Contents

No table of contents entries found.

• De la jumatatea saptamanii a 3-a, din epiblast.

• Migreaza spre linia primitiva:
- Celulele partii superioare – primele
- Celulele cardiace inferioare – secvential
• Ajung rostral de membrana buco-faringiana, in mezodermul splanhnic al placii laterale
• Se transforma in mioblasti (stimulate de endodermul faringian)
• Apar insule sanguine care se unesc ïn potcoava” – campul cardiogen
• Pericardul – din portiunea suprajacenta
• Alte celule formeaza insule laterale – aortele dorsale
• Formare - inițial în mesoderm splanchnic de regiune placă prechordal - regiune cardiogen
• creșterea și plierea embrionului mișcă inima ventral și în jos în poziție anatomică
• Zilele 22-23, inima începe să bată la om
• tubul cardiac se conectează la vasele de sange formate în mesodermul splanchnic și
extraembrionic
• In saptamana a 5-a incepe septarea atrială și ventriculară
• Săptămâna 2-3 perechi de tuburi cu pereți subțiri
• Săptămâna 3 – se asociaa vasele de inima: trunchi arterial de evacuare, contractarea inima
• Săptămâna 4 – tub cardiac in forma de S
• Continua septarea, rămânand deschisă foramen ovale
• Săptămâna 37-38 - la nastere, diferenta de presiune închide foramen ovale lăsând fosa
ovală
• Tesutul nervos acopera aria cardiogena
• Plierea ventrala a embrionului determina coborarea cordului la nivel cervical si, mai apoi
toracic
• Plierea laterala – conduce la fuziunea partilor laterale ale ariei cardiogene
• Tubul cardiac se prelungeste carnio-caudal
• Rezultat – tub endocardic acoperit de mioblasti
• Se realizeaza conexiunea craniala cu I aorta dorsala
• Caudal, tubul este conectat cu venele primitive
• Epicardul da nastere arterelor coronare
 Formarea ansei cardiace
- Tubul cardiac cefalic se alungeste cranio-caudal si spre dreapta
- Partea caudala se deplaseaza inferior si spre stanga
- Ambele se arcuiesc – ansa cardiaca (ziua 28)
- Partea superioara (atriala) urmeaza a fi incorporata in pericard – atriul primitiv
- Jonctiunea atrio-ventriculara = canal
• Epicardul da nastere arterelor coronare
 Formarea ansei cardiace
- Tubul cardiac cefalic se alungeste cranio-caudal si spre dreapta
- Partea caudala se deplaseaza inferior si spre stanga
- Ambele se arcuiesc – ansa cardiaca (ziua 28)
- Partea superioara (atriala) urmeaza a fi incorporata in pericard – atriul primitiv
- Jonctiunea atrio-ventriculara = canal
 Segmentele ansei:
1. Bulbul – din 1/3 proximal se formeaza componenta trabeculara a ventriculului drept
2. Conul (1/3 mijlocie a bulbului) – tracturile eferente ventriculare
3. Trunchiul arterial (1/3 distala a bulbului) – segmentele initiale ale aortei si trunchiului
pulmonarei
4. Jonctiunea bulbo-ventriculara = sant bulbo-ventricular
5. Portiunea ventriculara
• Apar trabecule primitive
• De la sfarsitul saptamanii a 4-a, primeste sange venos prin coarnele sinusale
• Afluenti initiali:
1. V. Viteline (omfalo-mezenterica)
2. V. Ombilicala
3. V. Cardinala comuna
• Comunica, initial cu atriul primitiv
• Saptamanile 4-5 – suntul stanga-dreapta sanguin. El va deplasa la dreapta orificiul de
comnicare cu atriul
• Saptamana 5 – obliterarea venei ombilicale drepte si viteline stangi
• Spatamana 10 – obliterarea venei cardinale comune stangi - vor persista doar vena
oblica a atriului stang si sinusul coronar
• Cornul drept ramane singura comunicare dintre sinusul venos si atriu. Va forma
peretii netezi ai atriului drept
• Orificiul sino-atrial al cornului drept (de intrare) – valve venoase (dreapta si stanga).
Ele vor fuziona – septul fals (spurium)
• Valva venoasa stanga si septul fals vor fuziona cu septul atrial
• Segmentul superior al valvei drepte dispare
• Segmentul inferior al valvei drepte – valvulele lui Eustachio Thebesius
• Septurile
• Zilele 27-37
• Din mase tisulare numite benzi endocardice (in regiunile atrio-ventriculara si cono-
truncala)
 Interatrial
• Septul primar
- dintr-o creasta care creste de pe plafonul atriului
- Format din doua arcuri care se extind spre primordiile endocardului atrio-ventricular
- Delimiteaza, intre arcuri – ostiumul prim. Va fi obstruat prin prelungirea septala a
endocardului
- Apare ostium secundum (canalul interatrial Botalo)
- Saptamana 4 – perinutele endocardice A-V = proeminente mezenchimale
- Canalul comunica, initial numai cu VS
- Saptamana 5 – canalul se largeste spre dreapta si va comunica si cu VD
- Apar perinutele A-V laterale
- Perinutele superioara si inferioara fuzioneaza (septul intermediar) – scindarea in doua
canala A-V
 - Fiecare orificiu A-V prezinta proliferari mezenchimale circumferentiale – formeaza
valvele A-V

Dezvoltarea embriologică a plămânilor

Dezvoltarea embriologică a plămânilor se face în 3 faze:
 Stadiul bronhic glandular – până la vârsta de 5 luni intrauterine
∞ Plămânii se dezvoltă ca o glandă tubuloacinoasă, schițele mugurilor pulmonari
∞ Apar tubi epiteliali ramificați înveliți într-o mască de țesut mezenchimatos- prima schiță a
arborelui bronșic
 Stadiul bronhic canicular – între lunile 5-6
 Dezvoltarea și diferențierea bronhiolelor și canalelor alveolare
 Apariția rețelelor capilare sanguine
 Apariția țesutului mezenchimatos în jurul sistemului bronhiocanicular, concomitent cu
apariția capilarelor
 Stadiul alveolar a 9 –a lună de viață intrauterină
 Formarea alveolelor pulmonare
 Organizarea definitivă a dispozitivelor respiratorii
 După naștere continuă procesul de perfecționare funcțională a plămânilor
Docimazie hidrostatică pulmonară – stabilește dacă un copil s-a născut mort sau a murit după
naștere.

Structura funcțională a plămânilor

Arborele bronhic intrapulmonar reprezentat de bronhiile principale, ajunse la nivelul hilului
pulmpnar se împart succesiv în :
 Bronhii lobare 3 pentru plămânul drept, 2 pentru plămânul stâng
 Bronhii segmentare – asigură ventilația segmentelor pulmonare
 Bronhii subsegmentare – din ele derivă bronhiolele respiratorii și ductele alveolare
Arborele bronhic drept
Bronhia lobară superioară – se desprinde din bronhia principală, superior încrucișării sale
cu ramul drept al arterei pulmonare – Pătrunde în lobul superior și formează 3 bronhii
segmentare aplicală, posterioară și anterioară
Bronhia lobară mijlocie - pornește la 5 cm de la bifurcația traheei – pătrunde în lobul
mijlociu și se împarte în bronhiile segmentare: laterală și medială
Bronhia lobară inferioară dreaptă – continuarea bronhiei principale – Pătrunde în lobul
inferior și furnizează 3 bronhii anterioare și 4 bronhii posterioare
Arborele bronhic stâng
 Bronhia lobară superioară se împarte în 2 trunchiuri
o Trunchiul ascendent dă 2 bronhii segmentare : Apicoposterioară și Anterioară
o Trunchiul descendent dă 2 bronhii segmentare: Lingulară superioară și inferioară
 Bronhia lobară inferioară – continuarea bronhiei principale
o 3 colaterale anterioare
o 4 colaterale posterioare

1. Bronhiile principale
Bronhiile principale se află în mediastinul anterior, superior de cord și pericard, inferior de cele
2 crose vasculare.
Bronhia principală stângă este situată pe un plan mai posterior decât cea dreaptă
Bronhia principală dreaptă este mai scurtă, mai voluminoasă și apropiată de verticlă (corpii
străini pătrunși în trahee se angajează în bronhia dreaptă).
Bronhia stângă este mai lungă 4,5-5 cm mai puțin voluminoasă și aproape orizontală
Bronhiile principale prezintă aceiași configurație exterioară ca și traheea
Raporturile comune:
- Anteroinferior: bifurcarea trunchiului pulmonar arterial
- Anterior: venele pulmonare câte 2 pentru fiecare parte – superioară și inferioară
- Posterior: arterele bronhice – ramuri din artera toracică
- Pleura din viscerală devine parietală-mediastinală și se continuă inferior cu ligamentul
triunghiular.
Bronhia principală dreaptă:
- Anterior: vena cavă superioară
- Posterior: vena azygos
- Medial: vagul drept
- Superior: crosa venei azygos
- Inferior: pericardul și atriul drept
Bronhia principală stângă:
- Anterior: pericardul pulmonar
- Superior: arcul aortei și nervul laringian recurent stâng
- Posterior: organele din mediastinul posterior- aortă, esofag, vagul stâng
Vascularizație și inervație:
- Arterele provin din artera toracică descendentă prin arterele bronhice
- Venele: 2 de fiecare parte care se varsă în venele azygos
- Limfaticele ajung la nodulii traheobranhiali
- Nervii origine sipatică și parasimpatică provin din plexurile pulmonare.

2. Plamânul drept: raporturile feţei mediastinale

Prehilar:
 Vena cavă superioară
 N. frenic drept
 Vena cavă inferioară
 Pericardul fibros și atriul drept – impresiunea cardiacă
Suprahilar:
 Crosa venei azygos
 Vena branhiocefalică
 Timusul și vestigiile sale
Retrohilar:
 Vena azygos (amprenta)
 Esofagul
 Vagul drept
 Recesul pleural interazygoesofagian
Infrahilar:
  Ligamentul pulmonar triunghiular drept

3. Plămânul stâng: raporturile feţei mediastinale

Prehilar:
 Aorta ascendentă
 N. frenic stâng
 Pericardul și ventriculul stâng – impresiunea cardiacă
Suprahilar:
 Porțiunea orizontală a arcului aortic
Retrohilar:
 Aorta descendentă
 Esofagul
N. vag stâng
 Recesul intraortoesofagian
Infrahilar:
 Ligamentul pulmonar triunghiular stâng

4. Plămânii: raporturile feţei externe (fața costală)

 Fața costală vine în raport cu fețele mediale ale coastelor și ale spațiilor intercostale
 Fața costală este străbătută de șanțuri adânci:
Plămânul drept 2 fisuri oblică și orizontală care împarte plamânul în lob superior, mijlociu și
inferior.
Plămânul stâng o singură fisură oblică care împarte plămânul în în lob superior și inferior

5. Plămânii: raporturile vârfului

Superior:
 Superior de prima coastă și claviculă (5cm) și (2.5cm)
 Lateral: vasele subclaviculare și m. scaleni
 Medial Dreapta: originea a. sublclaviculare, n. vag drept și ansa stelostelară
 Medial Stânga originea venei branhiocefalice stângi, carotida comună stângă și
subclaviculara stângă, nervul vag stâng și ductul toracic
Anterior: fosa subclaviculară
Posterior: ganglionul simpatic cervical inferior fuzionat cu ganglionul stelat.

6. Plămânii: baza
Baza se mulează pe convexitatea diafragmului prin intermediul căruia are raporturi cu viscerele
abdomenului..
La dreapta: lobul drept al ficatului
La stânga lobul stâng al ficatului, Funful stomacului și splina.

7. Pleura: generalităţi şi sinusuri

Pleura este o membrană seroasă care învelște plămânii și tapetează perții interiori ai cavității
toracice.
Pleura prezintă 2 foițe
- Pleura pulmonară viscerală învelește plămânii și se insinuează în fisurile interlobulare
- Pleura parietală tapetează o parte parte din pereții interiori ai cavității toracice.
- Cele 2 foițe vin în contact delimitând între ele o cavitate închisă cavitatea pleurală,
umectată de lichidul pleural care ușurează alunecarea plămânilor în timpul respirației.

8. Segmentele pulmonare și vascularizația pulmonară

Segmentele pulmonare posedă un pendicul propiu alcătuit din: bronhie, arteră, venă, limfatice și
nervi.
-Plămânul drept are 10 teritorii segmentare:
Lobul superior Bronhia segmentară:
 Apicală
 Posterioară
 Anterioară
Lobul mijlociu Bronhia segmentară:
 Laterală
 Medială
Lobul inferior Bronhia segmentară:
 Bazală
 Bronhiile anterioare inferioare 2,3,4
 Bronhia segmentară bazală laterală
 Bronhiile posterioare inferioare 2,3,4
-Plămânul stâng 9 teritorii segmentare
 Lobulul superior – Ram ascendent
 bronhia segmentară apicoposterioară
 bronhia segmentară anterioară
Ram descendent porțiunea inferioară – linguală
 Bronhia lingulară superioară
 Bronhia lingulară inferioară
Lobul inferior 5 segmente
 Bronhia segmentară Bazală
 Bronhiile anterioare inferioare 2,3,4
 Bronhia segmentară bazală laterală
 Bronhiile posterioare inferioare 2,3,4
Vascularizația plămânului:
 Trunchiul pulmpnar care transportă sângele venos de la ventriculul drept către plămâni
 Venele pulmonare care aduc sângele oxigenat la atriul stâng
 Cele 4 vene pulmonare

9. Traheea toracică şi bronhiile extrapulmonare

Traheea toracică are o lungime de 4-5 cm (T2-T4)
Raporturi anterioare:
 Manubriul sternal
  Ligamentul sternopericardic superior
 Timusul sau vestigiile sale
 Vena cavă superioară
 Arcul aortic și trunchiul arterial branhiocefalic

Ramuri laterale:
 Fețele mediale ale lobilor pulmonari superiori și pleurele mediastinale
La dreapta:
 Trunchiul arterial branhiocefalic
 Vagul drept
 Crosa venei azygos
 Nodulii limfatici traheobronhici superiori drepți
La stânga:
 Porțiunea orizontală a arcului aortic
 Originea arterei carotide comune stângi
 Nervul laringian recurențial stâng
 Originea arterei subclaviculare stângi
Raporturi posterioare
 Esofagul toracic care separă traheea de coloana vertebrală

Bronhiile principale
Bronhiile principale se află în mediastinul anterior, superior de cord și pericard, inferior de cele
2 crose vasculare.
Bronhia principală stângă este situată pe un plan mai posterior decât cea dreaptă
Bronhia principală dreaptă este mai scurtă, mai voluminoasă și apropiată de verticlă (corpii
străini pătrunși în trahee se angajează în bronhia dreaptă).
Bronhia stângă este mai lungă 4,5-5 cm mai puțin voluminoasă și aproape orizontală
Bronhiile principale prezintă aceiași configurație exterioară ca și traheea
Raporturile comune:
- Anteroinferior: bifurcarea trunchiului pulmonar arterial
- Anterior: venele pulmonare câte 2 pentru fiecare parte – superioară și inferioară
- Posterior: arterele bronhice – ramuri din artera toracică
- Pleura din viscerală devine parietală-mediastinală și se continuă inferior cu ligamentul
triunghiular.
Bronhia principală dreaptă:
- Anterior: vena cavă superioară
- Posterior: vena azygos
- Medial: vagul drept
- Superior: crosa venei azygos
- Inferior: pericardul și atriul drept
Bronhia principală stângă:
- Anterior: pericardul pulmonar
- Superior: arcul aortei și nervul laringian recurent stâng
- Posterior: organele din mediastinul posterior- aortă, esofag, vagul stâng
Vascularizație și inervație:
- Arterele provin din artera toracică descendentă prin arterele bronhice
 - Venele: 2 de fiecare parte care se varsă în venele azygos
- Limfaticele ajung la nodulii traheobranhiali
- Nervii origine sipatică și parasimpatică provin din plexurile pulmonare.

10. Dezvoltarea embriologică a cordului și malformații cardiace

- Dezvoltarea cordului are loc în foița mezoblastului sub forma tuburilor endocardice care
fuzionează și formează tubul cardiac unic
Formarea tuburilor endocardiace începe la sfârsitul celei de-a 3-a săptămâni de viață
embrionară, la nivelul viitoarei regiuni cervicale, sub forma celulelor endocardice.
Apariția cavităților parietale are loc în jurul tubilor endocardice prin apariția a două cavități
parietale.
Formarea tubului cardiac unic este consecința procesului de înrulare a embrionului în sens
transversal, când devine cilindric.
Tuburile endocardiace fuzionează între ele și realizează tubul cardiac unic care va edifica
endocardul, în jurul căruia mezoblastul splahnopleurei va forma miocardul și epicardul.
Viitorul cord are formă tubulară cu 2 poli: Inferior venos și superior arterial
Apariția cavității pericardice unice este concomitentă cu formarea tubului cardiac unic.
Cavitățile parietale formează mezenterul ventral
Modificări exterioare: Segmentarea tubului cardiac este determinată de necesitatea creșterii
vitezei circulației sângelui din teritoriul venos în cel arterial.
Procesul de torsiune a tubului cardiac unic se realizează datorită creșterii inegale a
compartimentelor sale cât și aportului sangvin mărit.
Modificări interioare: Separarea atriului comun este condiționată de necesitățile metabolice
crescute ale embrionului fiind necesară separarea sângelui venos de cel arterial.
Compartimentarea se realizează cu ajutorul a 3 septuri.
Edificarea definitivă a atriului drept drept se realizează prin includerea sinusului venos în
peretele său posterior.
Separarea ventriculului comun în 2 cavități începe în săptămâna a 4-a
Separarea bulbului arterial are loc odată cu împărțirea ventriculului comun în a 4-a
saptămână de viață intrauterină.
- Defectul septal interatrial este o malformatie congenitala cardiaca, ce se caracterizeaza
prin prezenta unei comunicari anormale intre cele doua atrii: stang si drept, la nivelul
septului interatrial. Deoarece presiunea din partea stanga a inimii este mai mare decat cea
din partea dreapta, defectul septal atrial permite trecerea sangelui din atriul stang in atriul
drept (sunt stanga - dreapta). Volumul de sange ce trece din partea stanga a inimii in cea
dreapta depinde de marimea defectului septal atrial. Acest lucru duce la cresterea
volumului de sange in partea dreapta a inimii si in plamani. Cresterea fluxului de sange la
nivelul ventriculului drept si plamanilor face ca ventriculul drept sa lucreze mai mult si in
timp sa devina ineficient functional (insuficienta cardiaca dreapta). Acumularea de sange
la nivelul plamanilor favorizeaza aparitia infectiilor pulmonare si a hipertensiunii
pulmonare.
- ▪ DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR reprezinta un defect situata la nivelul septului
interventricular, forțând o comunicare anormala intre cei doi ventriculi. Prin aceasta
comunicare rezulta un flux sanguin cu orientare stanga-dreapta. 
13. Miocardul
Miocardul reprezintă scheletul fibros al cordului
Miocardul este alcătuit din țesut conjunctiv organizat sub formă de :
Inele tendinoase