1.

Asertiv

 Aşadar, cu cât acţionezi mai mult pentru binele tău, cu atât mai capabil te simţi, iar asta îţi va creşte respectul şi stima de sine. Cu cât te simţi
mai bine în pielea ta, cu atât devine mai uşor să acţionezi asertiv şi proactiv şi eşti foarte puţin predispus la frustrări, îndoieli, depresii.

 Agresivitatea este alimentată de faptul că nu obţinem ceea ce vrem şi suntem frustraţi.

 Normal, oamenilor le place să se afle în preajma oamenilor asertivi pentru că ştiu că vor fi trataţi corect şi cu respect. MAI ales, acceptă că şi
ceilalţi au aceleaşi drepturi. Învaţă-i şi te vor respecta pentru asta. Cere oamenilor să fie maximul din ce pot fi şi astfel vei face lumea din jur
mai bună.
 Compromisul şi negocierea sunt 2 lucruri foarte importante pentru o persoană asertivă.

 Să enumerăm în continuare drepturile asertive:

 1. Să fiu propriul judecător a ceea ce spun şi fac.
 2. Să cer ceea ce vreau (recunoscând dreptul celorlalţi de a spune „nu”).
 3. Să iau decizii şi să fiu răspunzător pentru ele.
 4. Să fiu independent.
 5. Să nu ofer motive şi scuze pentru propriul comportament.
 6. Să nu fiu responsabil pentru descoperirea soluţiilor la problemele celorlalţi.
 7. Să mă răzgândesc.
 8. Să fac greşeli.
 9. Să spun „nu ştiu”.
 10. Să iau propriile decizii.
 11. Să spun „nu înţeleg”.
 12. Să spun „nu-mi pasă”.
 13. Să intru în relaţii cu ceilalţi fără să fiu dependent de părerile, aprobările şi confirmările lor.
 14. Să am intimitatea mea.
 15. Să spun NU sau DA fără să mă simt vinovat.
 NU UITA: Cei din jur au aceleaşi drepturi…
 Pentru a scăpa de manipularea la care eşti supus în fiecare zi. Majoritatea manipulărilor nu sunt intenţionate şi conştiente. Ele vin de multe ori
din partea oamenilor bine intenţionaţi, dar, cum am mai spus, „Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”.

 Manipularea poate veni prin:

 Sentimentul de vină. De obicei în relaţii se petrece acest lucru, când părinţii îşi fac copiii să se simtă vinovaţi pentru ceva (ex.: „Nu ţi-ai făcut
curat în cameră.”); iubiţii îşi fac reproşuri unul altuia (ex.: „Mă faci gelos tot timpul, mă necăjeşti…” etc.); prietenii între ei (ex.: „Te-am îmbătat eu
data trecută, acum e rândul tău!”);

 Critică (nu e nevoie de exemple, că ştim toţi prea bine cum e să fii criticat pentru a fi obligat să faci lucrurile altfel);

 Ruşine (ex.: „Nu-i frumos, nu se face, ce vor zice cei din jur?” etc.);

 Autoritate: toţi cei în poziţie superioară care te obligă să te conformezi.

 Oamenii în general manipulează pentru că ei au o schemă despre cum ar trebui să fie lumea, cum să se poarte oamenii, cum să reacţioneze şi
apoi le cer celor din jur să se poarte conform modelului care este rodul minţii lor şi LE APARŢINE. Când nu se întâmplă asta, începe
manipularea prin vină, critică, ruşine, autoritate.

 Vestea bună e că noi vom trece de aparenţe şi vom discuta despre ceea ce se întâmplă cu adevărat.

 Ca să încheiem cu comportamentul asertiv…

 NU cere aprobare, validare, nu cere voie, pentru că nu e nimeni în măsură să ţi le dea, decât tu însuţi.

 Învaţă să ACCEPŢI lucrurile.

 Acceptă că oamenii sunt diferiţi şi au nevoi diferite.

 Acceptă că unii sunt introvertiţi şi trăiesc foarte intens în lumea lor interioară şi le place să citească şi acceptă că alţii sunt extrovertiţi şi trebuie
să iasă în mulţime, să danseze, să chefuiască.

 Sa iti poti dezvolta complet personalitatea, este o perspectiva ce nu ai voie sa o ratezi.

   Insa daca in mod continuu suferi esecuri, cei din jur te descurajeaza si iti spun ca nu poti sa faci nimic, ajungi sa iti pierzi toata increderea in
tine si fortele tale, si te indoiesti ca ai putea sa faci tot ceea ce iti doresti. Si poate mergi prin viata cu tot potentialul acela adormit si pe care nu
mai sti cum sa il trezesti.
  Copilul cade de sute de ori si nu renunta niociodata. Cu totii mergem ca si adulti, asadar a existat o perioada a vietii noastre cand  ne-am lovit
de esec cu o rata pe care niciun adult nu o intalneste in viata reala. Sa incerci sa mergi pe picioarele tale si sa cazi de sute ori pentru a te ridica
de fiecare data este o provocare pentru un copil care nu are inca 2 ani de viata.
  Nu stiu cati adulti se lovesc intr-o actiune din viata reala cu esecul de sute de ori din 2 motive: Sau isi invata lectia mai repede si reusesc, sau
renunta.
  Iar majoritatea renunta sa isi propuna sa faca lucruri extraordinare in viata  si se multumesc cu o viata modesta si mediocra, pentru ca
cedeaza sub presiunea propriilor slabiciuni si a corului de ratati care ii descurajeaza in fiecare zi.
  Poti invata sa faci orice in viata, inclusiv sa fii foarte bun in a alege parteneri sexuali si in a avea un statut social inalt. Adica sa devii alfa.
  Singura intrebare este de cate esecuri ai nevoie pana iti inveti lectiile?

 Oricat de diferit esti ca persoana, ai 2 lucruri in comun cu toti ceilalti oameni.

 Dorinta de a avea parte de sex si iubire si dorinta de a fi cat mai sus in ierarhia sociala.

 Priveste la orice om in jurul tau si vei gasi aceste 2 trasaturi comune. Le vei gasi de fiecare data.

 Evident intotdeauna exista sfinti si sfinte, care sunt superiori acestor nevoi, insa sunt atat de rari si de deosebiti incat ne inchinam la ei, atunci cand ii
intalnim.

Trebuie sa inveti sa ai succes in cele 2 domenii ale vietii , folosind potentialul pe care il ai special pentru acest lucru.

 Fiecare face asta in mod diferit, dar la sfarsit tot alfa se cheama.

 Sa obtii ceea ce vrei tu si sa fi multumit de tine, la sfarsitul zilei, aceasta inseamna pe scurt o personalitate alfa.

 Si vedem cat de greu se descurca oamenii in acesta misiune

 Felul meu de a ajuta o persoana sa isi dezvolte potentialul este urmatorul:

 Personalitatea alfa incepe in interiorul oricarei persoane cu incredera in sine si inteligenta emotionala

2.
 Daca ar trebui sa iesi din casa si sa rezolvi 10 treburi intr-o zi, te-ai simti tare dezradacinat si deloc TU INSUTI. Ai astepta sa ajungi cat mai repede in starea
ta normala.

2. Marea majoritate ne-am nascut cu potentialul de a obtine orice ne dorim in viata.

La fel cum ne nastem cu potentialul de a vorbi, dar daca pana la 3 ani crestem cu animalele, vom invata foarte greu sa vorbim, sau deloc, la fel, daca nu
antrenam acest potential si nu ne dezvoltam abilitatile care ne vor ajuta sa obtinem ce vrem, ASTA E. Asadar poti sa fii tu insuti care n-are nicio treaba pe
lumea asta, sau poti sa fii tu insuti care isi valorifica potentialul.

Fara sa scriu romane despre programarea sociala, care crezi ca e cauza principala pentru care desi suntem dotati cu abilitati de comunicare verbala si
nonverbala, inteligenta si rationala si emotionala, 2 maini 2 picioare, un cap intre urechi..totusi ajungem sa nu le folosim la capacitatea la care am putea sa
le folosim?

Pentru ca nimeni nu te invata ..si mai rau…cand te invata ceva, sunt sanse mari sa fie tampenii.
  Daca esti confortabil in fata calculatorului, descarcand tot ce e "new" pe torrente, si savurand sticla de suc si singura ta teama e ca a ajuns pe la
jumate si va trebui sa pleci in aventura vietii tale pana la butic, atunci cand te scoate vreo prietena de par din casa si te duce in club, e clar ca
vei zice:" vaaai dar nu sunt eu insumi facand asta…clubingul nu e pentru mine"

 Daca trebuie sa iti incepi o afacere online, daca trebuie sa iti dezvolti abilitati sociale si de comunicare pentru a atrage parteneri de sex opus,
daca trebuie sa iti schimbi anturajul pentru ca sunt o sursa de energie negativa si descurajare pentru tine, DE FIECARE DATA vei simti ca nu esti
tu INSUTI.

 Dar nu vei evolua decat atunci cand iesi din zona de confort. Doar atunci inveti, cresti si iti dezvolti abilitati.

 O prietena buna de a mea, Andreea, are o vorba:

 " O privire in carti si doua in viata!"

 Adica citeste si educa-te apoi aplica de 2 ori mai mult din ce ai invatat nou.

 Pentru ca daca citesti si nu aplici, esti tu insuti, tocilarul fricos…

 Daca insa si aplici ce ai citit si vazut la altii, EXPERIENTELE TRAITE SUNT DOAR ALE TALE. Fie ca ai succes fie ca nu, tot tu insuti esti.

 Doar ca o sa te simti mai bine tu insuti cel care are succes, decat tu insuti care n-are. Asta e diferentza.

 De exemplu, ai nevoie de incredere in tine..toti suntem capabili de a o avea, dar ea nu va iesi la supraftza decat in urma multor experiente , a
esecurilor in care inveti lectii si apoi a succeselor.

 La fel cu inteligenta emotionala, comunicarea, creearea atractiei sexuale, obtinerea statutului social, dezvoltarea personalitatii.

 Poti sa faci absolut tot singur, si sa inveti doar pe pielea ta. Insa dureaza mai mult.

 Sau poti sa vezi ce au experimentat altii, sa inveti de la ei si cu ei, sa inveti tot pe pielea ta belind ochii la avertismente.

 Sau poti sa nu faci nimic.

 Vesnic vei fi tu insuti …

 Asadar, invata si experimenteaza, gandindu-te permanent la cei vrei sa fii si ce vrei sa ai in viata ta…si uita de teama ca nu vei mai fi tu
insuti….e homeostazia din tine care urla …si care nu vrea sa faci lucruri noi, ca sa ai experiente noi, pentru ca "cine esti" sa devina mai bun.

 Evolutia si transformarea au si o doza mare de suferinta…daca nu platesti pretul, ramai in urma..

 Cine nu se adapteaza , piere! ( Charles Darwin)

Cât sunt de vinovaţi părinţii tăi?

Lucrurile pe care le ai în viaţă, succesul sau lipsa lui, fericirea sau lipsa ei, banii sau lipsa lor, iubirea, afecţiunea, sexul toate acestea sunt în foarte mare
parte rezultate ale ”programării” la care am fost supuşi ca şi copii.

Această programare poartă numele de ”programare socială” şi e o combinaţie de gânduri, emoţii şi acţiuni pe care le avem datorită faptului că am fost
învăţaţi că ”aşa se face” sau ”aşa e bine”.

Cine ne influenţează în principal?

Părinţii, anturajul, figurile autoritare, profesori, lideri religioşi, media şi cultura, ca să enumerăm sursele principale.
Însă cea mai importantă influenţă asupra noastră o au părinţii pentru că ei sunt primul nostru contact cu lumea şi fac parte din anturajul nostru încă de la
început. Amprenta lor se simte cel mai puternic şi chiar pentru oamenii care la un moment dat se revoltă împotriva părinţilor, acest lucru se simte foarte
puternic pentru că dacă faci un lucru altfel de cum au spus ei, tot eşti influenţat în subconștient de părinţi.

Şi dacă în loc să te duci la muncă aşa cum îţi spun părinţii te revolţi într-un mod incorect împortiva lor şi te apuci de băut, înseamnă că influenţa lor asupra
ta a fost una negativă.

Ştiu multe cazuri de părinţi care îşi iubesc copii însă îi influenţează negativ , iar această influenţă negativă vine din următoare surse:

-Supraprotejare

-Lipsa de atenţie şi afecţiune

-Educaţie greşită transmisă mai departe

Să luăm cele 3 mari categorii pe rând şi să spunem câteva cuvinte despre fiecare:

1. Supraprotejarea
În această categorie intră părinţii, în special mamele, care sub pretextul iubirii enorme îşi ţin copii sub o foarte strictă supraveghere până când copii devin
tineri şi apoi adulţi care nu ştiu să se descurce în viaţă pentru că ”mama are grijă de tot”. Există bărbaţi virgini la 20 de ani pentru că mamele i-au ţinut în
casă până la vârste înaintate şi aceşti tineri nu ştiu să socializeze sau cum e să faci parte dintr-un grup social.

Bunică-mea nu mă lăsa să ies afară din casă pentru că afară sunt ”microbi”. Norocul meu a fost că de la 7 ani am mers să locuiesc înapoi la părinţi într-un
cartier mărginaş şi acolo am avut parte de mai mult decât microbi. Bătăi cu alţi copii, cicatrici de la căzături şi mers la furat de fructe din grădinile vecinilor.

Şi eu şi unul dintre cei mai buni prieteni ai mei am fost victime ale supraprotejării excesive din partea feminină a familiei noastre. Eu am avut noroc că am
scăpat la 7 ani, prietenul meu la 20 de ani găsea bilet pe masă de la maică-sa cu lista în care avea unde se află farfurile cu diverse alimente, lista cu ce avea
de făcut în ziua aceea, etc.

Acest comportament din partea mamelor supraprotectoare distruge personalitatea tinerilor care sunt victime ale acestei ”iubiri” şi le creează mari
probleme de adaptare când sunt nevoiţi să îşi construiască o existenţă independentă.

2. Lipsa de atenţie şi iubire

Dacă am scăpat de bunica mea supraprotectoare şi pentru o clipă m-aş putea considera un norocos, când mă gândesc un pic mai bine am o altă
problemă.

Maică-mea e un soi de femeie spartană. Vezi filmul 300 dacă vrei să îţi faci o idee despre ce înseamnă asta.

De la extrema supraprotejării am trecut la extrema indiferenţei şi a ”eşti băiat mare, descurcă-te”.

De la 7 ani încolo, am crescut mai mult pe străzi. Eram liber, singur, taică-miu era plecat da acasă şi maică-mea era prea ocupată ca să aibă timp de mine.
Nu am suferit lipsuri în privinţa mâncării sau a confortului, dar am suferit enorm din cauza lipsei de atenţie şi afecţiune din partea mamei.

Am ajuns să confund atenţia cu iubirea şi când am ajuns la 20 de ani aveam mari probleme în a relaţiona cu femeile. De asemenea aveam probleme cu
jocurile de noroc, cu banii, şi cu aproape toate aspectele vieţii sociale. Ajunsesem un sălbatic şi un antisocial. De aici până la a ajunge un infractor mai era
doar un pas, dar din fericire nu am făcut acest pas ci am luat-o pe alt drum. Din nefericire pentru alţi tineri în această situaţie, drumul lor i-a dus pe căi
greşite. A trebuit să termin facultatea de psihologie ca să înţeleg toate ramificaţiile acestor probleme din copilărie şi să îmi rezolv majoritatea complexelor.

3. Educaţia greşită transmisă mai departe

Acest al treilea punct este cel mai des răspândit în societatea noastră.

Să nu uităm că 50 de ani am trăit în comunism. Asta însemna hăituirea tuturor intelectualilor, ridicarea muncitorului semianalfabet la rang de erou
naţional şi înnăbușirea a tot ce înseamnă ”exprimarea personalităţii”.
Psihologia a fost o ştiinţă interzisă vreo 15 ani înainte de revoluţie pentru că şi conducătorii de atunci şi-au dat seama că orice om care îşi foloseşte mintea
şi potenţialul este un pericol pentru regimul care vroia să transforme naţiunea într-o turmă de oi şi reducerea nivelului ei intelectual.

Nu vreau să întru prea adânc în discuţii filozofico-politice dar ideea de bază e că majoritatea părinţilor noştrii au apucat să trăiască câţiva ani în acel regim
şi cu siguranţă bunicii noştrii au trăit toată viaţa lor sub comunism.

Ce înseamnă asta?

Că tu astăzi nu ai parte de o educaţie financiară sănătoasă, că ai probleme în a-ţi exprima personalitatea, că ai o mentalitate deficitară care te trage în jos.

În altă ordine de idei, părinţii noştrii ne pot învăţa doar ce au învăţat şi au ştiut să facă şi ei la rândul lor.

Uite-te la părinţii tăi.

Eşti mulţumit de rezultatele lor financiare?

Îţi place ce fel de relaţii au între ei şi cu cei din jur?

Au vise pe care ştiu să şi le îndeplinească sau nu?

Dacă răspunzi cu NU la oricare din aceste întrebări înseamnă că în acel domeniu trebuie să cauţi educaţie în altă parte, de la cineva care ştie şi mai ales are
rezultate.

Ştiu mulţi părinţi care le spun copiilor ”Fă şcoală, caută-ţi o slujbă bună şi fă-ţi o familie.”

Asta pentru că e tot ce ştiu ei să facă şi se gândesc să ai o siguranţă şi stabilitate relativă.

Dar părinţii noştri nu ştiu că siguranţa şi stabilitatea nu mai vin astăzi într-o slujbă din care poţi să pleci oricând pentru că piaţa este extraordinar de
dinamică. Părinţii nu ştiu că astăzi rezultatele se plătesc şi că singurul fel în care poţi să fii prosper financiar este să îţi dezvolţi abilităţile şi să ajungi să faci
un lucru foarte bine, nicidecum statul la lucru timp de câteva ore pe zi.

Sunt multe lucruri pe care părinţii noştri nu ne pot învăţa şi am dat exemplul financiar pentru că ştiu că foarte mulţi tineri se lovesc azi de lipsa de viziune
şi înţelegere a părinţilor care dau sfaturi fără a avea ei înşişi rezultate.

Aşa că dacă te regăseşti într-una din situaţiile de mai sus, fă-ţi curaj şi spune-le părinţilor tăi aşa cum este scris şi în cartea Secretele minţii de milionar de
Harv Eker:

“Mamă şi tată, luaţi un loc. Vreau să discut ceva cu voi. Nu sunt de acord cu felul în care gestionaţi lucrurile şi cu convingerile pe care le aveţi
despre viaţă, bani, iubire, sex etc. De astăzi am de gând să tratez toate aceste lucruri diferit faţă de cum le trataţi voi. Sper să mă înţelegeţi,
noapte bună şi vise plăcute.”

Nu uită că programarea ta de când erai copil duce la gânduri care duc la emoţii care duc la acţiuni care duc la rezultate.

Dacă nu eşti mulţumit de rezultatele tale, trebuie să mergi la sursă. Să renunţi la ce ai învăţat până acum şi să te educi.

La ora aceasta există educaţie în ce domeniu vrei tu, educaţie care îţi aduce garantat rezultate dacă eşti dedicat să înveţi şi să progresezi.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele,
aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Nu uita că o personalitate alfa îşi asumă tot timpul responsabilitatea chiar dacă atunci când am fost copii nu am putut fi responsabili pentru părinţii noştri.

Calea catre maiestrie in domeniul care te pasioneaza!

„Cand batalia incepe in noi insine, ne indreptam spre perfectiune." Robert
Browning
Ce este maiestria?

Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. _ Măiestrie artistică  =

totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii
unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creaţie. ♦ Lucru
care denotă iscusinţă sau meşteşug în execuţie; unealtă, instrument, aparat
ingenios. 3. Meserie, meşteşug (care cere pricepere).

In pdf-ul „ Descopera-ti vocatia” ti-ai facut o idee despre in ce zona se afla

abilitatile tale posibile. Acolo unde e un hobby se poate dezvolta maiestria.

Daca vrei succes in viata, daca vrei putere interioara si exterioara nu vei avea
decat daca devi foarte bun intr-un domeniu.

Daca ramai mediocru vei avea tot timpul un sentiment al neimplinirii si nicio
realizare.

Trebuie sa intelegi ca maiestria nu e pentru cei supertalentati sau pentru cei

norocosi care au inceput devreme.

Maiestria e pentru oricine se decide sa aleaga acest drum si sa ramana pe el

indiferent de varsta, sex, sau experienta anterioara.

Problema e ca avem foarte putin indicii si modele despre cum se ajunge la

maiestrie.

Lumea in care traim azi poate fi vazuta ca o conspiratie impotriva maiestriei.

Exista un bombardament continuu cu promisiuni de recompensa imediata,

succes instant sau eliberare de nevoie sa de durere imediata.

O sa vorbim un pic si despre cum societatea lucreaza azi impotriva oamenilor

care vor sa isi dezvolte abilitati reale si cum ameninta educatia, sanatatea,
relatiile si suucesul individual. Chiar si personalitatea.

2. Superficialul
Superficialii abordeaza orice nou sport, slujba, activitate, relatie cu foarte mult
entuziasm. El sau ea sunt innebuniti dupa ritualurile de inceput, pregatirea
echipamentului, a lucrurilor necesare, stralucirea NOULUI.

Cand are primul sprint de progres, superficialul e in extaz. Se lauda prietenilor,

familiei, si oamenilor pe care ii intalneste pe strada. De abia astepta etapa
urmatoare. Si apoi, depresia. In loc sa urmeze un nou moment de progres
rapid, urmeaza platoul si asta e de neacceptat. Perseverenta este o necunoscuta
pentru superficiali, iar renuntarea un obicei automat si firesc.

Mintea se umple de scuze. Asta nu e pentru el. E prea competitiv, necompetitiv,

agresiv, pasiv, plictisitor, periculos, bla bla.

Acest lucru nu ii satisface nevoile lui UNICE.

Apoi scenariul se repeta cu alta activitate insa doar pentru a se termina la fel.

Vede oportunitatile, saliveaza la gandul rezultatelor insa ele nu apar.

Superficialii sunt specalistii “ lunilor de miere”. Experti in aparente si rosi de

rugina superficialitatii pe dinauntru.

Sa ramana pe drumul maiestriei ar insemna sa se schimbe. Si pentru un

superficial asta e infinit mai greu decat sa sara la urmatoarea oportunitate, la
urmatoarea “ luna de miere”. Se vede ca un aventurier, dar probabil ramane
prins vesnic in capcana dintre imaturitate si maturitate.

Cand trage linie, dupa ani de zile sau zeci de ani, vede ca a facut mii de lucruri
si in acelasi timp, NICIUNUL.

2. Obsesivul
Obsesivul e un om radical, care nu accepta jumatati de masura. Stie ca doar
rezultatul conteaza si este dispus sa faca ORICE e nevoie ca sa obtina rezultate.
Vrea sa obtina cat mai mult inca de la prima lectie.

Vrea sa progreseze cat mai rapid si sa alfe materialul avansat ACUM.

Spre deosebire de superficial, el nu isi muta privirea spre alte activitati sau
persoane ci ramane foarte concentrat pe una. Si asta nu e rau, dar din pacate,
obsesivul nu intelege importanta PLATOULUI. A momentelor in care trebuie sa
traiesti fara sa ai un moment orgasmic, ci sa iti faci treaba cu devotament si
perseverenta.

Obsesivul are progres semnificativ la inceput. Insa cand ajunge pe platou nu

accepta ca e o etapa vitala in drumul spre maiestrie. Se impinge la limite fara
mila. Isi dubleaza eforturile. Devine workaholic sau incepe sa hartuiasca
persoanele pentru care simte ceva.

Devine tentat sa triseze sau sa caute scurtaturi de dragul progresului. Tot ce

conteaza e sa tine curba de invatare orientata in sus indiferent daca trebuie sa
sacrifice dezvoltarea fireasca sau educatia, planurile, sau investiile.

In relatii, obsesivul sufoca. Tot ce conteaza e sa mentina emotiile puternice,

adrenalina, chiar daca asta inseamna sa creeze tensiuni care nu sunt necesare,
certuri etc. Nu intelege necesitatea platoului, a perioadelor in care relatia
trebuie sa creasca, sa se dezvolte.

Obsesivul este caracterizat de o evolutie in zig-zag urmat de o cadere cu

siguranta dureroasa si pentru el si pentru cei din jur.

3. Mediocrul
Mediocrul are alta atitudine. Se prinde cum merg lucrurile insa ramane pe
platou pe timp nelimitat. Dupa ce invata un pic si are progres, din diverse
motive continua sa faca activitatile intr-un mod rutinier si fara emotii si pasiune.
Aceeasi slujba timp de zeci de ani doar pentru un salar lunar, acceasi relatie
nesatisfacatoare doar din teama ca nu e destul de bun pentru altcineva.

Insa cand cel de langa tine devine mai bun pe plan profesional sau uman, ramai
in urma si frustrarea creste. Ai regrete si intri in depresie, Esti parasit, alungat,
abandonat si consideri ca soarta e nedrepta.

Cele 3 tipuri de mai sus poate te pot ajuta sa iti dai seama de ce nu esti tu in
momentul asta pe drumul maiestriei.

Maiestria iti va aduce dureri de cap neasteptate si de asemenea recompense

neasteptate si nu vei atinge niciodata o destinatie finala.

Vei invata despre tine la fel de mult ca si despre abilitatile pe care ti le antrenezi
si dezvolti. Si desi de multe ori vei fi surprins de ce si cum poti invata, progresul
tau catre maiestrie va avea tot timpul un ritm care arata asa:

Curba de invatare, curba maiestriei

Nu exista cale de a scurta acest drum. ORICE abilitate noua vrei sa inveti,
exista sprinturi scurte de progres si apoi un mic declin si apoi un
platou ceva mai inalt decat nivelul la care erai inainte. Orice antrenor din lumea
asta iti va putea confirma lucrul asta. Fie ca e vorba de karate, de pian, de
invatat cum sa faci bani, sa inveti sa ai succes cu sexul opus, in relatii, in orice
domeniu. Pentru a porni pe aceasta cale, SINGURA care iti va aduce satisfactie
adevarata si permanenta trebuie sa exersezi cu rabdare, perseveranta,
incapatanare chiar. Dar pentru a ajunge sa te bucuri de rezultate, trebuie sa fii
dispus sa petreci bucati bune de timp pe acel platou in care exersezi ZILNIC
chiar daca se pare ca nu progresezi pentru ca din cand in cand sa ai cate o
explozie de proges si sa mai urci o treapta, un nivel. De ce e nevoie sa stai pe
platou si nu poti invata in ritm alert, pas dupa pas, nivel dupa nivel fara sa stai
pe acel platou?

Pentru ca atunci cand inveti o noua abilitate, cand ti-o antrenezi, trebuie sa iti
inradacinezi noile obiceiuri in sistemul nervos. Mersul pe jos este inradacinat in
sistemul nervos, il faci fara sa te gandesti la el, este un obicei automat.
Condusul unei masini de catre un sofer cu experienta este inradacinat, o face
automat. Orice abilitate antrenata suficient devine un automatism. Asta se
numeste sa fii bun in ceva, sa fii profesionist.

Cand faci ceea ce faci foarte bine si in mod automat.

Cand insa incepi sa inveti o noua abilitate, indiferent ca e agatatul de femei pe

strada sau crearea unui imperiu sau facut bani sau cantat la un instument sau o
disciplina sportiva, trebuie sa te gandesti la acea abilitate, la exercitiile de
incepator pe care le faci. Trebuie sa inlocuiesti tipare vechi de gandire, emotie,
senzatie, miscare cu unele noi.

Asta aduce in joc un sistem cognitiv, asociat cu un sistem

habitual (obiceiurile) si un sistem de efort, asociat cu hipocampusul, situat la
baza creierului. Sistemul cognitiv si cel de efort devin ajutatoare pentru sistemul
habitual pana cand obiceiurile noi sunt invatate. Cu alte cuvinte, suntem
reprogamati. Cand treaba este facuta, sistemul cognitiv si de efort se
retrag. Apoi nu mai trebuie sa te gandesti si nu mai simti un efort cand faci
acel lucru nou.

Mersul pe jos, mentalitatea, socializarea, etc sunt invatate astfel. Le faci apoi
fara sa gandesti.

Acum problema noastra mare este ca atunci cand un tanar de 25 de ani vine si
spune ca nu este satisfacut de viata lui sexuala, de relatii, ca nu intelege
femeile, misiunea este si mai grea. Pentru ca nu e destul sa isi antreneze noi
abilitati si obiceiuri, dar trebuie sa le DEZINVETE pe cele vechi.

Daca o persoana s-a obisnuit sa gandesca negativ despre orice lucru in viata, o
face automat fara efort si fara sa se gandeasca.

Cum este cel mai bine asadar sa devi foarte bun in ceea ce vrei sa faci?
Exercitiu continuu, practica, dar o faci in primul rand DIN PLACEREA DE A FACE
ACEL LUCRU.

De aceea se spune ca orice faci trebuie sa o faci cu pasiune. Pentru ca ca daca

nu faci ce faci din placere in primul rand, nu vei ajunge foarte bun la acel lucru
niciodata.

Acest articol face parte din pdf-ul Puterea ta interioara pe care il poti download-ui gratuit aici:
Greşeli pe care suntem destinaţi să le facem
Pe măsură de timpul trece şi am ocazia să vorbesc cu tot mai mulţi oameni, încerc să găsesc soluţii cât mai eficiente, profunde care îi pot ajuta pe oameni
să îşi rezolve problemele lucrând la rădăcina acestora şi eliminându-le odată pentru totdeauna.

Interesant este faptul că aproape toţi oamenii, inclusiv eu, avem tendinţa să căutăm soluţia cea mai rapidă pentru problemele noastre, dorim să obţinem
ce dorim ACUM şi nu ne place să aşteptăm.

Răbdarea e un lux pentru privilegiaţi în ziua de azi.

Problema e că atunci când cauţi calea cea mai rapidă, de obicei mergi pe calea cea mai bătută. Calea pe care merg toţi nu e calea ta iar căile bătute nu duc
nicăieri.

Soluţiile rapide lucrează superficial şi nu îţi oferă o soluţie definitivă.

Dacă te doare o măsea pentru că e stricată, degeaba ameliorezi durerea temporar cu o pastilă. Cauza rămâne acolo şi te va hăitui şi în continuare până
când nu rezolvi adevărata cauză.

Comparaţia aceasta poate nu e cea mai plăcută, însă de multe ori, problemele pe care oamenii le au sunt grave iar soluţiile pe care ei le aleg sunt
superficiale şi de aceea majoritatea oamenilor suferă aproape permanent plângându-se de viaţa lor, de soarta lor nefericită sau de lipsa de iubire din
partea lui Dumnezeu.

Realitatea e însă mult mai simplă.

Oamenii sunt făcuţi să aleagă calea cea mai rapidă. Procesul psihologic se numeşte ”recompensa imediată” şi se datorează evoluţiei speciei umane. Când
strămoşii noştri trăiau în peşteri, să ai rezultate imediate făcea diferenţa între viaţă şi moarte. Dacă vânătoarea avea succes, familia era prosperă. Dacă
dura mai mult de câteva zile în care nu aveau rezultate, întreaga comunitate era în pericol. Nu era timp de planuri elaborate întinse pe ani de zile. Tribul
trebuia să se hrănească, să aibă lemne pentru foc, să aibă cu ce să se acopere când e frig.

Recompensa trebuia să fie IMEDIATĂ

Azi, deşi suntem la mii şi zeci de mii de ani de acele vremuri, acelaşi mecanism psihologic care odată era aliatul nostru, s-a transformat în inamicul nostru.

Pentru că astăzi, orice om are puterea şi acces la cunoștințele necesare pentru a deveni o persoană fericită, împlinită, prosperă.

Şi totuşi atât de puţini reuşesc.

Pentru că deşi au atâtea posibilităţi în jur, oamenii încă se lasă ghidaţi de acel instict ancestral.

Recompensa imediată.

Am un prieten care şi-a făcut credit la bancă să îşi cumpere haine şi telefon mobil super nou (care în 4 luni e vechi). Creditul e pe 10 ani.

Nu contează ce se întâmplă peste un an de acum, contează să fac ORICE ca să mă simt bine ACUM.

Capacitatea de a gândi raţional, specifică doar omului îţi spune să mai ai răbdare un pic, să strângi nişte bani şi să îţi cumperi hainele şi telefonul ăla dacă
încă ţi le mai doreşti foarte mult.

Însă mamiferul din noi, care acţionează emoţional, spune ”VREAU ACUM”.

Rezultatul? Pentru că este băgat în credite, omul de care am scris mai sus, nu numai că îşi scade mult şansele să fie prosper cu adevărat şi de a avea toate
hainele şi telefoanele pe care le vrea, dar pentru a plăti acel credit trebuie să îşi piardă practic libertatea, pentru că acum nu mai poate pleca de la lucru
când vrea el. În fiecare lună trebuie plătit creditul.

Un preţ mare, pentru un beneficiu aproape inexistent.

Cunosc o familie care şi-a luat o maşină pe credit de 30 de ani. Maşină care în câţiva ani îşi pierde valoarea. Preţul adevărat care a fost plătit? Cele 2 fete
care acum sunt clasa a 12- a nu pot merge la facultate în alt oraş ”pentru că nu sunt bani”, aşa cum a spus tatăl lor.
Stau şi mă întreb cât de mult poţi să cobori la stadiul de animal până la punctul în care îţi laşi copii fără educaţie pentru un moft de moment.

Recent am văzut o ştire cum că România este ţara cu cele mai multe persoane operate din Europa.

Motivul? Oamenii nu tratează cauzele şi merg la doctor când e prea târziu.

Să previi o boală din timp prin alimentaţie sănătoasă, sport şi un stil de viaţă sănătos nu face parte din mentalitatea de „recompensă imediată”, nu?

Mai bine să ajungem să fim tăiaţi ca la măcelărie decât să ne folosim un pic mintea raţională.

Exemplele sunt multe, unele din ele chiar revoltătoare.

Dar nu suntem aici să judecăm, ci să ne educăm.

Zilele acestea am făcut o listă cu acele greşeli şi obstacole pe care aproape orice om le va întâlni în viaţă atunci când merge pe drumul evoluţiei sale.

Sunt lucruri care pot face diferenţa între cei care reuşesc şi cei care nu.

Aproape sigur toţi dintre noi am făcut sau vom face aceste greşeli.

Felul în care le privim şi le tratăm vor atârna balanţa în favoarea noastră ca oameni care îşi iau destinul în mână şi reuşesc, sau oameni care rămân în
masa mediocrităţii plângându-se veşnic de ”nenorocul” lor.

Greşeala numărul 1: Să îţi fie teamă de greşeală şi eşec

Este de departe greşeala cea mai mare pe care oamenii o fac. Omul este o fiinţă care învaţă. Fiinţa umană învaţă încă din perioada prenatală, în cele 9 luni
petrecute în uterul mamei şi până în clipa morţii.

Procesul de învăţare are eşecul şi greşeala ca lucruri ABSOLUT FIREŞTI.

Învăţatul oricărui lucru, dezvoltatul oricărei abilităţi nu ar fi posibile fără greşelile din care să avem feedback pentru ca următoarele încercări să poată fi
mai bune.

Metafora copilului care învaţă este una dintre cele mai sugestive şi frumoase exemple posibile despre cum este procesul de învăţare şi cât de bine ştie un
copil de 2 ani cum se învaţă un lucru şi e uimitor cum pe măsură ce copilul devine adult uită că procesul de învăţare este acelaşi pentru orice vrei să înveţi.

Când un copil învaţă să meargă, de obicei înaintea vârstei de un an, nu poate sta pe picioare din prima încercare. Nici din primele 100 de încercări.

Copilul se confruntă constant cu eşecul într-un ritm pe care niciun adult nu îl întâlneşte în viaţa reală.

Eşec după eşec: copilul cade din nou şi din nou, doar pentru a se ridica.

Pe măsură ce continuă să facă acest lucru, îşi dezvoltă mai mult forţa în picioare, are mai mult echilibru şi libertate în mişcare.

Într-un final, reuşeşte să stea pe picioare şi să facă paşi; la un moment dat, activitatea devine chiar distractivă.

Mă întreb dacă doar din povestea asta poţi găsi un indiciu pe care l-ai putea lua şi folosi începând chiar de acum ?

Oamenii de obicei văd partea care se află la suprafaţă.

Văd campionul câştigând cursa, nu văd miile de ore de antrenament pe care s-a pus baza rezultatului.

Văd omul de afaceri îmbogăţit, nu văd numeroasele eşecuri din care s-au învăţat lecţii şi care au dus la succes.

Văd copacul, fără să vadă rădăcinile prin care copacul creşte, se susţine, se hrăneşte.
Şi apoi, orbi parcă la această simplă şi frumoasă lecţie de viaţă, vezi oameni care nu sunt dispuşi să respecte procesul de învăţare și se plâng toată ziua de
greutăţile din viaţa lor.

GREŞEŞTE FĂRĂ TEAMĂ DAR NU REPETA GREŞELILE. ÎNVAŢĂ DIN ELE ŞI FĂ TOT TIMPUL ALTELE.

E cel mai frumos cadou pe care ţi-l poţi face singur.

Orice faci, indiferent că vrei să îţi dezvolţi personalitatea, că vrei să fii vedetă, vrei bani mulţi, sex, putere, să cânţi frumos la pian, să ai relaţii extraordinare
de prietenie şi iubire, la început vei fi foarte slab; în orice domeniu care crezi că te va duce la fericire sau la lucrurile care le vrei în viaţă, la început vei fi
foarte slab. Ca să ajungi unde vrei, paşii sunt următorii:

1. Curaj să acţionezi.

2. Eşec. Cu siguranţă nu vei reuşi din prima.

3. Lecţie învăţată. Vei învăţa o lecţie din încercarea ta.

4. Perseverenţă. Adică decizia de a continua, în ciuda eşecurilor temporare, a obstacolelor şi a dezamăgirilor temporare.

5. Curaj şi mai mult pentru a acţiona din nou.

6. Succes.

Acest ciclu se repetă din nou şi din nou, până când un copil învaţă să meargă, până un om ajunge să aibă mulţi bani muncind, făcând afacerea lui sau fiind
un mare mafiot. Până când o persoană îşi găseşte partenerul sau partenera de viaţă sau până când obţine puterea.

Gândeşte-te la eşec.

Învaţă să trăieşti cu eşecul.

Mai ales, învaţă că eşecul e ceva normal şi că eşecul şi succesul merg tot timpul mână în mână, fiind de nedespărţit. Învaţă să priveşti cu detaşare ambele,
pentru că, aşa cum vei vedea, nu eşecul şi succesul contează, ci să te simţi bine făcând ceea ce-ţi place şi să devii tot mai bun în ceea ce-ţi place.

Totul e un proces, e un drum. Nici eşecul şi nici succesul nu pun capăt călătoriei. Tot timpul va fi alt drum, altă destinaţie, iar pe drumul tău vei întâlni tot
timpul obstacole şi oaze.

Greşeala numărul 2: Să uiţi care e greşeala numărul 1

Într-un discurs către liceeni, Will Smith spune un lucru pe care toţi îl ştim însă e nevoie ca cineva din când în când, să ni-l reamintească:

Cheia vieţii este alergatul şi cititul.

Atunci când alergi (sau faci în general aproape orice sport) ai un mic omuleț în cap care îţi spune ”Am obosit, nu mai putem. Hai mai bine să ne oprim şi să
ne odihnim. Hai să renunţăm că nu mai are rost”.

Atunci când vei învăţa să învingi acel omuleț din capul tău care îţi spune să renunţi, vei învăţa să nu renunţi atunci când lucrurile devin grele în viaţă şi când
obstacolele te descurajează chiar înainte de a obţine ce vrei.

Motivul pentru care cititul este FOARTE important este acela că înaintea noastră au trăit MILIARDE ŞI MILIARDE de alţi oameni care şi ei la rândul lor s-au
confruntat cu aceleaşi probleme ca şi noi. Nu există problemă nouă pe care noi o avem şi ei să nu o fi avut.

–          cu familia

–          cu banii

–          cu iubirea
 –          cu visele în viață

–          cu vecinul

–          etc.

Aşadar nu există problemă pe care noi să o avem şi pe care cineva să nu o fi rezolvat deja şi să fi scris despre ea într-o carte.

Singura întrebare la care e bine să îţi răspunzi e întrebarea pe care un bătrân mi-a adresat-o cu vreo 10 ani în urmă.

”Pera, tu citeşti cărţi bune?”

Mirat de întrebare, am spus ”Evident că citesc doar cărţi bune”.

Bătrânul mi-a zis aşa cum numai un bătrân înţelept poate să o facă: ”Ai grijă, că citind cărţile bune, rişti să le ratezi pe cele FOARTE bune”.