Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Ecologică București

Facultatea de Drept

Referat :

Disciplina: Educație fizică și sport

Profesor: Lector univ. dr. Marius-Viorel Ulareanu

Tema: Caracteristicile jocului de handbal

Student: LUNTRARU S. Emil

Anul II– Centrul Brăila


CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL

Handbalul este un joc colectiv care se desfasoara in alergare, uneori in cea mai
mare viteza, ceea ce imprima jocului un caracter dinamic. El poate fi considerat ca o
sinteza fericita a deprinderilor motrice de baza ale omului, ca alergarea, saritura,
prinderea si aruncarea, ceea ce confera handbalului, pe langa atributele sale sportive de
joc de echipa practicat in competitii, si atributele de mijloc al educatiei fizice si de sport
complementar cu influente pozitive asupra pregatirii fizice a sportivilor din alte ramuri.

Datorita faptului ca majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mana, jocul


de handbal poate fi invatat si practicat cu usurinta chiar de indivizi fara o pregatire
speciala indelungata. Din acest motiv poate fi organizat in intreprinderi, institutii, unitati
militare, facultati si cu deosebire in scoli, fiind un joc cu influente pozitive asupra
motricitatii, cat si asupra psihicului celor care-l practica. Prin reusita actiunilor de
atac, da satisfactie imediata incepatorilor, care se simt astfel atrasi spre practicarea lui
regulata.

Are o tehnica simpla si usor de invatat pentru a fi practicat ca sport de masa, in


scop recreativ sau ca mijloc de educatie fizica. Pe langa miscarile simple si naturale, mai
apar in joc si o serie de alte miscari mai complicate cum sunt fentele, schimbarile de
directie sau cele specifice jocului de aparare. Toate acestea au o mare influenta asupra
motricitatii si contribuie la dezvoltarea fizica armonioasa.

Jocul de handbal este accesibil tuturor, caci el poate fi practicat de copii si tineri
de ambele sexe, barbati si femei si chiar de oameni de varsta mai inaintata. Regulamentul
de joc cuprinde reguli putine, simple si usor de inteles. Aplicarea lor in joc se face cu
usurinta chiar in primele lectii tinute cu incepatorii. Materialele,echipamentul si
instalatiile necesare sunt simple si nu chiar asa de costisitoare.

Cu toate ca handbalul este un joc sportiv in care contactul corporal este admis,
pericolul de accidente este redus in cazul in care se respecta regulile de joc si partenerul
de intrecere.
Pentru obtinerea rezultatelor mari, este necesara practicarea lui in cadrul unor
colective sportive in caremunca de instruire trebuie sa fie bine planificata, bine
organizata si desfasurata pe baze stiintifice.

Drumul spre culmile maiestriei sportive este greu, cere multa munca si o pregatire
foarte atenta si mai ales continua.

Totusi, atingerea maiestriei se face mai repede decat in alte jocuri sportive.

Jocul modern, avansat, se desfasoara in plina viteza, in ritm sustinut, ceea ce


presupune depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe langa viteza de executie, de
deplasare si de reactie, a rezistentei fizice specifice, a indemanarii in executarea fentelor
si schimbarilor de directie, pe langa mobilitatea generala si supletea necesare executarii
celor mai complicate miscari, a fortei de aruncare, a coordonarii si echilibrului, mai este
necesar sa fie cultivat si simtul mingii, care da siguranta in prindere, aruncare, in precizia
paselor si aruncarilor la poarta.

Procedeele tehnice, numeroase si variate, trebuie sa fie insusite astfel incat sa


poata fi aplicate in joc in conditii de viteza si lupta cu adversarul.

Combinatiile tactice in atac desfasurate in viteza sub forma unor actiuni variate,
pline de subtilitate si neprevazut, ca si contramasurile luate de aparatori necesita o
pregatire tehnico-tactica complexa, precum si dezvoltarea calitatilor intelectuale de
gandire, de anticipatie.

Fiind un joc sportiv relativ tanar, handbalul cunoaste o necontenita dezvoltare la


fiecare mare competitie internationala, tezaurul tehnico-tactic al jocului se imbogateste cu
noi elemente, ceea ce demonstreaza ca are inca frumoase perspective si ca este departe de
vremea unei stabilizari depline

CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI


SPORTIVĂ ŞCOLARĂ – TIP DE EFORT, CONŢINUT TEHNICO-TACTIC,
ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE
Conf.univ.dr. Constantin Rizescu

Introducere
Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind o
sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte din
mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a jocului este
mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de
toate gradele, joc sportiv de performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv
recreativ (sport de masă). Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se
face cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de instruire. Instalaţiile şi terenul de joc
sunt simple şi relativ puţin costisitoare. Deşi, la handbal, contactul corporal este permis,
dacă se respectă regulamentul de joc, există pericol redus de accidentări.

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive


Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la realizarea
obiectivelor acesteia în felul următor:
1. Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe benefice asupra
marilor funcţiuni ale organismului.
2. Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi pe cele
inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând toată
musculatura pe parcursul jocului.
3. Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi
asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă deasemeni calităţile
motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi îndemânarea în
regim de viteză şi forţă.
4. Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv simple, accesibil
tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5. Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-tactice ca;
schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care au influenţă
deosebită asupra dezvoltării motricităţii generale.
6. Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor interumane,
de socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor
voliţionale şi caracteriale.
Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate,
necesită o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm
susţinut, fapt ce presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită pentru un
angajament fizic şi psihic total.
Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi deci
discontinuu. Mişcările effectuate solicită un efort aciclic
Din punct de vedere al intensităţii, durata celor două reprize (2x30’), este efort
moderat. Pe fazele de atac şi apărare efortul este diferit:
atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie efort
maximal; - faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal (circulaţii de minge
şi jucători, momentele de finalizare).
apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem efort
submaximal cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportive de intensitate moderată, punctat cu eforturi de
intensitate maximală şi submaximală.
In funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu puternică
solicitare psihică şi a analizatorilor.
Din punct de vadere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză, punctat
cu dese faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.
In lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul
didactic al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare vom avea
volum mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi mai redus iar
intensitatea mai mare.. La temele de perfecţionare, rezolvate de obicei prin joc bilateral,
predomină complexitatea efortului pe fondul intensităţii crescute. Este foarte important ca
în lecţii să dozăm correct efortul şi să organoizăm judicious colectivul de elevi, pentru a
realize o densitate motrică optimă.
Conţinut tehnico-tactic
Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care
să poată fi însuşit la nivel şcolar şi să resolve obiectivele specifice, referitoare la:
 Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului (pasarea
mingii şi aruncarea la poartă)
 Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea
regulilor simple ale jocului.
 Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în condiţii
regulamentare, în calitate de organiuator, arbitru şi jucător.
În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:
1. poziţia fundamentală
2. mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat), opriri,
porniri, schimbări de direcţie.
3. şcoala mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din deplasare în
diverse planuri); dribbling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de deasupra
umărului (din alergare, din săritură, cu pas adăugat, de la 7 m)
4. contraatac cu unu şu două vârfuri
5. trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri
acţiuni tehnico-tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan, angajarea
jucătorilor la semicerc), în sistemul de atac cu un pivot
Jocul de apărare va cuprinde:
1. poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile)
2. ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre
direcţia de pasare
3. blocarea mingi aruncate la poartă
4. joc în sistemul “om la om” şi 6+0
Aspecte psiho.pedagogice
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale jocului,
folosind ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul bilateral, cu reguli
reduse, va fi present încă din primele lecţii, crescând treptat timpul afectat acestuia.
Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi correct cuantificate.
Organizarea judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici trebuie să asigure un număr
mare de execuţii, în vederea consolodării tehnicii de bază, în acelaşi timp oferind
profesorului posibilitatea de a corecta eventualele greşeli.
Demonstraţia profesorului va fi ireproşabilă, acesta putând folosi, în funcţie de
posibilităţi, înregistrări video, planşe sau kinograme.
Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi netoda globală, singura care va
realize o instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei copiilor de mişcare, de
joc efectiv. Metoda analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea
greşelilor cu character general; perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice; în
cadrul orelor de activităţi sportive (pregătirea echipei representative); în handbalul de
performanţă pentru realizarea măiestriei (în secţiile şi cluburile specializate).
Concluzii
Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la elevi
capacitatea de a învinge gruel, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară virţii
sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă, logică,
cu alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Elevii învaţă să
anticipeze acţiunile adversarilo şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în
formare a elevilor, asupra trăsăturilor positive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc
colectiv dezvoltă spiritual de cooperare şi întrajutorare, respectul faţă de adversar,
coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-plaz, nu
numai pe terenul de sport, dar şi în viaşa socială. Dar toate acestea depend în mare
măsură de profesionalismul şi măiestria profesorului.
Bibliografie selectivă

1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984,


293 pag.
2. Colobaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive, teorie şi metodică, Editura Aldin,
Bucureşti, 1998, 327 pag.
3. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996, 364 pag.
4. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. Teoria şi metodica
handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, 304 pag.
5. Rizescu C. Handbal, Editura University Press, Constanţa, 2000, 154 pag.
6. Rizescu C. Handba l- curs de specializare, Editura University Press, Constanţa,
2005, 209 pag.
7. Teodorescu, L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1975, 222 pag.