I. DEFINIRE. ISTORIC.

OBIECTIVE
Spațiu de cooperare economică Asia-Pacific, sau APEC, este primul forum pentru facilitarea
creşterii economice, cooperare, comerţ şi investiţii în regiunea Asia-Pacific.
APEC este singura grupare inter guvernamentale din lume care operează pe baza unor
angajamente fără caracter obligatoriu, dialogul deschis şi respect egal pentru punctele de vedere ale
tuturor participanţilor. Spre deosebire de OMC sau alte organisme comerciale multilaterale, APEC
nu are obligaţii în tratat impuse participanţilor. Deciziile luate în cadrul APEC sunt atinse prin
consens şi angajamentele sunt asumate pe bază de voluntariat.
APEC are 21 de membrii care mai sunt recunoscuți și ca ”Economii Membre”, acestia
reprezentând aproximativ 40% din membrii populatiei, 54% din produsul intern brut mondial și 44%
din tranzactiile mondiale.
Cele 21 de Economii Membre sunt: Australia; Brunei Darussalam; Canada; Chile; People's
Republic of China; Hong Kong, China; Indonesia; Japan; Republic of Korea; Malaysia; Mexico;
New Zealand; Papua New Guinea; Peru; The Republic of the Philippines; The Russian Federation;
Singapore; Chinese Taipei; Thailand; United States of America; Viet Nam.
Ideea de APEC a fost în primul rând public abordată de către fostul prim-ministru al
Australiei, domnul Bob Hawke, in timpul unui discurs în Seul, Coreea, în ianuarie 1989. Mai târziu
în acelaşi an, 12 economii Asia-Pacific s-au întâlnit la Canberra, Australia pentru a stabili APEC.
Membrii fondatori au fost: Australia, Brunei Darussalam, Canada, Indonezia, Japonia, Coreea,
Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Thailanda şi Statele Unite.
China, Hong Kong, China şi Taipeiul Chinezesc s-au alăturat în 1991. Mexic şi Papua Noua
Guinee, urmată în 1993. Chile au aderat în 1994. Şi în 1998, Peru, Rusia şi Vietnam s-au alăturat,
ţinând membru cu drepturi depline la 21.
Între 1989 şi 1992, APEC s-a întâlnit în calitate de înalt funcţionar şicu un dialog informal
la nivel ministerial. În 1993, fostul preşedinte Statele Unite ale Americii, domnul Bill Clinton, a
stabilit întâlnirea anuală APEC a Economiilor Lidere.
APEC a fost înfiinţată în 1989 pentru a spori creşterea economică şi prosperitate pentru
regiune şi pentru a întări comunitatea Asia-Pacific.
Încă de la începuturile sale, APEC a lucrat pentru a reduce tarifele şi alte bariere comerciale
în regiunea Asia-Pacific, realizând economii eficiente pe piaţa internă şi creşcând dramatic
exporturile. Cheia atingerii viziunilor APEC sunt care cele menţionate ca ”Obiectivele Bogor„ a
comerţului liber şi deschis şi a investiţiilor în Asia-Pacific până în 2010 pentru economiile

1
industrializate şi 2020 pentru economiile în curs de dezvoltare. Aceste obiective au fost adoptate de
liderii lor din 1994, la reuniunea de la Bogor, Indonezia.
Comerțul liber, deschis şi investiţiile ajută economiile să crească, creează locuri de muncă şi
oferă mai multe oportunităţi pentru comerţul şi investiţiile internaţionale. În contrast,
protecţionismul păstrează preţurile ridicate şi lipsa de eficienţă favorizează anumite industrii.
Comerţul liber şi deschis ajută la scăderea costurilor de producţie şi reduce, astfel, preţurile
bunurilor şi serviciilor - un beneficiu direct pentru toţi.
În fiecare an una din cele 21 de economii membre APEC joacă rolul de gazdă la reuniuni
APEC şi serveşte ca preşedinte APEC.Țăra gazdă APEC este responsabilă pentru prezidarea
Reuniuni anuale a iderilor Economici, reuniunile ministerelor selectate, întalnirea înalţilor
funcţionari, Consiliul de Afaceri APEC şi Studiul Centrelor de Consorții APEC. Până în anul 2009,
gazda a preluat, de asemenea, poziţia de director executiv la Secretariatul APEC. Începând cu 2010,
numirea se va face pe durată determinată (3 ani), iar condidații vor fi șările Economiilor membre.
Scopul grupării și obiectivele țărilor member sunt detaliate în Declarația Bogor, Indonesia,
15 Nov 1994.

Declaraţia Bogor - Declaraţia Liderilor Economiilor APEC.Decizii commune

1. Noi, liderii economiilor APEC, am venit împreună la Bogor, Indonezia astăzi pentru a
trasa graficul evoluţiei viitoare a cooperării noastre economice, care va spori perspectivele de
creştere economică accelerată, echilibrată şi echitabilă, nu numai în regiunea Asia-Pacific, ci şi în
întrega lume.
2. Cu un an în urmă în Blake Island - Seattle, noi Statele Unite ale Americii, am recunoscut
că economiile noastre diverse devin din ce în mai interdependente şi se îndreaptă spre o comunitate
de economii Asia-Pacific. Am emis o declaraţie viziune în care am promis:
# Să găsim soluţii de cooperare pentru provocările schimbării rapide regionale şi globale a
economiei noastre;
# să sprijinim extinderea economie mondiale şi a sistemului deschis de schimburi comerciale
multilaterale;
# să reducem în continuare bariere în calea comerţului şi a investiţiilor care să permită
mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor să curgă liber între economiile noastre;

2
 # să ne asigurăm că poporul nostru împărtăşește beneficiile creşterii economice,
îmbunătăţirea educaţiei şi formării, să legăm economiile noastre prin progresele în domeniul
telecomunicaţiilor şi transportului, şi utilizarea resurselor noastre.
3. Am stabilit viziunea noastră pentru comunitatea de economii Asia-Pacific pe baza unei
recunoaşteri a interdependenţei tot mai mare a regiunii noastre economice diverse, care cuprinde
economii dezvoltate, recent industrializate şi economii în curs de dezvoltare. Economiile
industrializate Asia-Pacific vor oferi oportunităţi economiilor în curs de dezvoltare pentru a spori şi
mai mult creşterea lor economică şi nivelul lor de dezvoltare. În acelaşi timp, economiile în curs de
dezvoltare se vor strădui să menţină rate ridicate de creştere economică, cu scopul de a atinge nivele
de prosperitate asemenea celor noi industrializate. Abordarea va fi coerentă şi cuprinzătoare,
îmbrăţişând trei piloni de creştere economică durabilă, dezvoltarea echitabilă şi stabilităte
naţională.De reducerea decalajul stadiilor de dezvoltare între economiile din Asia-Pacific vor
beneficia toţi membrii şi deasemenea se va promova realizarea progresului economic Asia-Pacific,
ca un întreg.
4. Cum ne apropiem de secolul al XXI-lea, APEC trebuie să îşi consolideze cooperarea
economică în regiunea Asia-Pacific pe baza unui parteneriat egal, responsabilitate comună, respect
reciproc, interes comun, şi beneficiu comun, cu obiectivul APEC de a conduce spre:
- consolidarea sistemului deschis de schimburi comerciale multilaterale;
- intensificarea comerţului şi liberalizarea investiţiilor în Asia-Pacific, precum şi
- intensificarea lucrării de cooperare Asia-Pacific.
5. Fundația creşterii noastre economice dictată de piaţă a determinat deschiderea sistemului
comercial multilateral, este potrivit faptul că APEC se bazează pe impulsul generat de rezultatul din
Runda Uruguay a negocierilor comerciale multilaterale şi preia conducerea în consolidarea
sistemului comercial multilateral deschis .
Suntem încântaţi să observăm contribuţia semnificativă a APEC-ului cu privire la încheierea
cu succes a Rundei Uruguay. Suntem de acord să îndeplinim pe deplin angajamentele noastre
stabilite în Uruguay şi fără întârziere şi cerem tuturor participanţiilor în cadrul Rundei Uruguay să
facă acelaşi lucru.
Pentru a consolida sistemul comercial multilateral deschis ne-am hotărît să accelerăm
punerea în aplicare a angajamentelor noastre din Runda Uruguay şi să desfăşurăm activităţi care
vizează aprofundarea şi extinderea rezultatului din Runda Uruguay. De asemenea, ne angajăm
procesului nostru continuu de comerţ unilateral şi liberalizare a investiţiilor. Ca dovadă a
angajamentului nostru de a deschide sistemul comercial multilateral suntem de acord cu o stagnare
3
în care ne vom strădui să se abţinem de la utilizarea unor măsuri care ar avea ca efect creşterea
nivelului de protecţie.
Facem un apel pentru lansarea cu succes a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).
Participarea deplină şi activă în susţinerea OMC-ului de către toate economiile APEC este cheia
capacității noastre în consolidarea sistemului comercial multilateral. Facem apel la toţi membrii non-
APEC a OMC-ului de a lucra împreună cu economiile APEC spre liberalizarea multilaterală.
6. În ceea ce priveşte obiectivul nostru de intensificare a comerţului şi a investiţiilor în Asia-
Pacific, suntem de acord să adoptăm obiectivulul pe termen lung a comerţului liber şi deschis şi a
investiţiilor în Asia-Pacific. Acest obiectiv va fi urmărit cu promptitudine prin reducerea în
continuare a barierelor în calea comerţului şi a investiţiilor şi prin promovarea liberei circulaţii a
mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor în rândul economiilor noastre. Vom atinge acest obiectiv într-o
manieră GATT-coerentă şi cred că acţiunile noastre vor fi un impuls puternic pentru liberalizarea în
continuare la nivel multilaterală la care vom rămâne pe deplin angajați.
Suntem de acord în continuare să anunţăm angajamentul nostru pentru a finaliza realizarea
obiectivului nostru de a liberaliza și deschide comerţului şi investiţiile în Asia-Pacific nu mai târziu
de anul 2020. Ritmul de punere în aplicare va ţine seama de diferitele niveluri de dezvoltare
economică între economiile APEC, cu economiile industrializate realizarea obiectivului de
liberalizare şi deschidere a comerțului și investiţiilor şi nu mai târziu de anul 2010, iar economiile în
curs de dezvoltare nu mai târziu de anul 2020.
7. Pentru a completa şi sprijini acest proces substanţial de liberalizare, ne-am hotărît să se
extindem şi să accelerăm programele de facilitare a investiţiilor și comerțului APEC. Acest lucru va
promova în continuare fluxul de bunuri, servicii şi capital între economiile APEC prin eliminarea
obstacolelor administrative şi alte impedimente ale comerţului şi a investiţiilor.
Noi subliniem importanţa de facilitare a comerţului, deoarece eforturile de liberalizare a
comerţului singure sunt insuficiente pentru a genera dezvoltarea comerţului. Eforturile facilitării
comerţului sunt importante în cazul în care atât întreprinderile cât şi consumatorii se bucură cu
adevărat de beneficiile comerciale. Beneficiile comerciale au, de asemenea, un rol pertinente pentru
continuarea obiectivului nostru de a atinge cea mai mare liberalizare în context global.
În special cerem miniştrilor noştri şi oficialilor să prezinte propuneri privind regimurile
vamale, standardele, principiile de investiţie şi barierele administrative APEC în calea accesului pe
piaţă.
8. Obiectivul nostru de intensificare a cooperării pentru dezvoltare în rândul comunităţii a
economiilor Asia-Pacific ne va permite să dezvoltăm mai eficient resursele umane şi naturale din
4
regiunea Asia-Pacific, astfel încât să atingă o creştere durabilă şi echitabilă a dezvoltării economiilor
APEC, în timp ce se reduc diferenţele economice dintre ele, şi îmbunătăţește economia şi bunăstarea
socială a poporului nostru. Aceste eforturi vor facilita, de asemenea, creşterea comerţului şi a
investiţiilor în regiunea Asia-Pacific.
Programe de cooperare în acest domeniu acoperă extins dezvoltarea resurselor umane (cum
ar fi educaţia şi formarea profesională şi îmbunătăţirea în special a managementului şi aptitudinilor
tehnice), dezvoltarea de centre de studii APEC, cooperarea în domeniul ştiinţei şi tehnologiei
(inclusiv transferul de tehnologie), măsuri care vizează promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii
și paşii pentru îmbunătăţirea infrastructurii economice, cum ar fi energie, transport, informaţii,
telecomunicaţii şi turism, cu scopul de a contribui la dezvoltarea durabilă.
Creşterea economică şi de dezvoltare regiunii Asia-Pacific, în principal a fost dictată de
piaţă, bazată pe creşterea interconexiuni între sectoarele afacerilor noastre în regiune pentru a
sprijini cooperare economică Asia-Pacific. Recunoscând rolul din sectorului de afaceri în
dezvoltarea economică, suntem de acord să integrăm sectorul de afaceri în programele noastre şi să
creăm un mecanism continuu în acest scop.
9. Cu scopul de a facilita şi accelera cooperarea noastră, suntem de acord că economiile
APEC, sunt gata să iniţieze şi să pună în aplicare un acord de cooperare în timp ce cele care nu sunt
încă gata să participe se pot alătura la o dată ulterioară.
Comerţul şi alte dispute economice între economiile APEC au implicaţii negative pentru
punerea în aplicare a măsurilor convenite de cooperare, precum şi pentru spiritul de cooperare.
Pentru a ajuta la rezolvarea acestui gen de litigii şi în evitarea repetării lor, suntem de acord să
examinăm posibilitatea unui serviciu de voluntariat consultativ de mediere a litigiilor, pentru a
suplimenta mecanismul OMC de soluţionare a litigiilor, care ar trebui să continue a fi canalul
principal pentru soluţionarea litigiilor.
10. Scopul nostru este unul ambiţioas. Dar suntem hotărâţi să demonstrăm carcterul de
conducător/coordonator al APEC-ului în stimularea comerţului şi liberalizarea investiţiilor în
continuare la nivel mondial. Scopul nostru presupune un efort pe o perioadă îndelungată de ani.
Vom începe procesul nostru de liberalizare concertată de la data de acestei declaraţii.
Ne direcționăm miniştrii noştri şi oficialii să înceapă imediat pregătirea propuneri detaliate
pentru punerea în aplicare a deciziilor noastre prezente. Propunerile vor fi prezentate în curând
liderilor economiilor APEC pentru examinare şi decizionări ulterioare. Aceste propuneri ar trebui să
abordeze, de asemenea, toate obstacolele pentru a ne atinge obiectivul nostru. Cerem miniştrilor şi

5
oficialilor să acorde o atenţie deosebită, în deliberările lor recomandărilor importante conţinute în
rapoartele Grupului persoanelor eminente şi forumul Business Pacific.
11. Ne exprimăm aprecierea noastră pentru recomandări importante şi atent conţinute în
rapoartele Grupurile persoanelor eminente şi Forum de afaceri Pacific. Rapoartele vor fi folosite ca
puncte de referinţă valoroase în formularea politicilor de cooperare în cadrul comunităţii de
economii Asia-Pacific. Suntem de acord să solicităm celor două grupuri să-şi continue activităţile
lor de a oferi liderilor economiilor APEC evaluări a progreselor APEC şi recomandări suplimentare
pentru intensificarea cooperări noastre.
Cerem, de asemenea,Grupurilor persoanelor eminente și Forumul de afaceri Pacific să
revizuiască interdependența dintre APEC şi aranjamentele existente sub-regional (AFTA,
ANZERTA şi NAFTA) şi pentru a examina opţiunile posibile pentru a preveni obstacolele dintre ele
şi să promoveze consecvență în relaţiile lor .
 Finanţarea
APEC nu este o organizaţie donatoare. În schimb, activităţile APEC sunt in principal
finanţate prin contribuţii anuale mici de catre economiile membre APEC - începând din anul 1999
acestea au totalizat 3.3 milioane dolari în fiecare an. Începând cu 2009, contribuţia membrilor creşte
cu 30% la un total de 5 milioane dolari. Aceste contribuţii sunt folosite pentru a finanţa un
Secretariat în Singapore şi diverse proiecte care sprijină obiectivele economice şi comerciale ale
APEC. Din 1997, Japonia a oferit fonduri suplimentare - între 1.6 şi 4.6 milioane $ anual - pentru
proiecte care să sprijine comerţul APEC şi liberalizarea investiţiilor şi scopurile de facilitare.
Proiecte în general :
* Se referă la priorităţile liderilor Economiilor APEC şi miniştrii APEC
* Acoperă interesul a câtorva state membre APEC
* Construirea capacităţii
* Îmbunătăţirea eficienţei economice, şi
* Încurajarea participării sectorului de afaceri, instituțiilor non-guvernamentale şi femeile.
 Aria de lucru
Cunoscut sub numele de cei ”Trei piloni„ , APEC se concentrează pe trei domenii cheie:
* Liberalizarea Comerţului şi Investiţiilor
* Facilitarea Afacerilor
* Cooperare economică şi tehnică

6
 II. IMPACTULUI ŞI AVANTAJELE REFORMEI STRUCTURALE ÎN
SECTORUL TRANSPORTURILOR, ENERGIEI ŞI TELECOMUNICAŢIILOR APEC
Liderii APEC s-au angajat la un program de lucru privind reforma structurală în august 2004,
când au aprobat un program de reforme semnificative în acest domeniu: Agenda liderilor de punerea
în aplicare a reformei structurale (LAISR).
Reforma structurală în APEC, astfel cum sunt definite de către liderii, se referă la „cadrului
instituţional, de reglementare şi politica guvernamentală (conceput), astfel că obstacolele în calea de
stimulente pe piaţă, concurenţa, de integrare economică regională şi îmbunătăţirea performanţelor
economice sunt reduse la minimum”. Scopul este de a evita „o reglementare excesivă, infrastructuri
economice legale sărace şi acorduri de guvernare (atât în sectorul public şi privat), drepturi de
proprietate neclare şi lipsa unor legi eficiente pentru a stimula concurenţa”.
Scopul acestui studiu este de a demonstra beneficiile reformei structurale şi să facă o serie de
reforme în economiile APEC. Strategii pentru succes şi pentru identificarea blocajelor să progreseze
în continuare. Se dezvoltă, de asemenea, un program complementar de lucru în APEC, pentru a
sprijini în continuare reforma.
Oficialii de la proiectele lucrate anterioare privind aceste probleme au subliniat că
provocările economiei politice trebuie să fie depăşite.Sunt unii care pierd de pe urma modificării
politicii și se opun încearcând să împiedice punerea sa în aplicare. Adesea, ele constituie din părţi
avantajate care au un monopol sau o putere pe piaţă excesivă, care pot afecta bunăstarea economică
generală. Prin urmare, evaluările beneficiilor globale şi transparenţa efectelor sunt contribuţii
importante pentru susţinerea reformei.
În acest context, acest studiu rapoartează o serie de reforme structurale în APEC şi impactul
din punct de vedere al preţului, alegerii şi calității pentru o serie de părţi interesate. Studiul se
bazează pe o serie de etape - de revizuire, studii de caz, estimarea şi modelare.
Primul pas a fost de a revizui materialele existente cu privire la bazele de reforme
structurale, pentru a identifica impactul şi beneficiile potenţiale ale agendei APEC de reforme
structurale, pentru a caracteriza diferite abordări de politică şi pentru a discuta diferite măsuri a
contribuţiei reformei structurale pentru creşterea economică.
Urmatorul pas a fost selecţia sectoarelor economiilor membre APEC pentru continuarea
studiilor, pe baza unor dovezi de reformă reală în sectoare de interes, împreună cu diversitatea
geografică şi de dezvoltare. Lucrul pe studii de caz (Caseta 1.1) a fost ghidat de chestionare cu
privire la reformele structurale care au fost dezvoltate de template-uri disponibile existente în
activitatea desfăşurată de către OCDE (OCDE 2005, Conway, Janod & Nicoletti 2005) şi Australian
7
Productivity Comisiei (Findlay & Warren 2000, Doove et al 2001).Întrebările au fost create pentru a
acoperii aria agendei reformei structurale conform regulamentului particular al politiciii competitive
și infrastructura legală specificate în Agenda Liderilor.
Box 1.1: Case studies.
• Telecommunications in Viet Nam
• Telecommunications in Chinese Taipei
• Telecommunications in PNG
• Gas in Thailand
• Gas in China
• Electricity in Russia
• Electricity in Korea
• Rail transport in Chile
• Rail transport in New Zealand
• Maritime transport in Australia
• Maritime transport in the USA
• Air transport in Korea and Northeast Asia
• Road transport in Thailand
• Logistics in Indonesia
2.1 Cadrul reformei structural
O reformă structurală efectivă are nevoie de două lucruri. Primul este un angajament de a
consolidarea bunei funcţionări a pieţelor şi pentru a lăsa concurenţa pieţei să determine rezultatele
economice, în toate circumstanțele în care concurenţa este necesar. Cel de al doilea lucru este o bună
legislație (reguli) pentru a ghida rezultatele economice atunci când concurenţa nu este eficientă.
Alegerea de norme nu va fi „negru şi alb” şi nu va implica adoptarea imediată a unor practici
defini poate ca fiind „cele mai bune practici globale”: acestea vor depinde de circumstanţele
economiilor în cauză. Nu va fi un continuum de opţiuni şi ţinta importantă se va referi la traiectoria
de evoluţia a politicii ca venituri de dezvoltare. Opţiunile vor depinde nu numai de considerente
interne, ci şi în funcție de noile idei din restul lumii, şi în contextul evenimentelor din restul lumii.
Forţele concurenţei pot exercita presiuni puternice asupra producătorilor pentru a găsi
modalitatea cea mai puţin costisitoare de a satisface nevoile clienţilor şi de a inova, cu scopul de a
deservi mai bine aceste nevoi. Producătorii individuali pot beneficia de orice reduceri de costuri care
le fac sub forma de profit mai mare, şi consumatorilor şi industriile din aval pot beneficia, de
asemenea, de concurenţa din partea altor producători care strâng profituri şi conduc la micșorarea
8
prețurilor faţă de costuri. Acest proces dinamic conduce la preţuri care reflectă costurile de
producţie, şi la costuri care sunt scăzute cât mai jos posubil. Ambele tipuri de beneficii asigură cele
mai ridicate nivele de venituri. Nu numai că reducerea costurilor și prețurilor contează ci și alegerile,
varietate și calitatea. Mulți consumatori întotdeauna caută noi opțiuni și transport mai bun.
Concurenţa ajută la maximizarea nivelului de venit, şi într-un mod administrativ eficient.
modele similare de producţie şi de consum ar putea fi realizată printr-un sistem centralizat de luare a
deciziilor. Dar cerinţele administrative pentru planificarea centrală sunt împovărătoare, precum şi
cerinţele de informare pentru a face aceasta cu succes sunt prohibitive. Prin contrast, piaţa atinge
aceste rezultate ca urmare a interacţiunii directe între mulți producători şi consumatori. Niciun
birocrat nu are nevoie să decidă care indivizii ar trebui să conducă companiile producătoare de
produse care,ce fel de produse și la ce preţ. Pentru acele economii în cazul în care capacităţile de
reglementare sunt limitate, pot exista beneficii semnificative lăsând piaţa să decidă.
Dar există cerinţe administrative sau legislative pentru competiţia de pe piaţă pentru a reuşi.
Legile de bază sunt necesare pentru a stabili limitele concurenţei (de exemplu, legea corporațiilor
este necesară pentru a permite societăţile cu răspundere limitată), limitând astfel riscurile
acţionarilor corporațiilor cu performanţa slabă. Standardele de contabilitate, cerinţele de prezentare
şi sisteme bune de guvernanţă corporativă sunt toate necesare, astfel încât deţinătorii de capitaluri
proprii şi creditorii să poată evalua performanţele economice ale companiilor într-un mod
transparent.
Legile falimentului sunt necesare pentru a limita riscurile în sensul decelerării acestora
pentru creditori din afară a căror companii au o performanțe slabe. Dar, odată ce aceste bazele
juridice sunt stabilite, deciziile de la caz la caz, nu mai sunt necesare cu privire la care producătorii
trebuie să supravieţuiască şi care ar trebui să iasă din afaceri.
Un alt beneficiu al concurenţei şi descentralizării luării deciziilor , este faptul că poate face o
economie mai flexibilă şi robustă la şocurile externe. Producătorii obișnuiau să ghiciască miscările
rivalilor(anticipeze) in fiecare zi vor fi mai bine plasați pentru a reacţiona la evoluţiile nefavorabile
pe piaţa mondială decât producătorii care nu au rivali, sau sunt obișnuiți să facă cum le cer
birocrații. În plus, producătorii cu rivali vor avea un stimulent financiar pentru a se informa mai bine
cu privire la evoluţia probabilă a pieţei globale față de rivalii lor. În schimb, birocraţii nu au motivul
profitului legal pentru a colecta astfel de informaţii. În cele din urmă, producătorii cu rivali sunt
susceptibile de a fi cel mai bine plasati pentru a răspunde la şocurile adverse, deoarece concurenţa
prin natură sa elimină pe cei cu performanțe slabe. Economiile mici, în special, trebuie să fie relativ
deschise la pieţele globale, deoarece acestea nu au varietate de resurse pentru a produce tot la
9
domiciliu. Flexibilitatea este cheia pentru a se proteja de variabilitatea pieţelor globale. Şi
concurenţa poate spori fexibilitatea.
Rivalii potenţiali sunt la fel de importanți ca şi cei reali. Chiar și un furnizor monopolist se
va găsi în imposibilitatea de a umfla costurile sau profiturile pe o bază solidă, dacă acest lucru atrage
intrarea de concurenți care pot produce la costuri mai mici sau cu o marjă de profit mai mică. Atât
timp cât este posibil pentru un concurent să intre în orice moment, cu puţine costuri ireversibile,
aceasta va disciplina comportamentul operatorului tradiţional. Deci, numărul de concurenţi real
poate fi mai important decât absenţa barierelor la intrare şi la ieşire. Contestabilitatea, sau
posibilitatea de a concura este cheia unei competiții eficiente.
În rezumat, reforma structurală efectivă înseamnă protejarea concurenţei, nu protejarea
anumitor concurenţi. Diferenţa este crucială. Beneficiile concurenţei va apărea doar în cazul în care
firmele şi lucrătorii au stimulente pentru a intra sau ieşi din anumite activităţi specifice. Intrare,
ieşire sau supravieţuirea oricărui jucător special, nu ar trebui să fie conservate prin mijloace
administrative. Există un corp tot mai mare de literatură empirică care sprijină ideea de intrare şi
ieşire a firmelor fiind un factor determinant al productivităţii în economiile în curs de dezvoltare
(Roberts & Tybout 1997).
Concurenţa străină poate juca un rol important. Poate proveni de la permiterea comerţului
transfrontalier într-un mod liber sau poate proveni din permiterea investiţiilor străine directe, astfel
ăncât furnizorii străini si-au înfiinţat o prezenţă locală permanentă. Felul din urmă a concurenţei
poate aduce beneficii suplimentare, sub forma de capital nou, tehnologii şi metode de afaceri. Dar
orice încercare de a „gestiona” procesul prin permiterea doar unui anumit număr de jucători străini,
mai degrabă decât să permită intrare și iesire liberă jucătorilor străini, este un exemplu de protejare a
anumitor concurenţi speciali, mai degrabă decât protecţia concurenţei.
Concurenţa din partea noilor intraţi pe piaţa internă este probabil chiar mai importantă decât
concurenţa străină. Un studiu recent a examinat dovezile empirice, într-un grup de economii din
Asia de Est, a importanţei relative a barierelor discriminatorii la concurenţa străină şi barierelor non-
discriminatorii pentru orice nou concurent. Rezultatele au fost uimitoare. Câştigurile regiunii după
reforma unilaterală a restricţiilor nediscriminatorii asupra concurenţei în şapte sectoare selectate au
fost aproape de șase ori mai mari decât cele din urma formării Sectorul comerțului preferențial di
Asia de Est și de trei ori față de o Rundă Doha reușită. Regiunea Asia-Pacific nu trebuie să se teamă
că declanşarea forţelor concurenţei vor inunda economiile lor cu multinaționale. Barierele critice ale
concurenței sunt adesea cele tradiţionale de protecţie împotriva noilor intraţi pe piaţa internă.

10
 Promovarea concurenţei este o ordine de zi mult mai larg decât punerea în aplicare a
dreptului concurenţei strict definite. Legislaţia anti-trust se asigură că nu apar abuzuri de putere de
monopol din partea jucătorilor din sectorul privat. Politica în domeniul concurenţei ține de
înlăturarea barierelor la intrare şi la ieşire, astfel încât poziţiile de putere de monopol să nu persiste.
Reforma structurală, prin urmare,se referă la politica în domeniul concurenţei, în sensul său
cel mai larg posibil. Agenda politică include şase elemente:
1. Eliminarea barierelor la intrarea de noi operatori pe piaţa internă, şi care să permită firmelor
existente să iasă pe piaţă într-un mod ordonat, în cazul în care piaţa dictează că acestea nu pot
supravieţui.
2. Eliminarea barierelor din calea concurenţei străine, fie că este vorba de comerţul transfrontalier
sau din investiţii străine directe, şi nu doar pentru partenerii comerciali speciali.
3. Se asigură că regulamentul minim există pentru a ghida rezultatele economice în aceste condiţii,
în cazul în care pieţele singure nu pot livra rezultate mai eficiente.
4. Asigurarea că instituţiile de drept sunt în loc pentru a revizui şi a elimina obstacolele inutile a
funcţionări pieţelor.
5. Asigurarea că instituţiile de drept sunt în vigoare pentru proiectarea, implementarea, aplicarea şi
revizuirea regulamentului de funcţionare a cel mai potrivit.
6. Dezvoltarea transparenţei proceselor instituţionale, inclusiv managementul sectorului public,
astfel încât să servească mai bine binele public.
2.2 Reforma structurală a industriei infrastructurii
O buna funcţionare şi deschidere a sectorului infrastructurii este un determinant important al
creşterii economice şi al îmbunătăţirii nivelului de trai. Infrastructura este un determinant
semnificativ şi calitativ important al costurilor de transport şi fluxurilor comerciale bilaterale (Limao
& Venables 2001). Îmbunătăţirea destinaţiei infrastructurii de către reducerea de 16% a costurilor
de transport o sumă echivalentă cu o reducere de 6500 km pe mare sau 1000 km de călătorie pe
uscat. Transparenţa în două servicii cheie infrastructurii - telecomunicaţii şi finanţe - influenţează pe
termen lung performanţele de creştere (Mattoo, Rathindran & Subramanian 2001). Economiile cu
sectoare de telecomunicaţii complet deschise şi sectoarele de servicii financiare au creascut până la
1,5 puncte procentuale mai repede decât alte economii. Infrastructura afectează rezultatele a trei
aspecte legate de sănătatea copiilor asociate proiectului de Dezvoltare ale Mileniului - rata
mortalităţii infantile, rata mortalităţii copiilor şi prevalenţa de malnutriţie (Fay et al. 2003). În afară
de factorii determinanţi tradiţionalo (venituri, active, educaţie şi intervenţii directe de sănătate),
accesul mai bun la serviciile de infrastructură de bază are un rol important în îmbunătăţirea
11
rezultatelor în sănătate. Dar industria de infrastructură include zonele în care concurenţa nu poate
duce la rezultate mai eficiente economic.
Unele tehnologii în industriile de infrastructură au caracteristici de monopol natural. Acest
lucru înseamnă că o firmă poate produce singură toată proroducția pe care piaţa o necesită mai
ieftin decât ar putea două sau mai multe firme - aşa-numitele economii de scară. Acest fapt
reprezintă următoarele dileme politice: introducerea unei competiţii, permiţând mai mult de o firmă
poate duce la lipsă de randament productiv, astfel că totalul costurilor pe unitate de serviciu nu sunt
la nivelul lor cel mai avantajos, dar în absenţa concurenţei (reale sau ameninţate),firmei îi revine un
stimulent pentru a exploata poziția sa de monopol prin restricţionarea producţiei şi ridicând preţurile
peste costurile.
Unele activităţi de infrastructură implică repercusiuni fără preţ sau externe, astfel încât
semnalele preţului de piaţă nu transmit informaţiile necesare cu privire la valoarea de activitate a
economiei în ansamblu. De exemplu, poluarea generată de activităţile de transport sau energie pot
crea externalităţi negative, deoarece poluarea este eliminată cu ajutorul unui mediu (aer), a căror
utilizare este fără preţ. De asemenea, congestionarea traficului poate crea externalităţi negative,
pentru că şoferii nu iau în considerare impactul lor asupra celorlalți șoferi. În cazul în care
repercursiunile sunt fără preţ, poate exista nevoia unei intervenţii; de exemplu, pentru a stabili forma
mecanismului de stabilire a preţurilor sau de stimulare pentru a încuraja un comportament eficient.
Dar acest lucru nu este un caz în care eficienţa este promovată prin limitarea concurenţei.
Chiar şi acolo unde concurenţa pe piaţă poate livra rezultate eficiente, guvernele pot avea
obiective politici suplimentare în afară de eficienţa economică. Ei au adesea obiective imparțiale -
fie o preocupare pentru distribuirea generală a veniturilor, sau de anumite servicii (cum ar fi cele de
telefonie, Internet), sau o preocupare pentru anumite grupuri vulnerabile. Ele pot avea, de asemenea,
temeri legate de siguranţă, diversitate sau orice alt număr de obiective. Ele pot avea, de asemenea,
îngrijorări cu privire la costurile de ajustare legate de reforma politică.
Principiul fundamental al reformei structurale este de a potrivi numărul de instrumente de
politică cu numărul de obiective economice. Numai atunci poate mai mult de un obiectiv să fie atins
în acelaşi timp. Parţial ca o consecință, o reformă structurală de succes necesită că, dacă există o
problemă politică (fie un eşec de piaţă actuală sau regulament suboptimal), primul răspuns cel mai
bun este fixarea problemei direc decât redirecţionarea unui instrument de politică mai puţin potrivit
către sfârșit.
Cu toate acestea, o reformă structurală de succes necesită, de asemenea, coerenţă politică
pentru a se asigura că:
12
• diferitele elemente sau niveluri de guvernare nu sunt obiective urmărite reciproc inconsistent;
• elementele sau nivelurile de guvernare fiecare au control la, sau acces la, politica de instrumente
care se ocupă cel mai bine de problemele economice aflate în responsabilitatea lor;
• instrumente de politică concepute pentru a satisface o problema nu elimină neintenţionat realizarea
de altor obiective; şi
• fiecare domeniu de politică are strategii adecvate de aplicare.
Aceste principii şi cerinţe sunt specifice sectorului infrastructurii şi a serviciilor pe care acest
sector le oferă. Acestea sunt, de asemenea, în concordanţă cu principiile de bună administrare din
sectorul public, inclusiv:
• statul de drept;
• transparenţă,
• responsabilitate - supraveghere şi control;
• management al performantei;
• etica în sectorul public şi probitate - valorile şi cultura; şi
• capacitate de reacție la părţile interesate.
CONCLUZII
Reforma structurală efectivă este adoptată cu un scop şi pentru a atinge un rezultat dorit. O
cheie de a progresa este mai întâi să fie clari cu privire la scopul şi rezultatele solicitate. Un alt
domeniu de cooperare este proiectarea si implementarea de sisteme de raportare şi modalităţi de
supraveghere pentru progresul reformei. Impactul reformei şi a efectelor sale la nivelul întregii
economii sunt demne de atenţia cuvenită.
Un program de reformă concentrat asupra reformelor structurale, va crea noi surse de
creştere. Noua creştere va fi determinată de productivitate. Reforma la frontieră rămâne
semnificativă pentru eficienţa şi creşterea economiilor membre, dar munca empirică demonstrează
aici semnificaţia efectelor productivității chiar şi un set modest de „paşii următori”, toate în primul
rând s-au concentrat pe introducerea de concurenţă. Nouă creştere, economii mai dinamice şi un
APEC mai puternic ar fi rezultatul.

13