grațiat restul de pedeapsă, ori s-a
împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei-art. 162 lit. a c.p.). Prima condamnare
poate fi la detențiunea pe viață dar condamnatul este liberat condiționat iar în termen de 10
ani de la liberare nu săvârșește o altă infracțiune=se consideră executată.
-hotărârea de condamnare este pronunțată pentru o infracțiune cu intenție directă,

indirect, depășită
-hotărârea nu vizează infracțiuni care nu atrag starea de recidivă –art. 42 c.p.
-pentru al doilea termen al recidivei:
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție/intenție depășită
-pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de

1 an (singură/alternativ cu amenda).
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea primei pedepse sau după
considerarea ca executată a acesteia ( suspendarea executării pedepsei care nu a fost revocată,
liberarea condiționată, grațierea condiționată) și până la reabilitare sau la împlinirea
termenului de reabilitare (art. 41 alin. 1 c.p. recidiva temporară).
RECIDIVA INTERNAȚIONALĂ-art. 41 alin. 3 c.p. –la stabilirea stării de

recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă
prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit
legii
Condiții:-primul termen=hotărâre de condamnare pronunțată de o instanță străină
-această condamnare să privească o faptă prevăzută de legea penală

română
-hotărârea străină să fie recunoscută de o instanță română (Legea nr.

302/2004)
-recidiva internațională are caracter obligatoriu, trebuie avută în vedere

de instanțele române
RECIDIVA PERSOANEI JURIDICE -art. 146 c.p. există dacă după

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică
săvârșește o nouă infracțiune cu intenție ori cu intenție depășită.
Forme: recidiva mare postcondamnatorie
recidiva mare postexecutorie
1. Recidiva mare postcondamnatorie-după rămânerea definitivă a unei hotărâri

de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/ cu intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară nu a fost executată.
Condiții:-primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare
-hotărârea să fie pronunțată pentru o infracțiune

intenționată/praeterintenționată
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării

de recidivă-art. 146 alin. 4 c.p. și art 42 c.p.
-al doilea termen=o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-P.J. să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată. Poate fi

intenție directă/indirectă
-noua infracțiune e săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima

infracțiune și până la executarea pedepsei
Recidiva mare postexecutorie –există atunci când după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară a fost executată/considerată ca executată
Primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre de condamnare a P.J la pedeapsa amenzii
-hotărârea dată pt infracțiune intenționată/praeterintențioantă
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării

de recidivă
-al doilea termen=o nouă infracțiune intenționată/praeterintenționată săvârșită

după executarea unei condamnări anterioare la pedeapsa amenzii sau după considerarea ca
executată a pedepsei până la reabilitare.
-P.J să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea pedepsei amenzii, după

considerarea ca executată a acesteia (grațierea, împlinirea termenului de prescripție a
executării pedepsei) și până la împlinirea termenului de reabilitare.
3.PLURALITATEA INTERMEDIARĂ-art. 44 c.p. =formă a pluralității de

infracțiuni ce există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și
până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul
săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea
de recidivă.
Nu există: -concurs-a doua infracțiune este săvârșită după o condamnare

definitivă
-recidivă-nu sunt îndeplinite condițiile ei sub aspectul pedepselor

(pedepse mai mici de 1 an, amenda) sub aspectul infracțiunilor ( infracțiuni săvârșite din
culpă)
Pluralitatea intermediară poate exista și în cazul persoanei juridice.
VII. Bibliografie

M.I.Grecu, Concursul de infracțiuni. Natura juridică, RDP nr. 2/2006

1. Care sunt condiţiile concursului de infracţiuni?

2. Care sunt formele concursului de infracţiuni?
3. Ce este recidiva?
4. Care sunt formele recidivei?
5. Care sunt condiţiile recidivei la persoana juridică?
6. Care sunt condiţiile pluralităţii intermediare?
Se află în stare de recidivă cel care:
a. săvârșește mai multe infracțiuni înainte de fi condamnat definitiv

pentru vreuna din ele
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a fost condamnat definitiv

pentru o infracțiune săvârșită anterior
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o

infracțiune săvârșită anterior
Există concurs formal de infracțiuni când:
a. o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin

acțiuni/inacțiuni distincte, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
b. o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită

împrejurărilor în care a avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor
infracțiuni
c. o persoană săvârșește două infracțiuni, dintre care una în minorat şi

una după ce devine major
Sunt forme ale pluralităţii de infracţiuni:
a. recidiva
b. coautoratul
c. concursul ideal de infracţiuni

Pluralitatea de infractori.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infractori;
2. Identificarea formelor de pluralitate de infractori;
3. Înţelegerea noţiunii de participaţie penală;
4. Înțelegerea condiţiilor de existenţă a instigării;
5. Înţelegerea condiţiilor de existenţă a complicităţii;
6. Înţelegerea noţiunii de participaţie improprie;
7. Determinarea formelor de participaţie improprie;

1. Definirea pluralităţii de infractori;
2. Compararea formelor pluralităţii de infractori;
3. Explicarea condiţiilor instigării;
4. Explicarea condiţiilor complicităţii;
5. Diferenţierea participaţiei proprii de participaţia improprie;
III. Cuvinte cheie:

Pluralitate de infractori, autor, coautor, complice, instigator,
participaţie proprie, participaţie improprie
1. Pluralitatea de infractori. Forme. Participaţia penală.

2. Autorul.
3. Coautorul.
4. Instigatorul.
5. Complicele.
6. Participaţia improprie.
V. Rezumat:
Pluralitate de infractori există atunci când mai multe persoane săvârșesc

împreună o singură infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce
denotă intenția comună de a acționa. Participaţia penală proprie are ca forme: -coautoratul,
instigarea şi complicitatea. Participaţia penală improprie este o formă a participației în care
persoanele care săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează
cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Pluralitatea de infractori
Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o singură infracțiune. Ea
presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția comună de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant săvârșește fapta cu vinovăție

Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate fi săvârșită doar de mai

multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest, bigamie) sau la care colaborează mai multe
persoane (încăierare).
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni-art.

367 alin. 1 c.p. grup infracțional organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare,
ierarhizare, pregătire
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane, între care s-a stabilit o
legătură subiectivă, cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași
infracțiuni, cooperarea nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de necesitatea unei executări
mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Condiții:-pluralitatea de făptuitori. La săvârșirea infracțiunii participă cel puțin două

persoane, fără ca acest lucru să fie necesar, iar cei care cooperează trebuie să poată răspunde
penal. Sunt făptuitori întrucât autorul poate acționa fără vinovăție, fiind deci făptuitor. (
minor, iresponsabil, se află în eroare de fapt)
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală- pentru unii participanți fapta este
infracțiune pentru alții e doar o faptă prevăzută de legea penală
-cooperare efectivă la realizarea aceleiași fapte –cooperare materială/intelectuală,

principală/secundară, anterioară/în timpul executării acțiunii. Cooperarea se poate concretiza
și într-o inacțiune (deschiderea ușii de acces pentru a permite intrarea persoanei care va
sustrage bunul).
Cooperarea la infracțiunile continuate este posibilă la un act, la mai multe ori la toate actele.
La infracțiunile de obicei este posibilă cooperarea și la un singur act dacă se cunoștea faptul
că autorul săvârșește o infracțiune de obicei ( o opinie) sau la un număr suficient de acte care
să denote obișnuința și pentru participant ( altă opinie). La infracțiunile de omisiune-e posibilă
instigarea și complicitatea morală.
-legătura subiectivă dintre participanți=intenția lor de a acționa împreună, participantul

să știe că el contribuie la săvârșirea infracțiunii și dorește sau acceptă producerea urmării, e
conștient de acțiunea autorului și de urmările ei. Mobilul și scopul fiecăruia poate fi diferit.
Natura juridică a participației :
-teoria monistă=o infracțiune unică la care participă mai multe persoane =modalitate de
comitere a unei infracțiuni. E concepția consacrată de C.P.
-teoria pluralistă=exită atâtea infracțiuni câți participanți sunt.
Forme:-după atitudinea psihică a participanților-participație proprie/perfectă=toți

participanții acționează cu aceeași formă de vinovăție
-participație improprie/imperfectă=unii
participanți acționează cu intenție iar autorul din culpă sau fără vinovăție
-după contribuția participanților-materială -contribuie la realizarea laturii obiective
-morală-contribuie la realizarea laturii subiective
-după moment -anterioară-înainte de săvârșirea faptei
-concomitentă-în timpul comiterii faptei
-există când toți participanții săvârșesc cu intenție aceeași infracțiune
Forme: -coautoratul
-instigarea
-complicitatea
1. AUTORUL (nu este participant)=persoana care săvârșește în mod

nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală (art. 46 alin. 1 c.p.) El poate fi minor,
iresponsabil, poate beneficia de o cauză de neimputabilitate, săvârșind o faptă penală nu
neapărat o infracțiune.
El realizează acțiunea /inacțiunea din latura obiectivă
2. COAUTORUL(art. 46 alin. 2 c.p.) =persoană care săvârșește împreună cu

alta o faptă prevăzută de legea penală, cooperează la săvârșirea aceleiași fapte.( mai multe
lovituri aplicate de mai mulți agresori).
Condiții:-să existe o legătură subiectivă între coautori, cel puțin unul prevede că acțiunea sa
se alătură acțiunii altui coautor în vederea săvârșirii aceleiași infracțiuni
În lipsa legăturii subiective cooperarea materială nu are valoarea unui coautorat, faptele
rămânând conexe.( de ex. faptele au fost săvârșite în locuri diferite și la intervale de timp, fără
o înțelegere prealabilă). La infracțiunile ce prevăd un scop sau mobil, fiecare coautor trebuie
să urmărească scopul/mobilul , să aibă conștiința și voința ca activitatea sa să se alăture
activității celorlalți coautori.
-să existe cooperare la realizarea elementului material-latura obiectivă să fie realizată

împreună, deodată, în același loc, sau în comun, prin realizarea acțiunilor specifice
infracțiunii, chiar dacă coautorii acționează în locuri diferite. Cooperarea poate fi simultană
sau succesivă . ( la infr. continue/continuate nu este necesar ca toți coautorii să acționeze de
la începerea activității infracționale și până la epuizare. Actele de executare pot fi diferite dar
trebuie să se completeze reciproc la producerea rezultatului. (lovituri cu cuțit și cu
pumnii/picioarele).
Nu este posibil coautoratul:
-la infracțiunile cu autor unic (mărturie mincinoasă)
-la infracțiunile omisive (obligația de a face este personală )
-la infracțiunile din culpă (culpa exclude ideea de cooperare psihică)
Practica judiciară admite ideea coautoratului la infracțiunile praeterintenționate.
3.INSTIGATORUL –art. 47 c.p. =persoana care, cu intenție determină o altă

persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală: Este o formă a participației penale
caracterizată prin exercitarea unor acte de determinare a altei persoane să comită o faptă
penală.
Instigatorul=persoana care determină pe altul la comiterea faptei și îndeplinește condițiile

legale pentru a răspunde penal
Instigatul=persoana care a fost determinată și care poate fi subiect activ al infracțiunii.
Condițiile instigării:-instigarea să se facă cu intenție. Nu există instigare din culpă.

Instigatorul concepe infracțiunea și transmite ideea de a o comite instigatului, el având
reprezentarea activității autorului și a urmărilor faptei. Instigatorul =autorul moral al faptei.
-să existe activitatea de instigare/de deteminare care constă în îndemnarea autorului să

comită fapta, insuflarea ideii infracționale. Instigarea este anterioară hotărârii autorului de a
comite fapta. Mijloacele de instigare: îndemnuri, rugăminți, argumentații,
premii,beneficii…Instigarea trebuie să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.
Instigarea trebuie să aibă ca efect însușirea ideii infracționale, în caz contrar există o instigare
neurmată de executare.
-instigatul să înceapă săvârșirea faptei la care a fost instigat
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți instigatori
(coinstigatori-acționează în comun, concurs de instigări-între instigatori nu există o înțelegere)
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată o singură persoană sau

persoane distincte,separate) instigare colectivă( este determinat un grup de persoane-ex.
instigare publică-art. 368 alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă) ascunsă (instigatul nu

realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și nereușită ( neurmată de

executare )
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și indirectă ( când se adresează

prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab) –situația intermediarului

care doar transmite mesajul instigatului, și care devine astfel complice la infracțiunea
autorului, nu complice la instigare.
4. COMPLICELE-art. 48 c.p.= Complice este persoana care, cu intenţie,

înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei,
că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după
săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Deci, complicele este persoana care ajută/înlesnește fapta autorului. Este o formă de
participație care constă în ajutorul dat de către o persoană altei persoane la comiterea unei
fapte prevăzute de legea penală. Este complice și cel care promite tăinuirea bunurilor
provenite din infracțiune sau cel care promite că va favoriza pe făptuitor chiar dacă nu-și mai
îndeplinește promisiunea. Este complice și cel care asigură paza, care dă sfaturi privitoare la
reușita infracțiunii.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei și contribuie la

fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau indirectă, praeterintenție, dacă complicele
a avut aceeași poziție subiectivă cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană (autor/coautori).
Dacă fapta autorului este intenționată=participație proprie. Dacă fapta autorului nu e săvârșită
cu vinovăție=participație improprie. Complicele răspunde în ambele situații.
-contribuția efectivă a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura obiectivă (acte de

înlesnire, ajutor, tăinuire)
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând în:procurare de instrumente,

de informații, acordarea de sfaturi pentru reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei, lăsarea deschisă a ușii
de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități anterioare săvârșirii infracțiunii

fără a fi relevantă îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii faptei

- concomitentă-în timpul executării acțiunii specifice

laturii obiective
după modul în care are loc contribuția-nemijlocită=ajutorul e dat direct complicelui
-mijlocită=ajutorul e dat prin intermediul altei

persoane. Doctrina identifică trei modalități: - -complicitate la instigare=ajutorul
dat de complice instigatorului pentru a-l determina pe autor să comită fapta
-complicitate la complicitate=sprijinul dat de un complice altuia pentru ca acesta din

urmă să îl ajute pe autor
-instigare la complicitate=determinarea unei alte persoane să faciliteze comiterea

faptei de către autor
-după modul dinamic al contribuției complicelui -prin acțiune (comisivă)
-prin inacțiune-nu îndeplinește o

obligație legală sau de serviciu (paznicul nu închide poarta)
după natura contribuției-materială=punerea la dispoziția autorului a mijloacelor de comitere a

faptei. Ea poate fi anterioară/concomitentă realizării faptei.
-morală/intelectuală=întărirea/întreținerea ideii infracționale. Poate

fi anterioară/concomitentă faptei. (ex. promisiunea de tăinuire a bunurilor, promisiunea de
favorizare a autorului, acordarea de sfaturi, procurarea de informații, alegerea mijloacelor,
întărirea motivației).
PARTICIPAȚIA IMPROPRIE-art. 52 c.p. = Săvârşirea nemijlocită, cu

intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără
vinovăţie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de
către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
Este o formă a participației în care persoanele care săvârșesc prin voință comună o
faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu
intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa

infracțiunii=lipsa imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969 propune calificarea
faptei ca infracțiune în raport cu fiecare făptuitor determinând crearea un ei ficțiuni
juridice=teoria autorului mediat-instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a
folosit de autor ca de un instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul, instigatorul

complicele acționează cu intenție, iar autorul din culpă sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte

prevăzute de legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de executare
o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție, la săvârșirea

din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală (art. 52 alin. 2 c.p.).
Autorul săvârșește fapta din culpă (nu se pedepsește dacă nu e incriminată) coautorul,
instigatorul și complicele acționează cu intenție (vor fi sancționați cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea intenționată la care au contribuit.
Forme: coautorat impropriu, instigare improprie, complicitate improprie
b) Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție –săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei

fapte prevăzute de legea penală la care contribuie, fără vinovăție, cu acte de executare o altă
persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de
către o persoană care comite fapta fără vinovăție (art.52 alin. 3 c.p.).
Autorul acționează fără vinovăție (eroare, constrângere fizică, morală, minor) și nu

răspunde penal, iar coautorul, instigatorul și complicele acționează cu intenție și vor fi
sancționați pentru fapta intenționată.
c) Modalitatea culpă și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea, ajutarea din

culpă la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu intenție.
Instigarea și complicitatea din culpă nu sunt incriminate sub forma participației

improprii.
d) Modalitatea lipsă vinovăție și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea,

ajutarea fără vinovăție la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu
intenție. Nu e formă de participație.
Tratamentul sancţionator al participaţiei.
1.Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția fiecărui

participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa prev. de

lege pt. infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul sancționator are în vedere
limitele de pedeapsă prev. de lege pt. fapta autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei
dar și criteriile prev. de art. 74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. (art. 50

alin.1 c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și asupra

participanților doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50 alin. 2 c.p.).
Art. 51 c.p.=reglementează o cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd

participantul denunță săvârșirea faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei
poate fi împiedicată ori împiedică el consumarea infracțiunii.
Astfel, participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă

săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă
împiedică el însuşi consumarea infracţiunii. Dacă actele îndeplinite până în momentul
denunţării sau împiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa
pentru această infracţiune.
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul intervine eficient , denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi

împiedicată consumarea ei ori împiedică el consumarea.
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
Este un caz de nepedepsire a participantului pentru tentativă =cauză personală ce nu profită

celorlalți.
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă infracțiune=pedeapsa pt acea

infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
C.P. consacră sistemul diversificării pedepselor.
La modalitatea intenție+culpă:
Coautorul+instigatorul+complicele=pedeapsa prev. de lege pt fapta comisă cu intenție .

Autorul-culpă=ped. pt. fapta din culpă sau nepedepsit dacă fapta din culpă nu e incriminată
La modalitatea intenție+lipsa de vinovăție=coautorul +instigatorul+complicele=ped. Prev. de

lege pt. fapta intenționată . Autorul-nu răspunde penal, acționează fără vinovăție-art. 51 alin. 1
teza a II-a c.p.
VII. Bibliografie


Gh.Ivan, Criteriul distincției între actele de coautorat și cele de
complicitate, Dreptul nr. 1/2000
1. Ce este perticipația penală?

2. Care sunt formele acesteia?
3. Care sunt condițiile instigării?
4. Care sunt condițiile complicității?
5. Care este regimul sabcționator al prticipanților?
6. Care este tratamentul sancționator al participației improprii?
Participaţia penală proprie există:
a. când toţi participanții săvârşesc aceeaşi infracţiune cu intenţie
b. când unii participanţi acţionează cu intenție şi alţii din culpă
c. când unii participanţi acţionează cu intenţie şi alţii fără vinovăţie

Complicele acţionează cu:

a. intenţie directă sau indirectă
b. culpă cu prevedere sau fără prevedere
c. orice formă de vinovăţie
Sancțiunile penale.
1. Înţelegerea noţiunii de pedeapsă;
2. Înțelegerea scopului și funcțiilor pedepsei;
3. Delimitarea între diferitele categorii de pedepse;
4. Înțelegerea conținutului pedepselor accesorii și complementare;
5. Diferențierea pedepselor complementare de pedepsele accesorii;
6. Înţelegerea instituției liberării condiționate;

1. Definirea noțiunii de pedeapsă;
2. Diferențierea între categoriile de pedepse;
3. Explicarea conţinutului fiecărei pedepse complementare;
4. Înțelegerea condițiilor liberării condiționate;
III. Cuvinte cheie:

Sancțiune penală, pedeapsă, pedeapsă complementară, pedeapsă
accesorie, liberare condiționată

1. Sancțiunile penale. Pedepsele. Funcții, scop, feluri.
2. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice. Detențiunea pe
viață.
3. Închisoarea.
4. Liberarea condiționată.
5. Amenda.
6. Pedepse accesorii aplicabile persoanei fizice.
7. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice.
8. Pedepsele aplicabile persoanei juridice.
V. Rezumat:
Pedeapsa este o măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată condamnatului

în scopul săvârșirii de noi infracțiuni. Ele pot fi: principale (detențiunea pe viață, închisoarea,
amenda), complementare și accesorii.
Sancțiunile=instituție fundamentală a dreptului penal
Sancțiunile-penale- cuprinse în norma de incriminare =pedepsele
-de drept penal= măsuri de constrângere, reeducare și de înlăturare a unei stări de

pericol și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni ori fapte penale. Cuprind:
pedepse+măsuri de siguranță+măsuri educative. Ele au un caracter coercitiv, de înlăturare a
unei stări de pericol dar și rol educativ.
Sancțiuni de drept penal:-pedepsele
-măsurile de siguranță
-măsurile educative
Caracteristici:-măsuri de constrângere-restrâng drepturi și libertăți
-caracter legal-prevăzute de lege
-se aplică post delictum, după săvârșirea faptei
-se aplică persoanelor fizice care au discernământ

-scopul lor este restabilirea ordinii de drept încălcate și prevenirea altor

infracțiuni
Pedeapsa (poena)=măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată

condamnatului în scopul săvârșirii de noi infracțiuni.
Constrângerea=privare de libertate, de drepturi, impusă forțat, ce implică suferințe ce diferă ca

intensitate și durată în funcție de obiectul ei-libertate fizică, interese materiale, drepturi.
Scop:-prevenție specială-prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat
-prevenție generală-conformarea destinatarilor normei legale la comportamentul impus

de aceasta
Funcții:-de constrângere-suportarea unei privări de libertate, de drepturi, plata unei

amenzi,interzicerea unor drepturi
-de reducare-exercită o influență pozitivă asupra condamnatului care determină o

schimbare de atitudine față de valorile ocrotite
-de exemplaritate-atrage atenția membrilor comunității asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor legale
de eliminare-de izolare a condamnatului din societate
Condițiile pedepsei:-să fie legală-nulla poena sine lege –principiul legalității
-să fie personală-se aplică numai celui vinovat

-să fie adaptabilă-proporțională față de pericolul social concret al faptei, de

împrejurările acesteia
-să fie aflictivă și moralizatoare-să producă o anumită suferință care să

ducă la îndreptarea și reeducarea condamnatului
-egală pentru toți infractorii care au săvârșit aceeași faptă
-să fie inevitabilă-persoanele vinovate să știe că nu vor scăpa de pedeapsă
Categorii de pedepse:-după importanță:-principale-aplicate singure fără a depinde de alte

pedespe
-complementare-nu sunt de sine stătătoare, se aplică

alături de cele principale
-accesorii-sunt accesorii pedepselor principale
-după obiectul asupra căruia poartă-corporale-moartea, bătaia, schingiuirea…
-privative de libertate-detențiunea pe viață,

închisoarea
-restrictive de drepturi-drepturile politice,

civile
-pecuniare-amenda, confiscarea
-morale-publicarea hotărârii de condamnare
-după gradul de determinare-determinate-absolut (de 3 ani) relativ determinate

(închisoarea între 6 luni și 3 ani)
-nedeterminate-nu indică cuantumul –neacceptate,

încalcă principiul legalității
Categorii de pedepse conform codului penal:-principale:detențiunea pe viață, închisoarea,

amenda
-accesorii-interzic drepturi de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată a
pedespei
-complementare:interzicerea unor drepturi de la 1 la

5 ani, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare
PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE
1.Detențiunea pe viață-cea mai grea pedeapsă principală ce constă în

suprimarea libertății persoanei pe toată durata vieții acesteia. (a înlocuit pedeapsa cu
moartea conf. Decr. Lege nr. 6/1990). Nu se aplică condamnaților care au împlinit 65 de
ani, și se înlocuiește cu închisoarea de 30 de ani dacă cel condamnat a împlinit 65 de ani
în timpul executării ei.Ea e alternativă cu închisoarea cu excepția genocidului săvârșit în
timp de război-art. 438 alin. 2 c.p.).
2. Închisoarea-constă în privarea de libertate a condamnatului pe o durată

determinată prin scoaterea sa din societate și plasarea într-un mediu închis unde este supus
unui regim de viață și de muncă impus.
Limitele generale ale pedepsei închisorii-de la 15 zile la 30 de ani
Poate fi pedeapsă unică sau alternativă cu detențiunea pe viață ori cu amenda

Executarea pedepselor privative de libertate-sistemul progresiv=permite trecerea dintr-un

regim de executare în altul cu îndeplinirea condițiilor prev. de legea de executare a
pedepselor.
Regimurile de executare :-regimul de maximă siguranță
-regimul închis
-regimul semideschis
-regimul deschis
-educarea condamnaților
-respectarea ordinii interioare la locurile de deținere
-stimularea și recompensarea celor stăruitori în muncă,

disciplinată și care dau dovadă de îndreptare
Munca prestată este remunerată cu excepția celei cu caracter gospodăresc .
LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
Este un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei închisorii ce constă în

liberarea condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate cu respectarea
condițiilor prev. de lege.Este facultativă.
Condiții (art. 100 alin. 1 c.p.): Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă,
dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care
nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de
ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în

societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu
depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari
de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două
treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin
jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Astfel, sunt condiții legale ale liberării condiționate:
-executarea unei părți din pedeapsă: pt. ped. mai mică de 10 ani=2/3 din durata ei, pt. ped.
mai mari de 10 ani=3/4 din durata ei dar nu mai mult de 20 de ani. La calcului acestor
fracțiuni se ține seama de munca prestată iar atunci liberarea se poate acorda după
executarea efectiva a jumătate din pedeapsă pt. ped. mai mici de 10 ani și după executarea
a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
Criterii de stabilire a regimului de executare:-posibilitatea și dorința de a presta o muncă
-cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis

-condamnatul să fi îndeplinit integral obligațiile din hotărârea de condamnare
în afară de cazul în care s-a aflat într-o imposibilitate de executare
-instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate
reintegra în societate.
La detențiunea pe viață-liberarea condiționată –după 20 de ani cu îndeplinirea celorlalte

condiții, și este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Condamnații peste 60 de ani-liberați condiționat după executarea a ½ din ped. mai mică de 10
ani și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
De la data liberării până la împlinirea duratei pedepsei=termen de supraveghere. Pot fi impuse

obligații-art.101, 103 c.p.
Efectele liberării condiționate:-punerea în libertate a condamnatului (ef. imediat)
-considerarea ca executată a pedepsei dacă în termenul de

supraveghere nu comite o altă infracțiune (ef. definitiv)
Revocarea liberării condiționate (art. 104 c.p.):
-nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse

-săvârșirea și descoperirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, cînd se va
dispune executarea restului de pedeapsă și pedeapsa pt noua infracțiune contopite după
regulile concursului de infracțiuni sau ale recidivei
Anularea liberării condiționate-descoperirea unei infracțiuni săvârșite până la acordarea

liberării, infracțiune pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii
3. AMENDA=constă în obligarea condamnatului la plata unei sume de bani în

contul statului. Se aplică pentru infracțiuni de pericol social mai redus.
Art. 61 c.p. consacră sistemul zilelor de amendă –numărul zilelor de amendă stabilite
de instanță ( între 30 și 400 zile) x cu suma de bani pt. o zi de amendă (între 10 lei și 500 lei).
Limita minimă a amenzii=300 lei limita maximă a amenzii=200.000 lei. Cuantumul sumei
unei zile de amendă se stabilește după obligațiile legale ale condamnatului.
Pentru infracțiuni sancționate doar cu amenda=60-180 zile amendă
Pentru infracțiuni sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mică de 2 ani=120-

140 zile de amendă
Pentru infracțiuni sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mare de 2 ani=180-300

zile de amendă
Înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii-dacă amenda nu se execută în tot/în parte cu

rea credință-nr. zilelor amendă neexecutate=nr. zile închisoare când amenda este pedeapsă
unică.
Când amenda însoțește pedeapsa închisorii-zilele de amendă neexecutate se înlocuiește

cu nr zile de închisoare egal cu nr. zilelor de amendă neexecutate care se adaugă la pedeapsa
închisorii.
Recipisa de pată a amenzii se depune la instanța de executare în 3 luni de la rămânerea

definitivă a hot. de condamnare.
Înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunității-amenda neexecutată din motive

neimputabile-înlocuiește cu zile de muncă în folosul comunității cu acordul condamnatului.
Ea poate fi înlocuită la rândul său cu închisoarea dacă nu se execută munca sau dacă este
săvârșită o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a muncii în folosul
comunității.
II. PEDEAPSA ACCESORIE APLICABILĂ PERSOANEI FIZICE
Def:Pedeapsa accesorie-art. 54 c.p.=interzicerea exercitării unor drepturi din momentul

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată
a pedepsei privative de libertate.
-însoțește pedeapsa detențiunii pe viață și închisoarea
-are caracter accesoriu față de pedeapsa principală
-operează în temeiul legii-ope legis-este obligatorie dacă pedeapsa principală este detențiunea
pe viață sau închisoarea-art, 54 c.p.
-se află în relație de interdependență față de pedeapsa complementară-aceleași drepturi care

au fost interzise ca pedeapsa complementară vor fi interzise ca și ped. Accesorie
Durata-de la rămânerea definitivă a hot. de condamnare până la terminarea

excecutării/considerarea ca executată a pedepsei principale. Ea poate fi mai lungă dacă
executarea pedepsei principale nu poate fi efectuată la rămânerea definitivă a hotărârii
(sustragerea inculpatului,amânarea executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere) mai scurtă dacă judecarea cauzei s-a făcut în stare de arest preventiv când
acesta se deduce din pedeapsa aplicată .
Conținut:-art. 66 c.p. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora
dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu

care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de
acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
III.PEDEAPSA COMPLEMENTARĂ APLICABILĂ PERSOANEI

FIZICE
Def.=constă în interzicerea unor drepturi civile, politice sau cetățenești, pe o durată de timp
cuprinsă între 1 și 5 ani.
Conținut:-art. 66 c.p. a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă
m)-dreptul de a se afla în anumite locuri, la anumite manifestări sportive, culturale, ori la

adunări publice, stabilite de instanță
n)-dreptul de a comunica cu victima, cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a

comis infracțiunea sau cu alte persoane stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea
o)-dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima
desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanță
Nu pot fi interzise toate aceste drepturi, instanța le va alege în funcție de infracțiunea

săvârșită, persoana inculpatului, necesități de protecție
Aplicarea este -obligatorie-când textul legal o impune
-facultativă-când pedeapsa principală e închisoarea sau amenda iar necesitatea

ei se impune față de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana inculpatului.
Se execută după executarea pedepsei principale –art. 68 alin. 1 lit. C c.p. Dacă
pedeapsa este amenda sau închisoarea cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-
se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În caz se revocare a
suspendării-se execută partea neexecutată.
Degradarea militară-art. 69 c.p.=pedeapsă complementară ce constă în pierderea

gradului și a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
-are un caracter perpetuu-drepturile nu mai pot fi dobândite-art. 169 alin. 2 c.p.
-se aplică obligatoriu militarilor, în activitate, în rezervă, în retragere, indiferent de grad dacă
pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.
-se aplică facultativ dacă infracțiunea e săvârșită cu intenție, pedeapsa aplicată este
închisoarea de 5 ani sau mai mare și până la 10 ani.
Publicarea hotărârii definitive de condamnare-art. 70 c.p. Publicarea hotărârii

definitive de condamnare se poate dispune când, ţinând seama de natura şi gravitatea
infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana condamnatului, instanţa apreciază că publicarea
va contribui la prevenirea săvârşirii altor asemenea infracţiuni.
Este o pedeapsă complementară ce constă în publicarea într-un cotidian local sau

național, a unui extras din hotărârea de condamnare, în forma stabilită de instanță, o singură
dată, pe cheltuiala celui condamnat.
Este facultativă- în funcție de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana

condamnatului, necesitatea prevenirii altor fapte asemănătoare.
Calcului pedepselor privative de libertate—art. 71 c.p. –se socotesc din ziua în care
începe executarea, indiferent de ora arestării, și se sfârșesc când a executat pedeapsa.
-perioada internării-intră în durata pedepsei, cu excepția bolilor autoprovocate, la fel și

permisiunile de ieșire din penitenciar acordate.
Reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu se scad din durata pedepsei

închisorii, chiar și în situația în care condamnatul a fost urmărit/judecat în același timp ori în
mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente , chiar dacă a fost condamnat pentru o
altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(art. 72 c.p.)
Scăderea se face și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii prin înlăturarea în tot/în

parte a zilelor de amendă
Se scad și măsurile preventive executate în afara țării –art. 73 c.p.care prevăd că, în
cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 8,art. 9,art. 10 sau art. 11c.p. sau partea din
pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara
teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune în România.
PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI JURIDICE
Pedepse principale-art. 136 c.p. =amenda =suma de bani pe care PJ o va plăti statului.
Se stabilește în sistemul zilelor amendă –o zi amendă=între 100 și 5000 lei care se înmulțește
cu numărul zilelor amendă (între 30 zile și 600 zile).
Individualizarea sumei –cifra de afaceri, valoarea activului patrimonial, alte obligații ale PJ
Limitele speciale ale amenzii PJ:-60-180 zile-amendă pt infracțiuni pedespeite numai cu

amenda
-120-240 zile-amendă-pt infr sancționate cu închisoarea de cel mult 5 ani unciă sau alternativ
cu amenda
-180-300 zile amendă-pt infr închisoarea de cel mult 10 ani
-240-420 zile amendă pt infr închisoarea de cel mult 20 ani
-360-510 zile amendă-pt infr închisoarea mai mare de 20 ani sau detențiunea pe viață
Pedeapsa complementară- e obligatorie dacă o prevede legea
-e facultativă-în funcție de natura, gravitatea infracțiunii,

împrejurările cauzei . Se pot aplica cumulativ, dizolvarea le exclude pe celelalte
a)-dizolvarea-aplicată dacă PJ a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni ori dacă

obiectul ei de activitate a fost deturnat în scopul săvârșirii de infracțiuni iar pedeapsa prev. de
lege este închisoarea mai mare de 3 ani. Nu se aplică:instituțiilor publice, partidelor politice,
sindicatelor, organizațiilor religioase.
b)-suspendarea activității/ a uneia dintre activități pe o durată de la 3 luni la 3 ani
c)-închiderea unor puncte de lucru pe o durată de la 3 luni la 3 ani
d)-interzicerea de a participa la proceduri de achiziții publice pt 1-3 ani
e)-plasarea sub supraveghere judiciară -1la 3 ani-adminstrator judiciar
f)-afișarea/publicarea hotărârii de condamnare (max 10 apariții, max. 3 luni).
VII. Bibliografie


1.Care este scopul și funcțiile pedepselor?

2.Care sunt diferențele între pedepsele accesorii și cele principale?
3.Ce relație există între pedeapsa principală și cea accesorie?
4.Care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice?
5.Care sunt pedepsele aplicabile persoanei juridice?
6.Ce este liberarea condiționată?
7.Care sunt condițiile liberării condiționate?
Sunt pedepse complementare:
a. interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de

instanţă
b. confiscarea specială
c. internarea medicală
1.Minimul general al pedepsei închisorii este de:
a. 15 zile
b. 30 zile
c. o lună
2.Pot fi aplicate pedepse accesorii:
a. dacă nu se dispune o soluție de condamnare;
b. dacă se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere
c.dacă nu s-au aplicat pedepse complementare;

Răspunderea penală.
1. Înţelegerea noţiunii de răspundere penală;
2. Înțelegerea principiilor care stau la baza răspunderii penale;
3. Identificarea criteriilor de individualizare a răspunderii penale;
4. Înțelegerea conținutului și efectelor circumstanțelor atenuante și
agravante;
5. Delimitarea cauzelor justificative de circumstanțele atenuante;
6. Diferențierea circumstanțelor reale de cele personale;
7. Înțelegerea modului de calcul a pedepselor principale în cazul
concursului de infracțiuni și în cazul recidivei;

1. Definirea noțiunii de răspundere penală;
2. Enunțarea criteriilor de individulizare a răspunderii penale;
3. Explicarea noțiunii de circumstanșă atenuantă și a efectelor ei;
4. Enumerarea circumstanțelor atenuante și agravante;
5. Calcularea unei pedepse concrete în cazul concursului de infracțiuni
și a recidivei.
III. Cuvinte cheie:

Răspundere penală, circumstanțe atenuante, circumstanțe agravante,
stare de provocare, circumstnțe reale, circumstanțe personale, contopirea
pedepselor

1. Răspunderea penală.Definiție.
2. Inividualizarea judiciară a pedepsei.
3. Circumstanțele atenuante.
4. Circumstanțele agravante.
5. Pedepsirea tentativei.
6. Pedepsirea participanților
7. Pedepsirea concursului de infracțiuni.
8. Pedepsirea recidivei.
V. Rezumat:
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
-operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi aplicată în cazul săvârșirii unei

infracțiuni. Circumstanțele atenuante atenuează răspunderea penală iar cele agravante o
agravează.
Răspunderea penală=instituție fundamentală a dreptului penal

(infracțiune, pedeapsă)
=formă a răspunderii juridice (răspunderea civilă, administrativă,

contravențională)
Sens larg=dreptul statului de a aplica o sancțiune și obligația infractorului de a o suporta
Sens restrâns=obligația unei persoane de a suporta o sancțiune penală
Principii-legalitatea răspunderii=intervine pentru fapte ce constituie infracțiuni, în limitele

prevăzute de lege
-caracterul personal al răspunderii=revine celui care a săvârșit infracțiunea și

participanților, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia
-unicitatea răspunderii=o infracțiune=o răspundere penală, o sancționare (poate fi

închisoarea +amenda)
-inevitabilitatea răspunderii=orice infracțiune se cere a fi pedepsită
-prescriptibilitatea răspunderii penale=este înlăturată prin trecerea unui interval de

timp dacă nu intervine tragerea la răspundere
-individualizarea răspunderii-legală (legiuitorul-pericol social, valoarea socială),

judiciară (instanța - la aplicarea pedepsei) administrativă(locul de detenție –regimul de
executare).
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
Este operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi aplicată în cazul săvârșirii

unei infracțiuni.
Criterii de individualizare=date/elemente prevăzute de lege pentru stabilirea în concret

a pedepselor
Caracteristicile criteriilor:-obligativitate-instanțele sunt obligate să țină seama de ele
-pluralitatea=vor fi avute în vedere toate criteriile
-generalitatea=se aplică la pedepse, măsuri educative și la cele de

siguranță
Criterii generale de individualizare-art. 74 alin. 1 c.p. :
-împrejurările, modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite
-starea de pericol creată
-natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii
-motivul săvârșirii și scopul urmărit
-natura și frecvența infracțiunilor din antecedența penală a inculpatului
-conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal
-nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
Circumstanțele atenuante și agravante=stări, situații, împrejurări de care nu depinde

realizarea conținutului legal al infracțiunii, în forma de bază, dar care contribuie la realizarea
gradului de pericol concret al infracțiunii, atenuând sau agravând răspunderea penală
După obiectul lor:-reale-legate de faptă

-personale-legate de infractor
După momentul săvârșirii infracțiunii:-anterioare (premeditarea, provocarea)
-concomitente( locul, timpul, modul, mijloacele)
-subsecvente (repararea prejudiciului, sustragerea de la

urmărire, prezentarea la organele de urmărire)
După atitudinea subiectivă:-cunoscute infractorului
-necunoscute
După modul de stabilire:-legale-stabilite prin lege
-judiciare-stabilite de judecător
După efect: -atenuante-ușurează tratamentul sancționator
-agravante-asprește tratamentul sancționator
CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE
I. Legale-art. 75 alin. 1 c.p.1. Starea de provocare=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din
partea persoanei vătămate produse prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei
sau prin altă acțiune ilicită gravă. (art. 75 alin. 1 lit. a c.p.)
Condiții:-act de provocare=violență-fizică, psihică (amenințare)
=atingerea gravă a demnității-insulte/calomnii, manifestări, gesturi
=altă acțiune ilicită gravă
-puternică tulburare, emoție

-raport de cauzalitate între actul de provocare și tulburare
2. Depășirea limitelor legitimei apărări=circumstanță atenuantă ce constă în săvârșirea

infracțiunii în legitimă apărare dar apărarea a depășit limitele, fără a exista o stare de temere
=exces scuzabil ( art. 75 alin. 1 lit. b c.p.). Nu se răsfrânge asupra celorlalți participanți.
3. Depășirea limitelor stării de necesitate=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea infracțiunii

pentru a înlătura un pericol și prin care s-au cauzat urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi
produs prin neînlăturarea stării de pericol.(art. 75 alin. 1 lit.c c.p.)
Condiții:-fapta comisă pentru înlăturarea unui pericol iminent
-consecințele sunt mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era
înlăturat
-făptuitorul e conștient de disproporția dintre faptă și urmări
4. Acoperirea integrală a prejudiciului-până la primul termen de judecată dacă făptuitorul nu

a mai beneficiat de această circumstanță în ultimii 5 ani anteriori comiterii faptei.Nu se aplică
infracțiunilor prev de art. 75 alin. 1 lit.d c.p.
II. Judiciare-art. 75 alin. 2 cp. –sunt facultative, au caracter personal
1. Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii
2. Împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau

periculozitatea infractorului
Efectele circumstanțelor atenuante-art. 76 c.p.=atrage reduceri sau schimbări ale pedepsei

la pedepsele cu închisoarea sau amenda în sensul că limitele speciale prevăzute de lege se
reduc cu o treime. Pentru detențiunea pe viață-se aplică închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Reducerea se face o singura dată, indiferent de numărul circumstanțelor.

CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
-art. 77 c.p. –sunt doar legale
1. Săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună (lit. a)-impune participarea a trei
sau mai mulți făptuitori, fiind suficient ca cel puțin unul din ei să fie infractor, iar
participantul căruia i se aplică să fi știut că la săvârșirea infracțiunii cooperează cel puțin două
persoane. Această circumstanță nu se reține dacă ea face parte din conținutul infracțiunii. Se
aplică și în cazul tentativei pedepsibile.
2. Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzimi sau prin supunerea victimei la tratamente
degradante (lit. b). Actele de cruzime=acte ce provoacă suferințe fizice, psihice, chinuri
prelungite. Nu se va reține dacă face parte din latura obiectivă a infracțiunii (omorul prin
cruzimi-art. 189 lit. h c.p.).
3. Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane, bunuri (lit. c). Metodele ori mijloacele folosite sunt apte să producă urmări grave
asupra unui număr mare de persoane sau bunurilor în masă (incendii, explozii, substanțe
otrăvitoare).
Dacă este prevăzută de textul de incriminare, ea nu mai poate fi reținută. (art. 253 alin. 4 c.p.).
4. Săvârșirea aceleiași infracțiuni de către un infractor major împreună cu un minor (lit. d).
Nu are importanță dacă minorul răspunde penal sau nu nici contribuția lui la săvârșirea
infracțiunii. Dacă majorul nu a cunoscut starea de minoritate, nu se aplică circumstanța
(eroare de fapt).
5. Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate,

datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității, altor cauze (lit. e ). Vulnerabilitate=stare de
neputință fizică sau psihică, datorată vârstei, sănătății, infirmității.
6. Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu substanțe

psihoactive, consumate în vederea săvârșirii faptei (lit. f). Denotă a anumită premeditare care
conferă pericol ridicat faptei.
7. Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o

calamitate, stare de asediu, de urgență.(lit. g).Calamitate=incendiu, cutremur, catastrofă
aeriană, maritimă, feroviară, când persoanele sunt lipsite de apărare, bunurile nepăzite.
Stare de urgență, de asediu=restricționarea drepturilor și libertăților în împrejurări

excepționale (epidemii, inundații, amenințări armate).
8. Săvârșirea infracțiunii pentru motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen,
orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, ori pentru alte împrejurări de același fel,
considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte . (lit.
h). În acord cu O.G nr. 137/2000 și cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965.
Efectele circumstanțelor agravante
Art. 78 alin. 1 c.p.-agravarea pedepsei este faculatativă- se aplică o pedeapsă până la

maximul special , dacă acesta nu e îndestulător, se poate adăuga un spor până la 2 ani care nu
poate depăși o treime din acest maxim, în cazul închisorii, iar în cazul amenzii se poate
adăuga un spor de cel mult o treime din maximul special.
Concurs între cauze de atenuare sau de agravare
Dacă pentru aceeași infracțiune sunt incidente două sau mai multe cauze de reducere-
limitele speciale se reduc prin aplicarea dispozițiilor tentativei, circumstanțe atenuante, cazuri
speciale de reducere.
Dacă sunt incidente mai multe cauze de agravare a răspunderii-se aplică

circumstanțele agravante, infracțiunea continuată, concursul, recidiva.
Dacă sunt incidente și cauze de atenuare și de agravare-limitele se reduc în ordinea de

mai sus.
Pedepsirea tentativei
C.P consacră sistemul sancționării limitate a tentativei- doar la infracțiunile mai grave
–art. 33 alin. 1 c.p.
Sistemul sancționării nelimitate=tentativa se sancționează la toate infracțiunile, dat

fiind pericolul actelor de executare.
Tratamentul sancționator:-teza parificării=pedeapsa pt tentativă să fie în aceleași limite

cu ped. pentru infracțiunea consumată
-teza diversificării=tentativa să aibă limite mai reduse
C.P. consacră teza diversificării pedepsei , limitele fiind reduse la jumătate. La

detențiunea pe viață-închisoare de la 10-20 ani. Tentativa se pedepseşte numai când legea
prevede în mod expres aceasta.
Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea
prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se
sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Nepedepsirea tentativei:-desistarea=întreruperea actului de executare de către autor, de

bună voie, înainte de terminarea lui. Renunțarea- să fie voluntară, irevocabilă, făcută înainte
de descoperirea faptei.
-împiedicarea consumării infracțiunii voluntară prin

încunoștințarea autorităților despre comiterea faptei astfel încât să poată fi împiedicată
consumarea ei, dacă: -există un act de executare terminat
-încunoștiințează în termen util și voluntar.
Împiedicarea se poate face și de către autor care împiedică consumarea infracțiunii. (la
tentativa terminată).
Condiții:-să existe un act de executare terminat
-autorul să împiedice consumarea infracțiunii
-împiedicarea –de bună voie și anterior descoperirii faptei
Sistemul parificării-toți participanții sunt sancționați cu aceeași pedeapsă
Sistemul diversificării-pedepse diferite pentru participanți
C.P. adoptă un sistem mixt-participația propriu zisă-sistemul parificării
-participația improprie-sistemul diversificării
Pedepsirea participației proprii
Art. 49 c.p. –coautorul, instigatorul, complicele =pedeapsa prevăzută de lege pentru autor,
ținând cont și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei și de dispozițiile art. 74 c.p.
Pentru pedepse alternative-se pot aplica participanților diferite genuri de pedeapsă
Circumstanțe personale și circumstanțe reale
Circumstanțele personale=stări, situații, împrejurări care privesc persoana

făptuitorului-forma de vinovăție, scopul urmărit, antecedente penale, situație familială,
socială…Ele nu se răsfrâng asupra participanților-art. 50 alin. 1 c.p.
Circumstanțele reale=împrejurări ce țin de faptă. Ele se răsfrâng asupra participanților,

în măsura în care aceștia le-au cunoscut-art. 50 alin. 2 c.p. O circumstanță necunoscută nu
poate fi imputată. (ex. furtul urmat de violențe exercitate de unul dintre făptuitori determină
schimbarea încadrării doar pentru acesta în tâlhărie, celălalt necunoscând și neprevăzând
această împrejurare) .
Împiedicarea săvârșirii infracțiunii de către un participant=cauză de impunitate, nu va

determina aplicarea unei pedepse-art. 51 alin. 1 c.p.
Condiții:-autorul a început executarea acțiunii, împiedicarea o face orice participant,

fapta nu e descoperită, împiedicarea duce la neconsumarea faptei.
Pedepsirea participației improprii
Modalitatea intenție-culpă-sistemul diversificării=participanții se sancționează cu

pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție, iar autorul pentru fapta comisă din
culpă (ex. autorul-tentativă de omor, participanții-omor)-art. 52 alin. 1,2 c.p.
Modalitatea intenție-lipsă de vinovăție-sistemul parificării=instigatorul și complicele

sunt sancționați cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care au ajutat, iar autorul
nu se pedepsește-art. 52 alin. 3 c.p.
Pedepsirea concursului de infracțiuni
Concursul de infracțiuni=cauză personală de agravare a pedepsei
-nu se răsfrânge asupra participanților
-aplicarea sporului este obligatorie
Sisteme:cumul aritmetic-se adună pedepsele aplicate- poate duce la pedepse ce

depășesc durata de viață a condamnatului. E incompatibil cu C.P.
Sistemul absorbției-execută pedeapsa cea mai grea, care le absoarbe pe celelalte. Poate
încuraja comiterea altor fapte.
Sistemul cumulului juridic-se aplică o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, urmând a se

executa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse –art.
39 alin. 1 c.p.
-detențiunea pe viață+ închisoarea=detențiunea pe viață
-mai multe pedepse cu închisoarea=ped cea mai grea+spor de 1/3 din suma celorlalte
-mai multe pedepse cu amenda=cea mai grea +spor de 1/3 din totalul celorlalte.
-închisoarea +amenda=închisoarea +amenda în întregime
-mai multe ped cu închisoarea =mai multe pedepse cu amenda=închisoarea calculată conf
celor de mai sus+amenda în întregime calculată conf celor de mai sus
Pedepsele complementare și accesorii-art. 45 alin.1-3 c.p.
Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară,
aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de
aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi
conţinut:
a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre
acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la

pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa
complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata
pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse
accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până
la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Măsurile de siguranţă
Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut
diferit, luate în cazul infracţiunilor săvârşite, se cumulează.
Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut,
dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de
siguranţă luate conform art. 112 se cumulează
Contopirea pedepselor
Dacă infractorul a fost condamnat definitiv și este judecat ulterior pentru o infracţiune
concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39c.p. procedându-se la descontopirea pedepselor și o
nouă contopire care să cuprindă și noua infracțiune judecată.
La fel se procedează și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas

definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o
infracţiune concurentă.
În cazul în care infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin
hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru
infracţiunile concurente.
În cazul contopirii pedepselor se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre

de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică

şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită
cu pedeapsa închisorii.
Pedepsirea recidivei-art. 43 c.p.-Recidiva postcondamnatorie
Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se

săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă
la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta
Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată

sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de
recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de
infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul
rămas neexecutat din aceasta.
În cazul în care, prin însumarea pedepselor s-ar depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general
al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută
de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate
aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită în stare
de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Recidiva postexecutorie-Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau

considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale
ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate-art. 43 alin. 5
c.p.
În cazul în care starea de recidivă este descoperită după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare pentru noua infracțiune, se vor aplica regulile privitoare la pedepsirea recidivei
postcondamnatorii sau post executorii-art. 43 alin. 6 c.p.
Recidiva persoanei juridice-art. 146 alin. 2 c.p.-limitele speciale ale pedepsei

prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate fără a putea depăși
maximul general al amenzii. Amenda/partea de amendă neexecutată se adaugă la amenda
stabilită pentru noua infracțiune.
Pedepsirea pluralității intermediare-art. 44 alin. 2 c.p.- pedeapsa pentru noua

infracțiune și cea anterioară se contopesc după regulile concursului de infracțiuni.
Pedepsirea infracțiunii continuate-art. 36 alin. 1 c.p.-se sancționează cu pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3
ani la închisoare ori cu o treime la amendă.
Pedepsirea infracțiunii complexe-art. 36 alin. 2 c.p.-se sancționează cu pedeapsa

prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
VII. Bibliografie


M. Hotca, Noul cod penal și codul penal anterior.Aspecte diferențiale și
situații tranzitorii, Ed. Hamangiu, București, 2009
Timpul necesar studiului: 1 oră
1.Care sunt principiile răspunderii penale?

2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
3.Care sunt circumstanțele atenuante?
4.Ce este starea de provocare?
5.Care sunt circumstanțele agravante?
6.Care este regimul sancționator al tentativei?
7.Care este diferența dintre circumstanțele reale și cele personale?
În prezența circumstanțelor agravante:
a. limitele de pedeapsă se vor majora cu o treime;
b. pedeapsa se poate majora până la maximul ei special;
c. nu se impune o majorare de pedeapsă;
Concursul de infracțiuni se va sancționa:
a. Prin aplicarea cumulului juridic;

b. Prin aplicarea cumulului aritmetic;
c. Prin aplicarea sistemului absorbției;
Individualizarea judiciară a executării pedepsei

1. Înţelegerea instituției renunțării la aplicarea pedepsei;
2. Înțelegerea instituției amânării aplicării pedepsei;
3. Identificarea condițiilor de acordare a suspendării executării pedepsei

sub supraveghere;
4. Diferențierea instituțiilor revocării și anulării;
7. Înțelegerea efectelor suspendării sub supraveghere;

1. Definirea noțiunii de renunțare la aplicarea pedepsei;
2. Definirea noțiunii de amânare a executării pedepsei;
3. Enunțarea condițiilor de acordare a amânării;
3. Înțelegerea efectelor suspendării executării pedepsei sub
supraveghere;
4. Enunțarea condițiilor suspendării sub supraveghere;
5. Diferențierea între revocare și anulare;
III. Cuvinte cheie:

Renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, revocare, anulare, termen
de supraveghere

1. Renunțarea la aplicarea pedepsei.
2. Amânarea aplicării pedepsei.
3. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
V. Rezumat:
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire în

concret a pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia. Criterii de individualizare:
natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în concret de instanță, circumstanțele
personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare ale acestuia. Modalități de
individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire

în concret a pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia.
Criterii de individualizare: natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în

concret de instanță, circumstanțele personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare
ale acestuia.
1.Renunțarea la aplicarea pedepsei-art. 80 c.p. =facultatea acordată instanței

de a nu aplica o pedeapsă și de a aplica o sancțiune nepenală
Condiții:-pentru infracțiune-prezintă gravitate redusă (natură, urmări produse, mijloace

folosite, mobil, scop)
-pedeapsa prevăzută de lege e închisoarea mai mică de 5 ani
-pentru infractor-nu a mai fost condamnat anterior cu excepția condamnărilor pentru

infracțiuni dezincriminate sau amnistiate, ori reabilitate, s-a împlinit termenul de reabilitate
-față de infractor nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei

în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracțiunii
-infractorul nu s-a sustras sau de urmărire penală sau judecată și nu a

încercat zădărnicirea aflării adevărului sau a identificării și tragerii la răspundere penala a
autorului sau a participanților
-persoana infractorului, conduita sa anterioară săvârșirii faptei,

eforturile depuse pentru înlăturarea/diminuarea urmărilor infracțiunii, posibilitățile sale de
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei este inoportună datorită
consecințelor pe care le-ar avea asupra acestuia.
Este facultativă, se poate dispune și pentru un concurs de infracțiuni dacă sunt

îndeplinite condițiile pentru fiecare infracțiune
Consecințe:-aplicarea unei sancțiuni administrative- avertismentul care constă în

prezentarea motivelor de renunțare și atenționarea infractorului asupra conduitei viitoare și
asupra consecințelor comiterii altor infracțiuni
Avertismentul se execută de îndată, în ședință ori după rămânerea definitivă a acesteia,

prin comunicarea copiei hotărârii
Efecte:-nu determină nicio decădere, interdicție sau incapacitate pentru infractor.
-nu produce efecte în ceea ce privește măsurile de siguranță și obligațiile civile
Anularea renunțării:-art. 82 c.p.- intervine la descoperirea unei fapte săvârșită anterior

rămânerii definitive a hotărârii, pentru o altă infracțiune pentru care s-a stabilit o pedeapsă, în
termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de renunțare, chiar după expirarea
acestui termen.
Astfel, dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a
dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această
măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a
stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se
anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la
aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de
infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Efectele revocării-se aplică dispozițiile concursului de infracțiuni, recidivei sau

pluralității intermediare
2. Amânarea aplicării pedepsei –art. 83 c.p.=facultatea recunoscută de lege

instanței de a stabili o pedeapsă fără ca aceasta să fie aplicată
Condiții:-pentru infracțiune:-pedeapsa stabilită (inclusiv concurs) e amenda/închisoarea mai

mică de 2 ani
-pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să nu

depășească 7 ani închisoare
-pentru infractor:-nu a mai fost condamnat anterior cu excepția condamnărilor pt

infracțiuni dezincriminate, amnistiate, reabilitate/termenul de reabilitare împlinit
-infractorul și-a manifestat acordul de a preta o muncă

neremunerată în folosul comunității
-nu s-a sustras de la urmărire penală, judecată, nu a zădărnicit aflarea

adevărului, identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului/participanților
-persoana infractorului, conduita sa anterioară săvârșirii faptei,

eforturile depuse pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii, posibilitățile sale de
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei nu este necesară dar se impune
supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp.
Amânarea vizează și amenda care însoțește pedeapsa închisorii.
E obligatorie prezentarea motivelor acordării amânării, atenționarea infractorului

asupra conduitei viitoare, consecințelor comiterii altor infracțiuni și nerespectării măsurilor de
supraveghere și obligațiilor pe durata termenului de supraveghere
Termenul de supraveghere-art. 84 c.p.=interval de timp în care se exercită

supravegherea infractorului. Are durată fixă de 2 ani și se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii de amânare. În acest interval trebuie respectate măsurile și obligațiile
impuse.
Măsurile de supraveghere-art. 85 c.p.=conduite obligatorii impuse pe durata

termenului de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi
întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existenţă.
Obligații-art. 85 alin. 2 c.p.:-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare

profesională;
-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi

60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate,
persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de
executare a pedepselor;
-să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul
de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
-să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a

comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanţă;
- să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
-să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei;
-să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii.
Obligațiile civile se execută integral cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea
termenului.
Supravegherea- Serviciul de probațiune- sesizează instanța dacă: intervin motive de

modificare/încetare a obligațiilor, nerespectarea măsurilor/obligațiilor stabilite, neîndeplinirea
obligațiilor civile la termen
Efectele amânării aplicării pedepsei-art. 90 c.p.=nu i se mai aplică pedeapsa, nu are

nicio interdicție, decădere, incapacitate , cu excepția măsurilor de siguranță și a obligațiilor
civile.
Drept penal. Partea generală__________________________________________
Revocarea amânării-art. 88 c.p.=nerespectarea măsurilor/obligațiilor cu rea credință,

neplata obligațiilor civile, săvârșirea unei infracțiuni intenționate descoperită în term. de
suraveghere pt care s-a pronunțat condamnarea/după expirarea acestui termen
Efectele revocării amânării:-executarea pedepsei care se va contopi cu pedeapsa

pentru noua infracțiune după regulile concursului de infracțiuni.
-dacă noua infracțiune e săvârșită din culpă=revocarea

amânării e facultativă
Anularea amânării aplicării pedepsei-art. 89 c.p.=pentru infracțiuni săvârșite până la

rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, infracțiuni descoperite pe
parcursul termenului de supraveghere sau după expirarea acestui termen.
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată

mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus
amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen,
amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de
În caz de concurs de infracţiuni, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei

rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 83. Dacă se dispune amânarea
aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei.
Efectele anulării amânării aplicării pedepsei=contopirea pedepselor după regulile

concursului de infracțiuni.
3.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-art. 91-98

c.p.=modalitate de individualizare judiciară a executării unei pedepse ce constă în
neexecutarea efectivă a pedepsei aplicate și supravegherea infractorului pe o perioadă de timp,

cu impunerea unor obligații și măsuri.
Condiții:-pentru infracțiune=pedeapsa aplicată, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, să

fie de cel mult 3 ani
-pentru infractor=nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an,
cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare;
-infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de

eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este
suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni,
însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Amenda care însoțește închisoarea se va executa în caz de suspendare a executării

închisorii.
Nu se poate dispune suspendarea:-dacă pedeapsa aplicată este numai amenda;
- aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar

ulterior amânarea a fost revocată;
- infractorul s-a sustras de la urmărire penală

ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la
răspundere penală a autorului sau a participanţilor
Obligatorii:-motivele de suspendare, atenționarea condamnatului
Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum şi a

celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei şi atenţionarea condamnatului asupra
conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau
nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe

durata termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere-art. 92 c.p.-între 2 și 4 ani fără a putea fi mai mic decât

durata pedepsei aplicate, și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Măsuri de supraveghere-art. 93 alin. 1 c.p.-sunt toate obligatorii:
-să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existenţă
Obligații-art. 93 alin. 2 c.p.-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare

profesională;
-să frecventeze unul sau mai multe programe de

reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu
instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau

îngrijire medicală;
-să nu părăsească teritoriul României, fără acordul

instanţei.
Nu se cere impunerea lor cumulativă, instanța stabilește obligațiile.
Art.93 alin. 3 c.p. Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o

muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în
c Drept penal. Partea generală
condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu
poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a
pedepselor.
Această obligație de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o

perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în
care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, este obligatorie a fi
impusă.Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Serviciul de
probațiune identifică instituțiile din comunitate unde se poate efectua munca.
Obligațiile civile se execută cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de
supraveghere.
Supravegherea condamnatului-art. 94 c.p.=Serviciul de probațiune care sesizează

instanța în caz de necesitate a modificării obligațiilor, încetării unora dintre acestea,
nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor, a obligațiilor civile.
Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se
comunică serviciului de probaţiune.
Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) şi lit. b), alin.
(3) şi alin. (5) se face de serviciul de probaţiune. Verificarea modului de îndeplinire a
obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. c) şi lit. d) se face de organele abilitate, care vor
sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice încălcare a acestora.
Serviciul de probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea
obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) şi lit. b), precum şi alin. (3) într-un termen cât
mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze
instanţa, dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie
încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile
stabilite, obligaţiile care îi revin;
c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai
târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Efectele suspendării:-art.98 c.p.=pedeapsa se consideră executată
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere-art. 96 c.p.:
-nerespectarea măsurilor/obligațiilor cu rea credință, neplata obligațiilor civile, săvârșirea unei

infracțiuni intenționate descoperită până la împlinirea termenulul de supraveghere sau după
expirarea lui, și pt care s-a pronunțat condamnarea la ped închisorii.
Efectele revocării suspendării:-executarea pedepsei care se va contopi cu pedeapsa

pentru noua infracțiune după regulile recidivei/pluralității intermediare.
În cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la

expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor
de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
Dacă noua infracțiune e săvârșită din culpă=revocarea suspendării e facultativă
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere-art.97 c.p.=pentru

infracțiuni săvârșite până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea,
infracțiuni descoperite pe parcursul termenului de supraveghere sau după expirarea acestui
termen, și pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii.
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată

mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus
suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen,
suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de
În caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa poate dispune
suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.
91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de
supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care

s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Efectele anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere=contopirea

pedepselor după regulile recidivei sau pluralității intermediare
Anularea=remediu în raport de un eveniment anterior hotărârii de condamnare,

necunoscut de instanță
Revocarea intervine cu titlul de sancțiune
VII. Bibliografie

C.Sima, Renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării
pedepsei, instituții juridice noi, Dreptul nr. 8/2011

1.Ce sunt renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere?
2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a executării pedepsei?
3.Care sunt condițiile renunțării la aplicarea pedepsei?
4.Care sunt condițiile amânării aplicării pedepsei?
5.Care sunt condițiile suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei?
6.Care este diferența între revocare și anulare?
Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

dacă:
a. pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani;
b. pedeapsa aplicată este amenda;
c. pedeapsa aplicată este de 4 ani;

Se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:
a. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 7 ani;

b. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 5 ani;
c. Pedeapsa prevăzută de lege este amenda;
Răspunderea penală a minorilor
1. Identificarea condițiilor în care intervine răspunderea penală a
minorilor;
2. Înțelegerea condițiilor măsurilor educative;
3. Înțelegerea obligațiilor impuse fiecărei măsuri educative;
4. Diferențierea măsurilor privative de libertate de cele neprivative de
libertate;
7. Înțelegerea instituției măsurilor de siguranță;

3. Enumerarea condițiilor răspunderii penale a minorilor;
4. Explicarea condițiilor fiecărei măsuri educative;

3. Enumerarea obligațiior fiecărei măsuri educative;
3. Explicarea instituției internării într-un centru de reeducare;
4. Explicarea condițiilor internării într-un centru de detenție;
5. Diferențierea măsurilor de siguranță față de celelalte sancțiuni
penale;
6. Explicarea condițiilor internării medicale;
7. Explicarea instituției confiscării speciale;
8. Explicarea condițiilor confiscării extinse;
III. Cuvinte cheie:

Măsuri educative, stagiul de formare civică, asistare zilnică,
consemnare la sfârșit de săptămână, supreveghere, măsură de siguranță,
confiscare specială, confiscare extinsă, degradare militară

1. Răspunderea penală a minorilor. Condiții. Efecte.
2. Stagiul de formare civică.
3. Supravegherea.
4. Consemnarea la sfârșit de săptămână.
5. Asistarea zilnică.
6. Internarea într-un centru educativ.
7. Internarea într-un centru de detenție.
8. Măsurile de siguranță. Internarea medicală. Obligarea la tratament
medical. Interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării unei
profesii.Confiscarea specială. Confiscarea extinsă.
V. Rezumat:
Actualul cod penal renunță la sistemul pedepselor aplicabile minorilor care

săvârșesc infracțiuni și adoptă un sistem de sancțiuni de drept penal care constă într-o serie de
măsuri educative menite să contribuie la reeducarea acestora. Măsuriel educative sunt
neprivative de libertate (stagule de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de
săptămână, asistarea zilnică) și privative de libertate (inernarea într-un centru educative,
internarea într-un centru de detenție). Măsurile de siguranță sunt luate pentru înlăturarea unei
stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Acestea sunt:
obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau
exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă.
Condițiile răspunderii penale a minorilor
C.P. actual renunță la sistemul pedepselor aplicabile minorilor care săvârșesc infracțiuni și
adoptă un sistem de sancțiuni de drept penal care constă într-o serie de măsuri educative
menite să contribuie la reeducarea acestora.
Condiții: art. 113 c.p.- vârsta: 16 ani împliniți
-discernământul – pentru minorii cu vârsta între 14 și 16 ani. Se constată

pe bază de expertiză medico-legală.
Minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal.

Consecințele răspunderii penale
Art. 114 alin. 1 c.p.- regulă: față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta
cuprinsa între 14 si 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Art. 114 alin. 2 c.p.-excepția: față de minorul cu vârsta între 14 și 18 ani se ia o măsură
privativă de libertate dacă:
a) daca a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care
este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea
de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.
Masurile educative pot fi: neprivative de libertate sau privative de libertate.
1.Măsurile educative neprivative de libertate sunt:

a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârşit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detenţie.
Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face, în condiţiile
art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.
Individualizarea judiciară a măsurii educative:-după criteriile prev. de art. 74 c.p.
-cu respectarea condițiilor art. 114 c.p.
Referatul de evaluare-art. 116 c.p.- în vederea efectuării evaluării minorului, potrivit

criteriilor prevăzute în art. 74, instanţa va solicita serviciului de probaţiune întocmirea unui
referat care va cuprinde şi propuneri motivate referitoare la natura şi durata programelor de
reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum şi la alte obligaţii ce pot fi
impuse acestuia de către instanţă.
Referatul de evaluare privind respectarea condiţiilor de executare a măsurii educative

sau a obligaţiilor impuse se întocmeşte de către serviciul de probaţiune în toate cazurile în
care instanţa dispune asupra măsurii educative ori asupra modificării sau încetării executării
obligaţiilor impuse, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 126, când acesta va fi întocmit de
către centrul educativ ori de detenţie.
Acesta este un înscris întocmit de Serviciul de Probațiune care va cuprinde si
propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare socială pe
care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia
de către instanță.
În baza acestui referat instanța de judecată dispune asupra măsurii educative ori
asupra modificării sau încetării executării obligațiilor impuse.
1.STAGIUL DE FORMARE CIVICĂ
Art. 117= Măsura educativă care constă in obligația minorului de a participa la un program cu
o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa înțeleagă consecințele legale si sociale la care se
expune in cazul săvârșirii de infracțiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul său viitor.
Organizarea, asigurarea participării si supravegherea minorului, pe durata cursului de
formare civică, se face sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul
școlar sau profesional al minorului.
Scopul măsurii-conștientizarea consecințelor faptelor penale și responsabilizarea

comportamentului viitor.
2. SUPRAVEGHEREA
Art. 118 c.p.-constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic,
pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a
asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării
unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de
îndreptare a acestuia. Scopul măsurii-participarea la cursuri și evitarea anturajului infracțional
3.CONSEMNAREA LA SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ
Art. 119 c.p. –constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi
duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această
perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi
impuse de instanţă.
Supravegherea acestei măsuri se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.
E o măsură restrictivă parțial de libertate.
4. ASISTAREA ZILNICĂ
Art. 120 c.p.-constă obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de

probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi
interdicţiile impuse minorului.
Se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea

serviciului de probaţiune.
Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanţa poate impune

minorului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
• a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
• b) să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită

de instanţă;
• c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la

alte adunări publice, stabilite de instanţă;
• d) să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia,

cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
• e) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
• f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
Impunerea obligațiilor este facultativă. Nu pot fi impune toate obligațiile, instanța va alege
în funcție de infracțiunea săvârșită, persoana minorului. Supravegherea respectării lor se face
de către Serviciul de Probațiune.
MĂSURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU EDUCATIV
Art. 124 c.p.- constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în

recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională
potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială.
Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani.
Dacă minorul dă dovezi de însușire a cunoștințelor și reintegrare socială, instanța poate

dispune, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata

internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Odată cu înlocuirea sau liberarea instanţa impune respectarea uneia sau mai multora
dintre obligaţiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării

zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada internării- se poate prelungi durata

acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau se poate înlocui cu măsura internării
într-un centru de detenţie.
În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii
internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi
dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării iniţiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b) internarea într-un centru de detenţie.
2. INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU DE DETENȚIE
ART. 125 C.P.-constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în

recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de
reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit
aptitudinilor sale.
-se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
Dacă minorul dă dovezi de îndreptare și își însușește cunoștințele, după executarea a

cel puţin jumătate din durata internării:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata

internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Instanţa poate impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute
în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării

zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada internării=prelungirea măsurii fără a

depăși maximul prevăzut de lege.
Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii
internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii
şi dispune:
• a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;
• b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3).
Concursul de infracțiuni –pt. infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia

o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de
criteriile prevăzute în art. 74.
Dacă sunt săvârșite două infracţiuni, una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru
infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea
săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b)dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea
=închisoarea, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii
educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după
majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită după majorat este detenţiunea pe viaţă,
se execută numai această pedeapsă;
d) Dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda=măsura
educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de
lege pentru aceasta
În cazul săvârşirii după majorat a două sau mai multor infracţiuni concurente, care
sunt concurente și cu o infracțiune săvârșită în timpul minorității, se aplică mai întâi regulile
referitoare la concursul de infracţiuni, după care se face aplicarea dispoziţiilor de mai sus.
Pedeapsa stabilită astfel nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al
suspendării executării sub supraveghere
Dispozițiile privitoare la minoritate – se aplică și majorilor care, la data săvârșirii

infracțiunii avea vârsta între 14 și 18 ani.
Dacă la pronunțarea hotărârii prin care se aplică o măsură educativă minorul a împlinit
18 ani- se poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.
MĂSURILE DE SIGURANȚĂ Scop:-art.107 alin. 1 c.p.- înlăturarea unei

stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
-se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
-se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Categorii:măsurile de siguranţă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
1. Obligarea la tratament medical-art. 209 c.p. –se ia față de făptuitorul care,

din cauza unei boli, a consumului cronic de alcool, de substanțe, substanţe psihoactive,
prezintă pericol pentru societate, el putând fi obligat să urmeze un tratament medical până la
însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Dacă nu urmează tratamentul =internarea medicală.
Dacă e condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în

timpul executării pedepsei
2. Internarea medicală-art. 110 c.p. Când făptuitorul este bolnav psihic,

consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi
prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de
specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea
de pericol.
Această măsură se ia dacă făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de

substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru
societate, poate fi internat într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până
la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Se ia pe perioadă nedeterminată și durează până la însănătoșire.

3. Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii-art.111

c.p. se ia atunci când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii/altor cauze
care îl fac inapt pentru ocuparea .
unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei
alte activităţi.
Măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se
constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât
după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
4. Confiscarea specială –art. 112 c.p. Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând
altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.(mijloace de transport).
bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
sau pentru a răsplăti pe făptuitor. (bani).
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.(bunuri furate,
bani obținuți din vânzare).
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală (arme, muniții, materiale
radioactive).
Confiscarea = măsură personală
5. Confiscarea extinsă-se dispune pt persoana care este condamnată pentru

comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un
folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracţiuni privind frontiera de stat a României;
infracţiunea de spălare a banilor;
e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului
g)constituirea unui grup infracţional organizat;
h) infracţiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind

operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi
al exportului, precum şi al introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri;
l) infracţiuni privind jocurile de noroc;

m)infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva

intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal;
p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;
q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.
Condiții:-valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5

ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii
actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod
licit;
- instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de

natura celor prevăzute la alin.1.
VII. Bibliografie

L.Lupu, Unele considerații privind aplicarea în timp a legii penale în
cazul minorilor, determinate de intrarea în vigoare a noului cod penal, CDP nr.
1/2012
1.Care sunt condițiile răspunderii penale a minorilor?

2.Care sunt măsurile educative neprivative de libertate?
3.Care sunt condițiile fiecărei măsuri educative?
4.Care sunt condițiile aplicării unei măsuri educative privative de
libertate?
5.Ce sunt măsurile de siguranță?
6.Care este diferența între confiscarea specială și cea extinsă?
Măsurile de siguranţă:
a. au un caracter represiv;
b. se iau indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă;
c. sunt sancţiuni cu caracter administrativ;

Internarea medicală :
a. se dispune pe o perioadă nedeterminată;
b. se poate dispune până la însănătoşire;
c. nu poate fi aplicată alături de măsura obligării la tratament medical;
Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură sau modifică
executarea pedepsei. Cauzele care înlătură consecințele condamnării.
1. Înțelegerea noțiunii de cauze care înlătură răspunderea penală;
2. Înțelegerea instituției amnistiei;
3. Înțelegerea condițiilor prescripției răspunderii penale;
4. Înțelegerea efectelor lipsei plângerii prealabile și ale retragerii
plângerii;
7. Înțelegerea instituției grațierii;

8. Înțelegerea noțiunii de reabilitare.

1.Enumerarea cauzelor care înlătură răspunderea penală;
2.Diferențierea cauzeor care înlătură răspunderea penală, de cele care
înlătură executarea pedespei si a celor care înlătură efectele
condamnării;
3. Explicarea amnistiei;
4. Explicarea condițiilor prescripției răspunderii penale;
5. Explicarea condițiilor acordării grațierii;
6. Explicarea reabilitării;
III. Cuvinte cheie:

Amnistie, grațiere, prescripție, plângere prealabilă, reabilitate

9. Cauzele care înlătură răspunderea penală.
10. Amnistia.
11. Prescripția răspunderii penale.
12. Lipsa plângerii prealabile.
13. Retragerea plângerii prealabile.
14. Împăcarea părților.
15. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei.Grațierea.
16. Prescripția executarea pedespei.
17. Reabilitarea.
V. Rezumat:
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt cause generale care înlătură
posibilitatea aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței victimei
sau trecerii unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau judecată.
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa
plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților. Cauzele care înlătură
sau modifică executarea pedepsei sunt: grațierea, prescripția executării pedepsei. Cauzele care
înlătură consecințele condamnării-reabilitarea.
Cauzele care înlătură răspunderea penală-sunt cauze generale care

înlătură posibilitatea aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței
victimei sau trecerii unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau
judecată.
-sunt posterioare săvârșirii infracțiunii

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa
plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.
Nu se confundă cu cauzele speciale =cauza de nepdepsire/impunitate (desistarea, împiedicarea
producerii rezultatului, denunțarea mitei, retragerea mărturiei mincinoase).
1. AMNISTIA(amnesia=uitare)-art. 152 c.p.=act de clemență al autorității

legislative, luat prin lege, prin care se înlătură răspunderea penală pentru infracțiuni săvârșite
până la data apariției lui.
-înlătură consecințele penale, răspunderea penală și pedeapsa
-operează in rem-asupra tutror faptelor penale la care se referă, săvârșite anterior apariției ei și
profită tuturor participanților.
Feluri:-generală-se acordă pentru orice infracțiune
-specială-privește anumite infracțiuni
-necondiționată-nu depinde de îndeplinirea unei condiții
-condiționată-impune condiții privitoare la faptă, persoana infractorului, împrejurările
faptei, meximul special al pedepsei (din momentul actului de amnistie)
-înainte de condamnarea definitivă (proprie)
-după condamnarea definitivă (improprie)
Efecte:-înainte de condamnare=înlătură răspunderea penală pentru toți participanții, procesul
penal nu va mai începe/va înceta
-după condamnare=înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei, a celorlalte
consecințe ale condamnării (ped.complementare, recidiva).
Excepții:-amenda încasată nu se restituie
-nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor părții vătămate
Are caracter obligatoriu . Dacă intervine înainte de condamnare- făptuitorul poate cere
continuarea procesului penal
2. PRESCRIPȚIA RĂSPUNDERII PENALE =cauză extinctivă de

răspundere penală întemeiată pe trecerea timpului
Nu operează:pentru infracțiunile de genocid, contra umanității, de război, de omor, omor
calificat, infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei
Termene-art. 154 c.p.-15 ani-detenția pe viață/închisoare > 20 ani
-10 ani-închisoare >10 ani dar care nu depășește 20 ani
-8 ani-închisoare >5 ani dar care nu depășește 10 ani

-5ani-închisoare >1 an dar care nu depășește 5 ani
-3 ani-închisoare <1 an sau amenda
Calculul termenelor de presripție-pedeapsa prevăzută de lege nu cea aplicată.
Termenele se socotesc de la data săvârșirii infrcțiunii. Pt cele continue-de la data încetării
acțiunii/inacțiunii.Pt continuate-de la ultima ațiune/inacțiune. Pt cele de obicei-de la ultimul
act. Pt progresive-de la data savârșirii acțiunii/inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa
corespunzătoare rezultatului definitiv produs. În caz de concurs real-curge separat pt fiecare
infracțiune din momentul comiterii ei. În caz de concurs ideal-curge pt toate infracțiunile de la
data comiterii acțiunii/inacțiunii.
Întreruperea cursului prescripției-art. 155 c.p.-intervenirea unui act de tragere la răspundere
penală. După întrerupere-curge un nou termen de prescripție
Prescripția specială-art. 155 alin. 4 c.p.-depășirea termenului de prescripție cu încă o dată.
Suspendarea cursului prescripției-pe durata existenței unei dispoziții legale, împrejurări
neprevăzute, de neînlăturat care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale/continuarea
procesului penal. La încetarea cauzei de suspendare-prescripția își reia cursul.
La minori-termenele de prescripție se reduc la jumătate.
3. LIPSA PLÂNGERII PREALABILE

Plângerea prealabilă=înștiințarea organelor judiciare despre săvârșirea unei infracțiuni,
de către partea vătămată .
Condiții:-infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a părții vătămate (lovire și alte violențe, amenințare, abuz de încredere).
-plângerea să fie făcută de partea vătămată/subiectul pasiv, în forma și condițiile
prev. de lege, în termenul legal.
Indivizibilitate activă=mai mulți subiecți pasivi-o plângere
Indivizibilitate mai mulți subiecți activi-e suficientă plângerea împotriva unuia dintre
participanți
4. RETRAGEREA PLÂNGERII PREALABILE-art.158 alin.1 c.p. =act de

voință unilateral al persoanei vătămate care revine asupra plângerii făcute.
Poate viza doar infrațiuni la care acțiunea penală se pune în mișcare la pângerea prealabilă. Se
face până la rămânerea definitivă a hotărârii. E totală și necondiționată (latura penală și latura
civilă).
5. ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR –art. 159 c.p.=act juridic bilateral ce conține

înțelegerea inervenită între partea vătămtă și infractor ce are ca efect încetarea procesului
penal și înlăturarea răspunderii penale.
E posibilă în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și dacă
legea o prevede în mod expres.
Condiții:-la infr la care legea prevede că împăcarea înătură răspunderea penală
-între partea vătămată și infractor (cei lipsiți de capacitate de exercițiu- prin
reprezentant legal)
-împăcarea=personală (între părțile care s-au înțeles să pună capăt conflictului)
-să fie totală (stinge conflictul sub aspect penal și civil) necondiționată, definitivă
-să inervină până la citirea actului de sesizare a instanței
1.GRAȚIEREA –art. 160 c.p. =măsură de clemență care constă în înlăturarea

totală sau parțială a pedepsei sau comutarea ei în alta mai ușoară.
Are caracter personal, nu se răsfrânge asupra participanților. Poate fi acordată in rem (profită
participanților). Se aplică infr consumate și celor în faza tentată.
Grațierea nu șterge condamnarea, ea va fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă.
Feluri:-colectivă-acordată de Parlament conf. Art.73 alin. 3 lit. I Constituție pt anumite

condamnări/anumite infracțiuni.
-individuală-acordată de Președintele României conf art. 94 lit. D Constituție prin
decret,la cerere/din oficiu după rămânerea definitivă a condamnării. Vizează pedepse
privative de libertate, una/mai multe pedepse, ori măsuri educative privative de libertate
-totală-înlătură pedeapsa principală în integralitate
-parțială-privește o parte de pedeapsă /restul rămas neexecutat.
Poate consta în comutarea unei pedepse mai grea cu una mai ușoară
-necondiționată-nu are condiții
-condiționată-afectată de condiții-exceptează recidiviștii, condamnații pentru anumite
infracțiuni(omor, viol) poate impune un termen în care să nu săvârșească alte infracțiuni.
Efecte:-înlătură pedeapsa principală (în întregime/parțial).
-nu are efecte asupra pedepselor complementare și accesorii și nici asupra măsurilor
de siguranță ori asupra drepturilor persoanei vătămate.
-nu are efect asupra măsurilor educative neprivative de libertate
Pt infracțiuni continue/continuate-operează dacă acțiunea a fost terminată la apariția actului de
grațiere.
2.PRESCRIPȚIA EXECUTĂRII PEDESPEI-art. 161 c.p. =înlăturarea

executării pedepsei dacă a trecut un timp de la data condamnării definitive iar infractorul s-a
sustras.
Efecte.-înlătură doar executarea pedepsei principale
-nu are efect asupra pedepselor complementare, măsurilor de siguranță
-nu se prescriu pedepsele pt infracțiuni de genocid, contra umanității, de război,
omor, omor calificat și cele intenționate care au avut ca urmare moartea victimei.
Termene:art. 162 c.p.-20 ani pt pedeapsa detențiunii pe viață/închisoarea > 15 ani
-5 ani plus pedeapsa ce urmează a fi executată dar nu mai
mult de 15 ani pentru celelalte ped cu închisoarea
-3 ani pt pedeapsa amezii

Concurs, recidivă postcondamnatorie, puralitate intermediară-prescripția se stabilește în raport
de pedeapsa rezultantă
Întreruperea cursului prescripției-art. 163 c.p.-prin începerea executării pedepsei/săvârșirea
unei noi infracțiuni, sustragerea de la executare după începerea pedepsei, înlocuirea amenzii
cu prestarea unei munci ăn folosul comunității. Determină curgerea unui nou cur al
prescripției.
Suspendarea cursului prescripției-art. 164 c.p.-în condițiile codului de procedură penală.
Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Măsurile educative neprivative de libertate-se prescriu în 2 ani de la rămânerea definitivă a
hotărârii.
Măsurile educative privative de libertate-se prescriu într-un termen egal cu durata măurii
luate, dar nu mai puțin de 2 ani. La înlocuirea măsurii-exectarea se prescrie în raport cu
măsura mai grea, de la data înlocuirii definitive.
REABILITAREA-încetează toate decăderile, interdicțiile și incapacitățile care

rezultă din condamnare. Ea înlătură antecedența penală dar nu are efect asupra despăgubirilor
civile, cheltuielilor de judecată, măsurilor de siguranță și nu atrage obligația de reintegrare în
funcția avută anterior condamnării.
Feluri:-de drept
-judecătorească
1. Reabilitarea de drept-art. 165 c.p.=operează în temeiul legii, fără a fi cerută sau

constatată de instanță.
Condiții:-condamnarea=amendă/închisoare mai mică de de 2 ani/închisoarea a cărei executare
a fost suspendată sub supraveghere
-în 3 ani de la executarea pedepsei, prescrierea ei, de la grațiere nu a mai comis o

altă infracțiune.
2. Reabilitarea judecătorească-art. 166 c.p. – se dispune de către instanță dacă sunt

îndeplinite condițiile legale.
Termene:-art. 166 c.p.-4 ani pt condamnări la pedeapsa închisorii între 2-5 ani
-5 ani pentru condamnări la ped închisorii între 5-10 ani
-7 ani pt condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, sau
detențiunea pe viață comutată/înlocuită cu închisoarea
-10 ani pt detențiunea pe viață considerată executată ca urmare a
grațierii, împlinirii termenului de prescripție sau a liberării condiționate.
Termenele-se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale/de la data
când aceasta s-a prescris.
Amendă-termenul curge de la data achitării amenzii/stingerea executării
Suspendare sub supraveghere-termenul curge de la data împlinirii termenului de
supraveghere.
Condiții:-nu a săvârșit o altă infracțiune în termenul prev. de art. 166 c.p.
-a achitat integral cheltuielile de judecată, a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, cu excepția cazului în care s-a aflat în imposibilitate ori partea
civilă a renunțat la despăgubiri.
În cazul respingerii cererii- o nouă cerere se poate face după 1 an de la rămânerea definitivă a
hotărârii de respingere.
Anularea reabilitării-art. 171 c.p. –dacă se descoperă că cel reabilitat mai săvârșise o
infracțiune care ar fi dus la respingerea cererii.
VII. Bibliografie


1.Care sunt cauzele care înlătură răspunderea penală?

2.Care sunt cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei?
3.Care sunt cauzele care înlătură efectele condamnării?
4.Care sunt condițiile grațierii?
5.Ce este prescripția răspunderii penale?
6.Care sunt diferențele între reabilitarea de drept și cea judecătorească?
Sunt cauze care înlătură răspunderea penală:
a. prescripţia răspunderii penale şi prescripţia executării pedepsei
b. amnistia şi graţierea
c. împăcarea şi retragerea plângerii prealabile
1.Graţierea individuală se poate acorda:
a. în timpul urmăririi penale;
b. în timpul judecăţii;
c. după rămânerea definitivă a condamnării;
2. Reabilitarea se dispune de către:
a. Parlament
b. Președintele României
c. Instanţa de judecată
RĂSPUNSURILE LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

NOTA BENE: grilele pot avea o variantă corectă sau două variante
corecte
UNITATEA DE STUDIU NR. 1

Test de autoevaluare
1. a
Test de evaluare
1.c

1. b şi c
Test de evaluare
1.b

1. a
Test de evaluare
1. a

1. a
Test de evaluare
1. a
2. b

1. b
Test de evaluare
1. a

1. a şi b
Test de evaluare
1. c

1. b
Test de evaluare
1. a şi b

1. c
Test de evaluare
1. c
2. c
Bibliografie
Constituția României
Codul penal
Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea nr. 30/1994
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Partea generală, ediția a
II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic, București, 2016
C.Butiuc, Manual de drept penal. Partea generală, ed. a 2- a revăzută, Editura
Universității Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2014
F. Streteanu, D.Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic, București,
2014
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș, M.Dobrinoiu,
Noul cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic,
București, 2014
M. Hotca, Noul cod penal și codul penal anterior.Aspecte diferențiale și situații
tranzitorii, Ed. Hamangiu, București, 2009
M.I.Grecu, Concursul de infracțiuni. Natura juridică, RDP nr. 2/2006
Gh.Ivan, Criteriul distincției între actele de coautorat și cele de complicitate, Dreptul
nr. 1/2000
C.Sima, Renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, instituții
juridice noi, Dreptul nr. 8/2011
L.Lupu, Unele considerații privind aplicarea în timp a legii penale în cazul minorilor,
determinate de intrarea în vigoare a noului cod penal, CDP nr. 1/2012

Curs ID II PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ID II PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ II

Lector. univ. dr. Daniela Czika

Ghid de utilizare a manualului

Unitatea de studiu 1.Unitatea de infracțiune.

Unitatea de studiu 2.Pluralitatea de infracțiuni.

Unitatea de studiu 3.Pluralitatea de infractori.

Unitatea de studiu 4. Sancțiunile penale.

Unitatea de studiu 5. Răspunderea penală.

Unitatea de studiu 6. Individualizarea judiciară a executării pedepsei.

Unitatea de studiu 7. Răspunderea penală a minorilor.

Răspunsuri corecte la testele grilă de autoevaluare

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Prezentul suport de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Drept penal -

2.Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire

Utilizarea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire. Reguli de

a) Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar

b) Fiecare temă de studiu conţine şi un test de evaluare şi temă pentru acasă pe

c) Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de

d) Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:

- se citesc obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – identificabile şi cu

ajutorul următoarei pictograme:

- se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie) – identificabili şi cu ajutorul

- se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat – identificabil identificabil

şi cu ajutorul următoarei pictograme:

-se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al temei de studiu – identificabile şi cu

ajutorul următoarelor pictograme: sau

- se parcurge bibliografia recomandată – identificabilă şi cu ajutorul următoarei

- se răspunde la întrebările recapitulative - identificabile şi cu ajutorul următoarei

-prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul manualului – identificabil şi

cu ajutorul următoarei pictograme:

caz) - identificabil şi cu ajutorul următoarelor pictograme: sau

Obervaţie: este recomandabil ca înaintea testelor de autoevaluare să se facă o pauză de 30

e) Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de o temă pe zi pentru a nu se

Tema pentru acasă (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

3. Prezentarea suportului de curs şi a disciplinei

Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” reprezintă o sinteză a cursului

3.1.Obiectul suportului de curs „Drept penal. Partea generală”

4.Descrierea structurii suportului de curs:

I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

II. Competenţe specifice dobândite de studenţi:

III. Cuvinte cheie:

IV. Structura unităţii de studiu:

1. Unitatea de infracţiune. Forme.

Unitatea de infracţiune există atunci când activitatea desfășurată de

VI. Conţinutul unităţii de studiu 1

există atunci când activitatea desfășurată de făptuitor realizează

-poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o

1. INFRACȚIUNEA SIMPLĂ-se prezintă, sub aspectul laturii obiective, într-

2.INFRACȚIUNEA CONTINUĂ=formă a unității naturale caracterizată

-infr. continue succesive=prezintă întreruperi ce țin de natura infracțiunii, sunt

3.INFRACȚIUNEA DEVIATĂ=formă a unității naturale de

În oricare dintre aceste modalități se săvârșește o infracțiune unică, fiind o singură

Unitatea legală de infracţiune este o formă a unității infracționale determinată

1. INFRACȚIUNEA CONTINUATĂ=formă a unității legale de infracțiune

Presupune existența unei unități multiple-unitate personală(același subiect activ)

-unitate psihică (aceeași rezoluție

-se consumă după cea de a doua acțiune și se epuizează

Importanță:-termenul de prescripție curge de la data ultimei acțiuni

2. Infracțiunea complexă=infracțiunea în conținutul căreia intră,ca

Forme:infracțiune complexă simplă-include în conținutul ei ca element constitutiv o

Latura obiectivă:-acțiunea infracțională ce presupune o singura acțiune sau mai multe

Urmarea-multiplă- atâtea urmări câte acțiuni au fost în compunerea ei