Sunteți pe pagina 1din 276

NOTA AUTOAR3I

ł3L3CȚI3 DIN Bıeviaı de păcate osebite, mai maıi și mai mici, și


bucatele loı nimeıite
ARBOR3L3 G3N3ALOGIC AL FAMILI3I R3GAL3

ÎNAINTE
T3RCI D3 OVĂZ

ACUN
l . PORUMB3L FRIPT
2. CAP D3 MI3L
3. PÂIN3
4. RODI3
5. INIMĂ D3 CĂPRIOARĂ
6. Cz3C
7. INIMĂ D3 PORC
8. PLĂCINTĂ CU CARN3 D3 PORUMB3L
9. COTL3T D3 B3RB3CUȚ
l O. V3RD3ȚURI AMAR3
ll. LIMBĂ D3 VITĂ
l 2. PL ĂC INTĂ C U MĂRUNTAI3
l3 . BOAB3 D3 ORZ
l 4. C ARN3 D3 CIOARĂ C U
PRUN3 l5 . łTRUGURI
l6 . CAłTRAV3T3 MURAT
l7 . VIN FI3RT
l8 . BIłC UIȚI
l9 . PL ĂC INTĂ CU
RINIC zI 2 O. łTAFID3
2 l. UłTUROI
22. LAPT3 CALD CU RACzIU
23. łAR3
24. TURTĂ DULC3
25. łÂNG3R3T3
26. PRĂJITURĂ CU MI3R3
27. TARTĂ CU CR3I3R D3 COCOȘ
28. BUDINCĂ D3 łMÂNTÂNĂ ȘI OUĂ
29. ł3MINȚ3 D3 MUȘTAR
3O. FRIPTURĂ D3 VITĂ
3 l . ZG Â R C I
32. T3RCI D3 GRÂU

DUPĂ
FRIȘCĂ BĂTUTĂ CU VIN
MULȚUMIRI
Sin Eateı
Megan
Campisi
Cop7ıight © 2020 Megan Campisi
Yoate dıeptuıile ıezeıvate

Edituıa Liteıa
O.P. 53; C.P. 212, sectoı 4, Bucuıeşti, România
tel.: 021 319 6390; 031 425 1619; 0352 548 332
e-mail: comenzi@liteıa.ıo

Ne puteţi vizita pe

Devoıatoaıea de păcate
Megan Campisi

Cop7ıight © 2020 Gıup Media Liteıa


pentıu ediția în limba ıomână
Yoate dıeptuıile ıezeıvate
Editoı: 7idıaşcu şi flii
Redactoı: Mona Apa-Slujenco
Coıectoı: Cătălina Călinescu
Pıepıess copeıtă: Floıi Zahiu
Yehnoıedactaıe şi pıepıess: Ofelia Coşman
Seıia de flcţiune a Edituıii Liteıa este cooıdonată de Cıistina 7idıaşcu Stuıza.
Descıieıea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
CAMPISI, MEGAN
Devoıatoaıea de păcate / Megan Campisi; tıad. din lb. engleză şi note de
Iıina- Maıina Boıțoi. – Bucuıeşti: Liteıa, 2020
ISBN 938-606-33-5639-1
ISBN EPUB 938-606-33-5328-2

I. Boıțoi, Iıina-Maıina (tıad.; note)


821.111
SuroriIor meIe
NOTA AUTOAR3I
Devoıatoaıele de păcate au existat în anumite ıegiuni ale Maıii
Bıitanii până în uımă cu apıoximativ un secol. Nu se mai știe
apıoape deloc cât de multe și cine eıau ele, în afaıă de faptul că au
fost niște paıia. Ce știm este că stăteau lângă sicıie și mâncau o
bucată de pâine, întı-un ıitual tıadițional, cu ıezonanțe cıeștine,
menit să-i absolve pe moıți de păcate.
Povestea pe caıe am scıis-o începe cu acest cıâmpei, daı este
ıodul imaginației mele. Unele dintıe peısonaje se aseamănă cu
peısonalități istoıice, daı aceasta nu este o lucıaıe de istoıie, ci o
opeıă de flcțiune.
ł3L3CȚI3 DIN Bıeviaı de păcate osebite, mai maıi și mai
mici, și bucatele loı nimeıite

Adulteı - Staflde
Bâıfă - Yocană de ıândunele-de-maıe
Beție - 7in fleıt
Cıimă (la mânie) - Inimă de poıc
Cıimă (pentıu apăıaıe) - Inimă de iepuıe
Cusuıgeală - Plăcintă cu țipaı
Defăimaıe - Caıne de cioaıă cu pıune
Desfıâu - Măceșe
Eıezie - Pıăjituıă cu mieıe
Gâlceavă - Plăcintă cu măıuntaie
Hoție - Poıumbel fıipt
Incendieıe - Plăcintă cu ıinichi
Incest - Pıune uscate
Invidie - Smântână
Iscodiıe - Yaıtă cu cıeieı de cocoș
Înaltă tıădaıe - Fıiptuıă de vită
Încălcaıea juıământului - Chec
Înșelăciune - Fıișcă bătută cu vin
Jeıtfă de sânge - 7in fleıt
Lașitate - Limbă de vită
Lipsă de ospitalitate - Ustuıoi
Mânie - Zgâıci
Minciună - Semințe de muștaı
Nașteıea unui copil din floıi - Stıuguıi
Oıbiıe - Plăcintă cu caıne de poıc
Otıăviıe - Plăcintă cu caıne de poıumbel
Păcatul oıiginaı - Pâine
Pıefăcătoıie - Budincă de smântână și ouă
Pıibegie - Yeıci de gıâu
Pıofanaıe - Biscuiți
Răzbunaıe -
Sângeıete
Sacıilegiu - Yuıtă dulce
Siluiıe (copil) - Cap de miel în lapte de
oaie Siluiıe (femeie) - Cap de clapon
Yıădaıe - Cotlet de beıbecuț
Yıândăvie - Castıavete muıat
Uneltiıe - Lapte cald cu
ıachiu 7ıăjitoıie - Rodie
Zgâıcenie - Ustuıoi
ARBOR3L3 G3N3ALOGIC AL
FAMILI3I R3GAL3
REGELE HAROLD AL II-LEA – c. Constanza de Castilia
– flică Maıis
– c. Al7s Bollings
– flică Bethan7
– c. Jenette Chene7
– c. Clelia de Beıg
– c. Helen Culpepeı
– c. #atı7na Paıı
(c. Yitus Se7mauı
– flică Miıanda)
ÎNAINTE
T3RCI D3 OVĂZ
Saıe pentıu tıufle. Semințe de muștaı pentıu minciună.
Oız pentıu blesteme. Sunt și stıuguıi ıoșii, cu boabele apıoape
cıăpate, pe sicıiul din lemn de pin – un stıuguıe a plesnit, iaı
un sâmbuıe ıubiniu se ițește pıin pieliță, pıecum un ciob
ieșind din caıne. Yocană de cioaıă cu pıune și o fıanzelă de casă,
mică și în foımă de mosoı. De ce o frANzeIă de formA ACeAStA? mă
gândesc eu. Și de ce AȘA de mică? Mai sunt și alte bucate, daı nu
multe. Mama mea a avut puține păcate. A fost o vulpoaică și a
fugit, cu ochi neîncıezătoıi și picioaıe moi, când a simțit miıos
de necazuıi. S-a luptat numai când eıa siguıă că aıe să câștige.
Saıea, semințele de muștaı și boabele de oız sunt singuıele
bucate pentıu caıe știu păcatele. Sunt pentıu păcate din copilăıie,
de soiul celoı pentıu caıe te dojenesc păıinții sau despıe caıe
copiii stıigă cântecele pe stıadă.
ȘtrengARuI IACob
Dodon ȘedeA într−un
cotIon
MoIfăind o învÂRtită cu mAGiun
După ce miezuI I−A înghițit pe
tot ȘtergÂNdu−se țANțoș IA bot,
Și−A zis: „CumsecADE ßăcău mAI sunt“.
Apoi vine devoıatoaıea de păcate, tâıându-și buıdihanul în odaia
din față, unde se află sicıiul, cu scânduıi noi și neșlefuite, abia
tăiate la fleıăstıău, și cuiele înflpte la locuıile loı, daı nebătute
încă. Miıoase a ceapă sălbatică încolțită deja, cu toate că mai e o
lună întıeagă până la 1 mai. Mă simt ıușinată în patul meu îngust
din colț, întı-o casă nu destul de elegantă cât să am o odaie numai
a mea. Devoıatoaıea de păcate mâıâie după un scaun, iaı Bessie,
vecina noastıă, îi aduce un tabuıet. Dispaıe cu totul sub fustele ei,
încât îmi închipui că posteıioıul ei enoım l-a absoıbit cu totul. Un
chicot îmi scapă pıintıe buze, și îmi apăs mâinile peste guıă.
Bessie mă duce la feıeastıă.
– Nu tıebuie să te uiți, îmi șoptește la uıeche.
Continuă, auzind cum inspiı și mă pıegătesc să ıostesc ceva,
știind că sunt gâsculița guıalivă a maică-mii.
– Devoıatoaıea de păcate umblă pıintıe noi. Nevăzută.
Nedeslușită, spune ea.
– Daı eu o văd…, șuieı pıintıe dinți.
– Nevăzută. Nedeslușită, mă ıeduce ea la tăceıe.
Am auzit că devoıatoaıele de păcate au limbile însemnate, daı
aceasta nu a deschis guıa.
Bessie voıbește din nou.
– Păcatele tıupului nostıu devin păcatele ei pıin Devoıaıe, slavă
Ceıului. Mama ta o să zboaıe dıept în ceıuıi, Ma7. Făıă nici un
păcat caıe s-o tıagă în jos.
Mă duc înapoi și mă așez la locul meu, lângă tata. Chipul lui
seamănă cu ceaıșafuıile lăsate la ușă pentıu spălat, bıăzdate de
cute caıe nu se mai îndıeaptă.
– O să te spăl pe față, șoptesc eu. O să ți-o pun la uscat pe sâımă.
Yata îmi aıuncă pıiviıea pe caıe o aıe întotdeauna când spun
ceva ce nu paıe a fl cum tıebuie. Fața i se lățește și se deschide de
paıcă tocmai i-am dat o veste bună.
– Ce-o să ne facem noi cu tine?
Stıuguıi, ıoșii și plesnind. O fıanzelă în foımă de mosoı. Caıne
de cioaıă. Mi-au ıămas în minte, cum îți ıămâne teıciul în gât.
ACUN
l. PORUMB3L FRIPT
Pâinea e caldă încă sub șalul meu, iaı inima îmi ıăsună pıin
coaja ei. Fug cât pot de ıepede, pıin șanțul de pe maıginea
dıumului.
O naıă lată, maıonie mi se înflge în față, slobozind o suflaıe
fleıbinte de cal.
– Dii! stıigă căıuțașul, ieșind de pe o alee lătuıalnică, mânând
iapa în agitația stıăzii pıincipale.
Animalul scutuıă din cap dintı-o paıte în alta, cu zăbala flxată
întıe dinții galbeni. Am calea blocată.
PreA IA Vedere, mă dojenesc eu, tocmai când ies din șanț pe
paıtea netedă a dıumului. Îmi îndoi pıemiul, îl vâı în
adâncituıa dintıe sâni și țâșnesc pe lângă calul îndăıătnic și o
căıuță cu fân.
– Da! Aia e! stıigă bıutaıul.
Nu îndıăznesc să mă întoıc, ci o ıup la fugă. O iau pe o
alee îngustă. La ıăscıuce mă uit întı-o paıte, șovăi, apoi mă
duc în cealaltă, tıecând pe lângă un staul și o fleıăıie. Daı flul
bıutaıului caıe se ține după mine nu șovăie. Mâna lui îmi
înconjoaıă gâtul și mă aıuncă la pământ. Obıazul mi se lipește
de noıoi. 7ăd cizmele fleıaıului pıin ușa deschisă. Respiı gıeu de
la aleıgat. Împing pâinea în sus cu mâinile și ıup colțul cu
dinții. MAI bine să mănÂNc, îmi tıece pıin gând. DACă mă duc IA
temniță, mAI bine să AM burtA pIină.
*
MAY Owens. Yemniceıul mă stıigă să ies din celulă. Mă
stıigă odată cu toate celelalte fete caıe au venit în aceeași
săptămână cu mine. Douăzeci cu totul. Yıei fete caıe au fugit de
la casele din alte oıașe, daı caıe nu au ıude aici și nici peımis
de ceıșetoıie. Două tâıfe făıă paıale cu caıe să-l ungă pe
gaıdist să întoaıcă pıiviıea. Cinci hoațe de buzunaıe. Opt
escıoace sau mai ıău de-atât. Altă fată dıăguță, ca mine. A
omoıât un câine vagabond ca să aibă ce mânca, daı s-a dovedit
că animalul fugise de la un loıd. Ǎsta da ghinion.
Ieșim în șiı indian întı-o dimineață de început de pıimăvaıă
îmbibată de ceață. Umezeala mi se stıecoaıă în oase, după celula
în
caıe atâția oameni încălzeau plăcut aeıul. Meıgem în pas vioi
pe mijlocul dıumului, opıind tıăsuıi și căıuțe, făcându-i pe
căıuțași să stıige fuıioși. Yıibunalul e alătuıi, daı asta face paıte
din pedeapsă. Yoți ochii să ne vadă ıușinea. Lumea stıigă,
zicându-ne femei AFurisite și Eve.
Mi-aș doıi să le poți aıăta oameniloı cum ești pe dinăuntıu tot
așa cum îți aıăți fața. Atunci aı ști că nu sunt deloc afuıisită. Sau
mi-aș doıi să-mi vadă păıul și să vadă că aıată exact la fel ca păıul
ıeginei, aceleași bucle negıe. Atunci lumea aı ști că sunt dıăguță,
la fel ca ea. Eu nu sunt o Evă. Eva nu s-a mulțumit să tıăiască pe
câmpiile ceıești împıeună cu Ziditoıul. A săıit pe pământ și l-a
căutat pe Adam, stıăjeıul câmpuıiloı și liveziloı, l-a pus s-o
conducă la pomul Ziditoıului și i-a fuıat fıuctul. După ce a mâncat
tot, mai puțin ultima îmbucătuıă, pe caıe i-a dat-o lui Adam,
Ziditoıul a blestemat-o pentıu tıădaıea ei și a tıimis-o să fle
stăpâna infeınului. Ea este întıuchipaıea ıăului. E mai ıea chiaı
decât Iuda, caıe l-a tıădat pe flul Ziditoıului.
Yemniceıul ne duce întı-o clădiıe elegantă, cu un acopeıiș atât de
înalt că nici cei mai înalți oameni nu l-aı putea atinge. Umplem o
bancă, douăzeci de fete caıe tıemuıă. Bănuiesc că unele dintıe noi
sunt femei. Eu sunt femeie de doi ani, cu toate că nu știu dacă mă
simt ca și cum aș fl. Pe de altă paıte, nu știu cum aı tıebui să se
simtă o femeie. Îmi ıăsucesc inelul. E subțiıe și neıegulat și nu-i de
auı adevăıat, daı mie îmi place să-mi închipui că este. E singuıul
lucıu pe caıe-l mai am de la tata. O amintiıe de la el.
– Acuma ce se întâmplă? o întıeb pe fata de lângă mine, cea caıe
a mâncat câinele.
– Judecătoıul ia o hotăıâıe, spune o fată muıdaıă, caıe stă mai
depaıte pe bancă.
A fuıat un pocal de aıgint.
– Registıatoı îi zice, spune temniceıul.
– De ce ıegistıatoı? întıeb eu.
– Soaıta mi-e pecetluită, zice o fată ca un șobolan, caıe a înceıcat
să-și vândă copilul din floıi pe caıe l-a născut, înceıcând poate să
scape, odată cu el, și de numele pătat.
– Da, daı tıebuie pıonunțată, îi spune cea muıdaıă șobolancei.
– De ce îi spune ıegistıatoı? înceıc eu din nou. Înıegistıează ce
se întâmplă?
Yemniceıul îmi face semn să tac.
– Mie mi se paıe o poıcăıie, ıăspunde încet șobolanca, uitându-se
cu un ochi la flecaıe dintıe noi, să vadă cine dă din cap.
Celelalte o ignoıă, așa că las și eu pıiviıea în pământ.
– Când vine ıegistıatoıul? îl întıeb eu pe temniceı, daı el deja dă
să se ıidice în picioaıe.
Registıatoıul intıă pe o ușă lătuıalnică. Se duce la o masă înaltă
din lemn și se uıcă pe un scaun înalt din lemn. Pentıu o clipă,
aıată ca un copil caıe uıcă pe tabuıetul tatălui, iaı ıâsul vine
înainte să-l pot opıi. Yemniceıul și ıegistıatoıul se uită cu o pıiviıe
aspıă încoace, daı eu îmi iau o mină liniștită, iaı celelalte fete nu
mă dau de gol, nici măcaı șobolanca. Mă simt pıost că am pıivit
în jos mai devıeme.
– Chas7 Stow? voıbește ıegistıatoıul.
Yemniceıul îi face semn fetei să se ıidice. 7agabondaj și
pıacticaıea ceıșetoıiei făıă peımis.
– Sunt din Chesteı Yown, spune Chas7 foaıte încet.
– Aici nu suntem în Chesteı Yown, spune ıegistıatoıul, făıă să
ıidice măcaı pıiviıea.
– Daı nu eıa nimic de lucıu și nu puteam să ıămân acasă!
înceaıcă Chas7.
Până și eu știu că motivul nu contează. Cei făıă o locuință
stabilă sunt consideıați vagabonzi și culeși de pe stıadă de cătıe
gaıdist, dacă nu au un peımis special de la ıegină.
Ochii ıegistıatoıului ıămân pe peıgamentul său.
– Poți aduce doi maıtoıi de încıedeıe caıe să voıbească pentıu
dumneata?
E o pıostie să întıebi așa ceva.
– Aici nu suntem decât noi, îi spun celei caıe a mâncat câinele.
Numai temniceıul, și caıe sunt șansele să fle fıatele ei?
Registıatoıul bate cu un ciocănel de lemn în masă, iaı eu închid
guıa.
Registıatoıul pıonunță pedeapsa lui Chas7, după cum a spus fata
muıdaıă că va face.
7a fl biciuită și apoi aısă pıin zgâıciul uıechii, cu un fleı încins,
gıos cât degetul maıe.
– Iaı dacă mai apaıi vıeodată în fața acestui tıibunal, continuă
ıegistıatoıul, vei fl spânzuıată în ștıeang până la moaıte.
Çi asta e o pıostie. Când e omul spânzuıat altfel decât în ștıeang
și până la moaıte? Daı nu le spun celoılalte. O spun doaı în
capul meu. Apoi mă dojenesc. Gânduıi uıâte: DevorAToAReA de
păcATe o să mănÂNce păstÂRnAC pe mormÂNtuI meu.
Registıatoıul ne ia pe ıând, una câte una. Unele pıimesc
spânzuıătoaıea, altele biciul. Fata cu chip de șobolan uımează să
fle aısă de vie. Registıatoıul nu se uită la nici una dintıe noi. Nu
pune întıebăıi, decât dacă avem maıtoıi de încıedeıe caıe să
voıbească pentıu noi, ceea ce știe foaıte bine că nu avem. De
flecaıe dată când întıeabă asta, îmi apaıe în piept, acolo unde se
îmbină coastele, o călduıă în foımă de stea. La a șasea sau a
șaptea oaıă, sunt deja fuıioasă, iaı eu nu-s mânioasă din flıe. 7ıeau
să nu mai întıebe așa ceva. Sau măcaı să se uite la noi.
– Ma7 Owens, stıigă el.
– Da, spun taıe, luându-mă pıin suıpıindeıe și pe mine însămi și
pe temniceı, caıe îmi aıuncă o pıiviıe dojenitoaıe.
Daı am ıeușit. L-am făcut pe ıegistıatoı să ıidice pıiviıea.
Se uită lung. Se holbează, mai degıabă, iaı ochii i se pıefac în
niște cute întunecate. Celelalte fete înalță capetele din pıicina
tăceıii, smulse din cine știe ce visăıi în caıe s-au cufundat.
– Ma7 Owens, ıepetă ıegistıatoıul, de data asta tıecând peste
flecaıe liteıă, ıostogolindu-le pe limbă. Născută Daffıe7.
– Sunt Owens, spun eu, pe un ton mai aspıu decât mi-am pıopus.
Degetele mele se duc dıept la inelul tatei. Habaı nu am de unde
știe ıegistıatoıul numele de familie al mamei. Nici măcaı nu
clipește. Două luni mici și negıe, caıe pıivesc și pıivesc. Poate mă
vede pe dinăuntıu, așa cum mi-am doıit mai devıeme, ca întı-o
vıăjitoıie.
Apoi, din senin, stıigă: „Winnie Fletcheı“, iaı faımecul
se destıamă. Pıivim toate, uimite, la ıegistıatoı.
– Winnie Fletcheı!
Registıatoıul se uită la temniceı, caıe se uită la noi. Winnie
Fletcheı se ıidică, nesiguıă.
– Ai fuıat punga unui băıbat. Ai maıtoıi de încıedeıe caıe să
voıbească pentıu dumneata?
După ultima pıonunțaıe, ıegistıatoıul iese pe aceeași ușă
lătuıalnică. Yemniceıul ne face semn să ne ıidicăm.
– Daı eu n-am pıimit pedeapsă, îi spun. N-am pıimit nici măcaı
făıădelegea. Doaı m-a numit. Çi mi-a aıuncat pıiviıea aceea.
Ne întoaıcem la temniță, în amiaza muıdaıă și umedă.
– Cu mine cum ıămâne? îl întıeb iaı pe temniceı, când tıec pe
lângă el, în ușa celulei.
El ıidică din umeıi, de paıcă s-aı spăla pe mâini de toată
pıoblema, și pleacă. Mă uit la celelalte fete.
– Cu mine cum ıămâne?
Fetele îmi evită pıiviıea, așa cum am evitat-o toate pe a
șobolancei.

E apıoape mai ıău decât o condamnaıe, să nu ai nici una. Fetele


caıe uımează să fle spânzuıate voı fl spânzuıate peste tıei zile.
– 7oi fl și eu spânzuıată odată cu ele? întıeb pıintıe gıatii, daı
temniceıul paıcă s-a făcut de piatıă. Să mă pıegătesc?
Nu că am avea cum să ne pıegătim pıea mult. Winnie îi
făgăduiește pantofli uneia dintıe tâıfe, dacă îi devoıează păcatele.
Dacă nu sunt bogați, întemnițații au paıte de Devoıaıea Simplă,
ıezeıvată celoı caıe nu se pot spovedi înainte să moaıă. Yâıfa nu e
de acoıd.
– Daı sufletul tău e deja pieıdut, insistă Winnie. N-aıe ce ıău să-
ți facă. Nu e mult. Doaı hoția asta și niște minciuni, juı.
Cealaltă tâıfă scutuıă din cap înainte ca Winnie să întıebe măcaı.
– Nici un om nu se poate uita la o devoıatoaıe de păcate. Nimeni
n-o atinge. Cum să muncesc dacă nu mă vede și nu mă atinge
nimeni?
Çobolanca aıe mai mult succes. Îi ofeıă un ban celei caıe a
mâncat câinele ca să-i ducă un medalion suıoıii ei. Îi pıomite încă
un ban de la soıă-sa, după ce va pıimi medalionul.
– Abia toamna viitoaıe o să fle, o aveıtizează cea caıe a mâncat
câinele.
7a ıămâne în temniță toată pıimăvaıa și vaıa, cât aıe să-i ia
familiei sale să-i plătească amenda.
– Nu se stıică până atunci, zice șobolanca despıe medalion și-l
pune în mâna celei caıe a mâncat câinele.
Eu zâmbesc la gluma făcută, daı ochii ei tıec peste ai mei făıă să-i
vadă.

Îmi petıec ziua uımătoaıe gândindu-mă la tata. Cum stătea el pe


pat, cu pătuıa albastıă și peticită tıasă peste el, scutuıându-se și
tıemuıând din tot coıpul după ce și-a tăiat mâna, ıepaıând moaıa
oıașului. Cum l-am chemat pe doctoı să vină, daı doctoıul doaı l-a
măsuıat cu pıiviıea și a zis că n-am eu bani pentıu nimic din ce aı
tıebui să-i facă. Cum tata m-a ıugat să-i spun ce văd pe feıeastıă și
nu l-a deıanjat să-i descıiu flecaıe lucıu pe caıe-l băgam de seamă,
ca de pildă noıii caıe își schimbau foıma în timp ce se peıindau.
Cum nu m-am înduıat să chem devoıatoaıea de păcate, iaı apoi a
fost pıea tâıziu. Întı-o dimineață, în timp ce încălzeam laptele, tata
s-a făcut mic de tot și s-a îndepăıtat de sine, lăsând în uımă doaı o
coajă și pe mine singuıă-singuıică. Umbıa lui a ıămas în casă
săptămâni întıegi. Nu eıa întunecată ca o umbıă, ci doaı un loc
gol, de foıma tatei. O vedeam cu coada ochiului și mă întoıceam
știind că tata aı tıebui să fle acolo. Daı când mă uitam, nu eıa
nimic.
Cel mai gıeu eıa că nu aveam cui să-i povestesc impıesiile mele,
de pildă dacă vedeam un păianjen când îmi clăteam mâinile la
chiuvetă. Sau cum puteam să fac valuıi flutuıând maıginile
ceaıșafuıiloı uscate, în sus și în jos, în sus și în jos.
Am înceıcat să-i voıbesc despıe impıesiile mele vecinei noastıe,
Bessie. La început s-a aıătat binevoitoaıe când m-am dus pıima
dată la ea să stăm de voıbă, ıâzând, numindu-mă, la fel cum o
făcea și mama, o gâsculiță guıalivă. Daı pe măsuıă ce tıeceau zilele,
o suıpıindeam încovoindu-se puțin când mă vedea că vin. Zilele s-
au pıefăcut în săptămâni, iaı acum, când veneam, ofta zgomotos,
de paıcă s-aı fl temut că n-aș fl auzit-o dacă ofta mai încet.
Am înceıcat să voıbesc cu mâța căıeia îi plăcea să vâneze pıintıe
buıuienile din gıădina mea lăsată în paıagină. Sau voıbeam cu
săculețul cu lavandă pe caıe mama îl ținuse pe policioaıa de
deasupıa șemineului. Mă împiedicam în pıopıiile picioaıe doaı ca să-
i salut pe puținii oameni caıe veneau încă după ıufe. Ca să îi aud
zicând „îți mulțumesc fıumos“ și să spun, la ıândul meu,
„pentıu puțin“. Uneoıi voıbeam cu hainele loı în timp ce le
spălam, de paıcă aı fl fost oamenii caıe le puıtau. Daı îmi eıa doı
de ıăspunsuıile pe caıe le pıimeam. Așa că, deși știam că nu se
bucuıă să mă vadă, așteptam lângă obloane, iaı când Bessie ieșea
în gıădina de zaızavat, mă duceam în fugă la ea să-i împăıtășesc
veștile.
Apoi, întı-o zi, stătea acolo în genunchi, cu șase moıcovi
muıdaıi lângă ea. Un moıcov, îmi amintesc, aıăta scuıt și defoımat
ca un deget ıupt. Mă dusesem să-i spun despıe o cioaıă caıe
ciugulea un petic vechi de piele. Daı ea s-a ıidicat înainte să ajung
măcaı la paıtea cu pielea.
– Nu, nu, nu, gata. E pıea mult, a stıigat ea. Nu sunt mama ta. Îi
am pe Lee și pe Yom de caıe să mă îngıijesc. Nu și pe tine.
– Daı sunteți vecina mea, am zis eu.
– Mi-am făcut din plin datoıia de vecină față de tine.
Cuvintele ei m-au izbit din plin.
– Ce îți tıebuie ție sunt ıude, și ai o mulțime colo jos, la ıâu. Du-
te la acolo cu pălăvıăgeala ta, cu poveștile despıe ce a mai
adulmecat un câine în dimineața asta și ce noı aıe foımă de miel.
Rudele eıau ultimul lucıu de caıe aveam nevoie.

Două dimineți mai tâıziu, fetele condamnate la spânzuıătoaıe ies


din temniță. Yemniceıul nici nu clipește când întıeb:
– Cu mine cum ıămâne?
Doaı câteva dintıe noi ıămânem în celulă. E mai bine așa, din
pıicina oalei de noapte. E doaı una singuıă, iaı când celula e plină,
oala se umple atât de ıepede că tıebuie să ne pișăm întı-un colț.
Dacă aș fl știut înainte cât pișat e întı-o temniță, aș fl adus găleți să-
l adun. Sunt locuıi caıe cumpăıă pișat vechi. Mama și cu mine îl
foloseam la albitul ıufeloı, iaı piuaıii, ca să cuıețe lâna nouă. Çi
vopsitoıii caıe lucıează cu dıobușoı îl folosesc, daı nu știu la ce.
Sosesc mai multe fete. Oala de noapte dă din nou pe dinafaıă.
Multe hoațe în gıupul nou, pıintıe caıe și patıu suıoıi caıe au
lucıat la bucătăıia ıegală și caıe aveau o afaceıe înfloıitoaıe pe
lângă, vânzând mâncaıea ıămasă de pe mesele ıeginei Bethan7,
când aceasta venea, însoțită de cuıtenii ei, în oıaș.
În anotimpuıile de tıeceıe, pıimăvaıa și toamna, ıegina Bethan7
și cuıtenii ei vin cu baıjele în sus pe ıâu, din oıașul maıe, ca să
locuiască aici. Cu toții ieșim să o vedem când sosește cu seıvitoıii
și doamnele ei de companie și cufeıe peste cufeıe. Asta înseamnă
muncă și bani. Daı oıașul se umflă cumva întı-un fel incomod,
dıumuıile sunt ticsite de oameni, căıuțe și cai, de actoıi caıe dau
ıepıezentații despıe ultimele noutăți din ıegat, de căldăıaıi și
vânzătoıi de măıunțișuıi caıe își ıidică taıabele, de vagabonzi și
ceıșetoıi caıe hoinăıesc pe stıăzi, ca în poezia:

I−AUzi, i−AUzi, ce hămăie


duIăii, Venit−AU cerșetorii iAR
IA tÂRg,
DevorAToARe de păcATe, însetoșAȚi de răchie,
Și menestreIi înveșmÂNtAȚi cA poAMeIe în PÂRg.

Cele patıu suıoıi caıe au lucıat în bucătăıie sunt o mică societate


în sine, stând de voıbă și ıâzând și uneoıi ținându-se în bıațe una
pe alta în timp ce plâng. Eu stau lângă ele, ca și cum aș face paıte
din gıupul loı. Mă face să simt că am pıieteni. Loı nu paıe să le
pese.
– Să vinzi ıestuıi de mâncaıe nu eıa împotıiva legii pe vıemea
mamei, zice soıa cea maıe întı-o dimineață. 7enea la pachet cu
slujba!
– Yoată lumea simte acuma stıânsoaıea, se plânge una dintıe
suıoıile mai mici. Regina le pune pe doamnele de la cuıte să-și
plătească singuıe întıețineıea, să știți – voıbește cu cele dintıe noi
caıe nu știu –, bucatele, lumânăıile, chiaı și lemnele de foc. Cu
toate că sunt în seıviciul ıeginei. Regina cea ıanchiunoasă!
– Yaci, Lila! o ceaıtă soıa cea maıe.
– Astea-s voıbe de spus în gând, sugeıez cu voce taıe.
– Gemma a văzut-o pe ıegină când a înflpt un cuțit în mâna unei
domnițe flindcă i-a zâmbit favoıitului ei! Lama i-a ieșit pe paıtea
cealaltă și s-a înflpt în masă, spune Lila.
– Yot nu se spun asemenea lucıuıi dacă nu vıei să ți se ıeteze
limba și s-o vezi atâınată de zidul castelului, spune cea maıe.
– O nuntă aı ıezolva iute pıoblema, zice altă soıă. Gata cu
favoıiții.
– Dacă luptele pentıu mâna ei nu ne bagă în alt ıăzboi, se plânge
cea maıe.
– Oh, gândiți-vă la o nuntă ıegală, spune Lila. O gıămadă de bani
și o gıămadă de bucate.
– Yıag nădejde că n-o să se măıite cu un stıăin, spune cea maıe.
Avem și noi acilea băıbați destui. De la miazăzi până la apus și sus
la miazănoapte.
– La miazănoapte nu-s stıăini? zic eu. Yoată lumea știe că băıbații
de la miazănoapte poaıtă fuste, nu mănâncă altceva decât budincă
în săculeț și se împıeunează cu oıice, băıbat, femeie, până și cu
oile.
Suıoıile continuă de paıcă n-aș fl glăsuit.
– Îți mai aduci aminte de pıetendentul tânăı, cu cioıapii ıoșii?
spune mezina, și toate se pun pe ıâs.
Apoi un oftat se așteıne peste gıup, și se ghemuiesc unele întı-
altele ca poıumbițele în coteț.
7ecina noastıă Bessie spunea că stă în flıea ıegiloı și ıegineloı să
poınească ıăzboaie.
– Daı au avut un ıăzboi, m-am plâns odată în fața ei, când eıam
mică. În el a muıit bunelul.
– Da, daı ăla a fost ıegele dinainte. A muıit și a lăsat în uımă
niște pıogenituıi ca vai de ele. Doaı două fete, Maıis și Bethan7, și
tot ținutul încăieıat pentıu a cui cıedință e mai bună.
– Nu contează caıe e mai maıe?
– Ye duci tu acuma la castel și le zici? „Mă scuzați, Măıiile
7oastıe, cıedința veche și cıedința nouă nu mai sunt motiv de
luptă. Chemați doica ıegală, caıe a fost înțăıcată pıima?“
Bessie și flica ei Lee s-au pus pe chicotit. Lee cıedea și acum că tot
ce aıe de-a face cu sânii e ceva de ıâs, cu toate că-i născută cu un
an întıeg înaintea mea.
Paıtea cu cıedința e gıeu de îndıeptat, daı atâta lucıu știu și eu:
vechiul ıege a poınit cıedința nouă, iaı cât a fost el ıege, toată
lumea a tıebuit să ia noua cıedință. Dacă eıai euhaıistic, sau de
cıedință veche, puteai fl ucis. Yoate altaıele vechii cıedințe au fost
distıuse, iaı mătăniile au fost aıse la gıoapa de gunoi. Daı apoi
ıegele a muıit.
Maıis, fata cea maıe, a fost ıegină după el. Ea eıa euhaıistică. A
pus pe toată lumea să ıevină la vechea cıedință și, dacă nu te
supuneai, te aıdea pe ıug. A fost cunoscută dıept Maıis cea
Sângeıoasă, cu toate că i s-aı fl potıivit mai bine Maıis
Cenușăıeasa, de vıeme ce oamenii eıau aıși pe ıug, nu însângeıați.
În două ıânduıi, ıegina Maıis a spus că aı fl ıămas gıea. Çi, în
ambele ıânduıi, nici un copil n-a venit pe lume. Așa că, la moaıtea
ei, soıă-sa Bethan7 a devenit ıegină. Çi ce cıedință avea ea? Păi,
cıedința cea nouă. Așa că a pus pe toată lumea să ıevină la cıedința
cea nouă. Înainte și înapoi, înainte și înapoi. Nu eıa însă de glumă.
Puıiflcatoıii veneau din casă în casă să te ia la bătaie dacă nu
adoptai cıedința cea nouă. Cu toate că, din câte bag seama, lumea nu-
i spune Bethan7 cea Sângeıoasă. Cel puțin nu cu voce taıe. Iaı
luptele încă nu s-au sfâıșit. Daı acum ele se dau pentıu
pıetendentul caıe o să ne cuceıească ıegina, o să devină ıege și o să-
i vâıe un moștenitoı în pântece.

Yıec mai multe zile. Îmi așteın un colțișoı întıe paie. E gıeu să
doımi cu atâtea ıăsuflăıi și sfoıăieli, daı tovăıășia e o alinaıe.
– Yemnița nu-i așa ıea pe cât ai cıede, îi spun unei fete noi,
apıoape o copilă. Daı ai gıijă la ploșnițe.
Ea își ıidică ıochia și îmi aıată câteva mușcătuıi. Deci știe.
De două zile plouă. Un șiıoi mic se pıelinge pıin acopeıiș. Sapă o
căıăıuie pe mijlocul podelei de chiıpici, împăıțindu-ne pe două
maluıi. Yata aı fl ıepaıat acopeıișul întı-o singuıă zi.
5ucruriIe vor să meARgă cum trebuie, spunea el. AscuItă și o
să−ți spună ce trebuie rePARAT. Ducea un lacăt la uıeche. Fn știft
bIocAT,
zici? KAI să ARuncăm o privire.
Îmi amintesc că, întı-o zi, tata a adus acasă la ıepaıat lănțișoıul
unei negustoıese de lână. Eıa solstițiul de vaıă, iaı eu aveam nouă
ani. Lănțișoıul eıa ıupt, iaı în timp ce-l ıepaıa, tata mi-a aıătat
piatıa ıoșie din mijloc. Foaıte fıumoasă. Apoi mi-a aıătat dosul.
Eıa din stıas. Mi-a picat fața.
– Nu contează, a spus tata. Stıălucește la fel de fıumos.
Yoți cei din neamul Owens știau să ıepaıe lucıuıi. Owens. Iau
flecaıe liteıă în paıte. Yoate îmi sună laıg deschise. Ca vântul cald
de pıimăvaıă. Çi eu sunt din neamul Owens.
Când am împlinit zece ani, tata mi-a spus că e vıemea să-mi aleg
o meseıie.
– Spăl ıufe, am zis eu. Cum făcea și mama.
– Mama ta spăla ıufe flindcă nu știa să facă altceva, mi-a spus el.
Yata habaı n-avea că mama știa o mulțime de lucıuıi. Çtia
să doaımă ca o pisică în ceaıșafuıile flne aduse de fata negustoıesei
de lână. Çtia cum să se îmbıace în cămășile de noapte ale
jupânesei Buıle7 și să se dea dıept ıegină cu emblemă și coıoană.
Cămășile de noapte eıau din mătase, mi-a spus ea, căcATă de
viermi. Când am auzit asta, i-am adus un sac de vieımi și i-am
pıezentat în vesela noastıă deosebită. Mie mi s-a păıut un daı
foaıte fıumos, daı ea mi-a aıuncat faıfuıia în față, cu vieımi
cu tot, și m-a tıimis la culcaıe pe buıta goală, asta dacă nu
cumva voiam să mănânc vieımii.
Îmi închipui vieımii de juı împıejuıul mamei, cum o mănâncă
acum.
Gânduıi ıele despıe moıți: porumbeI fript.
Neamul maică-mii eıa Daffıe7. Un nume pıecum miezul unui
măı bătut. Yoți cu același păı, negıu, și caıe se simțea la atingeıe
pıecum lâna oiloı cıescute pentıu caıne, nu pentıu lână. Yoți cu
același zâmbet în colțul guıii și aceeași adâncituıă în obıaz, ca o
unghie tăiată.
Când eıam mică, nu pıea le-am văzut pe ıudele mele din paıtea
mamei. Yata spunea că nu sunt ca noi. 7oia să spună că nu-s
oameni cumsecade. Nu spunea chiaı așa, daı eu știam.
La un an după ce a muıit mama, bună-mea Daffıe7 a venit cu doi
băıbați voinici, unchii mei. A aıătat spıe mine cu un deget stıâmb
ca o cıenguță de mesteacăn.
– Am aflat ceva nou despıe asta. O luăm la noi
acuma. Yata a înceıcat să se opună.
– E a mea după lege.
– Zău așa? a zis bună-mea.
A fost singuıa dată când l-am auzit pe tata afuıisind.

BoABe de orz pe mormÂNt,


SußetuI bIestemătoruIui nu se mAI frămÂNt’.

Nu se putea pune cu unchii mei. Dintı-o singuıă lovituıă, l-au și


doboıât la pământ. Çi așa am ajuns să tıăiesc cu neamul Daffıe7
pıeț de un an. Un an cât se poate de negıu.
Casa Daffıe7 eıa jos, la ıâu, întı-un loc unde pământul se
scufunda și lipăia la flecaıe pas. În pıima săptămână din anul meu
cu neamul Daffıe7, bună-mea m-a ținut legată cu lesa de masa din
bucătăıie, ca să fle siguıă că nu fug. Eıa sfıijită și taıe ca o nucă
veche, cu caınea neagıă și acıă înăuntıu.
– Unchiu-tău o să-l pună pe taică-tău să plătească și atunci o să
tıăim pe picioı maıe, ca domnii, a spus ea.
Yata n-avea bani de tıăit pe picioı maıe, ca domnii, daı n-am
spus nimic.
Iaı atunci au sosit veıișoıii mei. Doi băieți de-o seamă cu mine.
Au venit cu un sac tocmai bun pentıu baba-oaıba. Mi l-au tıas pe
cap, iaı mâinile băiețiloı au ajuns numaidecât pe mine, scoțându-
mi hainele, până și cămașa de coıp. Am tıas de cagulă s-o dau jos,
daı unul dintıe băieți o ținea bine. Când am ıămas despuiată, au
început să mă pipăie peste tot, chiaı și întıe picioaıe. M-am
împiedicat în timp ce mă luptam și m-am lovit ıău de vatıă. Am
auzit zgomote de pași, apoi glasul bună-mii taıe și aspıu, după
caıe am ıămas singuıă. Cagula mi-a fost luată de pe cap, iaı
lacıimile și mucii au lăsat două uıme ca de melc pe dinăuntıul ei.
Bună-mea mi-a tăiat atunci lesa, daı mi-a făgăduit c-o să mă lege
din nou și-o
să-i lase pe băieți să-și facă voia cu mine dacă aveam să înceıc să ies
din bucătăıie.
Din pıicina neamului Daffıe7, niciodată n-am putut să sufăı
adâncituıa din obıazul meu, nu supoıtam că tıebuie să poıt și eu
semnul loı.
– Daı tu i-ai întıecut, mi-a spus tata după ce m-a luat înapoi.
Fiindcă tu ai o despicătuıă și în băıbie. Nici unul dintıe ei nu se
poate lăuda cu așa ceva. E un lucıu foaıte ıaı o despicătuıă în
băıbie. Din douăzeci de oameni, unul dacă aıe așa ceva!
Când mi-e doı de tata, îmi ıăsucesc inelul pe deget, uneoıi atât de
apăsat, încât îmi taie în caıne.

Yıece o săptămână în temniță și încă un ıând de fete se duc la


tıibunal. Paı pline de nădejde, neliniștite, nedumeıite. Eu mă simt
mai bătıână, mai înțeleaptă. Apoi, tocmai când ultima dintıe ele
iese pe ușa celulei, temniceıul stıigă:
– Ma7 Owens.
Çi dintı-odată sunt și eu plină de nădejde, neliniștită, nedumeıită.
– Ce vești sunt? întıeb eu.
Yemniceıul întoaıce însă pıiviıea.
Doi Slujitoıi ai Ziditoıului noii cıedințe, îmbıăcați în ıobe negıe,
stau astăzi la ușa lătuıalnică a cuıții. Mă întıeb dacă sunt aici să se
ıoage pentıu noi. Registıatoıul ia la ıând toate fetele. La fel ca și
data tıecută, le ıostește făıădelegea și întıeabă dacă au pe cineva
caıe să voıbească în favoaıea loı. Suıoıile caıe au lucıat la
bucătăıii tıebuie să plătească o amendă, daı se voı duce acasă
astăzi.
Registıatoıul așteaptă până la sfâıșit, după ce toate pedepsele au
fost pıonunțate, ca să-mi stıige numele. De data asta se gıăbește.
Nu se uită la mine. Nici măcaı nu ıidică pıiviıea. Doaı spune ceva
despıe comuniune. Sau comutaıe. Pedeapsa mea a fost comutată.
Nu înțeleg decât că n-o să flu nici spânzuıată, nici amendată. O să
pıimesc o pedeapsă difeıită. Celelalte fete încep să muımuıe întıe
ele. Simt cum sângele îmi năvălește la ceafă. Îmi bubuie în uıechi.
O speıanță mică și veıde îmi îmbobocește în suflet. Una dintıe
suıoıi dă din cap încuıajatoı, iaı eu îi zâmbesc. Așa că nu înțeleg
pıea bine când ıegistıatoıul spune:
– Ai să devii devoıatoaıe de păcate.
– Poftim? întıeb eu pıostește.
De paıcă ıegistıatoıii aı aștepta după întıebăıile feteloı.
Registıatoıul le face semn Slujitoıiloı Ziditoıului. Ceva sclipește
în mâna pıimului. Celălalt duce o casetă micuță și un băț bifuıcat.
Se îndıeaptă spıe mine, și deodată nu îmi doıesc nimic mai mult
decât să-mi tıag un ceaıșaf peste față și să mă ascund. Pıimul
Slujitoı ıidică un colieı gıeu de alamă, cu un D maıe atâınând de
paıtea din față și un lacăt gıos în spate. Ținându-mi colieıul
deasupıa capului, ıostește cuvinte vechi:

DevorAToAReA de păcATe umbIă printre


noi, Nevăzută, nedesIușită.
PăcATeIe noAStre trupești Ie iA
ASuprA−i, Și cu eA în mormÂNt Ie vA
duce.
Nevăzută, nedesIușită,
DevorAToAReA de păcATe umbIă printre noi.
Slujitoıul Ziditoıului îmi pune colieıul în juıul gâtului. E gıeu și
ıece, mai puțin unde l-au atins mâinile lui, și deodată îmi vine în
fața ochiloı imaginea zăbalei unui cal, de paıcă apoi aıe să mi-l
stıecoaıe în guıă. Daı ce se întâmplă apoi e și mai ıău. Al doilea
Slujitoı apucă lacătul colieıului și îl închide. Simt până în vintıe
cum se închid gaınituıile.
Apuc colieıul cu mâna. Degetele mele pipăie metalul, căutând
lacătul. Yıag cu toată foıța pe caıe o am. Cu bıațele mele
vânjoase, de spălătoıeasă. Cu degetele mele gıoase, pline de
bătătuıi. Alama îmi sapă în gıumaz, daı eu tot tıag. Yıag atât de
taıe că mă ıăstoın cu totul. E pıins bine.
Încep să țip: „De ce eu?“, daı în clipa în caıe cuvintele capătă
foımă în aeı, glasuıile din juıul meu se înalță laolaltă, ıostind
Rugăciunea Ziditoıului:

SIAVă Uie, ZiditoruI meu, CeI purureA născut din


soARe, Minuni ße înfăptuite întru numeIe Tău.
Apără−ne pe noi, păcătoșii,
Acum și în ceI din urmă
ceAS.
Înceıc din nou, ıidicând vocea spıe a le acopeıi pe ale loı: „7ă
ıog!“ Daı sunetele sunt atât de gâtuite încât de-abia se aud. Au
fost acopeıite cu totul de Rugăciunea Ziditoıului. Nimeni nu mă
aude. Nimeni nu mă ascultă.
Pıimul Slujitoı al Ziditoıului stă cu ochii în tavan, daı când
voıbește, îmi dau seama că doaı eu tıebuie să-l aud.
– Devoıatoaıea de păcate poaıtă păcatele tutuıoı oameniloı, în
tăceıe, până în moımânt. Numai ea nu se poate spovedi și nu
poate fl absolvită de păcate. Cu toate astea, dacă seıvește cu
cıedință și pietate și ascultă de voia Ziditoıului, Eva n-o va putea
lua pe devoıatoaıea de păcate după ce moaıe. Sufletul ei se va
ıidica la Ziditoı. Însă Ziditoıul știe totul. Ea tıebuie să asculte, cu
flecaıe gând și flecaıe faptă, toată viața de-acum înainte.
– Așa să fle, spune al doilea Slujitoı al Ziditoıului, iaı toată
lumea din încăpeıe ıepetă cuvintele la unison, ca atunci când
închei o ıugăciune.
Apoi al doilea Slujitoı al Ziditoıului deschide caseta. Înăuntıu se
află un ac, o sticluță cu ceıneală și un clește din cei pe caıe-i
folosește fleıaıul. Dau să mă ıidic de pe bancă, daı al doilea Slujitoı
al Ziditoıului ia bățul și-mi pıinde gâtul în fuıcă. Mă împinge la
peıete și ıămân așa, ca o scandalagioaică pıinsă în butuci 1. Pıimul
Slujitoı al Ziditoıului ia cleștele, îmi deschide guıa cu foıța și îmi
apucă limba.
Duıează o veșnicie până îmi desenează D-ul pe limbă cu acul.
Suflcient de mult ca limba să mi se usuce atât de taıe încât abia
dacă mai simt înțepătuıile. Suflcient de mult ca suspinele să mi se
pıefacă în mici gâfâieli și apoi în sughițuıi. După ce teımină,
Slujitoıii Ziditoıului îmi dau dıumul. Limba îmi zvâcnește și e
umflată, și simt gustul sângelui și al ceınelii scâıboase caıe m-a
însemnat pe vecie dıept devoıatoaıe de păcate. Asta am să flu
până în ziua moıții mele.
Fata de lângă mine se ıetıage speıiată, ca și cum caınea mea aı fl
început să se înnegıească și să facă bășici, ca și cum aș avea ciumă.
Celelalte, ale căıoı chipuıi s-au deschis mai devıeme în fața mea, de
miıaıe, încuıajaıe și invidie, pleacă de lângă mine ca niște lipitoıi
îmbuibate de sânge. E ultima pıiviıe pe caıe mi-o mai aıuncă. E
ultima pıiviıe pe caıe apıoape oıicine altcineva mi-o mai aıuncă.
În Evul Mediu, pedeapsă aplicată femeiloı consideıate a fl ceıtăıețe, scandalagioaice, și ce
viza umiliıea publică. Femeile eıau imobilizate de un soi de scaun impıovizat, în piața
publică, iaı în unele cazuıi, scaunul ıespectiv eıa scufundat în apă.
2. CAP D3 MI3L
Când mă poticnesc afaıă, pe dıum, oamenii se uită și apoi întoıc
pıiviıea. Unii o ıup la fugă. Çi eu o ıup la fugă. Coboı în șanț,
ocolind bălțile și ceıșetoıii.
După ce mi-a fost pus colieıul, toată lumea din sala de judecată
mi-a întoıs spatele. Daı cum eu nu mă puteam gândi decât la
limba caıe îmi zvâcnea, a duıat o clipă să-mi dau seama că
așteaptă. Çi mi-a mai luat o clipă să-mi dau seama că pe mine mă
așteaptă. Picioaıele îmi eıau ușoaıe pıecum noıii, iaı colieıul mă
împovăıa ca o piatıă. Clătinându-mă ca o bețivancă, am tıecut pe
lângă celelalte fete, caıe țineau ochii în pământ. Am tıecut pe
lângă ıegistıatoı, caıe ținea ochii în peıgamentul lui. Pe lângă
Slujitoıii Ziditoıului, caıe țineau ochii spıe ceı.

Revăzându-mi casa după câteva săptămâni, cât am fost plecată,


simt cum îmi cıește în piept un ditamai cocoloșul. Când a ajuns
atât de dăıăpănată? Çindıila e stıopită cu putıegai, iaı oblonul din
față atâınă stıâmb. Buıuienile din gıădină au cıescut apıoape până
la peıvazuıi, de paıcă s-aı pıegăti să înghită casa cu totul.
Pıiveliștea mă face să ıâd. Yata spunea meıeu: Să știi de unde vii.
7in dintı-un loc cu adevăıat săıăcăcios.
Îmi vine să fug. Să fug în alt oıaș unde nu mă cunoaște nimeni
și să mă pıefac că n-am fost făcută niciodată devoıatoaıe de
păcate. Aș putea, oaıe? Să înfıunt ucigașii și tâlhaıii la dıumul
maıe? Daı oıiunde m-aș duce, lumea aı ști că locul meu nu e
acolo. Aș fl luată pe sus de câte un gaıdist ca să flu biciuită și aısă
pıin uıeche, ca fetele din temniță. Sau, mai ıău, aș fl luată de unii
ca neamul Daffıe7 și legată de o masă sau pusă să mă vând.
Atunci îmi amintesc de colieı și de D−ul tatuat pe limbă. Sunt
însemnată. Oıiunde m-aș duce, sunt o devoıatoaıe de păcate.
Când pășesc spıe ușa mea veche, din spatele oblonului se aude o
încăieıaıe. Când înceıc s-o împing să se deschidă, e blocată.
– Asta-i casa mea! stıig eu.
Întı-o clipă, limba îmi zvâcnește din nou și simt gust de sânge.
Cine mi-a luat casa în stăpâniıe nu spune nimic.
Bessie iese de alătuıi să vadă ce-i cu zaıva.
– Apăi asta-i vocea lui Ma7, nu-i așa?
Daı când mă vede, guıa i se închide și apoi se cască, de paıcă aı fl
o salamandıă caıe înghite o muscă.
– Bessie, spun eu, cu obıajii udați de lacıimi, din pıicina duıeıii
din limbă.
Bessie țipă și începe Rugăciunea Ziditoıului. Întinde mâna în
față, ca și cum aı vıea să se apeıe.
Lee iese pe ușa bucătăıiei.
– Daı asta-i Ma7, zice ea. Aıe un… Mamă! 7ezi ce aıe la gât?
– Nu te uiți la ea, Lee!
Pıiviıea lui Lee coboaıă în pământ.
– Dacă îți voıbește, tıebuie s-o acopeıi ıostind cele mai sflnte
ıugăciuni. Oıice aı spune.
– Daı, Bessie, zic eu. Nu știu ce să fac.
– Ce i s-a întâmplat la limbă? țipă Lee. Aıe un semn diavolesc pe
limbă!
– „Slavă Ție, Ziditoıul meu, Cel puıuıea născut din soaıe“, ıecită
Bessie. Roagă-te, Lee!
– „Slavă Ție, Ziditoıul meu“, spune Lee nesiguıă.
– Bessie, unde să mă duc? o imploı eu.
O văd pe Bessie că șovăie.
Lee îmi vine în ajutoı, poate făıă să vıea.
– Unde o să se ducă, mamă?
– Păi, să se ducă la cealaltă, nu? Acum sunt două. O să-și țină de
uıât una alteia, zic.
Bessie face o pauză. Așteaptă să plec.
– Colo în Noıthside, mă îmboldește ea. Acolo stă.

Întotdeauna femeile sunt cele caıe devoıează păcatele, flindcă


Eva a fost pıima caıe a devoıat un păcat: fıuctul opıit. Unii spun
că de- aceea atât de multe bucate menite păcateloı sunt fıucte. Daı
sunt și alte bucate, de pildă smântâna și pıazul, caıe cu siguıanță
nu sunt fıucte. Este o deslușiıe în tıeaba asta, flindcă păcatele
înıudite au
uneoıi aceleași bucate, ca de pildă smântâna, destinată
atât lăcomiei, cât și invidiei. Daı sunt și unele făıă nici o
deslușiıe. De ce poıumbelul fıipt e și pentıu hoție, și pentıu
gânduıile ıele despıe moıți? Ca și cum ai avea două cuvinte,
stÂNcă și piATră, caıe înseamnă același lucıu, daı nu sună deloc
la fel.
Sunt și o mulțime de cıedințe întunecate despıe devoıatoaıele de
păcate. Lumea cıede că o devoıatoaıe de păcate se apıopie mai
mult de Eva cu flecaıe păcat pe caıe-l devoıează. Așa că, atunci
când pıivești o devoıatoaıe de păcate, ochiul Evei te poate vedea.
Iaı când o auzi voıbind, poți fl dus în ispită, pıin uımaıe, tıebuie să
ıostești Rugăciunea Ziditoıului, ca să-i astupi glasul dacă voıbește
vıeodată în afaıa Recităıiloı și Devoıăıiloı. Să atingi o devoıatoaıe
de păcate e cel mai ıău lucıu. E un blestem și aıde caınea
oameniloı cumsecade. Îmi ating pielea de pe antebıaț, daı se simte
la fel.
Mă gândesc la Hänsel și Gıetel. În poveste, păıinții îi tıimit pe
Hänsel și Gıetel în codıu, să culeagă ciupeıci și fıucte de păduıe.
Copiii pıesaıă ghinde în uıma loı, ca să găsească dıumul înapoi
spıe casă, daı veveıițele le mănâncă. Se lasă noaptea și se ıăcește,
iaı Hänsel și Gıetel încep să se teamă că voı muıi de foame sau de
fıig. Însă tocmai atunci văd o lumină, ce ıăzbate dinspıe o colibă
făcută din ıugi, măceșe, papuıă și alte lucıuıi pe caıe le mănâncă
oamenii în vıemuıi de ıestıiște. Nu e casa loı, daı Hänsel și Gıetel
sunt atât de înfometați încât mănâncă oıicum măceșele și papuıa.
Ușa colibei se deschide, și în pıag se înflințează o bătıână
devoıatoaıe de păcate. Îi poftește pe copii înăuntıu, să se
încălzească la focul din vatıă. Hänsel și Gıetel intıă și își ceı
ieıtaıe că au fuıat de mâncaıe din casa ei. Devoıatoaıea de păcate
se mulțumește să le suıâdă și nu zice nimic. Hänsel se ghemuiește
în fața focului și adoaıme, daı Gıetel ıămâne tıează și o aude pe
devoıatoaıea de păcate cântând:

Pruncii pierduți ce
hoinăresc, Spre cASA meA−i
ADEmenesc.
Ei fură și păcătuiesc,
Eu mă veseIesc și−APOi rÂNjesc,
În ßăcări zvăpăiATe−AM să−i ARunc
IAR mÂIne−AM să găsesc pe tAIcA ßecărui prunc
Și porumbeI fript AM să mănÂNc pe−AI Ior mormÂNt,
mormÂNt, mormÂNt!

În poveste, Gıetel o împinge pe devoıatoaıea de păcate în foc, iaı


cei doi copii găsesc dıumul înapoi spıe casă. Când am auzit
povestea asta, mi-am închipuit că aș fl Gıetel.

Mă îndıept spıe locuıile ce se află dincolo de zidul


dinspıe miazănoapte al castelului, unde vântuıile bat cel mai
năpıasnic. Noıthside e unul dintıe locuıile acelea pe caıe
mamele le folosesc pe post de speıietoaıe pentıu flicele loı. MAI zi
cevA și AI să vezi că te vÂNd coIo, în Northside. Niciodată nu am
știut pıecis în ce scop aı putea fl vândută o fată, daı mi-eıa de
ajuns să-mi imaginez. Poate chiaı mai ıău.
Mahalaua Noıthside aıată la fel ca ıestul oıașului, doaı că nițel
mai muıdaıă și mai săıăcăcioasă. Yoate casele au acopeıișuıi de
paie, nici una nu aıe șindıilă sau plăci de aıdezie. Una aıe chiaı, în
locul unui peıete, o peıdea de lână împâslită, gıea, caıe se umflă și
pocnește în bătaia vântului. Pe aleea pe caıe meıg eu, doi băieți
aleaıgă de colo colo, în stıaie băıbătești pıea maıi, ca mine atunci
când mă deghizam în cămașa de noapte a mamei, doaı că ei le
poaıtă pe stıadă, de paıcă aı fl hainele loı adevăıate.
Băieții lovesc o bășică de poıc cu un băț. Când mă văd, se duc la
maıginea dıumului, vıând să se uite, daı făıă să îndıăznească
totuși. Yocmai când tıec pe lângă ei, cel mai maıe îl împinge pe cel
mic înspıe mine. Cel mic uılă de gıoază și se întoaıce să-l bată pe
cel maıe cu pumnii.
Un șiı de taveıne și beıăıii vestește mahalaua pıopıiu-zisă, cu
tâıfe stând câte două și câte tıei la flecaıe ușă, ca să-i poftească
înăuntıu pe mușteıii.
– 7ıei să aıunci o pıiviıe? Un bănuț. Doi ca să pui mâna.
Îmi văd colieıul și o șoaptă zboaıă de-a lungul șiıului. Pıiviıile se
îndıeaptă caıe încotıo. Daı le simt pe spinaıe, după ce tıec. Yot nu
știu unde mă duc.
După șiıul de taveıne, e o alee cu ghicitoaıe. Noıthside seamănă
cu ıestul oıașului, unde flecaıe alee aıe pıăvălii de același fel, daı
aici pıăvăliile sunt de felul celoı în caıe lumea nu vıea să fle
văzută. O ghicitoaıe aıde tămâie în pıagul ușii. Țigani, poate.
Bessie spunea că țiganii sunt ca vıăjitoaıele.
Yămăduitoıii cu plante de leac și spițeıii sunt pe aleea
uımătoaıe. În unele feıestıe sunt lucıuıi neflıești, pıecum un
poıcușoı nenăscut, întı-un boıcan, și un dăunătoı micuț,
asemănătoı cu o omidă și cu o mulțime de picioaıe. Aceasta din
uımă îmi stâınește un floı în vintıe.
Aleea se sfâıșește, daı tot nu văd vıeun semn caıe să mă îndıume
spıe casa devoıatoaıei de păcate. Mă doı tălpile pıin papuci. Sunt
obișnuită să am meıeu mâinile tocite, de la spălatul ıufeloı, nu
picioaıele.
Un spițeı, cu o mantie subțiıe, neagıă, iese dintı-o pıăvălie. Își
tıece lacom pıiviıea de la fața la pieptul meu.
Ținându-mi limba cât mai nemișcată, zic:
– Bunule domn, unde pot găsi…
Un șuieıat teıibil mă întıeıupe. Spițeıul se tıage înapoi și se
chiıcește în mantia sa, ıecitând Rugăciunea Ziditoıului.
– Nu mă blestema! țipă el și intıă înapoi în pıăvălie, de paıcă n-
aı fl vıut să plece.
Simt pıiviıi ațintite în spatele meu, daı când mă întoıc să mă uit,
obloanele se închid cu zgomot. Aleea a devenit pustie. Ba mai mult
decât atât. O alee pustie tot o simți vie. Asta paıcă a muıit de-a
binelea.
Çi în mine e la fel. De multe oıi, de-a lungul aniloı, m-am simțit
pustiită pe dinăuntıu. Pustiită, din pıicina singuıătății. Daı acum e
ceva mai ıău. O amoıțeală caıe mi se stıecoaıă în suflet. Ridic
ochii spıe ceı. E un ceı înalt, alb, caıe nu dă doi bani pe mine. Nu
știu ce să fac.
De undeva, dinăuntıul meu, ıăsună vocea tatei. 5ucruriIe vor
să meARgă cum trebuie.
Îi inspiı glasul. Îl expiı. Răsucesc pe deget inelul. Mă aflu pe Aleea
Spițeıiloı.
Pe ce feI de AIee AȘ puteA găsi o devorAToARe de păcATe? întıeb o
pietıicică de pe dıum.
Pe unA mAI reA decÂT ceA A SpițeriIor, îmi ıăspunde ea.
Cine sunt mAI nenorociți decÂt spițerii? întıeb un căıăbuș de
lângă piatıă.
Cerșetorii, IATrinARii, îmi enumeıă el. Vopsitorii cu drobușor.
Îmi aduc aminte că ıâul aıe un cot căıuia îi zice Dungsbıook2.
Cuısul apei se lățește și devine mai domol, iaı în aeı se simte izul
de putıeziciune, de la poıcaıii caıe aıuncă aici măıuntaiele, și
miıosul de ıahat, de la latıinaıii caıe aıuncă aici excıementele
oıașului, să le ia pe toate apa. Çi pământul de lângă cotul ıâului se
cheamă tot Dungsbıook. Gıeblașii caıe stıâng gunoaiele oıașului
le aıd aici în câmp deschis. Çi aici tıebuie că locuiesc și vopsitoıii
cu dıobușoı. Munca loı duhnește în asemenea hal, că sunt nevoiți
să tıăiască la o anumită depăıtaıe de castel. Dungsbıook e locul
unde toate duhoıile lumii se adună și se împletesc unele cu altele.
Nici un loc nu-i mai nenoıocit decât Dungsbıook. Așadaı, cıed că
știu unde tıăiește devoıatoaıea de păcate.
Nu-i gıeu de găsit odată ce-mi pun nasul la tıeabă. Abatoıul și
gıoapa de gunoi sunt pıimele în dıumul meu. Apoi tıec pe lângă
moımanul de ıahat și aleea ce duce la vopsitoıii cu dıobușoı. Yıec
și pe lângă vechiul Domus Conveısoıum, o locuință maıe de
piatıă, caıe se făıâmă de zici că-i făcută din posmagi și unde
vechiul ıege îi tıimitea pe evıei să locuiască în timp ce tıeceau la
noua cıedință. Nu mă miıă să aflu că tot în Dungsbıook e și asta.
Dincolo de toate astea se află o ultimă alee scuıtă. Casele sunt
apıopiate unele de altele, cocoșându-se spıe ıâu de paıcă aı vıea să
se înece. În mijlocul aleii se află o casă cu un D vechi de alamă, la
fel ca acela de pe colieıul meu, atâınat deasupıa ușii. Paie
mucegăite, peıeți cu tencuiala căzută, daı o casă cu etaj și obloane
la feıestıe. Ușa nu e feıecată, așa că o împing și intıu.
Stă pe un tabuıet, cu un uıcioı în mână. Îmi face semn să plec
făıă să se uite la mine. Nu știu unde să mă duc, așa că ıămân.
E o femeie tıupeșă. Paıe uıiașă, deși mă îndoiesc că e mai înaltă
decât mine. Potıivită de statuıă. Yıebuie să fl devoıat o mie de
păcate. În timp ce bea, capul îi încıemenește, de paıcă aı asculta.
Apoi se întoaıce.
Nu îndıăznesc să mă uit dıept la ea, daı îi simt pıiviıea umblând
pe mine în sus și în jos, ca muștele. D-ul de la gâtul meu
stıălucește, luminat de o scânteie din foc. Răsuflaıea i se taie, apoi
se pıăbușește cu totul, ca un sac de boabe caıe se izbește de
pământ. Apoi se întoaıce spıe vatıă și mai ia o înghițituıă din
uıcioı.
– Ce mă fac? întıeb eu.
7ıeau să spun acum, daı și întı-un sens mai laıg. Ce mă fAC?
Întoaıce din nou capul, slăbit ca al unei maıionete. E cheıchelită
bine.
Pıivesc în jos. Apoi în sus. Să mă uit la ea? E o devoıatoaıe de
păcate, daı, pe de altă paıte, și eu sunt. Nu știu cum să mă poıt.
Yıag cu ochiul. Ochii ei sunt ca două luni de culoaıea castaneloı.
Aıe un cuib de păı mieıiu, iaı pielea îi e mieıie și ea. E fıumoasă,
daı aıată ca și cum ceva la ea s-a stıicat și nu aıe să se mai ıepaıe
nicicând. Sughiță și îmi dă uıcioıul. Când întinde bıațul, simt un
miıos. Ceapă sălbatică. Çi apoi îmi vine în minte o imagine. Ea.
Mai tânăıă. Mai mică. E aceeași devoıatoaıe de păcate caıe a venit
la moaıtea mamei.
Ține în continuaıe uıcioıul. N-am pus niciodată guıa pe băutuıă.
Ce AI de pierdut? întıeabă uıcioıul.
Îl iau și-l înclin. Lichidul cald îmi cuıge pe buze și mi se pıelinge
pe băıbie. Îmi aıde limba atât de taıe, că scot un țipăt. Reușesc să
înghit doaı câțiva stıopi înainte să tușesc ca să scap de aısuıă.
Femeia ia uıcioıul înapoi.
– Ce mă…, dau să ıepet întıebaıea.
Înainte ca voıbele să-mi iasă din guıă, ea se ıidică iute în
picioaıe și mă apucă cu mâinile de față. Paıcă îmi scoımonește
obıajii, iaı degetele maıi mi le ține sub băıbie. Cıed că vıea să-mi
scoată ochii. O lovesc cu bıațele mele puteınice de spălătoıeasă.
Daı nu ochii mei îi vıea, ci guıa. Mi-o închide cu foıța și-și înflge
unghiile în obıajii și băıbia mea. Sunt apıoape la fel de puteınică,
daı când văd că nu face altceva decât să-mi țină guıa închisă, mă
potolesc. Îmi scutuıă capul. O mișcaıe zdıavănă și gıosolană
caıe mi-aı scoate
dinții din guıă dacă n-aı fl pıinși bine. E limpede, de paıcă
aı spune claı și ıăspicat: Nu trebuie să vorbesc. Nici măcAR cu eA.
Se întoaıce pe scaun. Găsesc un covoıaș muıdaı lângă foc.
Sunt o devorAToARe de păcATe, le spun eu tăciuniloı ıoșii.
Ce înseAMnă AStA?
ÎnseAMnă că n−o să−i mAI vezi nicioDATă pe oAMeni zÂMbindu−ți
din priviri, ıăspund tăciunii.
ÎnseAMnă că n−o să mAI simți nicioDATă APĂSAReA unui piept pe
pieptuI tău, într−o îmbrățișARe.
ÎnseAMnă că n−o să mAI stAI nicioDATă cu 5ee sAU cu Tom, să
chicotiți împreună; n−o să mAI mÂNcAȚi ASSne și n−o să mAI priviți
rÂNduniciIe cum coboARă în Iinie dreAPTă.
Yăciunii nu se opıesc, ci tıosnesc și pocnesc mai depaıte în vatıă.
Îmi duc mâinile la uıechi ca să nu îi mai aud, daı voıbele pe caıe le
scuipă mi se înflg ca niște ace dıept în inimă.
N−o să te măriți
nicioDATă. N−o să AI
nicioDATă copii.
N−o să AI nicioDATă vreun iubit sAU măcAR vreun prieten bun.
SinguruI om pe cARe îI vei AVeA VreoDATă este eA.
Mă uit la ea, la devoıatoaıea de păcate, o siluetă înlemnită,
pıivind dıept în foc.
Amoıțeala mi se fuıișează iaı în suflet. Țin inelul tatei, învelindu-l
cu amândoi pumnii.
EA e ACumA neAMuI meu, îi spun inelului.
Am un ACoperiș deASuprA cAPuIui. Fn foc cARe să mă încăIzeAScă.
Sunt lucıuıi bune. Mă uit din nou la devoıatoaıea de
păcate. Hainele apıoape că plesnesc pe ea. Întotdeauna am visat să
am și eu o siluetă atât de fıumoasă. Un tıup al belșugului. Și pe
ăstA O Să−I AM.
Amoıțeala își încetinește împıesuıaıea. Mâinile mi se înmoaie în
juıul inelului. Limba îmi zvâcnește încă, în timp ce adoım pe
covoıul muıdaı.
*
Mă tıezește cu picioıul. E dimineață. Poaıtă aceleași haine, daı
aıe păıul legat la spate. Mă ıidic în tăceıe, cu covoıașul în juıul
umeıiloı. Focul s-a stins, iaı ıăcoaıea pıimăveıii timpuıii pișcă din
toate colțuıile.
Se duce la ușă și așteaptă. Îmi tıag iute ıochia în jos și cioıapii în
sus, îmi netezesc păıul și-mi ıidic colieıul. Îmi pipăi pomeții. Pe
flecaıe dintıe ei sunt patıu tăietuıi în foımă de semilună, făcute de
unghiile ei aseaıă. Limba o simt umflată, daı mă doaıe mai puțin.
Îmi este teıibil de foame.
Pe vatıă stă o ulcică veche de fleı, învelită în pânze de păianjen.
Se uită la mine și pufnește. Din nou, nici nu tıebuie să
ıostească voıbele: MÂNcăm IA Iucru.
Afaıă sunt patıu băieți caıe înceaıcă să facă un căıăbuș să iasă de
sub o piatıă. Când devoıatoaıea de păcate iese pe ușă, se ıidică în
picioaıe ca tot atâția soldați mititei.
– Recitaıe pentıu Beınaıd Haııington, spune cel mai gıăsuț și se
uită la ceilalți.
Fiecaıe îi tıansmite câte un mesaj, chemând-o fle la o Recitaıe,
fle la o Devoıaıe. Băiatul gıăsuț dă din cap când teımină, apoi se
întoıc la piatıă. Yıebuie că e un căıăbuș maıe.
Nu mi-e claı dacă tıebuie s-o uımez, daı nu mi-e claı nici dacă
tıebuie să ıămân, așa că mă iau după ea. Meıge cu pași lungi și
apăsați, de paıcă aı avea tălpile pantoflloı pıea gıele.
La maıginea mahalalei Noıthside, de-a lungul șiıului de taveıne,
tâıfele caıe stau în soaıele palid al dimineții lasă ochii în jos când
tıece pe lângă ele și nu pıivesc apoi nici în uıma ei. Aceiași doi
băieți în aceleași stıaie băıbătești pıea laıgi se gıăbesc să coboaıe
în șanț și nu se mai joacă după tıeceıea ei. Nimeni nu se dă din
calea ei flindcă nimeni nu-i stă în cale. Paıcă aı avea un felinaı
caıe luminează la câțiva metıi în fața ei și caıe anunță lumea că se
apıopie. Înceıc din ıăsputeıi să țin pasul cu ea.
Gâfâi când se opıește în cele din uımă la o casă elegantă din
oıașul pıopıiu-zis. Sunt geamuıi la feıestıe și un inel de metal în
fața ușii, unde să așezi un felinaı. Caut un peıvaz, ca să-mi tıag
ıăsuflaıea, daı ea intıă dıept înăuntıu pentıu Recitaıe, făıă să stıige
sau să bată la ușă oıi să se odihnească măcaı o clipă.
Ieıbuıile aıse întunecă duhoaıea de caıne și măıuntaie, daı eu tot
o simt. Dulcele se amestecă cu acıul și împıeună îmi întoıc
stomacul pe dos. Mă bucuı că n-am ce să văıs.
O jupâneasă întı-o ıochie cusută cu bıocaıt intıă pe ușă. Ține
pıiviıea în jos, daı ıidică un deget, ca să ne aıate că tıebuie să
uıcăm un ıând de tıepte.
Am mai uıcat eu câte o tıeaptă ici și colo, la Casa Ziditoıului, de
pildă, daı niciodată un ıând întıeg. Scăıi, siguı, daı la scăıi e ușoı.
Ai fuscei de caıe să te ții cu mâinile. Devoıatoaıea de păcate uıcă
de paıcă n-aı fl maıe lucıu. Eu mă clatin în uıma ei, înceıcând să
nu cad. Înceıcând să nu-mi închipui capul cıăpându-mi ca un ou
dacă o să cad. Uıcușul mă lasă făıă suflaıe la fel de iute ca bătutul
unui covoı muıdaı.
În doımitoı, miıosul e mai puteınic. O slujnică flutuıă pıin aeı
un mănunchi apıins. Astea-s ieıbuıile. Nu cimbıișoı, cum folosim
noi când cineva tıage vântuıi. Ceva dintı-un loc mai stıăin. La
capul patului e un vas cu lipitoıi gıase. Çi scoaıță de salcie.
Devoıatoaıea de păcate se duce lângă pat și-l măsoaıă pe băıbat
din pıiviıi. Aıe un halat și o tichie de catifea. Catifeaua, gıea, e
una dintıe țesătuıile caıe se spală cel mai gıeu. Eıa. Pıesupun că
nu mai sunt spălătoıeasă.
Slujnica aduce un scaun, îl așază lângă devoıatoaıea de păcate,
și apoi se ıetıage cu jupâneasa, închizând ușa în uıma loı. Scoate
un sunet ca și cum aı avea zăvoı. Nu știu de ce ai avea nevoie de
zăvoı la doımitoı.
– Nevăzuta e acum văzută.
După muțenia devoıatoaıei de păcate, îmi paıe stıaniu acum să-i
aud glasul. E aspıu și gıos, așa cum te-ai aștepta, judecând după
cum aıată. Yıesaı când zăıesc semnul negıu în guıa ei. Ca al meu.
7oıbește mai depaıte.
– Nedeslușita e acum deslușită. Păcatele tale tıupești devin
păcatele mele, să le poıt în tăceıe până în moımânt. Gıăiește.
Băıbatul ıăsuflă anevoios. Se foiește de pe o paıte pe alta, de paıcă
l-aı duıea când voıbește. Un cuvânt își ia cu gıeu zboıul de pe
buzele sale. Nu-l înțeleg, daı ea încuviințează din cap.
– Minciuni pentıu câștig sau pentıu ocıotiıe?
Băıbatul mai îngaimă o jumătate de cuvânt.
– Mmm, semințe de muștaı, ıăspunde ea.
Băıbatul începe să voıbească mai bine. Încep să aud mai multe. Çi-
a pus avuția înaintea cıedinței. N-a ascultat de tatăl său. S-a mândıit
cu avuția lui.
– Pulpă de miel, heıing muıat, ou de poıumbel, enumeıă
devoıatoaıea de păcate bucatele pe caıe uımează să le mănânce
pentıu păcatele ıostite.
Pe unele le ıecunosc, daı nu și pe cele pentıu avuție. Sunt foaıte
deosebite și nu sunt genul de păcate pentıu caıe săıacii asemenea
mie au pıilejul să se îngıijoıeze pıea mult.
Apoi băıbatul tace. Mă întıeb dacă a muıit. Bıusc, se aude un
chițăit măıunt.
– Stâıpiciune, șoptește el. Am dat vina pe nevastă-mea. Am
ıespins-o. Mi-am căutat o domniță. O…
Nu vıea să spună cuvântul. Poate îi e ıușine.
– O femeie caıe nu-ți eıa nevastă, îl ajută devoıatoaıea de
păcate. A comis adulteı. Nu cıed că aı tıebui să-i facă saıcina
mai ușoaıă.
– Ani la ıândul, continuă el. Daı nici ea n-a zămislit. Eu dădusem
vina pe nevastă. Asta m-a alungat din patul ei. Daı mă tem… mă
tem că tot timpul eu am fost de vină.
Acum voıbește mai iute.
– Stâıpiciunea nu e păcat, îi spune ea. Daı să ții supăıaıe și să fli
necıedincios, da. Yeıci de ovăz și staflde.
Se lasă pe spate și paıe mai mic decât înainte.
– Ultimele cuvinte pentıu cea caıe îți va lua asupıa-i păcatele?
– N-am nici un moștenitoı, zice el de paıcă i-aı ıăspunde la
întıebaıe. Am un văı caıe mă va moșteni bucuıos. Daı n-am nici
un moștenitoı de sânge. Aș ıecunoaște până și un copil din floıi
dacă l-aș avea.
5umeA e dispusă să fACă tot feIuI de Iucruri pentru un moștenitor,
mă gândesc eu.
Uımează o tăceıe îndelungată ce se ıidică întıe el și noi.
– Când bucatele sunt devoıate, păcatele tale voı fl ale mele,
încheie devoıatoaıea de păcate Recitaıea. Am să le poıt în tăceıe
până în moımânt.
– Așa să fle, ıăspunde el, cu voıbele caıe încheie toate ıugăciunile.
Devoıatoaıea de păcate face semnul Ziditoıului asupıa tıupului
băıbatului, de la umăıul stâng la șoldul dıept, apoi de la umăıul
dıept la șoldul stâng. E singuıa dată când te atinge o devoıatoaıe
de păcate.
Când devoıatoaıea de păcate deschide ușa doımitoıului, le speıie
pe jupâneasă și pe slujnică. Femeile se uită la pantofl.
Devoıatoaıea de păcate enumeıă bucatele de pıepaıat. Recitaıea
păcateloı se petıece de obicei în taină, asta dacă muıibundul nu
vıea să fle altfel, daı bucatele tıebuie pıepaıate de cineva, așa că
păcatele ies la iveală, cel puțin în gospodăıie. Uneoıi muıibundul
sau muıibunda ceıe ca numai o slujnică sau soțul oıi soția să audă
lista de bucate și să le pıepaıe. Siguı că apoi bâıfele se dezlănțuie
și toată lumea susține că l-a văzut pe soț cumpăıând stıuguıi
pıoaspeți pentıu nașteıea unui copil din floıi sau gătind o inimă de
poıc pentıu omoı.
Jupâneasa și slujnica încuviințează din cap pe măsuıă ce li se
ıecită lista de bucate, însă șovăie puțin când aud de stafldele pentıu
adulteı. Aıunc o pıiviıe spıe jupâneasă. Ea nu tıebuie să se uite la
mine, daı nu-i nici o ıegulă caıe zice că eu nu pot să mă uit la ea.
Aıe coșuıi pe băıbie, cu toate că e femeie în toată flıea, și ochii ei
aıată de paıcă aı fl nedoımită. Çi asta pentıu un cuıvaı.
A meritAT? vıeau să întıeb. În tăceıe, pun întıebaıea asta
peıetelui din spatele femeii.
AveA de AIes? ıăspunde peıetele.
După ce ispıăvește cu lista, devoıatoaıea de păcate își întoaıce
tıupul masiv, își ıidică fustele și coboaıă scăıile la fel de ușoı ca și
cum aı dănțui. Eu coboı flecaıe tıeaptă încet și cu luaıe-aminte, cu
inima în gât, ıecăpătându-mi echilibıul cu flecaıe pas.
Ușa se închide în uıma noastıă. În uıma mea și a pıimei mele
Recităıi. Dacă o să duc o viață lungă, s-aı putea să mai am șaizeci
de ani tot așa. Çaizeci de ani de ascultat păcatele altoıa. Nu
bucuıiile sau binecuvântăıile loı, ci doaı păcatele. Stau în fața
casei în timp ce faptul acesta pe caıe tocmai l-am înțeles îmi
sfıedelește inima.
Rămân aici doaı o clipă, înainte ca devoıatoaıea de păcate să
întindă mâna și să mă tıagă de uıeche, să vin după ea pe stıadă.
Apoi meıgem pe o alee unde tıăiesc bıeslașii. Case oıdonate și
cuıate, îți dai seama încă de afaıă. Çtiu la caıe meıgem, flindcă un
băıbat stă în pıag și plânge de mama focului, făıă să se ascundă.
Halatul îi e alb de făină și maıoniu de sânge. Devoıatoaıea de
păcate tıece dıept pe lângă el și intıă în casă.
O moașă îngenunchează lângă o femeie întinsă pe un pat, cu o
mână pe pieptul femeii și alta stıângând o legătuıă întıe picioaıele
ei. Yotul miıoase a sânge. Un pıunc țipă dintı-odată în colț, unde o
bătıână îl liniștește cu blândețe.
Devoıatoaıea de păcate se așază. Moașa ıeușește să n-o atingă,
văzându-și totodată de ambele tıebuıi: să simtă inima femeii cum
bate și să-i opıească șuvoiul de sânge dintıe picioaıe.
– Nevăzuta e acum văzută, spune devoıatoaıea de păcate.
Nedeslușita e acum deslușită. Păcatele tale tıupești devin păcatele
mele să le poıt în tăceıe până în moımânt. Gıăiește.
Pieptul femeii abia se ıidică, iaı buzele abia dacă scot niște sunete
goale.
– Am tıimis un băiat după moașă și după devoıatoaıea de păcate,
cum se face, spune băıbatul în halat din pıagul ușii.
Yıebuie să fle soțul.
– N-am cıezut c-o să aibă nevoie.
– Fata mea, nu ne păıăsi, plânge bătıâna caıe ține
copilul. Buna. Pıuncul țipă în semn de încuviințaıe.
– N-am cıezut c-o să aibă nevoie, ıepetă soțul.
Devoıatoaıea de păcate așteaptă, cu uıechea la guıa pıoaspetei
mame, însă buzele nu se mișcă.
– Se duce, zice moașa.
Așa că devoıatoaıea de păcate numește bucatele pentıu
Devoıaıea Simplă, menită aceloıa caıe se duc înainte ca ea să le
poată auzi Recitaıea.
– Saıe pentıu tıufle, smântână pentıu invidie, pıaz pentıu
ascundeıea adevăıului, ustuıoi pentıu zgâıcenie și pâine pentıu
păcatul cu caıe ne naștem. Când bucatele sunt devoıate, păcatele
tale voı fl ale mele. Am să le poıt în tăceıe până în moımânt.
Începe să facă semnul peste umeıii și șolduıile femeii.
– Yıebuie să punem și pıune uscate, zice iute soțul. A fost nevasta
fıatelui meu înainte.
Devoıatoaıea de păcate încuviințează. E incest, chiaı dacă sunt
ıude pıin căsătoıie, nu ıude de sânge, și e la fel de maıe păcat în
ochii Ziditoıului. Çi în ochii celoı mai mulți oameni. N-am văzut
niciodată oameni caıe să fl făcut așa ceva. Mai glumeam și eu, la fel
ca toți ceilalți copii, când Lee sau altcineva făcea câte o pıostie.
Ziceam în glumă că păıinții ei tıebuie să fl fost fıate și soıă. Mă uit
la tânăıa mamă, caıe abia și-a dat sufletul. Așa aıată incestul. Buna
se uită amuțită la flica ei, întinsă pe pat.

Pe stıadă, un băiat vine aleıgând după noi. Își ține pıiviıea dıept
înainte.
– Devoıatoaıea de păcate e chemată la Caıis Coopeı, în
Southside, ne spune el.
Devoıatoaıea de păcate oftează zgomotos. Nu e tocmai o voıbă,
daı îi spune puștiului că a auzit. Băiatul o ıupe la fugă.
Devoıatoaıea de păcate iese de pe dıumul pıincipal. Meıgem
până când casele se ıăıesc, și mai toate au gıădină. Cuıând suntem
la țaıă. Sunt atât de înfometată că simt cum un fıuct taıe mi s-a
înflpt în buıtă. Îmi împıeunez mâinile și îmi fıec pântecul.
Ea se uită la mine și face semn cu capul spıe dıumul din
față. Poate că uımează o Devoıaıe. Numai când îmi ıăsaıe în
gând cuvântul devorARe, salivez atât de taıe că tıebuie să stıâng
din buze și să înghit în sec. Apoi îmi amintesc că bucatele voı
fl păcatele cuiva, iaı saliva îmi vine înapoi și tıebuie să-mi țin guıa
închisă, ca să nu văıs. 7ıeau atât de taıe să mănânc. Çi totuși cu ce
pıeț.
Devoıatoaıea de păcate ia asupıa ei păcatele altoıa, așa spune
Caıtea Ziditoıului. (Sau așa spun Slujitoıii Ziditoıului că spune
Caıtea. Eu știu câteva liteıe, daı numai cum se așază ca să
foımeze două cuvinte: Ma7 și Owens.) Caıtea Ziditoıului spune
că păcatele sunt luate de la păcătos și depuse pe sufletul
devoıatoaıei de păcate. Meıeu mi-am închipuit că sicıiul meu aıe
să fle apıoape gol. Chiaı și atunci când am fuıat pâinea, numai
poıumbel fıipt am adăugat la Devoıaıea Simplă de pe scânduıa de
pin.
Iaı acum… Gândul mă face să mă opıesc bıusc, dıept în mijlocul
dıumului, ca un măgaı. Oıice păcate vom găsi la Devoıaıe, dacă
mănânc, voı deveni ale mele. Çi nu am să le scutuı. Am să le duc
cu mine până la ziua judecății. Cum de mi-a luat atâta timp să
înțeleg asta? În spatele meu se aude un sunet ca și cum cineva s-aı
sufoca. Dau să mă întoıc, daı îl aud iaıăși, mai apıoape. Nu vine
din spate. E chiaı gâtlejul meu, caıe se încleștează. Çi coastele mi
se micșoıează, ca întı-o ıochie pıea stıâmtă în caıe n-ai loc să
ıespiıi. Devoıatoaıea de păcate se uită din nou la mine – la ochii
mei, la buzele mele, la gâtul meu – ca o tămăduitoaıe caıe
cântăıește ce ieıbuıi i-aı tıebui ca să mă vindece. Apoi vine palma
ei dıept peste obıazul meu, cu o plesnituıă teıibilă. Mă clatin și
apıoape cad din picioaıe. Ea nu se opıește să vadă dacă mi-am
ıevenit.

Odaia maıe a fost golită pentıu sicıiu. Jupâneasa stă la peıete,


iaı o vecină își ține mâna pe umăıul ei, în semn de consolaıe.
Sicıiul e bine lucıat. Pe el sunt castıoane cu teıci, smântână și
ouă fleıte. O faıfuıie cu pıaz, o gıămăjoaıă de saıe, o pâine mică și
un boıcan cu mieıe. În clipa cât le ia ochiloı mei să vadă
bucatele, stomacul face alegeıea. Am să mănânc. Nu e alegeıea pe
caıe o vıeau. O voce măıuntă zice: GÂNdește−te IA tATăI tău. EI n−AR
fACe nicioDATă AȘA cevA. Daı apoi cealaltă voce, zbieıându-mi pıin
pântec și până în suflet, înăbușă vocea măıuntă. Çi știu că
întıebăıile despıe păcat și suflete sunt pentıu Slujitoıii
Ziditoıului, nu pentıu fete înfometate. Sufletul meu aıe să
plătească oıice pıeț tıebuie să plătească, flindcă pıețul acela vine
mai tâıziu, iaı bucatele le am acum. Rușinea îmi înfloıește în
piept.
Îmi aduc aminte de cuvintele acelui Slujitoı al Ziditoıului, când
am fost făcută devoıatoaıe de păcate. Dacă slujesc cu suflcientă
cıedință, s-aı putea ca, după moaıte, să mă alătuı Ziditoıului.
Cuvintele lui se ating în tıeacăt de ıușinea mea, daı n-o alină pıea
mult.
Un scaun a fost deja așezat în fața sicıiului. Devoıatoaıea de
păcate se așază și începe. Făıă cuvinte. Făıă nimic. În ciuda
gıeutății sale, mănâncă cu gıijă, spăıgând coaja oului, decojindu-l
cu degete îndemânatice, până când ıămâne lucios și alb. Înmoaie
capătul țuguiat în saıe și ia o înghițituıă mică, mestecând atât de
mult încât tıebuie că i s-a făcut teıci în guıă. Eu îmi fac cuıaj ca să
întind mâna după pâine. Nu, după teıci. Nu, după mieıe.
Jupâneasa vine în uıma mea, iaı un scaun mă lovește ușoı în dosul
genunchiloı. Un scaun pentıu mine.
– Mulțumesc fıu…, încep eu din obișnuință.
Devoıatoaıea de păcate mă piıonește cu o pıiviıe încăpățânată.
Eu stıâng din dinți. Ea își îndıeaptă din nou atenția asupıa
sicıiului. Îmi tıag scaunul mai apıoape. Întind mâna după pâine,
daı devoıatoaıea de păcate mă opıește. În schimb, îmi dă celălalt
ou.
Îl decojesc pıost, jupuind albușul tıemuıătoı împıeună cu coaja
maıonie, până când ıămâne doaı un ıotund neıegulat, cu
gălbenușul deschis la culoaıe ițindu-se pıintı-o paıte. Îl înmoi
nesiguıă în saıe și mi-l înflg întıe buze. Limba mă aıde la
atingeıea lui, așa că mestec gıeoi întıe măsele, înghițindu-l înainte
să fle zdıobit măcaı pe jumătate. Simt dezapıobaıea devoıatoaıei
de păcate, daı îl mănânc dintı-o singuıă înghițituıă. Apoi aștept,
cu mâinile tıemuıând, gata ca ea să-mi spună ce uımează.
Își teımină oul. Se așază pe tabuıet. Yıage aeı în piept. Clipa asta
paıcă nu se mai sfâıșește. În cele din uımă, întinde mâna după
pâine. Slavă Ziditoıului, pâinea! O ıupe în două, apoi scoate
capacul boıcanului cu mieıe și toaınă jumătate pe pâinea mea și
jumătate pe a ei, întinzând-o atât de subțiıe încât o acopeıă pe
toată făıă să cuıgă pe maıgini.
Yot tıupul mi se înfloaıă la gustul acela dulce, și simt o
mâncăıime în ambele uıechi. O mănânc cum înfulecă un câine
caınea, cu îmbucătuıi maıi, apoi aștept, cât timp ea mestecă
înghițituıă măıuntă după înghițituıă măıuntă.
GÂNdește−te IA tATăI tău, începe vocea măıuntă.
N−o să mAI ßămÂNzesc nici o zi în viAȚA AStA! stıigă pântecul
meu.
N−o să−mi mAI chiorăie nicioDATă mAȚeIe!
Apoi vine pıazul, ațos și amăıui. La sfâıșit teıciul, linguıă cu
linguıă. Cuıăț castıonul de nu mai ıămâne nici un fulg de ovăz.
După ce teımin, mă las pe spate la fel ca ea. Ea tıage aeı în piept și
spune:
– Păcatele sunt acum ale mele. Am să le poıt în tăceıe până în
moımânt.
Stă nemișcată ca un tablou. Eu aștept. Mâna ei se ıidică și se
opıește pe picioıul meu cu un plesnet, iaı atunci știu de ce
așteptăm.
– Ǎă… Păcatele sunt acum ale mele… încep eu, cu o voce caıe
sună ascuțită și îndepăıtată. Am să le poıt în tăceıe până în
moımânt.
Mă aștept să simt ceva, o schimbaıe. La fel ca atunci când mi-a
venit soıocul pıima dată. Atunci n-am simțit decât cıampe. Acum e
cam la fel, o cıampă în buıtă de la atâtea bucate după atât de
puține. Çi o pișcătuıă pe limbă. Mă tem să nu văıs. Ea îmi aıuncă o
pıiviıe când se ıidică și clatină ușoı din cap, daı eu văd. Yıebuie să
țin bucatele, să nu le dau afaıă.
La plecaıe, jupâneasa lasă câteva monede să cadă în palma
devoıatoaıei de păcate, atentă să-i evite atingeıea.
Nu facem doi pași și eu văıs pe maıginea dıumului. Ea mă apucă
din nou de uıeche.
– Nu mă pot abține! chițăi eu în timp ce alt val îmi scutuıă
mațele.
Pumnul ei îmi lovește băıbia de jos în sus, iaı dinții mi se lovesc
atât de taıe unii de alții, încât mă tem să nu se facă zob.
Trebuie să tAC.
Mă tâıăște după ea pe dıum, iaı eu tıebuie să înghit jumătate din
mizeıia din guıă. Restul mi se pıelinge pe băıbie în timp ce mă țin
după ea, clătinându-mă.
Îmi dă dıumul când ajungem înapoi în oıaș. Deja valuıile de
gıeață nu mi se mai spaıg în sus, spıe gâtlej. Se uită din nou la
mine, măsuıându-mă din cap până-n picioaıe, de data asta însă
așteptând. Eu îmi tıag nasul și dau din cap. Dă și ea din cap. E
pıimul semn de gıijă pe caıe mi-l aıată.

– Nimeni n-o știa pe bătıână, stıigă o vecină.


Poate ca să explice de ce stâıvul a început să putıezească. Sau de ce
nu-i nici un sicıiu.
– Măcaı de-am ști cine îi sunt ıudele, zice o altă vecină, cu ochii
maıi, daı îmi dau seama că nu e sinceıă.
Yıebuie să le fl luat mai multe zile până să fl găsit stâıvul. Çi
atunci numai după șiıul de șobolani și alți dăunătoıi caıe intıau în
casă. Asta e pıocesiunea ei funeıaıă.
Peste tot în încăpeıe sunt semnele unei tămăduitoaıe –
măghiıan și salvie puse la uscat la feıeastıă, un clistiı pentıu
constipație pe un ıaft mic de lemn, ıădăcină de mătıăgună și o
poıumbiță moaıtă pentıu o vıajă de dıagoste pe caıe se paıe că o
făcea femeia moaıtă în ultimul timp. Gıacie Manneıs a spus că
unele tămăduitoaıe folosesc sânge de pıunc la vıăjile de dıagoste,
daı mama mi-a spus că asta-i o neghiobie cât casa. VrăjiIe de
drAGoste sunt mAGie AIbă, spunea mama. Numai magia neagıă
folosește sânge. Sânge și alte lucıuıi scâıboase cum sunt flıele
de păı smulse întı-o noapte cu lună plină sau păpuși de ceaıă.
Caut semne de magie neagıă în încăpeıe, daı nu văd nici unul.
7ecinele au pıegătit saıea, pıazul, ustuıoiul și pâinea pentıu
Devoıaıea Simplă. Nici una nu a adus smântână.
– Eu am adus saıea, pufăie o vecină pıintı-o batistă pe caıe o ține
apăsată la nas. Çi pıazul.
Se uită la celelalte femei. Caıe se uită și ele la ea. Smântâna e
scumpă la începutul pıimăveıii.
În cele din uımă, o vecină se duce și ia o faıfuıiuță cu lapte.
Zgâıcenie: usturoi
Când ne așezăm, vecinele pıofltă de ocazie să-și lase vinovăția în
uımă, laolaltă cu fuınicile. E bine că pleacă flindcă văıs iaı și iaı la
picioaıele patului, numai de la miıos. Iese doaı bilă galben-veızuie,
pătată cu sânge de la limba mea însemnată, și totuși măıuntaiele
mele nu se opıesc. Pıintıe picătuıi, devoıatoaıea de păcate îmi
întinde bucățele de mâncaıe. E o mascaıadă: mușc și văıs, mușc și
văıs. În tot acest timp, ea linge flecaıe stıop de lapte din faıfuıiuță,
mestecă flecaıe flıimituıă de pâine. Pâıâitul pıazului întıe dinții ei,
uscat și sfıijit cum e, îmi pıovoacă spasme și mai zdıavene, cu
duhoaıea lui de ceapă. În cele din uımă, ea ıostește cuvintele de
sfâıșit și face semnul Ziditoıului asupıa stâıvului cupıins de
putıeziciune.
Coboıâm două ıânduıi de tıepte. N-am știut niciodată că poți
uıca atâtea tıepte întı-o zi. O vecină ne întinde un bănuț când
ieșim în amuıgul caıe se stıânge în juıul nostıu. Picioaıele îmi
tıemuıă ca cele ale unui vițel nou-născut, daı mă iau după ea. Căci
unde altundeva să mă duc?

Simt că mă podidesc lacıimile când se opıește la casa


unui negustoı. N-am teıminat. De ce trebuie să fACem ATÂTeA
Recitări și Devorări într−o singură zi? întıeb eu casa.
Fiindcă sußeteIe nu AȘteAPTă după fetișcANe cA tine, ıăspunde ea.
Tu AȘtepți după eIe.
Yapiseıii ıoșii căptușesc coıidoıul ca niște limbi lungi. E o
culoaıe pe caıe n-am văzut-o niciodată la țesătuıi. Albastıul de
dıobușoı țesut în juıul ıoșului îl cunosc bine. Albastıul de
dıobușoı e culoaıea haineloı oameniloı de ıând, flindcă vopseaua
de dıobușoı e ieftină și ıezistă ani întıegi la spălăıi. Daı ıoșul ăsta
viu și intens… Cıedeam că e doaı o culoaıe a coıpului – inteıioıul
unei guıi căscate, buzele cıăpate, păsăıica.
Sicıiul stă întı-o încăpeıe maıe cu lambıiuıi de lemn pe caıe sunt
agățate tablouıi, luminată de sfeșnice cu lumânăıi gıase din ceaıă
de albine. Yıesaı când un tablou se mișcă, înainte să văd că e doaı
o oglindă. Păıul negıu îmi atâınă neîngıijit pe umeıi. Ochii mei
sunt niște pietıicele negıe. Daı fața mea colțuıoasă e tıandaflıie. Çi
buzele la fel, coloıate pıecum tapiseıiile de pe peıeți. O fl de la cât
am văısat.
Frumos îmi șADE, îi spun eu oglinzii.
Deschid guıa ca să-mi văd limba. Un D negıu se unduiește pe ea
ca un semn al diavolului, exact cum a spus Lee. Limba e ıoșie și
umflată în juıul lui. E monstıuoasă. Eu sunt monstıuoasă. Mă
întoıc cu spatele la oglindă.
Apoi se întâmplă un lucıu ciudat. O slujnică intıă în odaie să
șteaıgă pıaful, ca și cum aı fl o zi obișnuită. Yeımină cu un sfeșnic
și tıece la polița de deasupıa șemineului. Chiaı și la Devoıaıea
tămăduitoaıei a fost un fel de sentiment. Sentimentul eıa vinovăția
ıesimțită de vecinele zgâıcite, daı oıișicât. Aici, nimeni nu se
ocupă de sicıiu. Nimeni nu plânge întı-un colț. E doaı slujnica,
iaı ea își
vede de tıeabă. Mă uit la devoıatoaıea de păcate. Ea se uită la
bucate.
Întinse pe sicıiu, sunt câteva bucate pe caıe le știu: semințe
de muștaı pentıu minciuni, zgâıci pentıu mânie, veıdețuıi
amaıe pentıu neıostiıea ıugăciuniloı. Sunt și câteva păcate pe
caıe nu le cunosc: ceva ce seamănă cu un măı păduıeț sfıijit,
umplut cu ciupeıci. Daı întı-o paıte e un păcat pe caıe-l
știu flindcă se șoptește despıe el în poveștile menite să-i
bântuie și să-i speıie pe oameni. Un cap de miel, gătit în
laptele mamei sale. SiIuireA unui copiI.
Încep să tıemuı din nou. De undeva din adâncuıile flinței mele.
Dacă aș ști unde tıăiește sufletul meu, aș zice că de-acolo vine. Çi
devoıatoaıea de păcate se opıește pentıu o clipă, daı își vine ıepede
în flıe. Apoi se așază pe tabuıet și mănâncă.
Pıivesc cum tıece pıin semințele de muștaı, spăıgându-le cojile
mititele. Le păstıează pe ultimele. Le ține în mâna întinsă, ca să le
iau.
Aı tıebui să fug. Să dau buzna pe ușă afaıă și să mă întoıc în
temniță. Să mă ıog să flu spânzuıată doaı cu păcatele mele și cu
cele câteva pe caıe le-am devoıat azi și doaı astea să-mi împovăıeze
sufletul.
În schimb, ıămân țeapănă ca un țăıuș, așa că mă apucă ușoı,
tıăgându-mă peste coıpul ei, ca pe un copil gata să fle bătut la
fund. Își înflge degetele gıase în colțuıile buzeloı mele și-mi desface
guıa cu de-a sila. Iaı apoi mă hıănește. Yușesc când semințele de
muștaı mi se înflg în gât, daı ea mă ține de guıă și de nas până
când înghit. Apoi măıul păduıeț umplut. Apoi o bucată de cap de
miel pe caıe o sfâșie cu dinții. Laptele mi se pıelinge pe băıbie,
uımând șiıoaiele de vomă de mai înainte, tıasând șiıoaiele de vomă
de mai tâıziu. Ea mă ține de nas și de guıă. Çi, slabă de îngeı, știu
acum, cu adevăıat slabă, înghit. Înghit, în loc să-i las degetele
ciupitoaıe să mă ucidă. Înghit. Iaı acum sunt ce a fost și el. Păcatul
lui e al meu.
În limba engleză, dungs înseamnă „excıemente“, iaı broofi, „pâıâu“.
3. PÂIN3
De data asta mă așez lângă ea, însă pe o scânduıă ıăstuınată,
flindcă e un singuı tabuıet. Suntem la ea acasă. Îmi întinde
uıcioıul. Beau. Nu contează că o să văıs ce am băut. Asta paıe să
stea acum în flıea lucıuıiloı. Am băut de ajuns cât gânduıile să-mi
alunece din când în când în altă paıte, înainte să mă întoıc bıusc
la adevăıul nostıu amăıât și cenușiu.
5−AM IuAT de IA eI, îi spun eu focului. N−AR ß trebuit s−o fACem!
Suspine gıozave îmi scutuıă coastele. Ea îmi întinde uıcioıul.
De ce AR recunoAȘte AȘA cevA? întıeb eu pietıele din vatıă. De ce
să nu iA doAR DevorAReA SimpIă și să i se ierte trußA, invidiA,
zgÂRceniA și minciuniIe?
Pietıele ıăspund: ZiditoruI AR ști. ZiditoruI I−AR pedepsi să trăiAScă
pe tărÂMuI Evei de sub pămÂNt.
De ce i−AR găti fAMiIiA bucATeIe? întıeb eu podeaua de lemn.
Lemnul îmi ıăspunde: E DAToriA fAMiIiei. ÎI petrec de pe
IumeA ACeAStA AȘA cum A fost ADUs pe Iume: cÂT de nepătAT se poATe.
Uıcioıul se izbește de podea, căzut din mâna ei. Mă întoıc spıe
el, apoi spıe ea. E cheıchelită bine. Sau poate că eu sunt. Aıe ochii
încețoșați, ca o bıoască la soaıe. Cască bıusc, iaı mâna ei se
întinde dintı-odată spıe obıazul meu, împingându-mi ochii întı-o
paıte.
Eu sunt, mă gândesc pıostește. Ea mâıâie, apoi ıâde. Îmi pıinde
colieıul, pipăindu-l cu degetele gıoase până când ajunge la D-ul din
față. Chipul i se liniștește. Apoi sughiță și cade de pe scaun.
Râde. Se scutuıă și chicotește cu tot tıupul ei zdıavăn. Sânii uıiași
îi tıesaı deasupıa buıții. Da, e fıântă, în asemenea hal încât cıed că
nici tata n-aı putea s-o mai dıeagă. Ating inelul tatei, de pe degetul
meu. Cu ce am făcut mă mai pot numi flica lui? Poate că acum
sunt altceva.
Mă întind pe podeaua de lemn. Çi tavanul e de lemn. Sunt pe
tavan sau sunt pe podea? Înceıc să ıidic capul, daı îmi cade la loc
cu un pocnet. Îmi simt picioaıele foaıte calde. Cıed că sunt apıoape
de vatıă. Încă îmi pun întıebăıile, moımăindu-le cătıe scânduıile
de lemn, în timp ce ațipesc.
La un moment dat în toiul nopții, după ce focul s-a ıăcit, o simt
lipită de spatele meu. Am ochii umezi, iaı pieptul mă doaıe din
pıicina ıăsuflăıiloı chinuite. Cıed că plâng. Își tıece bıațele peste
ale mele și mă împıesoaıă. Mă ține acolo, cum ții un animal când
vıei să-l liniștești, iaı de pe buze îi ies șușoteli blânde. Răsuflaıea mi
se liniștește și adoım la loc, în bıațele ei.

De dimineață ne clătinăm pe picioaıe ca niște lepıoase, nesiguıe


că membıele o să ne susțină. Îmi simt stomacul gol și deıanjat. Ea
dă pe gât jumătate de galon de apă, dıept din ulcea, cu înghițituıi
nesfâıșite. Mi se întoaıce stomacul pe dos numai când o văd.
Numai caii și poıcii beau apă chioaıă. Râgâie și întinde mâna
după șalul ei de lână. Daı mă așteaptă. Îmi dă un șal doaı al meu.
Ceva s-a schimbat. Acum suntem împıeună. Suntem noi.
Băieții de afaıă își stıigă mesajele, până când nu mai ıămâne
decât un pıichindel.
– Moaıa a maıe, e tot ce spune.
Çi-a pieıdut ıestul cuvinteloı. Ochii lui pıivesc în sus, de paıcă aı
vıea să găsească mesajul pe acopeıiș. Devoıatoaıea de păcate și cu
mine poınim pe alee. Când ne apıopiem de cotituıă, în sfâıșit, un
glas subțiıe se aude în uıma noastıă:
– Lângă moaıa a maıe, Devoıaıe pentıu jupâneasa Stow!
Meıgem de îndată la o Recitaıe. O femeie în casă, cu pıiviıea
neliniștită, ıăspunde la ușa unei case ticsite, cu două etaje. Când
tıecem pe lângă ea, face semnul Ziditoıului de la umeıi până la
șolduıi, de paıcă am fl o boală molipsitoaıe. Pentıu asta, îi poıt
pică.
Ne luăm după o tuse zgomotoasă și umedă și ajungem la o vatıă,
în dıeptul căıeia o bătıână, cu păıul vâıât sub o bonetă maıo, stă
în fața focului. Pe peıete e un ıaft cu căıți, mai multe decât am
văzut vıeodată întı-o singuıă casă. Opt, număı. Nici nu-mi pot
închipui număıul cuvinteloı de caıe aı fl nevoie ca să le umple. Sau
câți ani îți ia să le citești.
– Doamnă Albeıs, a venit devoıatoaıea de păcate, spune
slujnica, de paıcă noi două n-am sta acolo, umplând odaia.
Bătıâna întoaıce gâtul și umeıii dintı-o singuıă mișcaıe.
– Eu n-am chemat-o, Nellie.
Aıe un accent ca dintı-o țaıă stıăină și voıbește pe un ton tăios,
caıe mă face să-mi paıă ıău pentıu slujnică, Nellie, cu toate că mai
devıeme i-am puıtat pică.
– 7ă simțiți tot mai ıău pe zi ce tıece, doamnă Albeıs, spune
slujnica Nellie.
– Yu vıei să mă vezi în moımânt! scuipă stăpâna pıintıe dinți, cu
mai mult venin decât ai cıede că poate aduna o bătıână ca ea.
– Ziditoıul să vă ieıte, doamnă Albeıs, că spuneți așa ceva, când
eu nu fac decât să vă îngıijesc!
Slujnica face din nou semnul Ziditoıului, de la umeıi până la
șolduıi.
– Nu mă păcălești cu fățăınicia ta, Nellie.
Nellie șoptește ceva în baıbă înainte să plece. Devoıatoaıea de
păcate ıămâne pe loc.
– Yot aici sunteți? zice bătıâna. Păcat că v-ați ostenit să veniți.
Dați-i dıumul.
– Nevăzuta e acum văzută, nedeslușita e acum deslușită, spune
devoıatoaıea de păcate.
– Mă cıede vıăjitoaıe, o întıeıupe femeia. Sunt bătıână și îmi
place să citesc în limbi stıăine.
Fn început bun pentru o vrăjitoARe, mă gândesc eu. DACă mAI pui și
ceIe opt cărți…

– Nellie e o pıostuță caıe aude o limbă stıăină și cıede că-i vıeo


incantație vıăjitoıească, spune mai depaıte bătıâna. 7ede că n-am
soț și bănuiește că mă însoțesc cu Eva.
Se opıește să tușească.
– Eu tıăiesc ıetıasă și nu-i sufăı pe tonți, ăsta-i singuıul pact pe
caıe l-am făcut. Păcatele mele astea sunt: am fost tıufașă, zgâıcită,
m-am mâniat, am poftit la avutul apıoapelui, am defăimat-o pe
slujnica mea, am înceıcat să împıeunez animale de specii difeıite,
am lăsat cu voie o gâscă s-o muște pe slujnică.
Eu mă uit la devoıatoaıea de păcate, însă ea se mulțumește să
încuviințeze din cap, de paıcă păcatele n-aı fl mai neobișnuite decât
să uiți să-ți spui ıugăciunile.
Yoată lumea știe bucatele pentıu păcatele obișnuite numai din
viață. Păıinții te amenință: „Nu mă face să-ți văd heıing pe
sicıiu!“ atunci când nu-i asculți. 7ecinii bâıfesc despıe cine aıe s-o
facă pe devoıatoaıea de păcate să mănânce staflde. Çi, de bună
seamă, mai sunt veısuıile pentıu copii:

5A deAI o IuARă JACfi și JANe


Apă proASpătă s−ADUcă într−o
căIDARe În puț se prăvăIi sărmANuI
JACfi
IAR JANe se−AȘeză și puse de
mÂNcARe. Ce−o ß cărÂNd cu DÂNsA în
desAGă
CevA merinde de−mbucAT pentru A păcATeIor
iertARe? Kering, o murătură, un biscuit cu meIASă
Și−o strAChină de Iut cu−n buIgăre de sARe.

Obișnuiam să petıec oıe în șiı cu Lee, despicând în patıu


păcatele: Jack nu ascultă de tatăl său (heıing) flindcă se duce la
fântână. E tıufaș (saıe) când se apıopie de fântână. E tıândav
(muıătuıă) flindcă n-a învățat să înoate. Nu cădeam niciodată de
acoıd pentıu ce eıa biscuitul cu melasă, daı Gıacie Manneıs cıedea
că e un mod învechit de a te ıefeıi la pâine (păcatul cu caıe ne
naștem). Daı să împıeunezi animale și să asmuți o gâscă asupıa
slujnicei? Nu am nici cea mai vagă idee caıe sunt bucatele pentıu
așa ceva.
Bătıâna și-a încheiat bıusc lista. Ne țintuiește pe ıând cu pıiviıea
și ne zice:
– Rostiți cuvintele de sfâıșit, devoıatoaıe de păcate, daı să nu
veniți mâine pentıu Devoıaıe, nici în zilele ce voı uıma, căci până
când Nellie n-o chema căutătoıii de vıăjitoaıe să mă înțepe cu sula
sau să vadă dacă aıd, am să flu aici, sănătoasă tun și taıe ca piatıa,
șezând pe scaunul meu.
Nellie ne scoate afaıă și își face încă o dată semnul Ziditoıului.
Mai meıgem la două Recităıi și la două Devoıăıi. Devoıatoaıea
de păcate îmi dă numai câte puțin din toate bucatele înșiıate, iaı
eu ıeușesc să nu văıs.
Pe dıum înapoi spıe Noıthside și Dungsbıook, tıecând pıin piața
oıașului, găsim lumea adunată la una dintıe ıepıezentațiile acelea
teatıale despıe ultimele noutăți din ıegat. Stăm în față, unde n-am
fost niciodată. De obicei țopăi în spatele câte unui ucenic
mătăhălos, speıând să-i zăıesc pe vestitoıii caıe joacă în piesă, daı
devoıatoaıea de păcate mai bătıână se împinge pıintıe oameni, iaı
voıbele loı aspıe li se sting în gâtlejuıi când văd că suntem noi.
S-a stıâns o mulțime destul de maıe. Pıintıe ei obseıv tıei băıbați
stıăini. Nu știu cum îmi dau seama exact că sunt stıăini. Poate
cıoiala veșminteloı sau expıesia de pe chipuıile loı îmi spune că
nu-s de pıin paıtea locului. Doi dintıe ei caıă ceva ce seamănă cu
niște lăute lungi, de paıcă aı fl muzicanți. Daı nu apuc să mă
gândesc mai mult la asta, căci unul dintıe vestitoıi dansează în
fața mulțimii și anunță că o contesă a fost aıestată flindcă a
complotat împotıiva ıeginei Bethan7. În spatele lui, ceilalți actoıi
inteıpıetează vestea. Unul e machiat pıecum contesa, cu obıajii
fıecați cu vopsea de plumb, ca să fle albi ca ai doamneloı de viță
nobilă. Altul inteıpıetează un soldat din gaıda ıegală.
– Caıe sunt acuzațiile? stıigă contesa.
– Ați tıimis iscoade să o ucidă pe ıegina Bethan7 și ați pus-o pe
tıon pe veıișoaıa sa euhaıistică, ıăspunde gaıda.
– Oh, sflnte Ziditoı! zice contesa.
Scoate un șiıag de mătănii și începe să se ıoage. Este un
fıagment foaıte îndıăzneț, flindcă mătăniile țin de vechea cıedință
euhaıistică și au fost inteızise când Bethan7 a devenit ıegină. Daı
e și o mișcaıe isteață, cıed, flindcă ne aıată că și contesa e
euhaıistică, făıă s-o spună cu voce taıe. Yoată lumea știe că
euhaıisticii o voı pe Bethan7 moaıtă și pe veıișoaıa ei pe tıon, sau
cel puțin ca ıegina Bethan7 s-o numească pe veıișoaıa ei
moștenitoaıe, de vıeme ce ea nu aıe uımași.
Unul dintıe actoıi, înzestıat cu o voce fıumoasă, începe un
cântec:
DAMA de pică
Își cheAMă iscoADE
AsuI de cupă să ni−I fure.
DAR ticăIoșii de vAIeți
Nici gÂNd să izbuteAScă
OricÂT în tAInă AU să
jure.
Cu treße și cARouri AM
ieșit, IscoADEIe să Ie ghicim,
SPADEIe reci să ni Ie îndure.
Și pe−A Ior rACIe să venim
Cu cARne roșie IA frigARe
Și tARte cu creier de cocoș purpure.

Cântecul sună de paıcă aı fl despıe un joc de căıți, daı eu cıed că


dama de pică tıebuie să fle contesa, iaı asul de cupă, ıegina
Bethan7. Fıiptuıa de vită se mănâncă pentıu tıădaıe, iaı taıta cu
cıeieı de cocoș tıebuie să fle pentıu iscodiıe, cu toate că nu sunt
siguıă. Mă tıec floıii când mă gândesc că s-aı putea să fle iscoade
ascunse în oıaș. Mă uit după cei tıei muzicanți stıăini pe caıe i-am
văzut în mulțime, daı au dispăıut.
Spectacolul se sfâıșește cu soldatul caıe o împinge pe contesă
pasămite spıe temnița de sub castelul ıeginei Bethan7. Lumea
aplaudă, daı ici și colo se aud moımăieli. Regina Bethan7 e taıe
nemiloasă cu ıivalii. N-au viață lungă.
– Fiıe coleıică, pıecum băıbații, aud că spune cineva.
– Nu-i lucıu cuıat, șoptește altcineva.
Chiaı în clipa aceea un alt vestitoı iese costumat în însăși ıegina
Bethan7. Coıoana lui e bătută toată-n stıasuıi, iaı în uıma lui vin
patıu băieței, cu gıăsimea de pıunc încă sub băıbie. Băieții sunt
machiați cu toții pıecum cuıtenii ıeginei. Yıei tıebuie să fle loızi
englezi caıe își duc în bıațe blazoanele. Unul aıe un ceıb pe fond
alb, altul un mistıeț albastıu, iaı al tıeilea, un vapoı auıiu. Al
patıulea băiat e îmbıăcat pıecum pıințul noımand, caıe e
euhaıistic și stıăin, daı caıe ne-aı deveni aliat pıin căsătoıie.
Mulțimea fluieıă când tıece pıințul.
Un băıbat de lângă mine scuipă în țăıână și zice:
– Pıințul ăsta păgân ne-aı face pe toți euhaıistici.
– Noımanzi jegoși, spune o jupâneasă. Femeile loı sunt tâıfe.
Înainte ca mulțimea să devină pıea gălăgioasă, un ultim copil iese
pe scenă. E un băiețaș scump, de numai câțiva anișoıi, cu o pană în
mâna mică și gıăsuță – secıetaıul ıeginei, despıe caıe lumea spune
că e favoıitul ei la cuıte. E un englez de cıedință nouă și de familie
bună, ceea ce liniștește pe toată lumea. Acum e momentul când
vestitoıii mai maıi tıec pıin mulțime cu pălăıiile în mână, ca să le
dăm bani. Nu e nici o veste, paıtea asta a spectacolului e doaı ca să
ne facă pe toți să gânguıim și să-i admiıăm pe copiii cei dulci și să
vâıâm mâna în șoıțuıi după câte un bănuț. Nu că eu aș avea ceva
de dat.
Soaıele a asflnțit, iaı eu cıed că am teıminat pe ziua de azi, însă
devoıatoaıea de păcate ne duce la o ultimă Devoıaıe. Este pentıu
pıoaspăta mamă caıe a săvâıșit incest măıitându-se cu fıatele
soțului ei. Când ajungem, descopeıim că s-a pıegătit și o a doua
Devoıaıe. O singuıă chiflă pıoaspătă, așezată pe o lădiță din lemn
de pin, pentıu pıuncul ei. E de așteptat ca pıuncii să se stingă, daı
tot mi se taie ıăsuflaıea când văd chifla cea mică. Apoi îmi
chioıăie mațele. Rușinea mi se întinde caldă și lipicioasă în suflet.
Mă ıog la Ziditoı ca lumea venită să vadă să nu fl auzit zgomotul.
Mâncăm pâinea pıuncului, pentıu păcatul cu caıe ne naștem,
gıeșeala oıiginaıă a Evei, pıecum și păcatele mamei. Mănânc
încet.
N−AM să vărs, le spun eu sicıieloı. Nu doaı ca să fac cum
tıebuie Devoıaıea pentıu mamă și pıuncul ei, ci și flindcă am
nevoie de bucate caıe să-mi ıămână în pântec.

Seaıa, tıecem uıcioıul de la una la alta, lângă vatıă. Când focul


începe să se stingă, ea îmi face semn spıe o ușă ce duce în gıădină,
unde găsesc un moıman mic de lemne de foc, fıumos stivuite.
În timp ce îngenunchez în fața focului, cu un bıaț de lemne, un
păianjen negıu și gıas o zbughește dintıe lemne dıept pe mâna
mea. Nu mă pot abține și scot un țipăt. Suıpıind o mișcaıe cu
coada ochiului și mă pıegătesc ca devoıatoaıea de păcate să-mi
aplice un dos de palmă, daı, cu călcâiul ıidicat, ea vânează
păianjenul. Îl zboıșește de scânduıile dușumelei. Mai tâıziu, când
focul nu mai aıe puteıe, o simt cuibăıindu-se din nou în juıul
meu. Mă simt bine.
Vezi, nu e ceI mAI rău Iucru cu putință, îi spun eu amoıțelii pe
caıe încă o simt cuibăıită-n suflet. Am un ACoperiș deASuprA
cAPUIui. Fn foc să−mi țină de cAId.
Și pe noi. În fAȚA durerii și A Singurătății și A păcATeIor ADUnATe
peste sußeteIe noAStre, îmi amintesc mie însămi, ne AVem pe noi.
Cu toate că nu plâng, ea mă liniștește încet. Poate că e mai mult
pentıu ea decât pentıu mine.
4. RODI3
Zilele se înlănțuie și se pıefac în săptămâni. Începutul pıimăveıii
devine sfâıșitul pıimăveıii. Devoıatoaıea de păcate nu seamănă
deloc cu mama. Devoıatoaıea de păcate e tăcută și feımă și gata să
mă plesnească dacă, să spunem, doım până după iviıea zoıiloı sau
nu ıostesc voıbele cum tıebuie la sfâıșitul unei Recităıi. Daı
uneoıi, când mă ține în bıațe noaptea, simt că aici e locul meu.
Casa ei devine casa noastıă. Casa noastıă devine acasă. Eu pe
covoıașul din fața vetıei. Ea în podul în caıe tot nu m-am
aventuıat încă. Nu mi- e ıudă, nu-i sunt ıudă, daı suntem ceva una
pentıu cealaltă. Suntem noi.

Lumina se stıecoaıă pe lângă maıginile obloaneloı și se aud niște


soıbituıi. Înghite apă gâlgâind. Mă întoıc cu spatele să nu mai
aud, înceıcând să-mi dau seama dacă încă visez sau m-am tıezit.
Yıece să-și lege păıul, pıegătindu-se de plecaıe.
Mă ıidic în capul oaseloı. Aı tıebui să mă pieptăn, cıed, siguıă dintı-
odată că asta aı tıebui să se întâmple. Daı apoi ea deschide ușa, iaı
eu fug după ea, cu păıul meu negıu, ciufulit legănându-se odată cu
mine.
Îl netezesc cu palmele în timp ce băieții stıigă Devoıăıile și
Recităıile de azi. Sunt obișnuită să-mi dau măcaı cu puțină apă pe
față, ca să maıchez cumva un hotaı întıe zi și noapte. Daı în lumea
asta nouă nu pıea mai există așa ceva.
Unul dintıe mesageıi, obseıv eu, nu e un băiat, ci un slujitoı în
toată flıea, caıe poaıtă emblema ıeginei, un șoim și un tıandaflı.
Mama mea știa toate blazoanele ıegale, cu toate că vechiul ıege
a avut șase neveste. Desena emblemele ıegineloı iaı și iaı în
cenușa din vatıă până când mi s-au flxat și mie în minte. O lebădă
încoıonată pentıu pıima lui soție, mama ıeginei Maıis. Un șoim
încoıonat pentıu a doua, caıe a fost mama ıeginei Bethan7 și a fost
ucisă pentıu tıădaıe, cuıvie, incest și vıăjitoıie. O pasăıe fenix
pentıu a tıeia soție, caıe a muıit în chinuıile faceıii. Asta eıa
pıefeıata mamei mele flindcă fenixul, spunea ea, se ıidică din
cenușă cătıe măıeție. După aceea veneau o emblemă simplă de auı
pentıu a patıa soție, o coıoană simplă pentıu a cincea, și în sfâıșit,
o domniță ce se ıidică dintı-un tıandaflı pentıu ultima lui soție,
ıegina #atı7na. Ea a tıăit mai mult decât ıegele și a fost mama
vitıegă a ıeginei Bethan7, cıescând-o în casa ei.
Mai vâıstnica devoıatoaıe de păcate o poınește pe alee, tıezindu-
mă la ıealitate. Băieții și-au teıminat mesajele, iaı eu nu am auzit
nici unul.
Mesageıul ıeginei ne însoțește păstıând distanța, așa că pıobabil
meıgem la castel. N-am fost niciodată înăuntıu, l-am văzut doaı
din depăıtaıe. Yıebuie să fac doi pași pentıu flecaıe pas al
devoıatoaıei de păcate. Stau cu ochii pe fustele ei, legănându-se
peste dosul caıe i se mișcă gıeoi, ca să n-o pieıd pe dıumuıile
aglomeıate din zoıi. Pe măsuıă ce ne apıopiem de coada de la
poaıta castelului, căıuțele și tıăsuıile încetinesc. În față văd motivul
blocajului: un tânăı aıendaș caıe își mână vitele să tıaveıseze
stıada.
– Dă-te din dıum! stıigă un căıuțaș.
– Am tot atâta dıept ca mata, stıigă aıendașul, înceıcând să-și
mâne vacile înainte.
Paıe nesiguı. Poate e pıima dată când vine la oıaș.
– Abatoıul e în Dungsbıook, în spatele tău, îi spune căıuțașul, pe
un ton câtuși de puțin amabil. Ia-te după duhoaıe dacă o mai simți
de cât miıoși mata.
– Le duc la tauı, nu la abatoı, spune aıendașul, dând din cap spıe
vite.
– Juninci, ha? Se duc tineıele la întâlniıe cu tauıul? zice căıuțașul
cu o expıesie vulgaıă de paıcă aı voıbi despıe niște tineıe femei.
Mai vâıstnica devoıatoaıe de păcate nu așteaptă să audă sfâıșitul
discuției. Își face loc dıept pe lângă feımieı și junincile lui. Apoi o
ia pe lângă coadă, tıecând în fața tutuıoı celoı caıe așteaptă să
intıe în castel. Un săıaı tocmai se apıopie de găızi când ea ajunge
în față. Băıbatul își înghite uimiıea și se dă la o paıte. Până și
găızile de la castel ne fac loc când intıăm. Nu m-am mai simțit
niciodată atât de impoıtantă.
Mesageıul ne conduce pıintı-o cuıte până în inima castelului.
Doaı paıtea aceasta e mai maıe chiaı și decât măıeața Casă a
Ziditoıului din centıul oıașului. Meıgem la o ușă gıea din lemn, cu
o sculptuıă deasupıa, semănând cu un sul de peıgament. 7ıeau s-o
ating, flindcă se unduiește apıoape ca apa, daı devoıatoaıea de
păcate nu se opıește, și oıicum e pıea sus ca să ajung.
Înăuntıu este un coıidoı măıginit de uși. Înceıc să-mi închipui ce
se găsește în spatele flecăıeia – bucătăıie, spălătoı, cămaıa cu
bucate, vinoteca, debaıaua, odăile seıvitoıiloı… Mesageıul ne
conduce spıe un ıând de tıepte. Rostesc în gând o scuıtă ıugăciune
de apăıaıe înainte să uıc. La uımătoıul etaj, sunt și mai multe uși –
dulapul cu albituıi, dispensaıul cu plante de leac, sala cu
aıgintăıia… Mintea mea nu ıeușește să cupıindă tot ce aı putea fl
înăuntıu. Apoi mai uıcăm un ıând de tıepte. Suntem mai sus în
aeı decât am fost vıeodată. Pıobabil suntem cât de sus zboaıă
gıauıii. Îmi simt capul ușoı, daı tot mi-aș doıi să fle o feıeastıă pe
caıe să văd afaıă.
Cum ARATă orAȘuI de IA înăIțimeA IA cARe zboARă grAUrii? întıeb
eu înspăimântătoaıele tıepte. Aș puteA Să−mi văd vecheA cASă?
Doıința mi se îndeplinește cuıând. Yıecem pe lângă o feıeastıă
tăiată în piatıă. Yot ce văd e la ıăsăıit de castel: pășuni și pământuıi
cultivate. Cu toate astea, casele aıată ca niște miniatuıi. Iaı oile!
Mititele ca niște fuınici. Mai vâıstnica devoıatoaıe de păcate mă
tıage de guleı. Cıed că aud o cusătuıă cum plesnește.
O huidumă de femeie ne așteaptă în pıag. Paıe să fle femeie, cu
toate că e așa vopsită că aı putea la fel de bine să fle o pictuıă.
Fața îi e acopeıită cu vopsea albă. Spıâncenele sunt tıasate ca
două aıcade înguste. Fiecaıe obıaz e însemnat cu un oval ıoșu, iaı
buzele îi sunt vopsite în foıma unui aıc micuț. Pe piept poaıtă
aceeași vopsea albă ca și pe față, bıăzdată însă de vinișoaıe
albastıe, desenate pe deasupıa. Numai guıa, caıe i se stıânge și-i
tıemuıă întıuna, aıată că e o doamnă în caıne și oase, și nu o
pânză. Îmi dau seama că e putıed de bogată flindcă fusta ei
enoımă e bıodată cu pietıe pıețioase. Apoi îi obseıv coısetul.
Poıtocaliu-ıoșcat, la fel ca fusta, și tivit cu țesătuıă de aıgint.
Singuıele caıe au voie să
poaıte țesătuıă de aıgint sunt cameıistele ıeginei. Există ıeguli în
pıivința asta.
Puıcica 7opsită tıebuie să se dea la o paıte din ușă când tıecem,
flindcă ea și devoıatoaıea de păcate sunt amândouă foaıte
coıpolente. E suıpıinsă să vadă o a doua devoıatoaıe de păcate,
îmi dau seama, daı poıt D-ul, așa că n-aıe ce să facă. Puıcica
7opsită ne lasă și duce vestea sosiıii noastıe pıintı-o ușă inteıioaıă,
flancată de găızi.
Intıăm întı-un fel de sală de pıimiıi sau salon. Cele mai multe
doamne stau degeaba. Yıebuie să fle doamnele de onoaıe sau
confldentele. Çtiu că sunt multe niveluıi, daı nu știu toate
denumiıile. La uımă de tot, sunt cameıistele și spălătoıesele.
Pıimele sunt doamnele de onoaıe ale ıeginei. Çi apoi undeva la
mijloc sunt toate celelalte doamne. Soıa lui Gıacie Manneıs, caıe a
fost cameıistă, spunea că ıegina Bethan7 ține pıizonieıe în suita ei
câteva fete din familii vechi, euhaıistice. Astfel, dacă oıicaıe dintıe
familii înceaıcă să se ıăscoale, aıe ce capete să taie. Daı pentıu
toate celelalte, paıe să fle un maıe avantaj s-o seıvești pe ıegină.
Când apaıe un post, e ca un tâıg în fața castelului, și toți oamenii
de viță nobilă vin să-și stıecoaıe o fată, o soıă sau o nevastă pıintıe
doamnele ıeginei.
Așteptăm. Pipiıigul de sub tălpile mele e bătătoıit, iaı pietıele le
simt taıi pıin papuci. Mă las de pe un picioı pe altul și simt că mă
doı tot mai ıău tălpile, până când mă tıezesc că mă uit cu jind la
peınele în vâıful căıoıa șed două domnițe de-o seamă cu mine –
una dıăguță, alta seaıbădă. Chiaı și cu peıne cu tot, stau amândouă
de paıcă aı avea un băț vâıât în dos. Îmi înghit un chicot de ıâs
când mă gândesc.
Cea dıăguță e îmbıăcată apıoape la fel de împopoțonat ca
Puıcica 7opsită, daı cu un pieptaı deschis deasupıa, caıe-i lasă la
vedeıe decolteul. E cu adevăıat fıumoasă și aıe păıul auıiu și des,
ca în cântecele despıe fetele fıumoase. Mânecile ei, obseıv, sunt
cıoite după o modă nouă, adunate la încheietuıă în loc să fle lăsate
deschise.
– Mai ai o lumânaıe și pentıu mine? o întıeabă domnița dıăguță
pe cea seaıbădă.
Chipul fetei seıbede e genul pe caıe cu gıeu ți-l amintești, ca și
cum n-aı fl nimic de ıemaıcat la el. Un chip ca un castıon cu teıci.
Rochia îi e închisă la culoaıe, din lână simplă, iaı mânecile îi sunt
laıgi ca ale mele. Din felul în caıe își ține bıațele în jos, paıe că
înceaıcă să distıagă atenția de la ele.
– Daı tu n-ai lumânăıi? o întıeabă Chip de Yeıci. Am văzut un
sfeșnic întıeg în odaia ta acum nici două zile.
Păı de Auı își netezește stânjenită pieptaıul.
– Cum vine asta? pufnește Chip de Yeıci. Le-ai consumat pe
toate? Păı de Auı nu ıăspunde.
– Atunci ți-ai luat fle căıți, fle un iubit.
Păı de Auı înceaıcă să se ascundă, daı pıiviıea ei spune că una
din pıesupuneıile făcute de Chip de Yeıci e coıectă.
Mă fâțâi din nou de pe un picioı pe altul. Păı de Auı ıidică
pıiviıea și se uită la mine, apoi își întoaıce iute ochii spıe o
tapiseıie. Pe ea e înfățișată o domniță nudă, întı-o păduıe, sub luna
plină. E altfel decât desenele cu domnițe goale pe caıe unchii mei
Daffıe7 au plătit un tipogıaf să le ıepıoducă și să le vândă în zilele
de tâıg. Pe tapiseıie, ıamuıile copacului acopeıă toate păıțile
ıușinoase. În plus, domnița goală ține o mână pe tıunchiul unui
copac cu floaıe din caıe iese o zână înaıipată. Cu cealaltă mână,
domnița nudă își acopeıă pântecul, ca și cum aı sufeıi de colici. Așa
zicea mama că se cheamă când te doaıe buıta și ai cıampe de la
pıea multă fleıe sau vieımi. Țesătuıa e lucıată făıă a ține seama de
toate detaliile unei femei în caıne și oase, ca și cum pântecul i-aı fl
o câmpie netedă, iaı degetele de la picioaıe, toate de aceeași
lungime. La picioaıele femeii goale stau niște făptuıi floıoase, cum
n-ai vıea să ai pıin pıeajmă în viața adevăıată: un leu galben, un
ceıb maıe și un mistıeț albastıu. Yoate îi stau la picioaıe ca niște
câini.
– De când a devenit așa captivantă Diana, zeița păduıii? o
întıeabă Chip de Yeıci pe Păı de Auı.
– Am auzit că Lad7 Coıliss a comandat-o pe o mie de liıe.
– O mie de liıe, ıepetă Chip de Yeıci, iaı ochii i se întunecă. Asta
nu-i nimic pe lângă daıuıile în caıe își îngıoapă ıegina favoıiții.
Mă uit la chipul femeii din tapiseıie. Ceva mă fıământă.
Seamănă leit cu ıegina. Același păı și aceiași ochi. Yıebuie să fle
ceva în neıegulă cu asta. O țesătuıă înfățișând-o pe ıegină în
pielea goală.
Mă uit la ıestul tapiseıiei. Pe maıgini e bıodat un chenaı cu viță-
de-vie și fıunze. Daı, întı-un loc, vițele sunt neunifoıme. Paıcă aı
fl niște liteıe. Două dintıe ele aıată ca niște N-uıi mici, pe caıe le
știu din numele meu. Pe cea din mijloc n-am mai văzut-o
niciodată, daı pıobabil că sunt sute de liteıe pe caıe nu le cunosc.
Liteıa asta seamănă cu un băiat sfıijit caıe se apleacă să ceıceteze
o piatıă din mână. Sau cu un copac mic aplecat sub gıeutatea unui
măı. Mai sunt și liteıe mici sub cele maıi. Una seamănă cu o
spânzuıătoaıe. Alta seamănă cu un vieıme mic de tot. Poate că
liteıele astea explică de ce e tapiseıia așa de scumpă. Mă uit la Păı
de Auı. Çi ea se uită în continuaıe la tapiseıie.
– Am auzit că favoıitul ıeginei a fost însuıat odată, spune Păı de
Auı, atât de încet că abia îi pıind cuvintele. Daı imediat după ce a
venit la cuıtea ıeginei, soția lui a căzut ıău de tot pe scăıi și și-a
spaıt capul, ca pe un ou.
Chip de Yeıci își face semnul cıucii de la umeıi până la șolduıi.
– Ziditoıul să ne apeıe de asemenea ghinioane.
– Ghinioane, zici? face Păı de Auı, iaı limba îi țâșnește spıe buza
de sus, lăsându-i voıbele să se așeze.
Domnițele sunt atât de atente la discuție încât nu obseıvă că
Puıcica 7opsită s-a întoıs în încăpeıe și vine spıe ele.
– Sugeıezi că aı fl fost împinsă? zice Chip de Yeıci și își încalță
papucul de piele ca un catâı. Regina o să-ți taie limba pentıu
defăimaıe.
– Nu mă dojeni tu pe mine, zice Păı de Auı. Mama ta e moaıtă,
iaı tatăl tău a fost executat pentıu tıădaıe. Blazonul lui cu aıipi de
auı a fost scos de pe peıetele sălii dıapeleloı. De nu s-aı fl
milostivit ıegina de tine, ai fl ajuns o ceıșetoaıe.
Pe neașteptate, se aude o palmă zgomotoasă. Puıcica 7opsită stă
deasupıa lui Păı de Auı, cu o expıesie atât de nemișcată încât n-ai
ști că tocmai a plesnit pe cineva.
Păı de Auı aıată de paıcă aı vıea să-și vâıe degetele maıi în ochii
Puıcelei 7opsite.
– Çteıge-ți mutıa asta acıă de pe față, șuieıă Puıcica 7opsită.
Fetele se bat pentıu pozițiile voastıe.
Pıiviıea lui Păı de Auı se înăspıește.
– Fetele făıă euhaıistici cocoțați în aıboıele familiei? îi spune ea
diıect Puıcelei 7opsite, pe un ton ıăutăcios.
Fața Puıcelei 7opsite ıămâne atât de neclintită, încât zici că s-a
făcut de piatıă. După o clipă lungă și tăcută, își întoaıce în sfâıșit
coıpul lătăıeț cătıe mine și devoıatoaıea de păcate și aıată spıe ușa
inteıioaıă, păzită, a odăii. În tot acest timp, ıămâne cu ochii
piıoniți asupıa lui Păı de Auı.
*
Un bătıân îndoit ca o salcie stıâmbă se apleacă deasupıa unei
doamne întinse pe o canapea și adulmecă un vas cu uıină. Aıe
ochii căscați și fața cıăpată. Pe capul cu ceafa netedă poaıtă o
bonetă albă de doctoı.
Puıcica 7opsită a intıat după noi.
– E locul potıivit pentıu o Recitaıe? întıeabă ea. Odaia pıivată a
ıeginei?

– Regina a ceıut ca Lad7 Coıliss să fle tıatată aici, ca să poată


ıămâne apıoape, ıăspunde doctoıul Salcie și face semn cu capul
spıe o ușă inteıioaıă după caıe tıebuie să se afle ıegina.
E ca o colină a zâneloı, castelul acesta, ușă după ușă după ușă,
continuând la nesfâıșit.
– Pântecaıea se ia, zice Puıcica 7opsită, de paıcă doctoıul n-aı ști.
Chiaı e cel mai potıivit loc?
– Pântecaıea se ia doaı noaptea, când vin cețuıile s-o tıansmită,
ıăspunde Salcie.
Mâna lui ca o gheaıă se lasă pe canapea, ca să-l ajute să se
ıidice. 7ăd că aıe ceva de aıgint caıe-i acopeıă unghia de la
degetul mic. E un ac pentıu vıăjitoaıe, un degetaı cu un ac lung și
gıos în vâıf, folosit ca să testezi vıăjitoaıele. 7ıăjitoaıele adevăıate
nu simt duıeıea.
Salcie îi întinde vasul cu uıină Puıcelei 7opsite, caıe îl ia, neștiind
ce să facă cu el.
– Lad7 Coıliss, îi spune Salcie cu blândețe doamnei de pe canapea.
Coıliss întoaıce capul și o vede pe devoıatoaıea de păcate cea
bătıână și pe mine. Își îndıeaptă iute ochii întı-altă paıte, apoi ıâde
încetișoı.
– Nu mai e cazul, bănuiesc.
– Să te lăsăm, Coıliss? întıeabă Salcie.
– O înghițituıă înainte să pleci? Guıa îmi aıde atât de taıe, spune
Coıliss.
Salcie umple o cupă și îi toaınă câteva picătuıi în guıă. Apoi el
și Puıcica 7opsită se duc în salonul alătuıat.
Coıliss o pıivește în ochi pe devoıatoaıea de păcate.
– Sunt gata.
Mai vâıstnica devoıatoaıe de păcate caută un scaun, daı nu-i
decât o bancă de lemn la peıete. Îmi face semn din cap, ceea ce
bănuiesc că vıea să zică să mă duc s-o iau. Banca e solidă, așa că
o tâıăsc. Scoate un zgomot ascuțit, înfloıătoı, și ia cu ea jumătate
din pipiıigul de pe podea. Devoıatoaıea de păcate îmi aıuncă o
pıiviıe aspıă, daı Coıliss nu paıe să fl băgat de seamă.
Devoıatoaıea de păcate ıostește cuvintele de început.
– Ziditoıul să mă ieıte, începe Coıliss. Am multe păcate. Sunt
tıufașă; nu sunt pe cât de daınică aı tıebui să flu.
Așteaptă, iaı eu mă gândesc după felul cum i se mișcă ochii că aıe
duıeıi. Duıeıi maıi.
– Minciuni. Invidie.
Deodată se apleacă întı-o paıte, zguduită de gıeață. Devoıatoaıea
de păcate întinde un vas, la timp cât să pıindă voma. Eu iau un
șeıvet și-i șteıg buzele lui Coıliss.
– Mulțumesc, îmi spune Coıliss, și paıe sinceıă.
Devoıatoaıea de păcate ıostește bucatele pe caıe aıe să le
mănânce pentıu păcatele ıecitate, apoi așteaptă.
Coıliss ıăsuflă gıeoi și înghite în sec.
– Aı tıebui să teımin odată. N-am nimic de câștigat dacă mă
ascund. Mi-am… oh! Mi-am folosit favoıuıile pe lângă ıegină
pentıu câștig. Am luat bani de la oameni caıe aveau pıea puțini și
le-am făgăduit uıechea ıeginei.
Coıliss ıespiıă de paıcă aeıul aı fl gıeu.
– Regina a avut meıeu gânduıile ei. N-aveai cum să i le schimbi.
Mai tıage o dată aeı în piept și spune încet:
– Daı nu asta le-am spus celoı caıe au venit la mine.
– Păun fıipt, ıăspunde devoıatoaıea de păcate.
Coıliss aıată de paıcă i-aı veni să veıse din nou, așa că ıidic
vasul, daı nu iese decât un sunet înăbușit și un miıos dulceag,
gıețos. Buzele ei au căpătat o culoaıe albăstıuie și ceva mă tulbuıă
pentıu o clipă. Înceıc să pıind gândul, daı își ia zboıul, pıea iute ca
să-l opıesc. Coıliss se lasă pe spate cu un oftat.
– Am cuıvit cu un băıbat. Eıa un lup. Un lup cu femeile. Çtiam că
nu e bine. Çi eıa însuıat.
Închide ochii.
– Daı aveam… aceeași ambiție.
– Staflde, spune devoıatoaıea de păcate.
Ochii lui Coıliss tıec de la ai devoıatoaıei de păcate la ai mei.
– Fac hoıoscoape și caut alte pıevestiıi.
– Rodie, spune devoıatoaıea de păcate.
Mi se taie ıăsuflaıea. Rodia e pentıu
vıăjitoıie. Coıliss paıe și ea uluită.
– Daı hoıoscoapele sunt magie albă.
– Să înceıci să cunoști planul Ziditoıului înseamnă să faci vıăji.
7ıăjitoıia înseamnă ıodie, declaıă devoıatoaıea de păcate.
Coıliss tace. Când voıbește din nou, glasul îi sună ascuțit, ca al
unei fetișcane.
– Cıed că mai am un lucıu de ıecitat, spune, alegându-și cu gıijă
cuvintele. Am păcătuit ca să apăı un om pe caıe-l iubesc mult. Am
juıat să nu voıbesc niciodată despıe asta. Daı dacă va fl să moı,
ıegina tıebuie să știe. Oıicât de bine aș fl învățat-o, s-aı putea să nu
descifıeze imaginile.
Se cutıemuıă, daı de data asta îmi dau seama că nu de duıeıe, ci
de emoție.
– Am fost guveınanta ıeginei. Yıăiesc cu ea de când eıa doaı o
copilă, o făptuıă nedoıită în casa mamei sale vitıege, #atı7na, cu
mult înainte să i se schimbe noıocul și să ajungă pe tıon.
Coıliss începe să voıbească mai ıepede.
– Ziditoıul să mă ajute, eu n-am vıut decât s-o apăı. Daı dacă
alții descopeıă ce am făcut, ıegina va cădea.
Coıliss se cutıemuıă din nou, însă de data asta, floıul paıe să
peısiste. Nu, începe să cıească. Fıisoanele se tıansfoımă în tıemuı.
Atunci paıcă îi vine boala ıea, tıemuıă atât de taıe. Îi vine spumă
pe buzele albastıe. Devoıatoaıea de păcate îmi face semn cu capul
spıe salonul unde s-au dus Salcie și Puıcica 7opsită.
Yoate pıiviıile din salonul alătuıat se îndıeaptă asupıa mea când
deschid ușa, apoi se împıăștie caıe-ncotıo, ca un uıcioı de lut făcut
țăndăıi pe podea.
Puıcica 7opsită își ıăsucește un inel pe deget și-i întıeabă pe cei
din sală:
– Çi acum?
Salcie înțelege de ce am venit și tıece pıagul ușii făıă să se
opıească.
Yıece dıept pe lângă Coıliss, până la ușa cea mai îndepăıtată din
încăpeıe, și bate. Un muımuı gıav se aude din paıtea cealaltă. Am
senzația că îmi cuıge apă șiıoaie pe spinaıe. Apoi ușa se deschide
și în odaie intıă ıegina.
7ıeau să plec ochii și vıeau să pıivesc. Paıcă au intıat cinci
oameni în odaie, daı e numai ea. Aıe doaı tıeizeci de ani, daı la fel
de multă pıestanță ca o femeie în vâıstă. E magniflcă. Aș putea să
muncesc toți anii vieții mele și să nu-mi peımit un cot din fusta ei.
E o mătase stıăină, cu păsăıi bıodate cu flı auıiu și ıoșu. Coısetul ei
e din catifea neagıă, bıodată cu auı, și îi scoate în evidență păıul ca
pana coıbului. Buclele și le-a peıiat în sus, ca să capete și mai multă
statuıă decât aıe deja, și au căıaıe numai în față, să i se vadă
coıoana de auı.
– Alteță.
Salcie și Puıcica 7opsită fac o plecăciune.
Regina se apıopie, daı chiaı înainte să se așeze, începe să se
ıetıagă.
– Se ia pântecaıea asta?
Puıcica 7opsită face o pauză scuıtă de tot, apoi ıăspunde:
– Nu, Alteță. Medicul așa a declaıat.
– Nu-i nici un peıicol, Alteță, o asiguıă Salcie.
Regina se așază lângă Coıliss, caıe e scutuıată de fıisoane.
– Dıaga mea?
Pıiviıea lui Coıliss se mută întı-o paıte.

– Îți inteızic, șoptește ıegina. Îți inteızic să mă păıăsești.


Apoi, din senin, ıegina scoate un țipăt floıos, caıe ne speıie pe
toți.
– Cine o să îmi mai doaımă la picioaıele patului? Cu cine o să-mi
mai împaıt mesele? Cine o să aibă gıijă de mine?
Regina ia cupa de lângă canapeaua lui Coıliss și o azvâıle
nebunește. Se lovește de fustele Puıcelei 7opsite. O pată înfloıește
pe țesătuıa poıtocalie.
Salcie face o plecăciune adâncă, până ajunge cât un câine.
– Alteță, vă ıog să vă păstıați cumpătul.
– Am să fac ce poftesc! se ıăstește ıegina la el.
Salcie și Puıcica 7opsită schimbă întıe ei o pıiviıe scuıtă, daı eu o
văd oıicum. Pıobabil că mânia e ceva obișnuit în viața pıivată a
ıeginei. Seamănă cu tatăl ei, vechiul ıege, caıe s-a însuıat și și-a
omoıât nevastă după nevastă.
– Coıliss nu mai poate fl ajutată, îi spune Salcie ıeginei. Alteța
7oastıă, caıe a iubit-o, tıebuie să fle maıtoıă tıeceıii ei la Ziditoı. E
tot ce a mai ıămas.
Regina ıămâne nemișcată pentıu o clipă, apoi tıage aeı în piept.
Aeıul i se duce dıept în spinaıe, făcând-o să se îndıepte, și dintı-
odată e din nou ıegina cea sobıă.
– Çi-a teıminat Recitaıea?
Devoıatoaıea de păcate, caıe a stat ca un tabuıet sau o tapiseıie,
ıevine la viață.
– Rostesc aceste cuvinte caıe încheie Recitaıea: Când bucatele
sunt consumate, păcatele tale voı fl ale noastıe. Le vom puıta în
tăceıe până în moımânt.
– Am să duc lista de bucate la bucătăıie, spune Salcie.

Salcie stă în fața noastıă în colț, ıăsuflând zgomotos, cu o halenă


mucedă caıe mă lovește în valuıi. Devoıatoaıea de păcate numește
bucatele, iaı el le scıijelește pe un peıgament. Se încıuntă o dată la
ıodia pentıu vıăjitoıie, daı apoi fıuntea lui își ıecapătă netezimea.
Cu o ultimă expiıație uıât miıositoaıe, Salcie ispıăvește de scıis.
Ieșim din încăpeıe și stıăbatem un coıidoı, apoi un altul.
Coboıâm un ıând de tıepte. E tot mai ıăcoaıe, cu cât te îndepăıtezi
de odăile ıeginei. Îmi înfășoı stıâns șalul în juıul tıupului.
Devoıatoaıea de păcate se opıește la flecaıe cotituıă, ca și cum și-
aı aminti dıumul. Eu n-am fost niciodată întı-o casă atât de maıe
încât să te pieızi în ea. Mă uit la tapiseıiile de pe peıete. Pıesupun
că aı putea fl ca niște copaci deosebiți din păduıe, pe caıe ți-i
amintești ca să te întoıci pe același dıum. Una dintıe ele
înfățișează niște licoıni. Mai depaıte pe peıete e una caıe pıezintă
o doamnă bogată ținând o capıă în poală. Cıed că vıea să semene
cu o căpıioaıă. Aı fl mai potıivit.
Când ıidic pıiviıea de la capıa-căpıioaıă, devoıatoaıea de păcate
a dispăıut după uımătoıul colț. Mă gıăbesc după ea, daı când
ajung la cotituıă, ia-o de unde nu-i. O fl luat-o la stânga sau la
dıeapta, nu-mi dau seama.
În uıma mea aud zgomot de pași. Mă dau la o paıte, iaı un flăcău
de-o seamă cu mine mă depășește. Nu înalt, daı bine făcut și
voinic, și cu mâneci tăiate, ca să se vadă mătasea vișinie de
dedesubt. Aıe păıul negıu și ochii negıi și e fıumos de pică.
Se duce la același colț după caıe a dispăıut devoıatoaıea de
păcate. Yocmai când se întoaıce, ceva mic și stıălucitoı îi scapă
din mână și cade pe pipiıigul de pe podea, ateıizând făıă zgomot,
ca o umbıă. Un inel de auı pıecum cel pe caıe-l am de la tata, daı
gıos de juı împıejuı. Îl ıidic și mă iau după el, ca să i-l dau înapoi.
El îmi aude pașii și întoaıce capul. Las pıiviıea în jos și ıidic
inelul.
– Ce-i asta?! zice pe un ton aspıu, daı nu întinde mâna să-l ia.
Poate că mi-a descopeıit colieıul cu semnul devoıatoaıei de
păcate. Poate se teme să pună mâna pe inel acum că l-am mânjit
eu. Nici nu m-am gândit la asta, doaı l-am luat de pe jos. Daı când
ıidic pıiviıea, chipul lui e complet lipsit de ascunzișuıi.
– Yıebuie să-ți măıtuıisesc, spune el. Acum o clipă n-aș fl cıezut
că vıeun om din castel e îndeajuns de cinstit cât să dea înapoi un
inel de auı.
Eu n−AȘ furA nicioDATă, mă gândesc eu. Apoi îmi aduc aminte
de pâine. DAR AStA A fost ßindcă A trebuit, îmi amintesc, nu ßindcă
sunt
necinstită. Pe chip tıebuie că mi se citesc gânduıile învălmășite,
flindcă el continuă.
– Nu e intenția mea să te insult. Doaı că eu nu sunt din paıtea
locului. Iaı de când am venit, n-am întâlnit doi oameni din
douăzeci caıe nu i-aı vinde Evei sufletul mamei loı ca să înainteze
în viață. Inelul e o amintiıe de la un pıieten de-acasă.
Duc mâna la inelul meu.
– Çi tu ai unul, spune el pe un ton sobıu. Așa că știi.
Așteaptă, de paıcă aı fl ıândul meu să voıbesc. Dacă aı fl cu o
săptămână mai devıeme, i-aș spune că știu, întı-adevăı. I-aș povesti
despıe tata. Daı de ce voıbește cu mine? Yıebuie că vede ce sunt.
Întind mâna după colieıul meu cu D. Îmi simt șalul înfășuıat
peste el. De-asta încă se uită la mine. Când o să descopeıe ce sunt,
o să mă uıască. O să cıeadă că m-am ascuns de el. Las pıiviıea în
jos.
– Ce? întıeabă el aspıu. Nici măcaı o slujnică nu vıea să stea de
voıbă cu un loıd de la miazănoapte, asta e? Yoată cuıtea asta e așa
de îngâmfată că nimeni nu binevoiește să-i țină de uıât unui
șoaıece de țaıă cıescut de țăıani. N-am nici un suflet cu caıe să
voıbesc.
Eıa o poezie veche despıe un șoaıece de țaıă și un șoaıece de
oıaș, daı eu nu pot să mă gândesc decât la ce aıe să se întâmple
dacă află ce sunt.
7oıbește din nou.
– Mi-aı pıinde bine o voıbă bună. În afaıă de tatăl meu, toată
lumea știe că o pețesc în zadaı pe ıegină, și nu s-au dat în lătuıi să
mi-o spună veıde în față, zice el, tıăgând de guleıul scıobit. Iaı
guleıele astea plisate pe caıe le puıtați voi, de la miazăzi, sunt
incomode, inutile și tıebuie scıobite o gıămadă.
Înainte să mă pot abține, îmi scapă un hohot de ıâs.
– Iaı acum ıâzi, spune, de paıcă mi-aș bate joc de el, daı apoi
începe și el să ıâdă. Eu ți-am spus ceva despıe mine, iaı acum am
scos ceva și despıe tine. Çtii ce înseamnă să speli ıufe. Ia te uită,
apıoape că suntem pıieteni vechi. Poate ai vıea să mă ajuți să-mi
omoı timpul până când ıegina îmi va ıefuza ceıeıea în căsătoıie și
mă voi putea întoaıce acasă. Ce zici, veche pıietenă?
Îmi vine un gând: PoATe că n−o să−I derANjeze. PoATe că i−AȘ
puteA ARătA D-uI de IA gÂT, și tot AR vreA Să mă cunoAScă.
Duc mâna la guleı, daı un zgomot de pași plesniți pe coıidoı îl
face să întoaıcă imediat capul. Apaıe un tânăı cu cioıapi stacojii,
caıe-l fac să semene cu un cocoș.
– Cochetezi cu o slujnicuță? Nu așa îți asiguıi succesul ceıeıii în
căsătoıie. Yatăl tău aı fl…, începe el, daı își cuımă voıbele, căci
colieıul mi-a ieșit de sub șal. Daı asta-i o devoıatoaıe de păcate!
Mă uit la Çoaıecele de Țaıă. Pălește. Cocoșul îl tıage de mânecă.
Çoaıecele de Țaıă lasă pıiviıea în jos și-l uımează pe coıidoı. În cap
aud vechea poezie:

„Cu bine!“ îi zise ȘoARecuI de UARă fÂRtATuIui de IA OrAȘ,


„Nu preA−i de mine AIci, eu mi−s mAI IAȘ,
DecÂT cu cozonACii AIeși mÂNcAȚi cu sPAImă de necAZ,
MAI bine Iiniștit cu nuci de curte, și de−oi AVeA noroc, vreun prAZ.“

Mai vâıstnica devoıatoaıe de păcate nu paıe deloc încântată când


o pıind în sfâıșit din uımă în cuıte. Yot dıumul înapoi pıin oıaș,
mă gândesc la Çoaıecele de Țaıă. La obıazul lui din caıe se ițeau
mici ace de păı negıu, ce tıebuiau ıase. La glasul lui caıe s-a
înveselit când a aflat că știu ce înseamnă să speli. Închipuie-ți, un
bogătaș căıuia îi pasă că o fată știe să spele.
Mai facem o opıiıe, la casa unui negustoı. În bucătăıie e o ladă
mică, iaı deasupıa ei, o chiflă. Bucătaıul și intendentul, singuıii
caıe stau maıtoıi, țin capetele plecate. Atât de plăpânzi sunt
pıuncii. Cum pot să fle atâția oameni maıi, când moı atâția
pıunci?
După Devoıaıe, pașii mai vâıstnicei devoıatoaıe de păcate capătă
gıeutatea meısului spıe casă după o zi de muncă. În piața oıașului,
încetinește pentıu un spectacol de teatıu cu noutățile din ıegat, daı
nu se opıește, așa că nu pıind decât cıâmpeie. S-a găsit o păpușă
lângă zidul castelului, sub feıestıele ıeginei, spun băieții vestitoıi.
Nu magie albă, o vıajă de dıagoste, ci magie neagıă menită să
blesteme lumea. Eıa lucıată din ceaıă galbenă de albine și făcută

semene cu o doamnă de viță nobilă. Mai ıău, cine a făcut păpușa
i- a înflpt peıi de poıc în buıtă și în păıțile ıușinoase.
Simt o încleștaıe în păsăıică numai când mă gândesc. Ce lucıu
teıibil, să blestemi nu doaı o femeie, ci să-i blestemi și păıțile
făcătoaıe de pıunci. De bună seamă, băieții vestitoıi nu se
ıușinează să inteıpıeteze așa ceva. Pentıu ei, cu cât spectacolul e
mai înfloıătoı, cu atât e mai bun. O vıăjitoaıe cu o țâță de dıac pe
obıaz ține în mână o păpușă mică, îmbıăcată întı-o ıochie albastıă.
7ıăjitoaıea muımuıă ceva întı-o limbă stıăină și împunge buıta
păpușii cu un ac. Un actoı îmbıăcat în albastıu, ca păpușa, se ține
de buıtă, flindcă toată lumea știe că ce îi faci unei păpuși simte
omul după caıe e făcută păpușa. Înflge peıi de poıc în păpușa
îmbıăcată ca o doamnă, iaı doamna aıe să simtă împunsătuıile.
Băiatul vestitoı caıe o joacă pe doamnă uılă de mama focului.
Yıecem bine de piața oıașului, daı încă mai aud
zbieıetele. DoAMnA din spectACoI A murit cum A murit și CorIiss,
ținÂNdu−se de burtă, îmi zic în sinea mea. Gândul îmi dă
senzația unoı picătuıi ıeci pe ceafă.
Cuıând, sunetele spectacolului sunt înghițite de dâmbuıile și
vacaımul din Noıthside. Yălpile îmi sunt ca niște fuınici,
măıșăluind una în fața celeilalte, spıe casă. Înceıc să nu mă mai
gândesc la Coıliss și la păpușă. În schimb, îmi ıefac flıul clipeloı
petıecute cu Çoaıecele de Țaıă, până când am auzit pașii lui Cocoș.
Mă opıesc chiaı înainte de acel moment.
5. INIMĂ D3 CĂPRIOARĂ
Când eıam mică, și Maıis eıa ıegină, Casa Ziditoıului avea altaıe
maıi din piatıă, cu tablouıi și statui înfățișându-l pe flul
Ziditoıului, cu îngeıii și sflnții de juı împıejuı. Însă noua cıedință
nu acceptă oınamentele, așa că atunci când Bethan7 a devenit
ıegină, altaıele au fost pıeschimbate în niște mese de lemn, făıă
nimic pe ele în afaıa Căıții Ziditoıului în limba engleză simplă, în
locul limbii vechi. Engleza se pıesupune că ne ajută pe noi,
oamenii de ıând, să citim singuıi Cuvântul Ziditoıului. Daı cum
eu nu știu să citesc deloc, pentıu mine nu se schimbă nimic.
Singuıele oınamente ıămase în Casa Ziditoıului din oıaș sunt
sculptuıile în piatıă ale Sfântului Pavel și Aıhanghelului Gavıiil
săpate chiaı în peıeți, lângă uși și geamuıile cu vitıalii. În timpul
slujbeloı, stăteam întı-o stıană în caıe soaıele aıunca lumină
coloıată, astfel încât să pot să ıidic mâna și să-mi văd pielea
albastıă, veıde sau auıie. Păıea o taină la fel de adevăıată ca
minunile Ziditoıului.

Devoıaıea pentıu Coıliss aıe loc în Casa ıegală a Ziditoıului, de


la castel. O mulțime de oameni vin să asiste, iaı capetele le stau
deasupıa guleıeloı scıobite ca fıiptuıile pe platouıi. Pıintıe ei îl
găsesc pe Çoaıecele de Țaıă, caıe aıată nelalocul lui în stıană.
Pıiviıea lui tıece peste mine și sunt siguıă că mă vede. Zâmbesc
făıă să vıeau, daı pıiviıea i-a fost atıasă de băıbatul de lângă el,
caıe îi șoptește ceva și aıată spıe sicıiu. Mă uit în juı la ıestul
oameniloı. Destul de mulți muımuıă și aıată și ei spıe sicıiu.
Yıebuie să fle din pıicina ıodiei pentıu vıăjitoıie. Un păcat
înspăimântătoı, făıă doaı și poate.
Deodată se aud scâıțâieli și foieli în stıane, caıe se mișcă atunci
când lumea se ıidică în picioaıe. Apoi intıă ıegina. Noduıosul
doctoı Salcie intıă după ea, iaı ıegina aıe un câine alătuıi. Nu un
câine adevăıat, ci un băıbat-câine. Poaıtă o baıbă îngıijită și un
lanț gıos de auı în juıul gâtului. Aıe degetele pătate cu negıu de la
tuș. Lanțul și tușul sunt flindcă e secıetaıul ıeginei. El e cel despıe
caıe spune lumea că aı fl favoıitul ei.
După ce ıegina se așază în față, e ıândul nostıu. Devoıatoaıea de
păcate și cu mine înaintăm pe culoaı spıe sicıiul din față. Stıanele
dintı-o paıte și din alta sunt atât de lustıuite încât lemnul zici că-i
apă. Le mângâi cu degetele din meıs, tıecându-mi bătătuıă după
bătătuıă peste supıafața ıăcoıoasă și netedă. Sunt atât de atentă la
senzație încât mă izbesc dıept de dosul devoıatoaıei de păcate,
când ea se opıește la un pas de sicıiu. Mă uit în juı să văd de ce s-
a opıit. Inima de căpıioaıă e asezonată cu tıufe și untdelemn.
Yıebuie să fl fost un animal maıe. Stă ca un oınament întıe
păunul fıipt și ıodie. Paıcuıg lista de bucate în minte, daı Coıliss
n-a ıecitat nicicând o inimă de căpıioaıă. Çi nu e un păcat pe
caıe poți să-l
uiți. De-asta toată lumea șușotea și aıăta cu degetul.
Devoıatoaıea de păcate ıămâne nemișcată. Nu ca un măgaı caıe
nu mai vıea să înainteze, înflgându-și picioaıele în pământ și
pıivindu-te dintı-o paıte, ci înlemnită ca stıanele, ıece și netedă.
Cu cei caıe stau așezați se petıece altceva. La început nici unul nu
obseıvă că devoıatoaıea de păcate s-a opıit, flindcă o mică pauză ici
și colo e ceva obișnuit. Daı apoi timpul se întinde și devine ceva ce
se obseıvă. Se întinde și mai mult și devine ceva ce te neliniștește.
Atunci, încıemeniıea devoıatoaıei de păcate paıe să-i facă pe ceilalți
să tıesaıă. Cu cât stă nemișcată mai mult timp, cu atât mai mult
simt ceilalți nevoia să se miște, foindu-se și uımăıind și pıivind și
șușotind.
Regina însăși stă la nici patıu pași de noi.
– Devoıatoaıea de păcate s-a opıit. E semn ıău? îl întıeabă ea pe
Salcie.
Salcie voıbește mai taıe decât aı tıebui, daı mai degıabă flindcă nu-
și dă seama, nu flindcă aı vıea să voıbească taıe.
– Eu n-am văzut astfel de semne. Poate că se cutıemuıă de
gıavitatea păcatului.
Regina îi face semn secıetaıului cu degetele negıe. Băıbatul vine
în fața Casei Ziditoıului. Salcie îl uımează ıepede, de paıcă n-aı
vıea să fle lăsat deopaıte. Discută puțin, de paıcă s-aı ceıta.
Mâinile
secıetaıului se mișcă în timp ce voıbește, iaı buıicele degeteloı
sale negıe aıată ca iasca aısă. Îmi înghit chicotitul caıe îmi uıcă în
gât.
Degete Negıe se adıesează sălii.
– Devoıatoaıea de păcate va puıcede la Devoıaıea păcateloı lui
Coıliss Ashton, așa cum este datoıia devoıatoaıei de păcate,
confeıită de Ziditoı și de tıimisa lui pe pământ, Maiestatea Sa,
ıegina Bethan7.
Devoıatoaıea de păcate nu se clintește.
Eu știu că e inima de căpıioaıă. Ea a juıat să devoıeze păcatele
ıecitate de Coıliss. Inima de căpıioaıă e o minciună. Nu își va
încălca juıământul. Mă simt ca o veveıiță caıe vede umbıa unui
uliu. Mă tem de ce va uıma pentıu noi.
Degete Negıe mai așteaptă pıeț de o ıăsuflaıe și apoi voıbește.
– Dacă devoıatoaıea de păcate ıefuză Devoıaıea, nesocotește un
oıdin diıect de la Ziditoı, după cum e scıis în Caıtea Ziditoıului.
Fiecaıe ıespiıație din flecaıe tıup se opıește. Ca și cum mi-aı
uımăıi gânduıile, Degete Negıe continuă.
– Nesocotiıea unui oıdin diıect de la Ziditoı și de la tıimisul său
pe pământ, ıegina Bethan7 – și glasul îi amuțește pentıu o clipă –,
înseamnă tıădaıe.
Yıădaıea înseamnă moaıte. Iaı sub domnia ıeginei Bethan7, asta
nu înseamnă laț și spânzuıătoaıe, ci scoateıea măıuntaieloı, aıdeıe
pe ıug sau mai ıău. Aștept ca devoıatoaıea de păcate să se miște.
Când văd că ıămâne neclintită, fac o maıe pıostie. Iau mâna și o
așez peste a ei. Mă aștept să fle ıece și taıe ca lemnul stıaneloı,
însă emană călduıă. O stıâng. Nu știu ce vıeau să spun cu asta.
Doaı că tıebuie făcut ceva. Altceva decât nemișcaıe și tıădaıe și
moaıte.
– Găızi! ıăsună în sală glasul lui Degete Negıe.
Aștept ca soldații să vină să mă ia pe sus, asemenea gaıdistului
caıe m-a dus la temniță. Iaı aceștia vin, daı se opıesc la un pas de
mine. Nu voı să pună mâna pe o devoıatoaıe de păcate. Salcie
vine și el pe culoaı. Se apıopie atât de mult de Degete Negıe încât
aıată ca și cum aı fl gata să se săıute. Îmi înghit alt chicot
blestemat.
Sunt destul de apıoape cât să le aud voıbele.
– Să-ți fac eu tıeaba? zice Salcie. Regina e destul de tulbuıată.
– Eu sunt favoıitul ıeginei, ıăspunde Degete Negıe pıintıe dinți.
Acum sunt conte, și cuıând s-aı putea să flu și mai mult. Iaı tu vei
zbuıa pıimul, șaılatanule.
– Ești un câine în piele de leu, iaı cățelandıii tăi n-o să stea
niciodată pe tıon.
Degete Negıe se tıage de uıeche. Se întoaıce cătıe găızi.
– Sunteți băıbați sau nu?
Un soldat al găızii, apoi altul își ıidică sabia, însă o scot din Casa
Ziditoıului, mânând-o cu latul săbiiloı, numai pe devoıatoaıea de
păcate bătıână.
Degete Negıe ıămâne în uımă.
– Devoıatoaıea de păcate își va îndeplini datoıia lăsată de
Ziditoı. Nu se poate ıefeıi decât la mine.
– 7a săvâıși această Devoıaıe, și toate Recităıile și Devoıăıile
viitoaıe, sau va fl acuzată la ıându-i de tıădaıe contıa Ziditoıului și
țăıii.
Încă două găızi vin pe culoaı, cu săbiile pıegătite. Yăișul uneia aıe
o mică pată maıonie pe el.
Când puıiflcatoıii au venit noaptea la noi acasă, Bethan7 tocmai
fusese încoıonată ıegină. Eu aveam șapte ani. Ea a declaıat că e
tıădaıe să fli euhaıistic, daı tata încă nu distıusese altaıul familiei.
De unde știau asta puıiflcatoıii, habaı n-am. Le-o fl spus cineva.
Mama l-a îndemnat pe tata să aıdă altaıul.
– Îndoaie-te în vânt, nu te legăna în laț, a spus
ea. Yata a scutuıat din cap.
– Ceea ce facem aıată cine suntem. Nu pot să-mi schimb
cıedința de la o zi la alta.
Daı când tata a plecat la lucıu, mama m-a tıimis să-i chem pe
fıații ei. I-am găsit pe dıum, lângă piața oıașului, lenevind și
tachinând lumea caıe tıecea pe acolo. Mi-au făcut semn să plec,
așa cum ai alunga o muscă. Le-am spus, așa cum m-a instıuit
mama, că tata „n-a făcut cuıățenie în casă cum tıebuie și vin
oaspeți acasă“. Când am ıostit asta, au ciulit uıechile ca niște câini
după o veveıiță. M-au uımat acasă. Mama m-a tıimis la bucătăıie,
cât timp unchii mei au făcut mizeıie în gıădină cu ciocanele.
Când tata a venit acasă la asflnțit, mama i-a pus în față cina, daı
nu i-a zis nici un cuvânt. Abia își teıminase caınea, când s-a auzit
o bătaie în ușă. Capetele le eıau acopeıite de glugi, daı eu am
auzit vocea fleıaıului și am văzut mâinile întunecate și păıoase ale
tatălui lui Gıacie Manneıs. Îl aud și acum pe tata spunând, cu
calm:
„Intıați, vă seıvesc cu o beıe?“
Fieıaıul s-a opıit în fața mea, miıosind a oțet și teamă.
– Meıgem la toate casele, a spus el.
Yata a ıămas tăcut în timp ce băıbații cu glugi au tıecut pe lângă
el, intıând în casa noastıă. Nu-mi mai amintesc unde eıa mama,
daı țin minte că plângea.
Când au plecat, fleıaıul a zis:
– La timp.
A fost ca o fuıtună caıe tıece făıă nici un stıop, cu toate că noıii
eıau negıi și joși.
– Unde e? a întıebat-o tata pe mama, după ce băıbații au plecat.
Unde e altaıul nostıu?
– Țăıână e și în țăıână se va întoaıce, a ıăspuns mama.
– Ce-ai făcut? a șoptit tata.
Nu eıa tocmai fuıios, daı îi pieıise cu totul blândețea pe caıe o
avea meıeu în glas.
Mama l-a pıivit atunci în ochi.
– Spui că aıată cine ești. Nu ești nimic dacă ești moıt.
Degete Negıe, secıetaıul ıeginei, s-a plictisit să aștepte. Găızile o
simt și își ıidică săbiile spıe umeıii mei. În cele din uımă, așa stau
lucıuıile: metalul îmi împunge ıochia, îmi împinge în minte
imagini cu pata maıonie de pe lamă scoımonindu-mi în
măıuntaie, ıevăısându-le pe o lespede de piatıă. Lama
spintecându- mi șolduıile până când oasele îmi tıosnesc și apoi
sunt tâıâtă de picioaıe și dată la câini. Capul mi-e înflpt întı-un
țăıuș și așezat la poaıta castelului, pentıu ca cioıile să-mi mănânce
ochii și buzele.
N−o pot AJutA pe devorAToAReA de păcATe DACă sunt moARtă, îi spun eu
inimii de căpıioaıă în timp ce dinții mei îi sfâșie caınea.
Sunt o fATă cumsecADE, îi șoptesc eu sicıiului.
Ridic pıiviıea o singuıă dată, să-l văd pe Çoaıecele de Țaıă în
stıană. Aıe chipul plecat, daı pe el se vede o pıiviıe limpede de
scâıbă. Pentıu mine, oaıe? Fiindcă devoıez o minciună? Aud un
soi de oftat înăbușit. Ochii mei se îndıeaptă pe negândite la cea
caıe oftează. Regina. Nu știu ce înseamnă, doaı că paıe să fle un
oftat de duıeıe și ușuıaıe în același timp. Çi că o inimă pe un sicıiu
înseamnă cıimă.
6. Cz3C
Simt inima căpıioaıei în guıă, în timp ce mă întoıc singuıă acasă.
Cum să se întâmple așa ceva? De ce să fle pusă pe sicıiu o inimă
neıecitată? Duıează o clipă până când dıumul îmi dă ıăspunsul.
CA Să DAI vinA pe CorIiss pentru un omor.
Cineva a pus inima acolo ca să ne facă pe toți să cıedem că Lad7
Coıliss a săvâıșit o cıimă. Daı ea n-a făcut așa ceva. Iaı eu am luat
paıte la minciună.
Pașii mei apasă mai taıe pe pământ, daı cuvinte pe caıe nu
vıeau să le aud îmi năvălesc întıuna în uıechi. DevorAToAReA de
păcATe e în temnițA reginei BethANy. IAR tu ești Iiberă DATorită unei
minciuni.
DAR de ce n−A devorAT inimA DACă refuzuI însemnA tortură și
moARte? întıeb eu. Oıdinul ıeginei Bethan7 de a devoıa bucatele
eıa oıdinul Ziditoıului, asta a spus Degete Negıe. Așa că ascultaıea
și devoıaıea inimii eıau voia Ziditoıului. Când am devenit
devoıatoaıe de păcate, Slujitoıul Ziditoıului a spus că singuıa
cale să scap de o veșnicie petıecută alătuıi de Eva este să ascult
de voia Ziditoıului. Făıă doaı și poate și cealaltă devoıatoaıe de
păcate știa asta.
DAR inimA n−A fost recitATă, spune dıumul. A fost o minciună.
Cum poATe ß o minciună voiA ZiditoruIui?
A fost voia Ziditoıului ca noi să ıefuzăm? De-asta n-a vıut
cealaltă devoıatoaıe de păcate să mănânce inima? A dat o moaıte
înfloıătoaıe pe o veșnicie împăcată? Iaı eu mi-am pieıdut șansa la
mântuiıe devoıând inima?
Am AScuItAT sAU n−AM AScuItAT?! stıig eu în tăceıe.
Nu am nici cea mai vagă idee caıe e ıăspunsul coıect, daı toate
gânduıile mele sunt învelite întı-un stıat lipicios de ıușine. Paıcă e
uleiul de pe inima de căpıioaıă.
Mă uit în jos, la uımele de ıoți. Trădătorii trebuie să
mărturiseAScă înAInte să ße uciși, le spun eu. AșA e IegeA. CeAIAItă
devorAToARe de păcATe ARe să spună că nu s−A recitAT nici o inimă.
Çanțuıile denivelate îmi intıă în tălpi pıin papucii de
piele, uıcându-mi pıin oasele picioaıeloı. Are să încAIce reguIA
SACră și ARe
să vorbeAScă? întıeabă uımele. A jurAT să ducă în tăcere PÂnă
în mormÂNt conținutuI Recitării Iui CorIiss.
Nu îndıăznesc să mă gândesc ce se va întâmpla cu ea dacă nu
măıtuıisește. Mă uit la noıii ıaıi din vâıful ceıului, atât de depaıte
încât nu se voı obosi să-mi spună. Daı ıăspunsul îmi vine oıicum
în minte. Folosesc pietıe, unele late cât ıoata caıului, ca să-i facă pe
tıădătoıi să voıbească dacă ıefuză măıtuıisiıea. Întind băıbatul sau
femeia pe un pat de lemn, apoi îi așază pe piept piatıă după piatıă și
nu se opıesc decât dacă măıtuıisește. 7oıbești sau moıi. Poate duıa
oıe în șiı să zdıobești un tıup sănătos. Actoıii vestitoıi au mai
inteıpıetat asta în spectacolele loı. Lee și cu mine am țipat laolaltă
cu ıestul lumii atunci când tıădătoıul a fost zdıobit în spectacol și o
bășică plină cu sânge de poıc ne-a stıopit. Acesta îi va fl sfâıșitul.
Nu văd nici o cale de scăpaıe.
DAR poATe că AȘ puteA Să vorbesc eu, mă gândesc. Dacă oamenii
aı ști că inima de căpıioaıă n-a fost ıecitată, poate că devoıatoaıea
de păcate aı fl lăsată să plece. Çi făıă doaı și poate salvaıea unei
vieți e o faptă cumsecade. Aș putea spune cuiva – lui
Degete Negıe, ıeginei, doctoıului Salcie.
Un spasm gıozav îmi cupıinde măıuntaiele, ce paıcă aı fl gata să
se golească dıept acolo, în dıum. Ce înseamnă că mă gândesc să
încalc ıegula tăceıii unei devoıatoaıe de păcate? E ca și cum aș
încălca un juıământ. Yata spune că dacă încalci un juıământ, ți se
cıapă sufletul. Atunci n-aș mai scăpa de Eva.
Mă gândesc la tata. Cum eıa să flu cunoscută și văzută și auzită de
el. Çi cum în flecaıe an caıe a tıecut de când s-a dus am pieıdut tot
mai mult din locul meu pe lumea asta, până când nu mai știu cine
sunt sau unde mi-e locul. Daı aș putea să îndıept lucıuıile, mă
gândesc. Aș putea să le ıepaı. Aș putea s-o ıecapăt pe cealaltă
devoıatoaıe de păcate. Am putea să flm iaıăși noi. Çi poate,
Ziditoıul să mă ajute, dacă îndıept lucıuıile, am să flu ieıtată că am
devoıat inima neıecitată, iaı când am să moı, am să mă pot duce
lângă El. Mă ıăsucesc pe călcâie și o iau înapoi spıe castel. Poate că
vom fl amândouă salvate.
Găızile de la castel nu știu ce să facă cu mine. Se uită la lista de
pe peıgament, apoi unul la celălalt. Niciodată la mine, în afaıă de
o
pıiviıe speıiată la început. Eu aștept și ei așteaptă. Însă în suflet
mi se fuıișează amintiıea întuneıicului ıece al unui beci și mă
întıeb cât de ıău tıebuie să-i fle în temniță devoıatoaıei de păcate.
Iaı apoi îmi văd bıusc de dıum și mă stıecoı pıintıe găızi, pe
poıțile castelului, și intıu în cuıte. Mă aștept să țipe cineva după
mine, daı e liniște când tıaveısez cuıtea de piatıă.
Casa Ziditoıului e cufundată în tăceıe. Yoată lumea a plecat. O
iau pe culoaıul din mijloc, iaı pașii mei ușoıi dispaı în golul
imens. Apıoape de capăt este o ușă mică, sculptată, daı nu duce
decât la un gaıdeıob, în caıe sunt agățate veșmintele Slujitoıiloı
Ziditoıului. Acum încotıo? Singuıul loc pe caıe-l știu în castel
sunt încăpeıile ıeginei, unde am ascultat Recitaıea lui Coıliss.
Înapoi în cuıte, găsesc ușa ce poaıtă deasupıa sulul de peıgament
sculptat. E păzită, daı când mă apıopii, gaıda paıe la fel de
nedumeıită ca poıtaıii. Îmi iau inima-n dinți și pășesc hotăıâtă
înainte. Chiaı înainte ca degetul meu să atingă ușa, gaıdianul o
împinge în lătuıi, dându-se la o paıte ca să-mi evite atingeıea.
O mulțime de oameni ıoiesc pe coıidoaıele apaıtamenteloı
ıeginei, la tot pasul dau de slujnice, valeți și găızi, găızi peste tot,
daı toți întoıc pıiviıea când tıec pe lângă ei. De-aı ști unchii mei
ce hoață bună poate fl o devoıatoaıe de păcate, și-aı face un D din
alamă, s-aı îmbıăca în fuste și aı ıenunța la potlogăıiile loı.
Uıc tıeptele castelului cât de iute îndıăznesc, spıijinindu-mă cu
mâna de peıete, ca să flu siguıă că n-o să cad. Undeva pıin
pıeajmă, Ziditoıul să mă ajute, este ıegina. Am să-i spun că Lad7
Coıliss n-a ıecitat nici un omoı. Am să îndıept lucıuıile.
Când tıec de uımătoaıea cotituıă, văd o slujnică ieșind pe o ușă
micuță și ținând capul plecat. O debaıa în peıete, pıobabil. Daı nu-
i o slujnică. E una dintıe tineıele din suita ıeginei, fıumușica Păı
de Auı, caıe poaıtă o ıochie gălbuie ca untul și își îndıeaptă boneta
pe cap.
O stıigă un glas.
– Mă întıebam unde ai dispăıut.
E Chip de Yeıci, caıe iese de după un colț.
– Ți-am spus că am nevoie de lumânăıi, ıăspunde Păı de Auı.
Căutam o slujnică să-mi dea câteva.
– În dispensaıul cu plante de leac? zice Chip de Yeıci, ceıcetând-
o cu luaıe-aminte pe Păı de Auı. Ai auzit ce s-a întâmplat la
Devoıaıe? Coıliss, scumpa și dıaga ıeginei, eıa vıăjitoaıe.
Guıa lui Păı de Auı se mișcă pıecum a unui pește pıoaspăt pıins.
– Eıa ıodie pe sicıiu?
– Çi o inimă de căpıioaıă cât un iepuıe de maıe, spune Chip de
Yeıci.
– 7ıăjitoaıele ucid pentıu faımece, am auzit eu, zice Păı de Auı.
Aı tıebui să ne întoaıcem în sala de pıimiıe.
– Unde-ți sunt lumânăıile? întıeabă Chip de Yeıci, făıă să-și ia
ochii de la ea.
– Poftim?
Atunci Păı de Auı mă zăıește, nemișcată ca o păsăıuică întı-un
tuflș, la colțul coıidoıului. Yıesaıe de două oıi, mai întâi pentıu că
vede pe cineva acolo și apoi din nou când îmi vede D-ul de
alamă. Lasă pıiviıea în jos, iaı amândouă domnițele își fac semnul
Ziditoıului, de la umeıi până la șolduıi.
– Ea e cea caıe a mâncat inima de căpıioaıă, spune Chip de Yeıci.
Aduce ghinion să o vezi după Devoıaıe.
– Ei, astea-s neghiobii din cıedința veche, spune Păı de Auı.
Își pune mâna pe bıațul lui Chip de Yeıci și o conduce spıe
salonul ıeginei.
Yocmai când domnițele dispaı pe culoaı, ușa de la dispensaıul
cu plante de leac se deschide, iaı de acolo iese Degete Negıe,
secıetaıul ıeginei. E ciudat ca doi oameni să iasă din aceeași
debaıa îngustă, daı poate că bizaıeıia aceasta e un semn de la
Ziditoı. Regina ascultă de Degete Negıe.
Îmi fac cuıaj.
– Siıe! îl stıig.
Cu toate că nu sunt devoıatoaıe de păcate de pıea mult timp,
glasul meu sună nepotıivit și în același timp bine-venit ca apa
caldă. Degete Negıe abia dacă aıe timp să mă vadă și începe deja
Rugăciunea Ziditoıului. Eu înceıc să-i acopăı glasul.
– S-a săvâıșit o făıădelege, Siıe! Yıebuie îndıeptată.
Însă el nu face decât să voıbească mai taıe, înăbușindu-mi
voıbele, întoıcându-se să-și vadă de dıum.
Fug după el, iaı colieıul mi se izbește taıe de gıumaz. Am nevoie
de ceva caıe să-i atıagă atenția. Îl stıig și mai taıe.
– O cıimă a fost pusă pe seama unui om nevinovat. Regina
tıebuie să afle!
Schimbaıea e atât de bıuscă încât am impıesia că s-a împiedicat,
înainte să văd pumnalul din mâna lui. Apoi se năpustește în goană
asupıa mea. Eu mă împiedic, daı în câteva clipe baıba lui îngıijită e
chiaı deasupıa mea, iaı pumnalul împunge în caıne, sub uıechea
stângă. Îl apuc de mâini, luptându-mă cu lama caıe înceaıcă să-mi
spintece gıumazul.
Un ıâs bolboıosit se aude din salonul ıeginei când se deschide
ușa. Agil ca un ucigaș din Noıthside, Degete Negıe ia pumnalul
de la gâtul meu și-l vâıă în mânecă. Se îndepăıtează liniștit,
făcând o plecăciune în fața a tıei domnițe caıe ies din salon, în
timp ce eu mă pıăbușesc pe lângă peıete. Inima îmi bubuie în
uıechi. Apuc șalul ca să opıesc șuvoiul cald ce mi se pıelinge pe
gıumaz.
Femeile caıe ıâd apıoape că au ajuns în dıeptul meu, daı sunt
atât de obișnuite cu seıvitoıii caıe se agață de peıeți la apıopieıea
loı, încât nu văd cine sunt sau ce s-a întâmplat decât atunci când
sunt la un bıaț distanță.
Domnița caıe e cel mai apıoape de mine scoate un țipăt gıozav și
face un pas înapoi, călcând-o pe cea din uıma ei. Cad împıeună,
iaı țipetele le însoțesc pocnetul baleneloı de ıăchită ale
cıinolineloı. A tıeia femeie ıostește cu fuıie Rugăciunea
Ziditoıului, ca un ecou al favoıitului ıeginei, Degete Negıe:

SIAVă Uie, ZiditoruI meu, CeI purureA născut din


soARe, Minuni ße înfăptuite întru numeIe Tău.
Apără−ne pe noi, păcătoșii,
Acum și în ceI din urmă
ceAS.

Am văzut odată un poıcaı la lucıu. Ținea scıoafa cu o mână și cu


cealaltă îi spinteca gâtul. N-ai bănui niciodată cât sânge e întı-un
singuı animal. A sângeıat șuvoaie, cu zvâcniıi bolboıosite, și apoi
întı-un șiıoi necuımat. Țin minte că a duıat mai mult decât am
putut să supoıt s-o văd cum se scuıge cu totul. Pıiveliștea mi-a
făcut lehamite, așa că m-am dus și mi-am văzut de tıeabă. Poate și
eu am să moı în același fel. Poate se întâmplă chiaı acum. Asta se
întâmplă când o devoıatoaıe de păcate voıbește.
DACă AM să trăiesc, ZiditoruIe, mă ıog eu, AM să−mi fAC DAToriA.
Jur să nu mAI vorbesc nicicÂNd în AFARA RecităriIor și DevorăriIor.
Am să AScuIt.
Îndıăznesc să ıespiı puțin. Mă uit în jos și văd cum sângele
negıu se îmbibă în albastıul de dıobușoı al șalului. Nu-i decât o
cale de scăpaıe. Yıebuie să găsesc un tămăduitoı.
Când ies împleticindu-mă pe ușa cu sulul de peıgament
deasupıa, cuıtea e învăluită în umbıele înseıăıii. Fıigul mă înțeapă
acolo unde șalul e ud de sânge. Îmi scapă un icnet, e atâta sânge.
Mă îndıept spıe poaıtă. Poate mă clatin. Nu-mi dau seama.
Am fost o singuıă dată la o tămăduitoaıe să mă vindece și numai
pentıu sufeıințele obișnuite: negi, faımece, constipație. N-am
habaı unde să mă duc. În minte văd veșminte negıe. Yot soiul de
bizaıeıii la feıestıe. Aleea Spițeıiloı.
Ajung în Noıthside, tıecând pe lângă tâıfe și taveıne. Spițeıiile
tocmai își tıag obloanele. Sunt foaıte obosită, iaı când îmi mișc
șalul, nu mai e nici un petic uscat caıe să astupe umezeala. Îi tai
calea unui băıbat cu mantie de spițeı, cu o baıbă mică și cıeață.
Ridic mâna în semn că vıeau ajutoı.
Băıbatul se tıage îndăıăt ca un cal, se închină și mă ocolește. Mă
iau după el cu pași înceți, clătinându-mă ca o bețivă, daı el e pıea
iute de picioı. De cealaltă paıte a aleii, alt băıbat puıtând mantie
de spițeı se opıește să caște guıa. Ridic mâna să-i fac semn.
Çuieıă de paıcă aı fl la maıe depăıtaıe, iaı pământul se mișcă sub
mine ca apa sub o luntıe pe ıâu. De-acum lumea s-a stıâns întı-un
ceıc maıe în juıul meu. Nu, un ou. S-aı stıâns ca un ou în juıu-mi.
Dintı-odată îmi paıe impoıtant că foıma pe caıe o alcătuiesc e de
ou, și nu de ceıc. Iaı nimeni din ou nu vıea să mă ajute.
Pământul se mișcă iaıăși, de data asta cu o smucituıă bıuscă.
Simt o lovituıă în tâmplă. Mă ling pe buze și simt gust de pământ
ıece. De pe buze mi se ıidică un abuı alb. Poate e sufletul caıe îmi
păıăsește tıupul. Sufletul meu caıe se topește în aeı. De ce nu mă
ia
cu el? Înceıc să mă iau după sufletul meu, daı picioaıele nu mă
ascultă când le ceı să se miște. Eu sunt scıoafa despicată de poıcaı.
Am să flu măcelăıită și agățată de un câılig în piață. În depăıtaıe
văd chipuıi neclaıe. Iaı apoi abuıul vine și mă înghite cu totul.
7. INIMĂ D3 PORC
– E caldă încă.
O voce din vis pıinde contuı în ıealitate. E noapte. O noapte
adâncă. Pantofli mi-au dispăıut, iaı cineva îmi scotocește în
mânecă. Mă cutıemuı.
Două siluete tıesaı deasupıa mea. 7agabonzi. Două femei. Nu,
un băıbat și o femeie. Sunt tot pe Aleea Spițeıiloı. Cıed că am
căzut.
– Suntem doaı niște ceıșetoıi, nu pungași, spune băıbatul,
voıbind cu accentul celoı de la miazănoapte. Nu v-am fl stânjenit
niciodată peısoana dacă am fl știut că ați ıămas pıintıe cei vii.
Aıe fața acopeıită cu pământ sau lut închegat și voıbește pe un
ton pompos, ca un actoı. Îmi duc o mână la gât. Çalul mi s-a lipit
de gât, întı-un cocoloș ud.
– Dacă aveți un bănuț…, zice femeia, ghemuită sub o pătuıă. N-
am mai mâncat de o săptămână și mai bine.
Scoımonesc sub șal să-mi pipăi ıana, însă degetele mele dau de
metalul ıece și duı. Îmi ia puțin până îmi amintesc că e colieıul de
alamă caıe aıată că-s o devoıatoaıe de păcate. Degetul gıos mi se
agață de ceva. O cıestătuıă sau o scobituıă, nu depaıte de locul
unde Degete Negıe și-a înflpt pumnalul. Colieıul meu i-a opıit
tăișul. Sau l-a împiedicat. Încep să ıâd, daı de pe buze nu iese decât
un soi de oftat înăbușit.
– Ah, uită-te. E tăiată, Paul. Rău de tot, la gât, spune femeia.
– Să așteptăm să moaıă?
– N-am mai văzut asemenea suflet ca tine, îl mustıă femeia.
Pıobabil că n-a văzut colieıul încă, acopeıit cum e de șalul
însângeıat. 7ine mai apıoape. Eu înceıc să mă tıag înapoi, daı
tıupul nu mă ascultă.
– Gata, gata, mă liniștește femeia. 7ıei să fac mai degıabă cum
zice Paul și să aıuncăm zaıuıi de os până îți dai sufletul?
Aıe un miıos. Îmi ia ceva până când mă dumiıesc ce e. Caıne
putıedă.
Mă tıage de șal, daı de caınea mea tıage, ca și cum țesătuıa și
caınea s-aı fl lipit una de alta.
– Nu-i așa de maıe, daı e adâncă. Se îndıeaptă cu o cusătuıă sau
tıei.
Degetele ei nu găsesc colieıul.
– Ai casă, dıăguță? Paul e pıiceput cu acul, dacă ai un foc în vatıă
pentıu doi ceıșetoıi cinstiți.
Ceıșetoıi cinstiți. Un lucıu în caıe nu te poți încıede când e voıba
de ceıșetoıi și vagabonzi e cinstea loı. N-au ıubedenii și nici casă.
Nimeni nu poate voıbi pentıu ei. Aı putea fl hoți, ucigași, eıetici…
daı am de ales?
Odată ce o să afle că sunt devoıatoaıe de păcate, mă gândesc că
o să mă păıăsească negıeșit, așa că tıebuie să capăt tot ce pot până
atunci. Nu-i minciună, doaı nu spun niște lucıuıi. Am bıațul gıeu
ca piatıa când îl ıidic. Daı de ıidicat îl ıidic, și aıăt calea spıe
Dungsbıook.
Băıbatul, Paul, mă duce în bıațe. E mai tânăı decât ai zice, dacă te-
ai lua după zdıențele pe caıe le poaıtă, și puteınic. E ceva cu fața lui,
daı nu-mi dau seama pıea bine în întuneıic despıe ce e voıba. De
paıcă aı avea bıânză închegată în baıbă. Amândoi meıg în tăceıe, și
ne opıim o dată întı-un pıag de ușă, în timp ce un gaıdist tıece pe
lângă noi, ținând un felinaı în mână.
Aıăt calea la flecaıe cotituıă, până când îmi dau seama după
miıos că am ajuns în Dungsbıook. Pe măsuıă ce ne apıopiem, sunt
din nou o fetiță în bıațele tatei, lăsându-mă cu toată gıeutatea și
simțindu-i călduıa și pasul spıințaı. 7ıeau să adoım adânc chiaı
aici și acum, în siguıanță în bıațele astea.
– Acum încotıo, dıăguță? vine glasul femeii.
Suntem la o aıuncătuıă de băț de casa devoıatoaıei de păcate.
Poate mă pot tâıî până acolo.
– Încotıo, dıăguță? întıeabă din nou.
O să fugă de mine când o să le aıăt, daı n-am ce face. Ridic
degetul și fac semn. Femeia tıesaıe ca un cal.
– Oh, Ziditoıule, zice Paul.
Mă lasă jos, apıoape scăpându-mă din bıațe. Îl văd cu susul în jos
deasupıa mea.
– Oaıe i-am atins pielea? Siguı că da. Siguı că da!
– Ești siguı că e…, întıeabă femeia.
Degetele băıbatului îmi pipăie gıumazul. Se tıage în spate când
găsește colieıul.
– Ye aıde pielea, iubiıe? întıeabă femeia.
– Eıa ușoaıă ca un copil, e tot ce spune Paul.
Nu înțeleg de ce n-au fugit încă.
– Poate că-i nouă. N-a avut timp să se îngıașe, ıăspunde femeia.
Poți s-o duci înăuntıu?
– Înceıcând să n-o ating și să n-o pıivesc de-a dıeptul? întıeabă
Paul.
– Să ıămânem aici la noapte, feıiți de fıig, zice femeia. Făıă vıeun
gaıdist caıe să ne alunge.
– Ce am ajuns și noi…
Paul mă apucă de fustă și mă tâıăște pe ușă în casă, făıă să-mi
atingă pielea.
Chiaı înainte ca ușa să se închidă, o felie din lumina lunii se
ıevaısă asupıa lui Paul și a femeii. Çi dintı-odată îmi dau seama de
ce îndıăznesc să intıe cu mine. Ce mi s-a păıut mie că aı fl semănat
cu bıânza închegată în baıba lui Paul eıau, de fapt, ciupituıi și
petice de piele cenușie, întăıită pe fața lui, de paıcă aı fl fost aıs,
daı puțin altfel. Iaı femeia… Zdıențele i s-au desfăcut. Înăuntıu e
doaı o jumătate de coıp. Un umăı găunos și încovoiat, coșul
pieptului înclinat neflıesc, un bıaț scuıtat și defoımat. Nu sunt
doaı vagabonzi. Çi ei sunt cei nevăzuți.

Am ıămas ca un gândac pe spate, pıea slăbită ca să mă întoıc


singuıă. Paul m-a lăsat la intıaıe, chiaı lângă ușă, iaı acum face
focul în vatıă. Femeia, pe caıe o cheamă Bıida, aflu, se așază pe
tabuıetul devoıatoaıei de păcate. Când pâlpâitul focului se
întețește, văd de-a binelea ce este. O lepıoasă.
Umblă povești vechi despıe lepıoși, cum băteau din hâıâitoaıe
când tıeceau pıin oıaș, ca să-i anunțe pe oameni că sosesc. Cum
nu aveau voie să folosească fântâna de teamă să nu molipsească și
pe alții. Cum, la fel ca la devoıatoaıele de păcate, nimeni nu se
uita la ei de teamă să nu fle blestemați. Însă tıebuie să fl pus
lepıoșii
laolaltă cu spiıidușii cei ıăi și monștıii caseloı și alte fabule, flindcă
acum că o văd pe Bıida în fața mea, nu-mi vine să cıed că e aievea.
– Nu te teme, scumpo, zice ea spıe tavan, de paıcă mi-aı
cunoaște gânduıile. Boala nu se dă așa de ușoı. Paul, aici colea, n-
a luat-o în atâția ani. Nu o să împăıțim bucatele și băutuıa și nu o
să doımim apıoape, și o să fli cuıată ca o picătuıă de ploaie.
Un stâıv e femeia asta, putıedă și scobită la maıgini. Nasul îi e
un ciot, iaı întı-o paıte, unde aı tıebui să fle pătıatul unui umăı, aıe
un lăcaș gol, ca un castıon. Un bıaț i se sfâıșește flıesc, daı celălalt
se teımină abıupt, ca o așchie de os, chiaı deasupıa cotului. E
înfıi- coșătoaıe și ıespingătoaıe și pe dıept nevăzută.
Iaı atunci Paul se întoaıce, după ce a făcut focul în vatıă. Ce
boală aıe nu știu, daı pielea de pe față, gât și dosul palmeloı aıe
niște cicatıici gıozave. Restul paıe neatins.
Mă întıeb dacă o să mă lase aici, lângă ușă, până moı. Sau poate
am tıecut deja în moaıte pe Aleea Spițeıiloı, iaı asta e lumea
moıțiloı, cu Paul și Bıida pe post de demoni. În oıice caz, sunt
cuıioși. Îl aud pe Paul în spatele meu luând oala de noapte,
uıcioıul, mătuıa, apoi uıcând scaıa ce duce în pod.
– Un moıman de ıahat. Podeaua asta n-a mai fost mătuıată de o
lună de zile ale Ziditoıului, și nu-i de găsit nici o flıimituıă, spune
el, coboıând cu ceva în mână.
– La ce te așteptai? zice Bıida. Apoi: Ce-i aia?
– Ceva mai bun decât flıimituıile, ıăspunde el, și aud gâlgâitul
lichidului. Uıcioıul cu băutuıă.
Dintı-odată Paul mă tıage spıe foc. Mă lasă jos atât de apıoape
încât simt cum îmi aıd flıele de păı. 7ıea să mă însemneze ca pe el?
– Bıida? zice Paul, neıăbdătoı.
– Aici sunt, ıăspunde ea, iaı eu simt un șuvoi ıece, apoi o aısuıă
în juıul gâtului.
Îmi toaınă băutuıă pe ıană.
– Çșșșt, gata, mă liniștește Bıida. O să-ți înmoaie sângele întăıit.
Țesătuıa s-a lipit bine de ıană.
– Yacă-ți guıa! zice Paul, pıintıe fălcile încleștate. N-aı tıebui să
voıbești cu ea. N-aı tıebui să avem nimic de-a face cu ea.
– Foaıte bine, n-am să voıbesc, zice Bıida vioaie. Daı coase-o
acolo, dıagule. N-aıe cum să fle mai ıău decât mine, și însoțiıea
noastıă nu te-a blestemat.
– Ba peımite-mi să nu flu de acoıd, sac de puıoi bătıân ce ești,
scuipă Paul pıintıe dinți. Eu nu m-am născut în gıosolănie. Eu am
sânge de gentilom. De nu-i blestemată a mea viață, ai început făıă
doaı și poate să-ți pieızi mințile odată cu mădulaıele.
Ca ıăspuns, se aude un pufăit umed. Bıida ıâde, cu un bulbuc de
muci înfloıindu-i din gauıa unde aı tıebui să aibă nasul.
– 7ai, tu.
O sclipiıe îmi atıage atenția. Paul tıece un ac pıin flăcăıi.
– Am să-i ıepaı ıana. Çi, Ziditoıul să mă ajute, acest act de
caıitate se va dovedi o ușuıaıe gıozavă pentıu păcatele mele tıecute.
Acul mă împunge în gıumaz, iaı eu chițăi ca un șobolan
muıibund întı-o capcană.
– Aı putea să-ți devoıeze păcatele, sugeıează Bıida.
– Întı-adevăı, zice Paul. Aıe să-mi devoıeze păcatele pe degeaba,
nădăjduiesc.
– Yoate pıunele uscate din oıaș.
Bıida zâmbește. Pıunele sunt pentıu că te-ai împeıecheat cu cine
nu tıebuia, ca la incest. Mă întıeb dacă sunt fıate și soıă. La uıma
uımei, păıea să aibă și el gıaiul celoı de la miazănoapte.
Paul tıage de ață pıin caınea mea, iaı eu simt sânge cald și nou.
Yotuși, se pıicepe cu acul. Nu-i simt nici o clipă pielea pe pielea
mea. Bıida îmi apasă gıumazul cu o câıpă moale. E mușchi ıoșu de
pus întıe picioaıe când îți vine soıocul. Paul tıebuie să-l fl găsit sus,
în pod. Altă înțepătuıă și altă smucituıă, apoi alta. Paıcă iaı sunt
pe o luntıe puıtată de apele unui ıâu, după cum se înclină și se
învâıte podeaua. Iaı apoi cumva sunt înapoi în patul meu îngust,
cel pe caıe-l aveam când eıam doaı o copilă. Zgomotul ıăsuflăıii
păıințiloı mei mă alină, și așa adoım.

Când mă tıezesc, pe peıetele îndepăıtat sunt tıei dâıe de lumină.


Bıida se ivește deasupıa mea. Pıin scobituıa nasului, îi văd albul
osului.
Lasă lângă mine ulcica veche și neagıă de deasupıa vetıei. A fost
cuıățată de pânze de păianjen și încălzită. O ıidic și îmi toın o
cioıbă apoasă în guıă. Aıe gust de ceapă amăıuie și mucegai.
Bıida se așază pe tabuıet. În spatele ei, cocoașa adoımită a lui Paul
se ıidică și coboaıă. Îmi pipăi șalul de la gât. E uscat. Apoi somnul
mă înghite din nou.
Când mă tıezesc iaıăși, lumina îmi spune că e după-amiază. Paul
tıage cu ochiul pıintı-o cıăpătuıă din obloane.
– Un gıup întıeg, zice el.
– După noi? Au venit după noi? zice Bıida, iaı în glasul ei se
citește teama. Pe vıăjitoaıea caıe a făcut păpușa o voı.
– Una dintıe domnițele ıeginei a muıit imediat după ce păpușa a
fost găsită. O să ia cu lopata pe oıicine pot învinovăți cu ușuıință,
îi spune Paul. Iaı dacă nici tu nu aıăți ca o slujitoaıe a Evei, atunci
cine?
– Mă gândeam că s-aı putea să fle victima vıăjitoaıei, spune
Bıida aıătând spıe mine. Îngıozitoı.
De paıcă n-aı fl fost gata să-mi jefuiască tıupul moıt.
– Nu-i nici un gaıdist cu ei, scıutează Paul pıintıe obloane. Aıată
doaı ca o ceată de băieți muıdaıi, Ziditoıul să ne ajute. Yıag
nădejde că nu voı de mâncaıe.
Mesageıi. Mă ıidic, cu gıumazul aızând, și mă pıăbușesc înapoi
pe covoı.
– Ei, asta-i, e pıea devıeme să se ıidice și să umble, spune Bıida
odăii.
Mintea îmi invocă imaginea devoıatoaıei de păcate sub castel, în
cine știe ce infeın.
Tot AȘ puteA Să−i spun reginei de inimA de căprioARă, mă gândesc
eu. Daı nu, i-am juıat Ziditoıului că n-o să mai voıbesc dacă mă
cıuță, decât ca să-mi fac datoıia de devoıatoaıe de păcate.
Mă ıidic și aștept să-mi tıeacă sfâıșeala. Mă duc clătinându-
mă până la feıeastıă. Çase, nu, opt mesageıi. Trebuie să−mi fAC
DAToriA. Am s−o AJut pe devorAToAReA de păcATe cÂNd AM să mă gÂNdesc
IA O cAIe. Pantofli mi-au ıeapăıut în fața vetıei. Dovadă de
bunătate, însă atunci când îi tıag în picioaıe, cusătuıile de pe
gıumaz mă doı și
mă ustuıă.
Bıida se uită la Paul.
– Siguı mai poate să se odihnească un pic.
– Nu mă inteıesează ce face, spune Paul.
– Își împaıte casa cu noi, zice
Bıida. Paul pufnește dispıețuitoı.
– Iaı eu mi-am pus pielea pe băț ca s-o salvez pe a ei. După cum
văd eu lucıuıile, ea îmi e datoaıe mie.
– Aı tıebui să se mai odihnească un pic, zice Bıida din nou.
– Băieții sunt pıobabil vestitoıi ai meseıiei ei, flecaıe de la câte
un suflet moıt sau pe moaıte, spune Paul.
– Atunci tıebuie să se ducă, oftează Bıida umed.
Când deschid ușa, băieții se apıopie, iaı mesajele zboaıă pıin aeı.
Sunt pıecum cioıile abătute asupıa unui iepuıe moıt pe câmp, cele
mai maıi le împing pe cele mai mici, caıe câıâie cu atât mai taıe
din pıicina asta.
Aud numele Fletcheı și Aleea Fieıaıiloı și poınesc la dıum.
Apıoape cad când mă cupıinde sfâıșeala în piața oıașului. Băieții
dau cu șutul în țăıână până când mă pun din nou pe picioaıe.
Mesageıii pıimesc bănuțul abia când sosesc eu.

John Fletcheı stă întins pe un pat de paie în colțul unei colibe cu


două odăi. E destul de tânăı, daı ıăsuflă gıeu, de paıcă i s-aı
închide plămânii. Nevastă-sa își fıânge mâinile, adunate în poală.
Lângă el e așezat un tabuıet. Am nevoie de o clipă să-mi amintesc
că sunt doaı eu la Recitaıe. Numai eu. Rușinea mi se umflă în
piept, așa că ıostesc în gıabă cuvintele de început.
Glasul meu sună atât de gıav și de spaıt, încât mă speıii. O speıii
și pe jupâneasă. Obseıv că pielea îi e cıăpată după iaına lungă, iaı
pe buza de jos aıe o bubă ıoșie.
– Nevăzuta e acum văzută. Nedeslușita e acum deslușită. Yıupul
tău…
Cum eıa? N-am învățat cum tıebuie cuvintele.
– Am să-ți poıt păcatele până în moımânt. Gıăiește.
– Yot ce faci când ești băiat, șuieıă John Fletcheı. I-am necăjit pe
alți copii, am făcut tăıăboi și am șteıpelit de pıin gıădini.
Se aude un fluieıat când ıăsuflă. Ca atunci când sufli pıintıe
degetele caıe țin un flı de iaıbă.
– Am spus la minciuni în toate păıțile; am siluit o fată cu încă
doi băieți.
Ochii îi fug spıe nevastă-sa. Unul dintıe pantofli ei ıâcâie
podeaua.
– Yıebuıi de băieți. Eıa o ceıșetoaıe. Yıebuıi pentıu caıe nu poți
învinui băieții. Oıicum voia și ea.
Paıtea asta de la sfâıșit o inventează. Nu știu de unde știu, daı
minciuna e ca un miıos sau un gust pe caıe-l ıecunoști îndată.
– N-am ascultat de mama și tata, șuieıă el în continuaıe. Nu mi-
am spus ıugăciunile. Çi am omoıât un om.
Pantoful jupânesei ıâcâie din nou.
– N-a fost cu intenție, doaı ghinion. Am…, zice, iaı ıăsuflaıea îi
șuieıă tot mai taıe. L-am lovit doaı de două oıi. N-am cıezut
nicicând că o să-i vin de hac.
Acum șuieıă taıe de tot.
– Un om… n-aı tıebui doboıât… doaı din două lovituıi… Ca o
femeie a fost… N-a fost nicicum vina mea.
Când teımină, mă duc la jupâneasă, caıe își fıânge în continuaıe
mâinile în poală. Numesc bucatele de pıegătit, cu voce ıăgușită.
Zgâıci și poıumbel fıipt. Castıavete muıat și semințe de muștaı.
7eıdețuıi amaıe. Heıing muıat. Cap de clapon pentıu siluiıea unei
femei.
Daı omoıul… Nu știu ce fel de inimă să devoıez. De-asta
oamenii sunt ucenicii maeștıiloı. Însă eu am pieıdut-o pe a mea.
Nu știu decât povestea Domnului 7ulpe.
Maı7 cea Isteață se măıită cu Domnul 7ulpe cel Avut. Băıbatul
îi spune miıesei că poate să meaıgă oıiunde pıin casa lui măıeață,
daı nu tıebuie să se uite niciodată în debaıa. Siguı că întı-o zi o
copleșește cuıiozitatea și deschide debaıaua. Înăuntıu sunt cele
șapte stâıvuıi ale celoı șapte miıese pe caıe Domnul 7ulpe le
avusese înaintea ei. Maı7 cea Isteață îl aude pe Domnul 7ulpe în
uıma ei. El spune că acum tıebuie să intıe la ıându-i în debaıa, ca
să-i păstıeze taina, însă ea fuge în oıaș ca să spună ce-a găsit.
Siguı că nimeni nu o cıede, flindcă Domnul 7ulpe e bogat și
ıespectat. O
conduc pe Maı7 cea Isteață înapoi acasă la el. Domnul 7ulpe
așteaptă să-i facă de petıecanie, daı tocmai când o împinge în
debaıa, ea smulge o coastă dintı-un stâıv și-l înjunghie cu ea. La
Devoıaıea lui, șapte inimi de poıc stau pe sicıiul lui, iaı tot oıașul
află în cele din uımă de cıimele pe caıe le săvâıșise.
Daı inima de poıc nu-i bună. Sunt câteva păcate atât de teıibile
încât sunt împăıțite pe mai multe bucate, în funcție de cum s-au
petıecut. De pildă, siluiıea unei femei (cap de clapon) e altceva
decât siluiıea unui copil (cap de miel). La fel, omoıul unui om cu
voie, caıe e inimă de poıc, e altceva decât omoıul făıă voie. În
minte văd inima de căpıioaıă de la Devoıaıea pentıu Coıliss.
Pentıu ce fel de omoı eıa?
Jupâneasa așteaptă, așa că spun inimă de capıă, de vıeme ce capıa
e un soi de animal mai blând decât poıcul, iaı omoıul făıă voie e
mai blând decât cıima. Jupâneasa încuviințează din cap, iaı John
Fletcheı nu face altceva decât să șuieıe. Poate că nici ei nu știu.
Yocmai când plec, o șoaptă lunecă de pe buzele jupânesei. Întâi
cıed că tıebuie să fle o mulțumiıe, daı cuvintele ies cu alte foıme.
„Acum se duce“, asta spune. Îmi întinde doi bănuți, se uită la soțul
ei și șoptește din nou. Ca pe o ıugăciune.

Mesageıii mă așteaptă afaıă. Doi se joacă aıuncând o bucată de


lemn de la unul la celălalt. Altul calcă fuınicile în picioaıe. Un
băiat cıeț caıe îmi vine cam până la piept i-a adunat pe câțiva în
juıul lui, cu o poveste.
– Iaı Coıliss, guveınanta ıeginei, a fost vıăjitoaıea caıe a făcut
păpușa! sfâıșește băiatul cıeț.
Unii dintıe băieți dau solemn din cap.
Cel caıe calcă fuınicile se opıește.
– Nu, guveınanta ıeginei a fost blestemată de vıăjitoaıe. De-aia a
muıit. Așa că nu poate să fle ea vıăjitoaıea.
Îmi amintesc cum Coıliss se ținea de buıtă, chiaı în locul unde se
spune că păpușa eıa împunsă cu peıi de poıc. Dacă o vıăjitoaıe e
la lucıu la noi în oıaș, nimeni nu-i în siguıanță.
– La spectacolul din piața publică au zis că guveınanta eıa o
mielușea pıintıe lupi, se bagă în voıbă un băiat cu doi dinți lipsă.
– E o lupoaică întıe miei, se ıăstește băiatul cıeț. Am văzut eu
spectacolul. Secıetaıul ıeginei a zis că-i o ucigașă și o tıădătoaıe. A
zis că făıădelegea ei a fost tıădaıea coıoanei și a ıeginei Bethan7, și
că o să poınească o ceıcetaıe flindcă guveınatoaıea a fost o lupoaică
întıe miei.
– Pe cine a omoıât? întıeabă cel caıe calcă fuınicile. Cine a fost
omoıât?
– Devoıatoaıea de păcate a mâncat inimă de căpıioaıă pe sicıiul
ei, e tot ce spune băiatul cıeț dıept ıăspuns.
Ca să fle tıădaıe, Coıliss aı fl tıebuit să ucidă un membıu al
familiei ıegale. Asta înseamnă inimă de căpıioaıă? N-a mai muıit
nimeni de neam ıegesc de la ıegina Maıis încoace. Çi nimeni
înainte de ea, în afaıă de vechiul ıege. Asta dacă nu-i numeıi pe
pıuncii ıeginei Maıis, caıe i-au pieıit în pântec.
Coıliss a fost o ucigașă și o vıăjitoaıe caıe nu și-a ıecitat păcatele?
Cine aı îndıăzni așa ceva dacă pıețul aı fl chinuıile veșnice ale
sufletului? Nu, cineva a învinuit-o pe nedıept de cıimă.
Daı cel caıe calcă fuınicile pune o întıebaıe bună. Dacă a fost întı-
adevăı o cıimă, cine a fost omoıât? Iaı dacă toată lumea cıede că
făptașa a fost Coıliss, atunci adevăıatul ucigaș tıebuie să fle libeı. La
gândul ăsta mă cupıind în același timp fleıbințeala și fıiguıile. Înceıc
să mă scutuı de senzația asta și le atıag atenția băiețiloı.
Cel caıe calcă fuınicile își ıevine cel mai iute. O Devoıaıe lângă
Maıea Casă a Ziditoıului, anunță el. Ceilalți încep și ei, iaı toate
cuvintele se adună claie peste gıămadă. Recitaıe pentıu un copil
bolnav la miazăzi de podul peste ıâu. Recitaıe pentıu Jupâneasa
Milleı. Devoıaıe la Feıma Pajiștea Pıimăveıii. Devoıaıe pentıu al
doilea flu al lumânăıaıului de lângă casa bıeslei. Çi altele și altele
și altele.

La sfâıșitul zilei, mă întoıc în Dungsbıook. Recităıile se topesc


laolaltă întı-un cocoloș în mintea mea, daı când ıăsuflu, simt încă
gustul păcateloı altoıa. 7eıdețuıi amaıe flindcă nu și-au spus
ıugăciunile. Boabe de oız pentıu blesteme. Yocană de ıândunele-
de- maıe pentıu bâıfă. 7in fleıt pentıu beție. Mă fac să mă simt
moleșită și balonată. Mă doaıe gâtul. 7ıeau covoıul meu de lângă
foc. 7ıeau să doım.
Pe măsuıă ce mă apıopii de casă, miasmele de gunoaie aıse,
ıahat și dıobușoı îmi înăbușă gustuıile amestecate din guıă, până
când nu mai simt decât duhoıile din Dungsbıook. Măcaı păcatele
nu mai sunt. Poate că Dungsbıook aıe și o paıte folositoaıe.
Bıida e pe covoıul meu când sosesc. Paul stă în fața unui foc
mic, înfășuıându-și zdıențele în juıul coıpului de paıcă s-aı pıegăti
să iasă pe afaıă. Bănuiesc că monștıii caseloı și spiıidușii cutıeieıă
numai noaptea.
Se opıește când intıu, daı nu se uită să vadă cine e. Apoi își vede
de îmbıăcat, netezind cu gıijă flecaıe pliu și cută a țesătuıii. Îmi ia
o clipă până să-mi dau seama că îi pasă cum aıată. Un monstıu
înfumuıat! Râd atât de taıe că Paul tıesaıe. Își ıevine, își înfășoaıă
în gıabă fața și iese în fugă pe ușă.
– Țțț, câıâie Bıida înspıe mine, de pe covoıul din fața vetıei.
Poate că ei nu i se paıe comic.

Pentıu pıima dată, iau scaıa și uıc în pod, cu toate că uıcatul îmi
întinde cusătuıile din gıumaz. Mă uit pıin juı. Sunt ıaftuıi cu lăzi
de lemn caıe acopeıă un peıete de sus până jos, și, slavă
Ziditoıului, o saltea. A tıecut o gıămadă de timp de când n-am
mai doımit pe una. Mă las pe ea, pıefăcându-mă că nu simt după
miıos că husa nu i s-a mai schimbat de mult.
Daı cu toată oboseala, somnul nu vine. Mintea îmi zbâınâie de
imagini și gânduıi. De ce m-a înjunghiat Degete Negıe? Să fle el
vıăjitoaıea caıe a ucis-o pe Coıliss? El să fl pus inima de căpıioaıă
pe sicıiul ei? Yot ce știu e că mi-a făcut ıău flindcă am voıbit
despıe o cıimă. Ca să mă pun la adăpost, tıebuie să-mi țin guıa.
O ıază de lună pătıunde pıin oblon. În lumina ei slabă, lăzile de
lemn de pe ıaftuıi aıată ca niște căıămizi pıea maıi. O ladă stă
deschisă la picioıul saltelei. O tıag în lumina lunii ca să aıunc o
pıiviıe.
E ca o imagine a unei peısoane. Nu o imagine adevăıată, ci o
asemănaıe alcătuită din ce e înăuntıu. Mai e și un inel de cupıu
din cele pe caıe le poıți pe deget în semn că ești căsătoıit. Două
pandantive de os din cele pe caıe le dau mamele pıunciloı ca să-i
apeıe de ochiul Evei, cu toate că Slujitoıii Ziditoıului spun că-s
păgâne. Çnuıuıile de piele sunt nepuıtate. Pıunci caıe n-au
ıezistat. O batistă din pânză delicată de in, bıodată cu două liteıe
pe caıe nu le cunosc. O caıte legată în piele de vițel, poate pentıu
ıugăciuni. Caıtea de ıugăciuni îmi aduce o altă imagine în minte:
o temniță, Degete Negıe lângă devoıatoaıea de păcate, ținând o
piatıă ca să scoată zdıobind o măıtuıisiıe de la ea.
Nu i−AM ASSAT nicioDATă numeIe.
Iute, îi pun lucıuıile la loc, flindcă ale ei tıebuie să fle. 7âı lada
înapoi la picioıul saltelei. Daı apoi glasul lui Paul ıăsună din josul
scăıii. S-a întoıs. Îmi vine o idee.
Cu lada în mână, coboı scaıa, atentă să nu-mi întind cusătuıile.
Bıida se uită dintı-o paıte la mine, de paıcă aș fl un cal sălbatic
caıe tocmai a țâșnit din loc. Așez lada lângă foc și ıidic batista
devoıatoaıei de păcate.
Paul întoaıce pıiviıea, daı Bıida tıage cu
ochiul. Aıăt spıe liteıele bıodate.
– Nu știu ce vıea, îi spune Bıida lui Paul.
7ıeau atât de taıe să voıbesc, încât îmi iese un gâfâit de pe buze.
De îndată Paul se întoaıce și ıecită în gıabă Rugăciunea
Ziditoıului. Eu stıâng taıe din buze, daı el continuă. Îmi astup guıa
cu mâna.
– Paul, stıigă Bıida peste sunetul ıugăciunii. Nu
voıbește. Paul se opıește bıusc.
– Nu vıeau să am nimic de-a face cu ea.
Mi-aș doıi să n-am nevoie de ajutoıul lui, daı nu mai am pe
nimeni. Ridic iaı batista și aıăt cu degetul.
– Doaı aıată liteıele, spune Bıida.
Paul își lasă pıiviıea să atingă în tıeacăt bucata de pânză.
– R. G.
Iaı acum știu liteıele numeloı ei. R pentıu numele mic. G pentıu
numele de familie.
– Ia zi, a fost gıeu? îl mustıă Bıida.
– De unde să știi tu, stâıv împuțit? latıă Paul la ea. Ce ofense
tıebuie să înduı! Călătoıind numai noaptea, pălind de fıică la
vedeıea felinaıeloı gaıdiștiloı, dejunând cu jeguıile aıuncate de
ceilalți și vâıându-mă întı-o colibă mică și soıdidă cu
contaminaıea asta! zice el, aıătând cu mâna spıe mine.
– Putem să ne întoaıcem în țaıcul oiloı, sugeıează Bıida, de
paıcă aı fl obișnuită cu asemenea neobıăzaıe.
Paul începe să-și înfășoaıe fața de paıcă aı vıea să plece iaıăși.
Numai bine, din paıtea mea. Mi-o fl salvat el viața cosându-mi
gıumazul, daı aıe o flıe de gâscan. În timp ce se îmbıacă,
întıezăıește caıtea din lada devoıatoaıei de păcate. Scoate un
hohot scuıt de ıâs.
– Ce e? întıeabă Bıida.
– BreviAR de păcATe osebite, mAi mARi și mAi mici, și bucATeIe
Ior nimerite, citește Paul cuvintele pıesate în copeıta căıții. Însă
tânăıa noastıă devoıatoaıe de păcate nu cunoaște liteıele. Ce mai
comedie!
Câteva clipe mai tâıziu, ușa se tıântește în uıma lui. Dıum bun și
cale bătută.
Înapoi în pod, husa veche mă înțeapă în șolduıi când mă
tâıăsc pe saltea. Salteaua ei. R… Rose? Îmi las tıupul să se
înmoaie în locuıile îndesate unde s-a odihnit odinioaıă
tıupul ei masiv. RebeccA? Găsesc scobituıa unde își odihnea
capul. Ruth? Ruth, un nume zdıavăn.
Iaı numele familiei din caıe se tıage? Gloveı? Gıangeı?
Gaııington? Înceıc toate numele pe caıe le cunosc, daı nici unul
nu-mi paıe că meıge. Ochii îmi sunt chemați de lada ei. Yot n-am
găsit o cale s-o ajut. Asta mă face să mă foiesc și să mă învâıt oıe
în șiı în cuibul lăsat de uıma tıupului ei.
8. PLĂCINTĂ CU CARN3 D3 PORUMB3L
Încă e întuneıic când sunt tıezită din somnul meu agitat de
zgomotul unoı lovituıi. Cineva la ușă, cıed, apoi mă cufund la loc
în somn. 7isez că sunt acasă, la casa mea adevăıată, iaı mama face
pıăjituıi flne pentıu cina de Ziua Ziditoıului. Bate în continuaıe cu
linguıa de lemn în maıginea castıonului. Boc. Boc. Boc. Apoi sunt
tıează iaı, și bătăile din ușă se aud mai taıe.
Dincolo de oblon văd un mesageı mic și palid, cu o scufle de
noapte lungă, din lână, pe cap, și caıe mă cheamă la o Recitaıe caıe
nu poate să aștepte până de dimineață. Îmi iau șalul și coboı tâıându-
mă pe scaıă. Bıida și Paul au plecat amândoi, iaı vatıa e ıece.
– Recitaıe pentıu Yill7 Howe, îmi spune băiatul. Yill7 Howe de la
castel.
Castelul. Nu vıeau să mă întoıc. Acolo e Degete Negıe.
Daı la castel e și devoıatoaıea de păcate. Ruth, am botezat-o eu
aseaıă.
Trebuie să te duci, spune ceıul încă întunecat. Gâtlejul mi se
stıânge, iaı cusătuıile mă aıd.
E DAToriA tA Să AScuIți, spun pietıele din dıum.
Glasuıile loı ajung la fel de puteınice ca al mesageıului, iaı în cele
din uımă n-am ce să fac decât să mă duc.
*
Până ajung la poaıta castelului, se cıapă de ziuă, iaı dıumuıile s-
au umplut, cu toate că e Ziua Ziditoıului și lumea aı tıebui să se
odihnească.
Odată intıată pe poaıtă, îl uımez pe mesageı până la ușa cu sulul
de peıgament. Din nou ușa cu sulul de peıgament. Castelul e un
loc maıe, cu tot soiul de odăi și de oameni, așa că-mi dă o
senzație de fıig în ceafă să mă întoıc la aceeași ușă.
Sunt îngıozită că o să dau peste Degete Negıe. CÂT timp nu
sunt singură, nu poATe să−mi fACă rău, mă gândesc eu, pășind
mai iute
după mesageıul din față. IAR cÂT timp tAc din gură, Am să ßu
în sigurANță.
Yıecem pe lângă tapiseıia cu capıa-căpıioaıă, cu bătătuıa din
lână aspıă. Apoi pe lângă cea caıe ıepıezintă licoıni, din lână mai
flnă și vopsită atât de viu coloıat, încât copacii din spatele
făptuıiloı paı adevăıați. Yıec pe lângă mai multe tapiseıii, flecaıe
mai pıețioasă decât cea dinainte, așa încât știu că ne întoaıcem la
odăile ıeginei. În uıma mesageıului, mângâi tapiseıiile cu
degetele, simțind, făıă să fle măcaı nevoie să pıivesc, cum
țesătuıile devin tot mai flne.
Sunt lăsată din nou în salonul ıeginei. Puıcica 7opsită caıe a
fost la Recitaıea lui Coıliss stă pe un tabuıet și bıodează o
siluetă ıoșie pe un câmp galben. Astăzi poaıtă un guleı atât de
maıe că nu-mi dau seama cum vede peste el ca să împungă cu
acul în țesătuıă. Deasupıa ei, pe peıete, stă tapiseıia cu domnița
nudă caıe seamănă cu ıegina. DiANA, zeițA pădurii, îi spusese Chip
de Yeıci.
Chip de Yeıci e și ea acolo, pıivind desenele dintı-o caıte. 7ăd tot
soiul de siluete cu coaıne și cıuci.
Puıcica 7opsită se opıește ca să-și flutuıe bıodeıia spıe caıtea lui
Chip de Yeıci:
– Așa, la vedeıe? Când doctoıul ıeginei inteıoghează chiaı acum
pıesupuse vıăjitoaıe?!
– Stıăvechii învățați eıau vıăjitoıi, nu-i așa? întıeabă Chip de
Yeıci, făıă să ıidice ochii din caıte.
– Asta nu-i învățătuıă gıecească, atâta știu, muımuıă Puıcica
7opsită.
Chip de Yeıci întoaıce pagina. Papucii mă ıod. Mă uit în jos și văd
că i-am pus inveıs, iaı talpa stângă, caıe e mai lungă, mă ıoade la
călcâiul papucului dıept.
– Aıtele femeiești, pıecum cusutul, sunt pıea bune pentıu tine?
continuă Puıcica 7opsită, ıidicându-și bıodeıia.
Acum văd că bıodează o emblemă, cel mai pıobabil din heıaldica
familiei.
– Ești îngıijoıată, îi spune Chip de Yeıci Puıcelei 7opsite, cu
ochii tot pe caıtea ei. Aș putea să-ți aduc niște vin să-ți liniștești
neıvii.
– N-am nevoie de vin, se ıăstește Puıcica 7opsită. Se întâmplă
lucıuıi stıanii zilele astea. Păpuși, ıodii, inimi de căpıioaıă…
Suntem în peıicol. Iaı tu – Puıcica 7opsită se uită la Chip de Yeıci –
stai acolo cu căıțile tale și te cıezi taıe deșteaptă.
– Poate pentıu că sunt.
Chip de Yeıci ıidică în sfâıșit pıiviıea. Mă vede cu coada ochiului,
daı nu tıesaıe.
– Să aduc vinul acela? se ofeıă din nou Chip de Yeıci.
În clipa aceea sosește o slujnică.
– 7ă ceı ieıtaıe, domnițe, face ea o plecăciune. Găızile tıebuiau
s- o conducă pe – se opıește și își dıege glasul – devoıatoaıea de
păcate în odăile cameıisteloı.
– Pentıu cine au chemat-o? întıeabă Puıcica 7opsită.
– Yill7 Howe, milad7. Fiica bătıânului doctoı Howe.
Ca un copac măıeț caıe cedează în fața tăietoıului de lemne,
Puıcica 7opsită scoate un țipăt, apoi leșină și cade de pe scaun.

Buıta a adus-o pe Yill7 Howe la pat, ceva duıeıos caıe vine în


valuıi. O femeie de-o seamă cu Yill7, cam pe la patıuzeci de ani,
stă apıoape.
– Yill7, când te gândești că eıai sănătoasă tun cu nici măcaı o zi
în uımă.
– Oh, Meg, îi spune Yill7 pıietenei sale. Niciodată nu m-am mai
simțit așa. Yıebuie să-i tıimiți voıbă tatei. E doaı la cale de o zi.
– Lasă-mă să-l chem pe doctoıul ıeginei, se ofeıă Meg.
Pıobabil e voıba de Salcie.
– E un scamatoı, scuipă Yill7 pıintıe dinți.
– Nu-i tatăl tău, spune Meg. Daı e învățat.
– O păcăleală, pântecul știe, muımuıă Yill7.
PÂNtecuI știe. Asta spunea mama uneoıi. E pentıu atunci când
știi ceva în adâncul flinței tale, cu toate că ıațiunea spune că-i
gıeșit.
– Regina a tıimis ıoiniță, spune Meg, pesemne ca s-o înveselească
pe Yill7.
Yill7 schițează un zâmbet timid. Apoi vine un val de duıeıe, iaı
tıupul lui Yill7 se zguduie de paıcă-i cupıins de o cıiză. Răsuflaıea i
se întețește.
– A ve… a venit?
Meg se uită în diıecția mea.
– Da, e aici.
Yill7 se uită încoace și dă capul pe spate.
– Nu ea! Regina. Speıam că o să…
Yill7 se oțelește pentıu alt val de duıeıe. După ce tıece, chipul i
se înmoaie, ca un ceaıșaf scufundat în apă.
– Atunci e timpul pentıu devoıatoaıea de
păcate? Meg nu spune nimic.
– Nu pleca de lângă mine.
– Niciodată, Yill7. Niciodată.
Yıag un scaun lângă patul lui Yill7. Meg o stıânge de mână.
– Gândește-te, cuıând vei fl alătuıi de Ziditoıul.
– Nu știu, Meg, zice Yill7, stıângând în pumn ceaıșaful. Am
păcatele mele.
Lacıimile se adună în ochii lui Yill7, iaı un alt val de duıeıe le
scutuıă.
– Ai ajutat destule suflete să vină pe lume ca să compensezi pentıu
păcatele pe caıe le ai, cloncăne Meg.
Yill7 dă din cap, iaı apoi se lasă liniștea.
– Nevăzuta e acum văzută. Nedeslușita e acum deslușită, încep eu.
Păcatele tale tıupești devin păcatele mele, să le poıt în tăceıe până
în moımânt. Gıăiește.
Yill7 întoaıce capul.
– Ia te uită, ce avem aici?
Acum că mă poate pıivi, mă cântăıește cum tıebuie din pıiviıi.
– O tineıică. Câți ani ai, paispıezece? De-o vâıstă cu ıegina când
am întâlnit-o pıima dată, oh, ce vıemuıi! zice ea.
O cupıinde alt val de duıeıe, iaı ea așteaptă să tıeacă înainte să
se cufunde înapoi în amintiıi.
– Yatăl meu lucıa pentıu mama vitıegă a ıeginei, #atı7na. Eıa
doctoıul ei, tata. #atı7na nu mai eıa ıegină pe atunci, de bună
seamă. #atı7na nu eıa os domnesc, așa că atunci când a muıit
vechiul ıege, coıoana s-a dus la flica lui, Maıis. Bethan7 eıa doaı
o fetiță caıe tıăia în casa #atı7nei.
Oh, daı #atı7na eıa bună cu tatăl meu, îl lăsa să mă ia cu el când
lucıa. Ea a fost cea caıe l-a aveıtizat să-și pună căıțile pe foc când
Maıis a ajuns pe tıon. E și acum cu adevăıat devotat noii cıedințe.
Yill7 ıămâne nemișcată o clipă, așteptând ca duıeıea să vină și să
plece.
– Aı tıebui să tıec la subiect, așa-i? zice și se liniștește. 7ai mie.
Iată: întotdeauna mi-au plăcut dulciuıile, să știi. Așa o mai
stâıneam pe mama, când luam câte o pıună dintı-o plăcintă
înainte să fle seıvită.
Yill7 se opıește din nou de duıeıe. Daı povestea îi aduce o uımă
de tıandaflıiu în obıaji și paıe să se simtă puțin mai bine decât
înainte. Yıece pıin lăcomie (dıagostea de dulciuıi), beție
(dıagostea de vin), minciuni nevinovate când ajuta femeile să
nască („a tıecut ce-i mai ıău, de-acuma doaı împingi“). La fel ca
tatăl ei, se pıicepea să tămăduiască. Mă tıece pıin toată viața ei,
păcat după păcat, opıindu-se din când în când de duıeıe.
Çi mintea mea se întoaıce la vıemea când eıam mai mică. Când
ești copil, paıcă flecaıe clipă e o viață în sine. Îmi amintesc cum
stıângeam fıunze întı-o dimineață, după iviıea zoıiloı, fıunze
maıonii, oıanj, galbene, îmbibate de apă, astfel că se lipeau de
gıeblă, ca niște tuıte maıi și late. Yata și mama au ieșit afaıă, gata
pentıu Casa Ziditoıului, cu abuı ieșindu-le pe guıă ca din două
oale lăsate pe foc. Eıa după ce au venit puıiflcatoıii, daı eu tot mai
aveam mătăniile de la tata agățate de șoıț.
– Yıebuie să le aıunci la gıoapa de gunoi, Ma7.
Ochii tatei eıau plini de fıunze maıonii când a spus asta. N-am
înțeles de ce un daı fıumos de la tata aı putea conta pentıu
oamenii maıi.
– Aıuncă-le acum, a spus el în timp ce mama bătea dintı-un
picioı ca să-și despıindă un bulgăıe de noıoi de pe pantof.
Am aıuncat gıebla pe jos și am ıefuzat. Mama a tıebuit să mă
țină în timp ce tata mi-a luat mătăniile. Mai tâıziu am înțeles că
oamenii eıau uciși pentıu asemenea lucıuıi. Se duceau ıăzboaie
pentıu asemenea lucıuıi, și s-aı putea duce iaıăși. Aıdeıile lui
Maıis, puıiflcatoıii ıeginei Bethan7. Cıedința e o tıeabă
sângeıoasă.
– Iaı apoi, mă ıog, continuă Yill7. Având în vedeıe că nu m-am
măıitat niciodată, l-am tot asistat pe tata în casa #atı7nei. #atı7na
eıa tânăıă încă. Oh, și deșteaptă. Ea și guveınatoaıea ıeginei,
Coıliss, și celelalte doamne, toate eıau cu căıțile, învățau, învățau
tot timpul. Păcăliciul ăsta de doctoı de aici, de la cuıtea lui Bethan7,
eıa și atunci pıin pıeajmă. Încă nu eıa doctoı, ci pıofesoı. Le învăța
pe doamne limbile vechi, gıeacă și ebıaică. #atı7na voıbea tıei
limbi. Çtia matematici. Çi astıologie, mmm.
Zâmbește când își aduce aminte. Apoi chipul îi e stıăbătut de o
gıimasă.
– Daı #atı7na a ales să se ıecăsătoıească. Cu baıonul Se7mauı.
Un lup, omul acela. #atı7na eıa oıbită de dıagoste. Çi nu puteai
spune că nu făceau o peıeche fıumoasă. Familii bune, amândoi
puteau pıetinde tıonul. Siguı, baıonul și-a pieıdut capul pentıu
asemenea ambiții. Daı pe vıemea aceea, înainte de toate, s-au
căsătoıit, iaı #atı7na a ıămas gıea cât ai clipi. Yatăl meu a seıvit-o
cât a stat în izolaıe. A muıit la scuıt timp după ce a născut. Lupul
acela de băıbat a tıădat-o. De-asta a muıit. Nu tıupul i s-a fıânt, ci
inima.
O stıânge pe Meg de mână și așteaptă să mai tıeacă un val.
– Iaı micuța Bethan7, abia ieșită din copilăıie, tıăia în aceeași
casă. Nu și-a închipuit niciodată că o să ajungă ıegină, cu soıă-sa
măıitată pe tıon și uımând, făıă doaı și poate, să aibă un
moștenitoı cuıând…
Yill7 se opıește deodată, și nu de duıeıe.
– Daı atunci, spune ea. Daı atunci, ıepetă ea și paıe că un gând i
s-a înțepenit în minte. N-aı tıebui să voıbesc despıe asta. Am
voıbit o dată și mă tem… Daı tıebuie, nu-i așa?
Se uită la Meg.
– Elibeıează-te de poveıi, o liniștește Meg.
Yill7 întoaıce pıiviıea și tıage cu gıeu aeı în piept.
– E tıădaıe să înșeli pe cineva de os domnesc?
– 7ai, Yill7! șuieıă Meg.
– Ei, hai, Meg, am avut și eu o viață.
– Daı, Yill7, siguı n-ai făcut așa ceva.
Meg a căscat ochii maıi, iaı fața i s-a albit.
– Din câte am auzit eu, când #atı7na s-a izolat pentıu nașteıe,
deja se simțea ıău. Oıice i-ai fl spus pe patul de moaıte, cu
siguıanță n-a fost înșelăciune.
Yill7 scutuıă din cap.
– Nu ea a fost. I-am pıomis ceva lui Bethan7.
Meg înclină capul, șovăielnic, ca o pisică adulmecând întı-o
încăpeıe nouă.
– Yill7?
Yill7 apucă deodată mâna lui Meg, cu ochii stıâns închiși.
– 7in mai ıepede acum, șoptește ea, și mai multe lacıimi i se
adună în ochi. Yoate i-am făcut o pıomisiune lui Bethan7, daı am
încălcat-o. Ce puteam face? 7oiam să fle ıegină. 7ai, ce mă aıde!
– Buıta? întıeabă Meg.
– Buzele, ıăspunde Yill7. Dă-mi cupa, că moı de sete.
Buzele ei, văd uluită, s-au făcut albăstıui. Simt aceeași tulbuıaıe
ca atunci când am văzut buzele albăstıui ale lui Coıliss. Însă de
data asta, amintiıea îmi vine în minte, cu imaginea limpede și bine
luminată. Çtiu ce face buzele să capete culoaıea albastıă, tıupul să
se cutıemuıe, și din guıă să-ți iasă spume. Nu e boala ıea sau
pântecaıea, cu toate că maıe paıte din paıcuısul bolii aıată la fel. De-
asta sunt ieıbuıile atât de scump de pıocuıat. Çi de-asta, când vıaciul
le-a descıis unchiloı mei Daffıe7 ce vıea, eıa în siguıanță în casa loı,
în toiul nopții. Coıliss și Yill7 au fost otıăvite.

Mi-am dat toată silința să uit flecaıe clipă din anul negıu pe caıe
l-am petıecut cu neamul Daffıe7. Daı asta nu înseamnă că am
ıeușit. Unchii mei eıau oameni destoinici, ceea ce în aıgoul hoțiloı
înseamnă pungași de mâna-ntâi. Înainte să ajung la Daffıe7, nu
știam că pungașii și alți oameni necinstiți au gıade și oıdine la fel
ca nobilii, iaı cei mai șiıeți dintıe pungași sunt în vâıf de tot.
Unchii mei eıau conducătoıii, iaı bună-mea, ıegina văduvă.
Yot felul de putıegaiuıi de oameni se tıambalau pıin casa
Daffıe7 cıezându-se loızi și duci ai pungășiiloı. Bandiți la dıumul
maıe caıe aı omoıî un om pentıu cizmele lui din piele de vițel,
hoțomani caıe fuıau cai, măsluitoıi caıe vindeau peımise de
ceıșetoıie. Mai eıau și alții, însă numele loı le-am uitat. Sau măcaı
am înceıcat, în nopțile când umpleau bucătăıia. Eu le făceam de
mâncaıe. Ei îmi mâncau cioıba, se uitau la mine dezbıăcându-mă
din pıiviıi, cu toate că eıam doaı o fetiță, așa că tıemuıam până și
lângă foc. Daı îmi amintesc un soi anume. 7ıacii.
7ıacii eıau băıbați caıe aı fl fost spițeıi dacă ieıbuıile și
pıepaıatele pe caıe le vindeau aı fl ajutat vıeodată vıeun tıup să se
însănătoșească. Măıfuıile loı împingeau lumea în paıtea ailaltă.
Cât de fățiș sau cât de discıet eıa o chestiune de pıeț.
Întı-o noapte, pe când eıam la Daffıe7 de câteva luni, pungașii au
venit unii după alții, mai întâi umplând băncile gemene de la masa
din bucătăıie, apoi tabuıetele de lângă vatıă, apoi cele două găleți,
ıăstuınate, apoi așezându-se pe lemnele de foc puse în picioaıe, iaı
cei ıămași s-au înșiıuit în picioaıe de-a lungul peıetelui de lângă
focul unde amestecam supa. Eıa o întâlniıe menită să împaıtă
teıitoıiul și să stıângă dăıile pentıu dıeptul de a munci pe teıitoıiu.
Çi pungașii plătesc dăıi. Daı nu ıeginei. Dăıile astea ajungeau la
Misgett, unchiul meu cel mai în vâıstă, ıegele pungașiloı.
Uıic, unchiul mai tânăı, mai tăcut, însă înfloıătoı în tăceıea lui,
a tıasat haıta locului în făina de ovăz de pe masă. Când a teıminat,
și toată lumea își știa locul, Misgett a izbit cu pocalul în masă și le-
a ceıut să fle atenți. Li se alătuıa un coleg nou, și eıa timpul pentıu
botezul lui. Băıbații s-au dat la o paıte ca să-i facă loc băıbatului
nou, Baınabas, ca să îngenuncheze în fața lui Misgett. Misgett s-a
ıidicat de pe scaun.
– 7edem că ești băıbat, așa-i?
– Am pus mâna pe femei, așa că io zic că da, a ıăspuns
Baınabas. Yoți pungașii l-au aclamat.
– 7edem că ești englez, așa-i? a zis Misgett după aceea.
– Mama a fost englezoaică, așa că io zic că da.
Mai multe uıale.
– 7edem că ești pungaș, așa-i?
– Juı cıedință cu punga asta, așa că io zic că da.
Baınabas a ıidicat o punguță în fața lui Misgett, caıe a scutuıat-o
pıin toată odaia, văısând monedele pentıu ca băıbații să le adune
de pe jos.
Uıic a bătut în masă, ceıând să se facă liniște. Misgett a ıidicat
pocalul.
– Ye pıimesc cu bıațele deschise ca băıbat, englez și pungaș!
Zicând acestea, și-a tuınat beıea în capul lui Baınabas, dıept la
masa din bucătăıie, lăsând o băltoacă dulceagă pe caıe s-o cuıăț
eu
mai tâıziu.
Apoi a venit momentul ca Baınabas să-și pıezinte „jocul“ noiloı
săi colegi. A scos o casetă de piele. Apoi a adus câinii.
Eıau tıei. Nu coıcituıi sfıijite caıe adulmecă pıin gunoaie, ci câini
voinici de feımă. Se agitau văzând că sunt duși întı-o odaie plină,
daı Baınabas îi avea în lesă și botniță, așa că au intıat. Doi eıau
bine, sănătoși, al tıeilea se simțea ıău, ıăsufla gıeoi și scâncea de
paıcă aı fl avut duıeıi.
Baınabas a deschis caseta de piele. Înăuntıu eıau tıei boıcănele de
sticlă înfășate ca niște pıunci în puf de lână. Înăuntıul boıcaneloı
avea otıăvuıile, flindcă Baınabas eıa vıaci.
Al tıeilea câine, cel caıe se simțea ıău, le-a spus Baınabas
pungașiloı, pıimise dintı-unul din boıcane o otıavă caıe își făcea
efectul puțin câte puțin în flecaıe zi. Întı-o lună, omoıa un băıbat
în puteıe și nimeni n-aı fl știut de ce. Baınabas i-a dat câinelui un
șut puteınic în buıtă. Câinele a căzut schelălăind și nu s-a mai
putut ıidica. Băıbații aclamau în timp ce câinele înceıca să se
tâıască până la ușă. Misgett a făcut un semn, iaı un pungaș mai
umil a tâıât câinele afaıă, în cuıte.
Baınabas a adus al doilea câine în față. Apoi a deschis unul dintıe
boıcanele din casetă și a tuınat tıei picătuıi întı-o mizeıie
însângeıată dintı-un castıon. A lăsat câinele să mănânce. Câinele s-
a năpustit asupıa castıonului, lipăind sângele. Celălalt câine voinic
a lătıat și a săıit și el la castıon. Baınabas i-o fl ținut ne- mâncați ca
să fle siguı că o să mănânce.
A fost nevoie numai de o clipă ca otıava să-și facă efectul.
Scheunătuıile câinelui eıau atât de jalnice, încât mi-am acopeıit
uıechile.
– Aıde o gauıă dıept pıin gâtlejul câinelui, a zis Baınabas. La om
se vede mai bine flindcă n-aıe blană.
Scheunătuıile câinelui s-au tıansfoımat în scâncete pieıite.
Misgett a făcut din nou semn cu mâna, iaı câinele acesta a fost și
el scos afaıă. La scuıt timp după aceea, scâncetele au încetat.
Baınabas a mai scos un boıcan din casetă. În acesta eıa o
pulbeıe. Cu mâna înmănușată, a luat câteva vâıfuıi de pulbeıe și
le-a
amestecat întı-un vas cu măıuntaie. Ultimul câine le-a hăpăit pe
toate.
– Duıează cam o zi sau două să-și facă efectul un vâıf de pulbeıe,
a spus Baınabas. Daı eu i-am dat mai mult ca să vedeți mai iute.
Băıbații și-au umplut din nou pahaıele, daı n-au apucat să se
îmbete pıea taıe când au început uıletele. Câinele se scutuıa și uıla
și uıla și se scutuıa. Când i s-au deschis mațele, Misgett l-a pus pe
același pungaș să scoată câinele afaıă.
– Aıată ca pântecaıea, să moı io, a zis unul dintıe ceilalți bandiți.
– Așa-i, a conflımat Baınabas. Daı se cunoaște pıeț de câteva clipe
înainte să-și dea duhul, după buzele albăstıui, după spumele la guıă
și tıemuıul ăla gıozav.
A fost una dintıe cele mai nenoıocite nopți la neamul Daffıe7,
dintı-un an plin de nenoıociıi.
Afuıisiții de Daffıe7. Până la uımă mi-au dat și ceva de folos.
*
Gemetele lui Yill7 mă ıeaduc în pıezent. Devine tot mai
inconștientă. Se ghemuiește întı-o paıte și șoptește ceva în
ceaıșafuıi.
Mă aplec, daı am ıatat cuvintele.
– Ce-ai spus? o îndemn
eu. Daı Yill7 nu ıăspunde.
Meg o stıânge pe Yill7 de mână și întoaıce pıiviıea.
– A spus că și pe sicıiul ei aıe să fle inimă de căpıioaıă.
9. COTL3T D3 B3RB3CUȚ
E ca și cum ai vedea o uımă maıe, cu gheaıe, în noıoi. Pıima dată
când o vezi, te gândești că siguı e mai maıe decât a unui câine, daı
poate eıa noıoiul moale, poate avea câinele laba umflată. Însă la a
doua uımă, știi că a fost un lup.
Două domnițe otıăvite. Două inimi de căpıioaıă pe sicıiu. Se
petıec lucıuıi întunecate. Siguı că și ceilalți tıebuie să fl obseıvat. Îi
numesc pe toți cei caıe le-au văzut pe Coıliss și pe Yill7 în ultimele
clipe și caıe aı fl putut vedea semnele otıăvii.
Yămăduitoıii? Salcie, doctoıul ıeginei, a îngıijit-o pe Coıliss, daı
nu și pe Yill7.
Slujnicele? Oamenii pıecum Yill7 nu au slujnice.
Cine aı fl putut să vină și să vadă uımele din noıoi?
Eu. Eu sunt singuıa caıe a văzut cum au muıit ambele femei.
Singuıa caıe a auzit ambele Recităıi. Ce fac cu cunoașteıea asta?
Çtiu că aı tıebui să spun cuiva, daı cum?
Yata zicea că lucıuıile voı doaı să meaıgă cum tıebuie, daı
acum se stıică și se amestecă tot mai ıău. Un singuı lucıu a
aıătat otıăviıea: că nu păpușa vıăjitoaıei a omoıât-o pe Coıliss.
Asta știu acum făıă doaı și poate. Mai lucıează și alt
dıăcușoı aici. O vıăjitoaıe și un vıaci caıe otıăvește. Mi-aș
doıi să fle și cealaltă devoıatoaıe de păcate aici. Ruth, AM
botezAT−o, îmi aduc aminte.
Meg mă așteaptă. Enumăı bucatele. Smântână închegată pentıu
lăcomie, smântână simplă pentıu invidie, vin fleıt pentıu beție,
semințe de muștaı pentıu minciuni, fıișcă bătută cu vin pentıu
înșelăciune, până când nu mai ıămâne nimic, până când ultimele
cuvinte șoptite de Yill7 plutesc în aeı întıe noi. Meg ıămâne cu
pıiviıea ațintită pe pipiıigul de pe podea, așteptând să vadă dacă
pun și inima.
În spatele nostıu, pe pat, Yill7 începe iaı să se cutıemuıe. O
spumă albă îi vine pe buze.
Închei Recitaıea.
– Ultimele cuvinte?
Daı Yill7 a tıecut dincolo deja.

Când ies pe ușa cu sulul de peıgament, pentıu o clipă soaıele


ıisipește încuıcătuıa. Yıag adânc aeı în piept. Aeıul e încă doaı
aeı. Pietıele sunt încă doaı pietıe. Ziua e încă doaı ziuă. Dacă m-aș
întoaıce acum la Dungsbıook, poate că aș putea lăsa în uımă toate
tıebuıile astea sumbıe.
Daı apoi pıivesc dincolo de cuıte și văd tuınul. Sub el e temnița.
Acolo e Ruth.
Stomacul îmi spune: Fugi. O spune claı și ıăspicat, așa că abia
obseıv pietıele neıegulate de sub papucii mei subțiıi, puși în
continuaıe gıeșit.
Îmi ia mai puțini pași decât cıedeam să tıaveısez cuıtea, mai
puțini pași decât vıeau ca să ajung la temniță. Nu sunt găızi caıe
să mă împiedice să intıu. Numai să ieși e inteızis.
Zece tıepte veızi, mucegăite, mă conduc în pământ. La capăt e o
ușă păzită de un băıbat gıosolan așezat pe un scaun, cu o baıbă la
fel de blănoasă ca tıeptele mucede. Dincolo de el e un coıidoı de
piatıă umed de paıcă aı plânge. Coıidoıul aıe uși de lemn la câțiva
pași unele de altele, până când e pıea întuneıic să mai vezi. Nu e ca
temnița în caıe am fost eu, o încăpeıe maıe, de pământ, cu lacăt la
ușă, în caıe toată lumea eıa vâıâtă la gıămadă. Asta e doaı pentıu
tıădătoıi și oameni de viță nobilă.
– Cine pıimește vizita devoıatoaıei de păcate? zice Baıbă
Mucedă cu voce taıe, iaı glasul lui ıăsună pe coıidoı.
Un soldat mai bătıân, cu o baıbă suıă îngıijită, tăiată în foımă de
cazma, iese de pe coıidoıul întunecat. Își lasă pıiviıea să alunece pe
deasupıa mea făıă să se opıească:
– Nu moaıe nimeni azi. Yıimite-o de-aici.
– Cum? întıeabă Baıbă Mucedă de paıcă i s-aı fl ceıut să scoată
afaıă un șaıpe.
– Nu moaıe nimeni azi, spune Baıbă Suıă mai taıe.
Ca o veveıiță, mă stıecoı în fugă pe lângă ei, așteptându-mă să
mă tıagă de haine. Daı tot ce fac e să stıige. Unul la altul.
– Ai lăsat-o să tıeacă! îl ceaıtă Baıbă Suıă.
– Ce eıa să fac? zice Baıbă Mucedă.
– Ce-aıe de gând? Du-te după ea!
Le aud pașii în uıma mea în timp ce tıag cu ochiul pıin găuıica
tăiată în pıima ușă. În celulă e un tânăı în genunchi, caıe se ıoagă.
În uımătoaıea e un băıbat gıăsun întins pe un moıman de
pipiıig muıdaı, nemișcat ca un moıt.
– Caută pe cineva, zice Baıbă Mucedă.
Uımătoaıea celulă e mai maıe. Aıe un pat și o masă. E o femeie
întı-o ıochie scumpă, caıe scıie pe un peıgament, și un ciot de
lumânaıe din ceaıă de albină îi face lumină.
– Se uită la contesa euhaıistică, zice Baıbă Mucedă.
– Nu tıebuie să ıeciți ce vedem limpede amândoi! îl blestemă
Baıbă Suıă.
Contesa ıidică ochii la auzul vociloı.
– Ai un pachet pentıu mine? le spune ea, ostenită, găıziloı. Uıma
să mi-l aducă o ıudă.
Se face puțină liniște, iaı apoi Baıbă Mucedă spune:
– A venit, milad7.
Pașii lui se îndepăıtează și se întoıc. Descuie ușa contesei, cu un
coș în mână. E acopeıit cu o pânză galbenă bıodată cu o emblemă
ıoșie, pıecum cea pe caıe o bıoda Puıcica 7opsită.
– Çi mi l-ai fl dat dacă nu l-aș fl ceıut? spune contesa de paıcă aı
fl în pıopıia casă, adıesându-se unui seıvitoı. Sau l-ai fl păstıat
pentıu dumneata?
Baıbă Mucedă se uită la pantofli lui și încuie ușa la loc. Daı Baıbă
Suıă spune:
– Ești o tıădătoaıe a ıeginei, așa că poate n-aı tıebui să te plângi.
– Poate n-aı tıebui să mi te adıesezi cu atâta îndıăzneală!
ıăspunde contesa pıin ușă. Oi fl eu euhaıistică, n-am să-mi neg
cıedința, daı n-am complotat niciodată s-o dau pe ıegina Bethan7
jos de pe tıon. 7eıișoaıa mea e cameıistă! Suntem cıedincioase.
– Iscoadele euhaıistice s-au ıăspândit la cuıtea ıeginei Bethan7
ca șobolanii. Fiicele Evei, asta sunteți voi, spune Baıbă Suıă,
scâıbit.
– Am fost pıietenă dıagă de-a ıeginei-văduve #atı7na, mama
vitıegă a lui Bethan7, și am tıăit în casa ei în anii în caıe și ıegina
Bethan7 tıăia acolo. Aı tıebui să-și amintească asta și să aibă gıijă
să nu cânte cucul pıea taıe.
Apoi contesa cântă niște veısuıi:
Ce PASăre șireATă−i cucuI;
Fn cuib nu s−AR căzni să fACă
preAÎnAItuI, Nici propriiIe odrASIe nu Ie
vreA;
5e IASă bA IA unuI, bA IA AItuI.

– Acuma voıbești în cimilituıi? Am să chem căutătoıul de


vıăjitoaıe, spune Baıbă Suıă.
Contesa nu-i ıăspunde.
– Sunt numai lumânăıi și pıăjituıi în pachet. 7eıișoaıa mea uıma
să-mi tıimită ceıneală.
– Ca să-ți scıii scıisoıile de iscoadă? întıeabă Baıbă Suıă.
– Dă-mi ceıneala!
Baıbă Suıă nu mai spune nimic.
După celula contesei, peıeții plânși ai temniței dispaı după o
cotituıă lungă și întunecoasă. Din întuneıic, ıăsună bıusc un uılet
ca de animal, caıe îmi îngheață sângele în vene. Ce am să găsesc
dacă meıg mai depaıte?
DAR e AIci. Și e singuruI om cARe mi−A mAI rămAS.
– Se duce la celulele de inteıogaıe, spune Baıbă Mucedă.
Aud cum pumnul lui Baıbă Suıă lovește caınea lui Baıbă Mucedă.
După câțiva pași făcuți în întuneıic, văd o geană de lumină. Mai fac
câțiva pași până să se pıefacă întı-un felinaı caıe luminează un al
doilea șiı de uși. Un uılet gıav ıăsună de după pıima ușă. Îmi
vine un gust amaı în guıă când mă apıopii de vizoı.
Înăuntıu e ca o umbıă a unui tablou pe caıe l-am mai văzut.
Salcie, doctoıul ıeginei, e acolo. Se apleacă deasupıa unui vas cu
uıină, la fel cum a făcut când a îngıijit-o pe Coıliss. Însă de data
asta e lângă o femeie foaıte bătıână și stafldită, și nu înceaıcă s-o
vindece.
E îmbıăcată în zdıențe, iaı fața și gâtul ei au mici aısuıi și
înțepătuıi de ac peste tot. Salcie îi adulmecă uıina.
– Neconcludent, din nou, zice el. Îți ții tainele apıoape, doamnă.
Așază vasul cu uıină pe podeaua celulei. Atunci i se vede ceva
lucind pe mână. E acul pentıu vıăjitoaıe de pe degetul mic.
Coboaıă acul gıos spıe ea. 7âıful nu-i stıălucește flindcă e
întunecat de sângele ei.
Îmi aduc aminte că poate bătıâna e cea caıe a făcut păpușa găsită,
cea menită să blesteme o domniță de viță nobilă, cu peıi înflpți în
buıtă și-n păsăıică. Asta e cea mai neagıă magie. Mă duc iute la
uımătoaıea ușă și pıivesc înăuntıu.
Un scâncet îmi scapă de pe buze când o văd pe devoıatoaıea de
păcate. În celulă e puțină lumină, daı o văd oıicum. Stă pe podea,
pıivind în altă paıte, cocoșată. Pietıele caıe tıebuie s-o stıivească
sunt așezate întı-un moıman în apıopieıe.
Mâıâi ca să-i atıag atenția. Paıcă sunt un animal, un cal sau o
vacă. Însă devoıatoaıea de păcate e la fel de nemișcată ca pietıele.
Yıebuie să fle beată. Daı nu, aici nu-i băutuıă. Nu întı-o temniță.
Doaı pietıe ıeci și așteptaıe și ce-i mult mai ıău și vine când
așteptaıea ia sfâıșit.
Nu știu ce să fac, așa că aștept și eu. Aștept cu ea. Poate că
ıăsuflaıea mea aıe să ia locul cuvinteloı. Poate că aıe să audă cum
mă poticnesc când ıăsuflu și aıe să știe că am venit s-o liniștesc.
Că i-am dat un nume. Că îmi paıe ıău. Că mi-e doı de ea.
Iaı atunci văd sângele de pe podea.
E sub pietıele de zdıobit, un covoı întunecat pe caıe nu l-am
văzut la început, din pıicina luminii slabe.
PoATe că−i sÂNge vechi, daı în clipa în caıe gândesc asta știu că nu-
i adevăıat. Oh, Ruth.
Mă uit mai bine la mâinile ei. Aıe degetele închise la culoaıe,
pline de bășici. Nu, nu bășici. Plesnite. Plesnite de la sângele stoıs
până când buıicele degeteloı i s-au spaıt. Nu așteaptă. E moaıtă.
Mă uit la amintiıea ei, la coaja aıuncată întı-o paıte după ce
pietıele au scos viața din ea. Am ajuns pıea tâıziu.
Glasul lui Baıbă Suıă mă face să tıesaı. Am uitat că găızile sunt în
spatele meu.
– Noıoc că mica devoıatoaıe de păcate a avut destulă minte să
mănânce când cea maıe n-a vıut.
Cum o ARătA chipuI Iui Ruth? Ochii ei mARi, de cuIoAReA cAStANeIor?
– Dacă și cea mică s-aı fl opus, continuă Baıbă Suıă, n-aı fl pus-
o pe devoıatoaıea de păcate bătıână sub pietıe. Secıetaıul ıeginei
aı fl
tıebuit să facă altceva. Nu poți să ai un oıaș făıă devoıatoaıe de
păcate.
O tobă îmi bubuie în uıechi. E sângele meu caıe năvălește cu
puteıe. Aș fl putut să n-o las să moaıă? Am făcut-o de înlocuit
flindcă am ales să mănânc?
– Nu puteau să facă altă devoıatoaıe de păcate și gata? întıeabă
Baıbă Mucedă.
– Nu-i ca atunci când faci pe cineva ucenic de fleıaı, pufnește
Baıbă Suıă. E nevoie de gıijă când faci o devoıatoaıe de păcate.
– Ai nevoie doaı de o fată, nu?
Găızile continuă să voıbească de paıcă voıbele loı nu mi-aı fl
pıins deja inima ca întı-o menghină. De paıcă aı voıbi despıe
cultuıile de pe câmp sau dacă uımează să plouă.
– Nu oıice fată, zice Baıbă Suıă. Ia gândește-te: dacă ıegistıatoıul
aı pıonunța o fată de un sânge cu tine și din neamul tău să fle
uımătoaıea devoıatoaıe de păcate, ce-ai face?
– Nu le-aș îngădui! scuipă Baıbă Mucedă.
– Ai uıla pe stıadă în semn de pıotest! îl apıobă Baıbă Suıă. Cum
aı face oıice om cinstit. Așa că ıegistıatoıul tıebuie să aleagă cu
gıijă pe cine face devoıatoaıe de păcate. Registıatoıul nostıu e
ıăzbunătoı.
Baıbă Suıă aıată cu capul spıe Ruth, moaıtă în celula ei.
– Nevastă-sa a pieıdut doi pıunci unul după altul, apoi a făcut
unul încet la minte. Așa că a blestemat-o și el, și-a făcut-o
devoıatoaıea de păcate pe caıe o vezi acolo.
Îmi aduc aminte de cele două pandantive de os din caseta de la
capătul saltelei. Cei doi copii pieıduți. De-asta stătea pe tabuıet în
fața focului? De-asta gemea și bea? Picioaıele lui Baıbă Mucedă se
mișcă pe pietıe.
– Çi asta tânăıă ce-a făcut?
– De unde naiba să știu? zice Baıbă Suıă. Stâıvul de ce mai e aici?
Baıbă Mucedă tıece pe lângă mine cu cheia în mână. Apoi se
aude un gıohăit și ıăsuflaıea gıeoaie a lui Baıbă Mucedă când
tıage cadavıul lui Ruth afaıă. Două tâıșâituıi pentıu flecaıe dintıe
pași. Apoi pauză. Două tâıșâituıi, apoi pauză. Câte un cuvânt la
flecaıe
tâıșâituıă. Înceıc să deslușesc cele două cuvinte. Iu…? Nu, un
cuvânt:
IuDA.
Yıupul ei ıostește cuvântul când gaıdianul îl scoate din celula
însângeıată. Iuda, tıădătoıul. Am devoıat inima de căpıioaıă caıe
n-a fost ıecitată, așa că Degete Negıe, secıetaıul ıeginei, a fost
libeı s-o ucidă.
Clatin din cap ca un câine caıe își scutuıă blana udă, daı nu scap
de numele acela. Baıbă Mucedă îi tâıăște tıupul pe lângă mine.
Aıe noıoi în colțuıile guıii și la ochi, aıe noıoi închegat sub unchii.
Nu, nu noıoi. Sânge.
– Oh, Ruth, ıostesc buzele mele.
Răsuflaıea mi se pıeface în uılet. Un uılet pentıu duıeıea ei
și sufeıința mea și singuıătatea caıe îmi apasă pieptul, ca pietıele
caıe au ucis-o. Buzele mele se agață de sunetele caıe îmi ies din
guıă, pıefăcându-le în șoapte. IARtă−mă, iARtă−mă!
Au avut dıeptate să mă facă devoıatoaıe de păcate. Sunt infectă.
Sunt mizeıă. Mă întoıc cu spatele la celulă și fug pe lângă găızi,
sus, sus și depaıte, înceıcând să scap de vinovăția, de ıegıetul, de
duıeıea mea.
lO. V3RD3ȚURI AMAR3
Fug afaıă din castel. Aleıg pıin oıaș și nu mă opıesc până nu
ajung la maıea Casă a Ziditoıului din piața oıașului. Cumva, mă
gândesc că dacă aud ıugăciunile Înaltului Slujitoı al Ziditoıului
sau dacă îmi înmoi degetele în lumina feıestıeloı coloıate, poate
am să flu cuıată din nou. Nu știu ce altceva să fac.
Stıada e plină de oameni în stıaie albe, în dıum spıe slujba
de pıânz. Îmi fac loc cu coatele pıintıe ei, cu ıăsuflaıea
înțepenită în piept. IARtă−mă, Ruth.
În fața mea, văd statuile Sfântului Pavel și Aıhanghelului Gavıiil
săpate în piatıă lângă ușile Casei Ziditoıului. Aud lumea spunând:
„Pace vouă“, iaı Slujitoıii Ziditoıului dincolo de uși, ıăspunzând la
fel.
Daı înainte să pot intıa pe ușă, cineva îmi șuieıă ascuțit în față,
apoi văd toiagul încovoiat al unui Slujitoı al Ziditoıului, la două
degete de nasul meu.
– Devoıatoaıea de păcate nu va pângăıi Casa Ziditoıului! stıigă
un glas.
Oamenii bâiguie și se învâıtesc în juıul meu. Slujitoıul
Ziditoıului împunge cu toiagul, lovindu-mă taıe în adâncituıa
umăıului. Altă lovituıă mă izbește în uıeche dintı-o paıte. Ridic
pıiviıea și văd al doilea Slujitoı al Ziditoıului ıidicându-și toiagul
să lovească.
– Negustoaıe de păcate! stıigă el.
Mă întoıc să fug, daı sunt pıea mulți oameni caıe vin după mine
ca să mă dau la o paıte. Un băıbat de lângă mine stıigă împıeună
cu Slujitoıul Ziditoıului: „Negustoaıe de păcate!“ Apoi, pălăıia
cuiva mă biciuie pe spate, suflcient de taıe cât să piște. Altcineva
își scoate pălăıia și mă lovește și el cu ea. Stıigătele de
„Negustoaıe de păcate“ le acopeıă pe cele de „Pace vouă“ până
când asta e tot ce aud. Pesemne toată lumea uılă și lovește, mă
îmbıâncește și mă împinge depaıte de ușă. Nu văd pıintıe
coıpuıile și pălăıiile caıe mă lovesc, însă deodată îmi pieıd
echilibıul și mă ıostogolesc cu o
fetiță în șanțul de la maıginea dıumului. Mama fetei uılă și o tıage
de bıaț, plesnind-o peste fund ca să-i fle ıușine și îmbıățișând-o în
același timp ca s-o aline. Eu aștept în șanț, cu mâinile peste cap,
până când sunt siguıă că nu mă mai lovește nimeni.
Mulțimea s-a liniștit. Ridic pıiviıea și mă uit la șiıul de oameni
din fața Casei Ziditoıului. S-au întoıs cu spatele, umbıindu-și
fețele cu mâinile. Nimeni nu mai stıigă „Negustoaıe de păcate“.
Yıece o clipă. Încep să aud din nou cum oamenii spun, liniștiți,
„Pace vouă“. Coada începe să se miște. Lumea intıă pe ıând în
Casa Ziditoıului, până când dıumul de deasupıa mea ıămâne gol.
Apa muıdaıă îmi îmbibă ıochia. O simt ıece pe coapsa stângă
și pe fese. Mă gândesc: AcASă IA Ruth n−AM săpun.
Celelalte gânduıi de vinovăție, ıegıet și duıeıe sunt și ele acolo,
daı dintı-un motiv oaıecaıe, săpunul e cel caıe îmi ıămâne. Îmi
înghit un chicot. Săpun.
Ies din șanț. Îl aud pe Înaltul Slujitoı al Ziditoıului începând
slujba înăuntıu. „Ziditoıule, miluiește-ne pe noi, păcătoșii.“
Buzele mele se mișcă făıă să gândesc, laolaltă cu ıăspunsul: „Așa
să fle“.
Meıeu mi-a plăcut să spun „Așa să fle“ 3 la sfâıșitul flecăıei
ıugăciuni. Să aud pe toată lumea ıostindu-mi numele, Ma7, de
paıcă aș fl fost și eu o paıte din ıugăciunile și tainele Ziditoıului.
În fața ușii, mă uit la statuia Aıhanghelului Gavıiil. Chipul lui e
mai blând decât al Sfântului Pavel, iaı mâinile lui sunt deschise
de- o paıte și de alta a tıupului în semn de bun venit. Daı aici nu e
nimic caıe să mă facă să mă simt bine-venită.
Înaltul Slujitoı al Ziditoıului continuă.
– Iubiți cıedincioși, ne-am adunat aici să mulțumim pentıu toate
foloasele pe caıe le pıimim din mâinile Ziditoıului.
Eu ce foloase am pıimit? Nu mă pot gândi la nici unul.
Yoată lumea ıăspunde din nou, însă de data asta, la fel ca
Aıhanghelul Gavıiil, eu tac.

Cimitiıul aıe o mulțime de pietıe, unele tocite, altele cu muchiile


încă pătıate. Una aıe un desen scıijelit pe spate cu cıetă albă: un x
cu ochi de-o paıte și de alta. Semne de vıăjitoaıe, pıobabil.
Pentıu tata, e doaı o piatıă mică. Doaı de atât am avut bani. Mă
întind pe mlădițele veızi de iaıbă de pe moımântul lui. Rochia mi
se lipește de picioaıe, iaı păsăıica mi-e udă de apa muıdaıă din
șanț. Stau acolo mult timp. Ceıul de deasupıa mea se face ıece și
întunecat. Stelele ies pıin noıi caıe aıată ca niște capete de
moıcovi. Întinsă deasupıa oaseloı tatei ca pe un pat, înțeleg de ce
sunt făcute devoıatoaıele de păcate. Să poıți cu tine asemenea
sentimente e pıea mult pentıu o singuıă inimioaıă, pıea mult
pentıu un singuı tıup. Yıebuie să fle vıeo speıanță să scapi de
ıegıete, de duıeıe, de sufeıință, decojindu-le ca pe o piele și
intıând în moaıte libeı și ușoı. Altfel n-am mai fl în staıe să tıăim.
Aeıul nopții aduce cu el febıa. Am să aștept să-mi pătıundă în nas
și în ochi și în uıechi. Aıe să-mi usuce viața, iaı eu am să păıăsesc
lumea asta. Dacă am să ajung la Eva sau la Ziditoı, nu știu.
Luna tıece pe deasupıa mea, luminând un fag plin de fıunze noi.
Aștept. Daı nu se întâmplă nimic. După zile întıegi de umplut
buıta, pıin mine cuıge viața, caldă și sănătoasă, și tânjesc să mă
mișc. Ziditoıii Slujitoıului nu mă voı ajuta. Acum nici moaıtea n-o
va face.
Mă ıostogolesc ca să văd piatıa tatei. Îmi vâı degetul în numele
săpat în piatıă. O−W−E−N−S, tıasez eu contuıul liteıeloı.
Noıoiul cenușiu mi se înflge sub unghie. Yıasez iaı contuıul
liteıeloı. O−ul cel lătăıeț. W-ul fıânt la mijloc. E-ul și N-ul. S-ul de
la sfâıșit. O fac iaı. Çi iaı. Iaı și iaı până când gânduıile mi se
liniștesc. Dacă e să tıăiesc, tıebuie să ıepaı haosul ăsta. Îmi
împıeunez mâinile.
Ruth, mă ıog eu, îți jur că AM să rePAR totuI.
Am să dovedesc că-s flica tatei și am să ıepaı totul.
AșA Să
ße. AșA
Să ße.
AșA Să
ße.
În limba engleză, MA y it be.
ll. LIMBĂ D3 VITĂ
E oıa vıăjitoaıeloı. Până și tâıfele se ascund când o iau pe aleea
taveıneloı, în dıum spıe casă. Simt un val de ușuıaıe când adulmec
pıima duhoaıe din Dungsbıook. Cuıând, și eu am să mă ascund în
casa mea.
Dau colțul și intıu pe aleea mea. Yıec de căıaıea ce duce la
cuıtea vopsitoıiloı cu dıobușoı și de Domus Conveısoıum. Pıeț de
o clipă, mi se paıe că aud un flaut din ıuinele vechi de piatıă unde
evıeii au fost obligați să tıăiască până când s-au conveıtit la noua
cıedință. Simt un gol în stomac când mă gândesc la sufletele
neconveıtite caıe poate au ıămas închise în clădiıe, însă nu duhuıi
aud eu, ci vântul caıe tıece pıin hoınul năıuit.
Încă mă scutuı de floıii din stomac când mă apıopii de ușa mea,
așa că nu obseıv umbıele caıe vin de după casă. Una se stıecoaıă
întıe mine și ușă, alta îmi blochează calea, aidoma unoı ucigași.
Asta tıebuie să fle. Oamenii lui Degete Negıe tıimiși să teımine ce a
început el.
Doaı cu puțin timp în uımă, îmi doıeam să mă ia moaıtea, daı
acum că a venit să-mi bată la ușă, nici nu vıeau să aud de așa
ceva. Ucigașul din dıum e un om zdıavăn, cu o batistă peste nas și
guıă. Ridică o sabie scuıtă. Făıă să mă gândesc, mă năpustesc
asupıa celuilalt, caıe stă la ușa mea. Çi el aıe sabia în mână, daı
încă o ține întı-o paıte. Cu toate că sunt mai mică decât el, se
împiedică și cade pe spate. Ușa pıăpădită cedează, iaı noi doi
cădem înăuntıu, ateıizând duıeıos în odaia pıincipală a casei mele.
Mă dau jos de pe cel de-al doilea ucigaș cât de ıepede pot. Çi el se
stıăduiește să se ıidice, ıăsuflând gıeoi.
– Împunge-o! uılă pıimul ucigaș pıin batistă. Blochează ușa.
Al doilea ucigaș e din nou în picioaıe, la câțiva pași de mine.
Ridică lama. Țâșnesc spıe ușa din spate, însă el îmi taie calea
înainte să ajung acolo. Mă împleticesc cu spatele spıe vatıă. Câte
un ucigaș la flecaıe ușă. Sunt pıinsă în capcană.
Întind mâna sălbatic în spate și găsesc ulcica veche. O azvâıl spıe
cel de-al doilea ucigaș, daı el se feıește ușoı.
– Împunge-o! uılă din nou pıimul ucigaș din pıagul ușii, iaı al
doilea face un pas spıe mine.
Când mă chiıcesc în colț, așteptându-i lovituıa, picioıul meu
calcă pe ceva. Deodată se aude o mișcaıe în spatele meu. Scot un
țipăt de uimiıe, daı nu sunt singuıa caıe face zgomot.
– Ce naiba-i aia? stıigă al doilea ucigaș.
Ridică sabia, daı ca să se apeıe, nu ca să atace.
Mă întoıc și văd o oıoaıe defoımată ıidicându-se la o palmă de
mine. Ochi negıi, amenințătoıi. O gauıă scobită în loc de nas. Un
bot zbâıcit cu dinți sfăıâmați. Bıida.
– E dıacul în caıne și oase, șoptește pıimul ucigaș din pıagul ușii.
Çalul zdıențăıos al Bıidei îi cade de pe tıup. Lumina slabă a
focului din vatıă sclipește peste hăul din umăıul ei. Ea ıidică așchia
de os cu caıe i se teımină un bıaț și aıată spıe mine.
– M-a blestemat, se aude glasul măıunt al Bıidei. Çi eu am fost
cândva băıbat ca voi. Am venit să-i fac ıău, daı iată cum m-a
blestemat. Iată cum aıăt acuma, zice Bıida și își ıidică fusta ca să le
aıate păsăıica.
Al doilea ucigaș începe să se ıoage. Bıida se apıopie de el cu pași
clătinați, pe picioaıele umede de ıăni supuıânde.
– Dacă-i faceți ıău devoıatoaıei de păcate, o să aveți aceeași
soaıtă ca mine.
Pıimul ucigaș a fugit deja pe ușă afaıă, lăsând-o deschisă ca să-l
uımeze și al doilea. Băıbatul nu iıosește nici o clipă și iese
bocănind din ghetele cu toc.

– A spaıt cadıul ușii cu totul.


Paul coboaıă scaıa ce duce în pod.
– Au fugit ca iepuıii, se aude un glas necunoscut din spatele lui.
Bun spectacol, Bıida. Inspiıată impıovizație!
Inima îmi bubuie în piept, iaı bıațele le simt ușoaıe și mă fuınică.
Cu toate astea, obseıv că vagabonzii mei s-au întoıs. Çi s-au
înmulțit, ca mucegaiul sau ciupeıcile otıăvitoaıe.
– Scuzele mele, spune nou-venitul. Paul și cu mine am violat
odaia intimă. Am auzit o încăieıaıe la ușă și am fugit.
– Îți iıosești cuvintele, Fıedeıick, spune Paul. E o devoıatoaıe de
păcate; nu voıbește.
– Daı aude, nu-i așa?
– Ce contează? ıăspunde Paul.
– Fiaıele se liniștesc când le voıbești, spune Fıedeıick. Până și
poıcaıii voıbesc cu scıoafele înainte să le taie, zice și mușcă jucăuș
din aeı. Am eu gıijă să nu ne înfulece.
Bıida se așază în fața vetıei. Paul se duce să-i facă focul. După
felul aspıu cum i-a voıbit, mă miı de cât de gıijuliu e.
Bıida e ostenită după spectacol. Când mi se liniștește inima, îmi
dau seama că și eu sunt. Însă mă uit la acest Fıedeıick înainte să
mă duc în pat. E mai în vâıstă, cam de seamă cu tata când s-a
pıăpădit. Daı e sănătos și mai bine îmbıăcat decât Paul și Bıida. O
avea vıeo meseıie. Daı nu una cinstită, că altfel aı fl la vıeun han.
Nu mă aștept la nici o atenție din paıtea unuia caıe m-a asemănat
cu o scıoafă, daı când tıec să ajung la scaıă, Fıedeıick mă stıigă,
pıivind dincolo de umăıul meu:
– Ceı ieıtăciune pentıu manieıele noastıe nesăbuite. Paul sufeıă
de supăıaıea lui Satuın. Îi facem o nedıeptate, de s-aı îndupleca să
ne pıimească, gazdei noastıe milostive.
Un actoı. Unul caıe își bate joc de mine, bănuiesc. Am nevoie de
liniște ca să mi se calmeze neıvii, nu de o casă plină de vagabonzi
obıaznici și actoıi adulți. Uıc scaıa ce duce în pod.
Simt încă fuınicătuıi în bıațe. Ucigașii sunt la fel de supeıstițioși
ca oıicine, mă liniștesc eu. Siguı n-o să se mai întoaıcă. Çi totuși
ce a spus Baıbă Suıă în temniță nu eıa adevăıat. Degete Negıe e
dispus să-i facă de petıecanie singuıei devoıatoaıe de păcate. Çi
eu sunt de înlocuit. Poate că-l pune pe ıegistıatoı să facă altă
devoıatoaıe de păcate chiaı acum. Inima începe iaı să-mi bubuie
în piept. Cum să fac să nu mă uımăıească Degete Negıe?
Aı putea să fle foaıte bine cel caıe le-a otıăvit pe femei și a pus
inima de căpıioaıă pe sicıiul lui Coıliss. Poate dacă îndıept
încuıcătuıa, o să fle executat. Bubuielile inimii mi se înmoaie un
pic. Yıebuie doaı să îndıept încuıcătuıa.
Dacă aı fl un lacăt blocat, tata cum l-aı ıepaıa?
5ASă−I să−ți spună.
Mă întind pe spate și aștept. Cusătuıile mă mănâncă. Înceıc din
ıăsputeıi să nu le ating. Rochia mi-e țeapănă de la apa muıdaıă din
șanț. Încıețesc mateıialul cu mâna, ca să-l înmoi. Apoi picioıul
începe să mi se agite. Mai tıag o dată aeı în piept și înceıc să
ascult iaıăși lacătul.
În sfâıșit, în sfâıșit, ceva glăsuiește. Daı nu lacătul, ci obseıvăıile
mele din ultimele zile. Obseıvăıile pe caıe le-am povestit ziduıiloı
sau pietıeloı oıi pe caıe le-am înghițit cu totul. Coıliss și Yill7 au
fost otıăvite amândouă. Ce au ele în comun? Nu maıe lucıu.
Coıliss e de viță nobilă, iaı Yill7 nu-i cu mult mai pıesus de o
slujnică. Daı Coıliss a fost guveınantă, așa că aı fl tıăit în casă cu
ıegina când eıa mică. Yill7 a spus că și ea a tıăit acolo. Așa că eıau
împıeună în casa în caıe a locuit Bethan7 când eıa mică. Eıa casa
mamei vitıege a lui Bethan7. Ultima soție a vechiului ıege, #atı7na.
Aștept să-mi vină mai multe obseıvăıi. În schimb, glasul lui
Fıedeıick uıcă pıin scânduıile din podea, ca un ıoi de albine. Mă
eneıvează. Daı pe de altă paıte mă și liniștește, spoıovăiala asta a
unei case. Îmi vâı mâna întıe coapse unde e cald, iaı caınea se
simte ca aluatul de pâine. E mai multă caıne decât înainte, mă
gândesc eu, în timp ce-i ascult pe vagabonzii aciuați la mine.
Pesemne Fıedeıick și tıupa lui de actoıi au venit în oıaș să joace la
un banchet. Pıințul noımand, caıe e stıăin și dușman, tıimite un
emisaı să ceaıă mâna ıeginei Bethan7 ca să facă o alianță.
– N-o să se măıite niciodată cu pıințul noımand, zice Paul. E
euhaıistic.
– Eu aș pune ıămășag pe secıetaıul ıeginei, spune Fıedeıick. Am
auzit că ıegina a înflpt un cuțit în mâna unei seıvitoaıe flindcă îi
făcea ochi dulci. Se zice că aı fl o amantă taıe geloasă.
– Nu cıezi că-i fecioaıă? întıeabă Bıida.
– Se zice că pıințul noımand a tıimis un doctoı să veıiflce dacă
așa e, ıăspunde Fıedeıick.
Bıida plesnește din limbă.
– Çi-aı pieıde tıonul dacă nu mai e fecioaıă. E nemăıitată.
Îl aud pe Fıedeıick ıâzând.
– Atunci aı fl bine să n-o descopeıe nimeni. Oıicum totul este un
maıe spectacol. Spectacolul înseamnă puteıe. Regina Fecioaıă. Ǎsta
da ıol, ıâde Fıedeıick din nou. Dacă aı fl isteață, și eu cıed că este, i-
aı încuıaja pe oameni s-o asemuiască Sflntei Fecioaıe și i-aı
convinge pe toți că aıe dıept divin asupıa tıonului. Oıicum, de ce
să vıea să se măıite? S-aı pıicopsi doaı cu un ıege caıe să ia singuı
toate hotăıâıile și s-o pună să coasă întı-un colț.
– Atunci de ce pıimește pıetendenți? întıeabă Bıida.
– 7ai, Bıida, spune Fıedeıick neıușinat. Cum îi ține cuıtezana
feıiciți pe băıbații cuceıiți? Făcându-l pe flecaıe să cıeadă că i-a
cuceıit inima.
– Oh, Fıeddie, îl mustıă Bıida. S-o asemuiești pe ıegină cu o
cuıtezană e o cale taıe ușoaıă să ıămâi făıă cap. Daı aıe nevoie de
un moștenitoı.
– Îhmm, apıobă Paul. Sau tıonul ajunge la… ei, bine, la cine
ajunge?
– Asta da întıebaıe, inteıvine Fıedeıick. Să vedem. Yatăl lui Maıis
și Bethan7 a avut șase neveste. Yoți copiii sunt moıți, în afaıa
ıeginei noastıe dıagi, Ziditoıul s-o aibă în pază.
– Cum ıămâne cu ultima soție a ıegelui? întıeabă Paul.
– #atı7na.
– #atı7na n-a avut o fată cu uımătoıul soț, baıonul Se7mauı?
zice Paul. Siguı fata poate să pıetindă tıonul.
– Nu, vezi tu, ıegele cel vechi a avut sânge albastıu.
Glasul lui Fıedeıick devine mai puteınic, la fel ca al lui Gıacie
Manneıs, când știa ceva ce nici unul dintıe noi nu știa.
– Nevestele lui au fost ıegine numai flindcă au fost măıitate cu
el. Când a muıit, #atı7na nu a mai fost ıegină. A ıămas ıegina
văduvă, ceea ce e puı și simplu un titlu onoıiflc, caıe nu face nici
cât o ceapă degeıată. În clipa în caıe a muıit ıegele, tıonul a tıecut
la fata lui cea maıe, Maıis.
– Atunci cine uımează? voıbește Bıida.
– Nu știe nimeni, ıăspunde Fıedeıick. Regina Bethan7 tıebuie fle
să dea nașteıe unui moștenitoı, fle să numească un succesoı.
Euhaıisticii tıag nădejde că-l va numi pe văıul ei de la miazănoapte.
Pıințul noımand nădăjduiește s-o ia de nevastă și s-o lase gıea, așa
cum își doıește oıice loıd din Anglia. Singuıul lucıu pe caıe-l știm
e că în clipa în caıe Bethan7 va avea un moștenitoı, își va pieıde
bună paıte din puteıe. Yoată lumea va vıea să-l faımece pe
moștenitoı și nu pe ea. De asta bănuiesc eu că nu-l acceptă pe nici
unul dintıe pıetendenți.
– Măcaı emisaıul noımand aıe să se veselească la banchet înainte
să-i aducă ıefuzul lui Bethan7 pıințului, spune Paul. Bietul
nevolnic!
– 7a fl splendid! Un ospăț cu jongleıi și muzică și mica noastıă
piesă dıept încununaıe, continuă Fıedeıick. Paul, n-o să-ți vină să
cıezi ce pıoducție avem. Ne-au ceıut să constıuim o scenă întıeagă
cu mai multe panouıi de decoı și o mașinăıie caıe să le ıidice și să
le coboaıe!
– Mai multe panouıi? întıeabă Paul.
– Se paıe că vıeun loıd englez sau așa ceva i-a văzut pe italieni
cum schimbau decoıuıile de la un act la altul în timpul pieseloı.
Eu bănuiesc că decoıuıile nu se mișcau deloc, ci loıdul eıa puı și
simplu beat.
Bıida pufnește în ıâs.
– Daı lăsând gluma la o paıte, loıdul a adus schițe cu un sistem
de sfoıi și scıipeți făcuți să coboaıe un panou plat de deasupıa
scenei întı-o adâncituıă din podea. Închipuie-ți, un panou de decoı
agățat deasupıa scenei, în timp ce tu joci. Sabia lui Damocles,
pıecis.
– Çi ce o să jucați? întıeabă Paul.
– Ceva distıactiv, daı nu pıea istovitoı, compus de mințile
luminate de la Cambıidge, spune Fıedeıick.
– Çi cine o să joace domnițele? întıeabă Paul întı-un fel cam
încoıdat. Andıew? El e, așa-i?
– Îți mai aduci aminte când ai jucat-o pe Dame Custance? spune
Fıedeıick, de paıcă aı ıăspunde la întıebaıea lui Paul. Eıa în
Leicesteı, unde bıeasla negustoıiloı de stofe pângăıea CădereA
omuIui, am dıeptate?
Paul ıâde.
– Pıimaıul ne-a întıebat dacă avem ceva ce „ocolește cıedința“, ca
să ıepet ce-a zis el.
– Caıe ocolește cıedința? zice Bıida.
– Yoată lumea se temea de piesele despıe cıedință în vıemea aia,
spune Paul. Nu știai niciodată pe cine s-aı putea să jignești.
– A fost un ıăgaz, de fapt, spune Fıedeıick. După ani de zile în
caıe am sosit în oıaș, ne-am pıezentat în fața pıimaıului, iaı el ne-
a tot întıebat dacă putem juca un inteıludiu scuıt intitulat PiesA
ceIui de−AI doiIeA ciobAN.
– De câte oıi l-am jucat?
– De o duzină de oıi în vaıa aia. Două duzini! Çi asta când e plin
de piese noi, spune Fıedeıick. Am ales RAIph CheßiuI în Leicesteı.
Ceıuıi, ce bun actoı eıai – ești, ești un actoı bun, se coıectează
Fıedeıick. Scuzele mele, m-a luat guıa pe dinainte.
– Nu, nu, ai dıeptate. S-a sfâıșit cu viața aia, ıăspunde Paul iute,
daı veselia din glas i s-a ıisipit.
Se aude un gâlgâit și bufnetul unui uıcioı lăsat pe masă.
– Ah, daı nu v-am povestit cea mai bună paıte, spune Fıedeıick
de paıcă aı înceıca să-l înveselească pe Paul. Banchetul, cu tot cu
piesa noastıă, tıebuie să aibă loc întı-un coıt uıiaș, ıidicat pe un
câmp la ıăsăıit de castel.
– Pe câmp? întıeabă Bıida. De ce, Doamne, iaıtă-mă, aı face așa
ceva?
Fıedeıick ıidică iaıăși vocea.
– E limpede că vıea să amintească de spectacolul feımecătoı al
tatălui ıeginei. 7echiul ıege a pus odată să se ıidice un coıt uıiaș
din țesătuıă de auı, în caıe să pıimească un aliat noımand. A dat
cele mai magniflce banchete caıe s-au văzut vıeodată pe maluıile
astea. Fıedeıick bea, apoi oftează. Un coıt pe scenă am mai văzut,
daı niciodată o scenă întı-un coıt. Să vezi și să nu cıezi!
– Eu așa ceva n-am mai auzit, spune Bıida.
Glasul lui Fıedeıick se înmoaie.
– Paul, ți-ai putea găsi de lucıu. Ești în puteıe încă, și vom avea
nevoie de oameni caıe știu cum să ıidice o scenă și să aıanjeze un
vestiaı. Çi întotdeauna avem nevoie de un bun costumieı în culise.
Yu ești pıiceput cu acul.
– Am decăzut întı-o asemenea staıe, zice Paul. N-aș putea… n-aș
vıea să flu văzut.
– Nu ești pıimul caıe a ıămas cu cicatıici de la vopsitul feței. Păi,
e apıoape un însemn al bıeslei. Çi știi că toate femeile alea de viță
nobilă sufeıă la ıându-le. De-asta stıatuıile loı de vopsea se
îngıoașă cu flecaıe an – ca să le acopeıe semnele.
– Nimeni nu-i așa desflguıat ca mine.
– Ai fost fıumos, zice Fıedeıick cu blândețe.
– Am fost iıezistibil, spune Paul. Am pıimit un inel cu ıubin.
Çtiai? Piatıă adevăıată, iaı eu știu să le deosebesc. Am sânge de
gentilom.
– Ai fost iubit, apıobă Fıedeıick.
Se aude un hâıșâit, ca și cum cineva s-aı ıidica de pe scaun.
– Unde te duci, Paul? Yovăıășia plăcută e singuıa alinaıe întı-o
viață gıea.
– Nu sunt supăıat, doaı mă duc după niște lemne, ıăspunde Paul,
iaı ușa din spate se deschide și se închide la loc.
E limpede că minte.
– E mult mai ıău decât ultima dată când l-am văzut, spune
Fıedeıick, apıoape pıea încet ca să-l pot auzi. Asudă melancolie.
– E întı-o dispoziție schimbătoaıe zilele astea, spune Bıida. Mă
face în toate feluıile! Slujnica Evei și, ia să văd, Bıida caută
cuvintele, Meflta putuıoasă?
– Mefltis, zeița duhoıiloı sulfuıoase, sugeıează Fıedeıick. Paul e
băiatul din floıi al unui loıd, să știi. Yată-său l-a educat. N-a vıut să-
i dea numele, însă i-a dat o seamă de cunoștințe la caıe să facă apel
când își blestemă tovaıășii.
– Chiaı și așa, îi e dıag de mine de paıcă am fl tot de-un sânge,
spune Bıida cu călduıă în voce. Asta-i!
– Meıeu a avut o inimă blândă, zice Fıedeıick cu un oftat. Așa
învinețită și bătută cum e. Dıeptatea va avea gıijă să fle biciuit
nenoıocitul caıe i-a ıăpit inima și apoi l-a alungat când și-a pieıdut
fıumusețea.
Se deschide ușa din spate. Glasul lui Fıedeıick devine din nou
puteınic.
– Paul! Yıebuie să citești veısuıile pe caıe le-am pıimit. Învățații
caıe le-au scıis l-au citit pe Aıistotel și cıed că asta îi face maıi
poeți, uitând ca întotdeauna că istețimea tıebuie însoțită de
obıăznicie, ca să nu te tıezești că publicul ți-e cotıopit de somn
tocmai când se ıostesc veısuıile.
Când spune aceste lucıuıi, un gând nou mă tıezește de-a binelea.
Coboı scaıa întı-o clipită. Fıedeıick și Paul se feıesc când mă
apıopii de vatıă, în timp ce Bıida se stıăduiește să se facă mică pe
covoı. Întind caıtea pe caıe am găsit-o în caseta lui Ruth.
Fıedeıick și Paul cunosc liteıele. Pot să aflu căıui fel de omoı îi
este menită inima de căpıioaıă.
– Mi-ați spus că devoıatoaıea de păcate nu vă deıanjează! stıigă
Fıedeıick, încoıdat ca un iepuıe pıins la peıete.
– E caıtea din casetă, vede Bıida cu colțul ochiului.
Întoıc copeıta și aıăt pıima adunătuıă de liteıe. Bıida înțelege.
– 7ıea să citești.
Paul își tıage mâinile în spate.
– Ți-am zis că nu vıeau să am nimic de-a face cu ea!
Am nevoie de ajutoıul loı, așa că ıămân pe poziții, la un pas de
ei, cu tăciunii din vatıă tıosnind în aeıul liniștit.
În cele din uımă, Fıedeıick moımăie:
– Dacă slova căıții îi gıăbește ıetıageıea, atunci mă supun.
Întinde mâna să ia caıtea, atent să nu mă atingă. Își dıege
glasul.
– BreviAR de păcATe osebite, mAI mARi și mAI mici, și bucAteIe
Ior nimerite. Yıage aeı în piept. „În caıe se pıezintă bucatele
atıibuite flecăıui păcat și cu ajutoıul căıoıa devoıatoaıea de
păcate poate să spele iute păcatele sufletului.“
– O poveste plină de intıigă și emoție, spune Paul de paıcă n-aı
voıbi deloc seıios, lipindu-se cu spatele de peıetele de lângă foc. Çi
așa începem.
Fıedeıick citește de la începutul căıții și apoi puțin pe săıite. E
doaı o listă a tutuıoı păcateloı și bucateloı loı. Adulteı, beție și
multe altele, daı nici o inimă de căpıioaıă. Pıesupun că o să fle la
păcatul omoıului, daı nu știu unde vine omoıul în caıte. Aștept și
aștept, speıând că o să uımeze.
Ce citește Fıedeıick tot e folositoı. Çtiam dinainte că adulteıul
înseamnă staflde, daı bigamia, de pildă, e maımeladă de poıtocale.
7inul fleıt știam că-i pentıu beție, daı e și pentıu jeıtfa de sânge.
Çi apoi sunt șase feluıi de a ıâvni, și toate sunt feluıite lactate:
smântână simplă, smântână închegată, smântână pıinsă, lapte
închegat cu coniac, ouă cu unt și smântână, și fıișcă.
Fıedeıick a paıcuıs doaı o mică paıte din caıte, când cască și se
fıeacă la ochi.
– Cu ıegıet mă văd nevoit să-mi suspend tıuda ediflcatoaıe în
seaıa aceasta și să-mi odihnesc ochii.
Întinde caıtea.
– Făıă doaı și poate am îndeplinit cu asupıa de măsuıă ceıeıea
făptuıii ăsteia.
Iau caıtea de la Fıedeıick și înceıc să ignoı felul în caıe mâna lui
tıesaıe la apıopieıea mea. O să-l ıog să mai citească în altă seaıă.

Mă tıezesc înainte de ıevăısatul zoıiloı niște zbieıete în fața casei.


Beată de somn, mă gândesc întâi că a venit iaı cineva să-mi facă
ıău. Daı apoi îmi dau seama că se ceaıtă doi băıbați. Cıed că e Paul
sau Fıedeıick, daı voıbele băıbațiloı caıe se ceaıtă sunt pıea aspıe,
ca niște bulgăıi de țăıână.
– N-am nimica cu ea, zice unul.
– Cățea bătıână, spune celălalt.
Poate că unul o fl femeie, daı cu o voce atât de gıavă și de
bolovănoasă încât poate fl luată dıept băıbat. Yıag cu ochiul pıintıe
obloane. Un gaıdist și o bătıână.
– Ye-am văzut când desenai semnul diavolului pe o casă, spune
gaıdistul.
– Mâzgăleam și io, atâta doaı!
Baba e legată în juıul bıâului. Se stıăduiește să se îndepăıteze
șontâc-șontâc de gaıdist, daı e atât de bătıână, încât gaıdistul nici
nu tıebuie să fugă după ea. Apucă sfoaıa și o tıage după el spıe
oıaș.
– Ai să aızi ca o țiitoaıe de dıaci ce ești, zice el.
– N-am făcut nimica! țipă femeia.
Dau colțul, iaı casa se cufundă în liniște pıeț de o clipă. Apoi
niște voci joase uıcă scaıa.
– Yoată lumea vânează vıăjitoaıele din pıicina păpușii, șoptește
Fıedeıick.
– Puteam să flu eu, aud glasul măıunt al Bıidei.
– Făcea însemnele, zice Paul. Aı tıebui să știe să nu se lase pıinsă.
Bıida voıbește iaıăși încet:
– Puteam să flu eu.
l2. PLĂCINTĂ CU MĂRUNTAI3
Dimineață, când coboı scaıa, oaspeții mei nepoftiți doım. Casa
miıoase a vântuıi și a putıeziciunea Bıidei. Cadıul spaıt al ușii a
fost ıepaıat în pıipă. Uıcioıul e plin cu apă și au adunat mai multe
lemne lângă vatıă. Aı fl bine să mă obișnuiesc cu zgomotele și cu
duhoaıea. Cei tıei nădăjduiesc să ıămână.
Afaıă dau de un ceı caıe amenință cu ploaia și de tıei mesageıi.
Doi dintıe ei împung cu niște bețe o bıoască pe jumătate mâncată
de cine știe ce flaıă pe timpul nopții. Celălalt se scobește în nas cu
înveıșunaıe. Cel caıe se scobește mă vede pıimul.
– Devoıaıe pentıu Yill7 Howe la
castel. Uımează cei caıe împung
bıoasca.
– Mill7 Beane e-n duıeıile faceıii în Noıthside, pe aleea
taveıneloı.
– Çi eu am o Recitaıe pentıu o domniță în chinuıile faceıii, zice al
doilea băiat caıe împungea bıoasca. Jupâneasa Ywaıb7. E un semn
de vıăjitoaıe pe ușă.
Îmi ia o clipă să aud ultima paıte. Mă întoıc spıe ușă, daı nu văd
nimic. Al doilea băiat caıe împungea bıoasca își folosește bățul ca
să-mi conducă pıiviıea spıe colțul de jos, de lângă pământ. E un
semn mic, în căıbune, caıe apıoape se pieıde în lemnul îmbătıânit
de vıeme. E o foımă caıe seamănă cu o fustă, cu ochi de o paıte și
de alta. Ageıă pıiviıe aıe băiatul.
Mă las pe vine și înceıc să șteıg semnul cu degetele. Nu fac decât
să mă înțep întı-o așchie.
De ce AM ușA însemnATă? Gândul mă face să mă cutıemuı.
Yoată lumea știe că un semn de vıăjitoaıe înseamnă blestem.

Ploaia se opıește în timp ce mă duc la pıima Recitaıe. Nu e


vorbA că AMÂN să mă duc IA cASteI, îi spun dıumului înainte să poată
spune ceva. Am făgăduit că am să îndıept lucıuıile, și am de
gând să-mi țin făgăduiala. DoAR că morții AU timp, muribunzii
nu, îi spun eu. AșA că mAI întÂI RecităriIe.
Pıimul băiat cu bıoasca mă conduce la o beıăıie din Noıthside.
– Da’ mult ți-a mai luat, mama naibii de tıeabă, îi zice băiatului
o femeie gıasă, încinsă cu un șoıț. Cât ai lipsit tu, pıuncul putea să
se nască, să cıească și să se ofllească. Noıoc că soıa mea naște
încet. Să n-aștepți nici un bănuț de la mine.
Băiatul se tânguiește cu o scuză, daı femeia îi face semn să plece.
Mă conduce pe scăıi la etaj, la un doımitoı de deasupıa beıăıiei,
unde Mill7, gıasă și ea, stă întinsă pe pat, cu buıta umflată de
saıcină. Un copil mic doaıme lângă ea, iaı unul mai maıe, cu ochi
la fel ca ai ei, stă pıegătit cu o cană de beıe slabă. Nu e pıima dată
când își ıecită păcatele înaintea unei nașteıi.
– Cum e acolo, jos? întıeabă Mill7.
– Bea lumea și făıă tine, n-ai tu gıijă, spune soıa sa.
– Să-i zici lui Caıteı Paııis că mi-e datoı pentıu tıei halbe. Să nu-l
lași să te îmbıobodească.
Mill7 îi face semn băiatului să-i aducă beıea și ia o înghițituıă.
– Nu mă îmbıobodește pe mine Caıteı Paııis, ıăspunde soıa.
– Ne-aduci o lumânaıe? E o beznă aici mai ceva ca-n sufletul Evei,
se plânge Mill7.
Soıa îi face semn copilului, caıe găsește un opaiț și-l apıinde de la
focul din vatıă. Mill7 mă scıutează cu pıiviıea.
– Altă devoıatoaıe de păcate.
– Nevăzuta e acum văzută, spun eu. Nedeslușita e acum deslușită.
Păcatele tale tıupești devin păcatele mele, să le poıt în tăceıe până
în moımânt.
Pıiviıea lui Mill7 alunecă spıe tavan.
– Gâlceavă, înfumuıaıe, nu mi-am ıostit ıugăciunile așa cum
tıebuie, am pus banii înaintea cumsecădeniei, și iaıăși gâlceavă.
Fann7, ce-am mai făcut?
Soıa își ıăsfıânge buzele.
– Scandal, zgâıcenie. L-ai plesnit pe Caıteı Paııis de o gıoază de
oıi.
– Zgâıcenie? Niciodată! țipă Mill7. Eu am gıijă de bănuții mei.
Ǎsta-i bun-simț și atâta tot.
– Yu ești aia întıebată, zice soıa, Fann7.
– Așteaptă să ajungi tu la ıecitaıe: aıțag, gıosolănie, gâlceavă…
– Astea-s toate același păcat!
– Ești tot timpu’ pıost dispusă, adaugă Mill7.
– Yocmai ce-ai zis asta, spune Fann7.
– Ești o acıituıă, adaugă Mill7.
– Eu am plecat, anunță Fann7. Cheamă-mă când maică-tii îi
închide guıa duıeıea, îi spune ea copilului mai maıe și dispaıe pe
scăıi în jos.
– Să nu-l lași pe Caıteı Paııis să bea! stıigă Mill7 după ea, apoi
întoaıce capul spıe mine. Hai să teıminăm odată.
– Când bucatele sunt devoıate, păcatele tale voı fl ale mele, zic eu.
Am să le poıt în tăceıe până în moımânt.

Uımătoaıea Recitaıe e pentıu jupâneasa Ywaıb7. Al doilea băiat


caıe împunsese bıoasca mă uımează îndeapıoape. Când mă
apıopii de Aleea Negustoıiloı, mă apucă de cot și mă conduce nu
pıin fața caseloı, ci pıin dos. O luăm pe o alee mică și apoi intıăm
întı-o gıădină, pe lângă niște jaıdinieıe dıăguțe cu floıi.
O slujnică ne pıimește pe ușa dinspıe gıădină. Ne face semn cu
capul să uıcăm scăıile tocmai când se aude un geamăt de la etaj.
M-am obișnuit întı-atât cu scăıile, încât abia mai am nevoie să mă
țin de peıete când uıc.
La etajul al doilea, altă slujnică așteaptă cu un uıcioı de alamă în
fața ușii închise a unui doımitoı.
– Doamnă? stıigă ea pıin ușă. 7-am adus apă ıece.
– Las-o afaıă, se aude o voce.
Slujnica mă obseıvă în spatele ei și bate din nou.
– Doamnă?
– Nu poți intıa! insistă glasul.
Slujnica îmi întinde uıcioıul.
Înăuntıu e jupâneasa Ywaıb7 cu flică-sa, o fată cam de vâısta
mea. Daı nu jupâneasa Ywaıb7 e în chinuıile faceıii, ci fata.
Stıânge întıe dinți o linguıă de lemn. Maică-sa îi șteıge fıuntea
când o cupıind duıeıile.
Jupâneasa Ywaıb7 poaıtă o ıochie laıgă de felul celoı puıtate de
femeile gıavide, daı când îmi ia uıcioıul din mână, umflătuıa de
sub ıochie i se tuıtește sub pıesiunea cotului de paıcă aı fl făcută
din mușchi ıoșu sau din vatelină. Fata scâncește cu linguıa întıe
dinți, iaı mama geme și mai taıe, cât să se audă până jos.
Mă întıeb dacă slujnicele s-au lăsat păcălite de șiıetlicul ăsta.
Jupâneasa și flică-sa nu sunt pıimele caıe înceaıcă. Până și zvonul
unei fecioıii pieıdute pătează pentıu totdeauna o fată nemăıitată.
Sunt fete date afaıă din casă pentıu mai puțin.
Recitaıea fetei se sfâıșește ıepede. Desfıâu, ce suıpıiză. În ıest,
nu pıea multe, nici măcaı neascultaıea păıințiloı. Atâția au păcate
mult mai gıave, însă fata asta ıămâne pătată.

În cele din uımă, vine timpul Devoıăıii pentıu Yill7 Howe. Mă


uit după alți mesageıi în timp ce mă îndıept spıe castel, doaı ca să
flu siguıă că nu mai sunt și alte Recităıi de făcut, daı nu mă
găsește nimeni. Devoıaıea să fle. Cu puțin noıoc, aıe să fle o
întâmplaıe pıea măıuntă ca să-l atıagă pe Degete Negıe.
O slujnică mă conduce pıin odăile seıvitoıiloı. 7aleții duc
pachete, iaı găızile își aıanjează cioıapii. Ne opıim o clipă pentıu
hamalii caıe aduc niște butoaie cu beıe. Pıintı-o feıeastıă de pe
coıidoı intıă o fâșie de lumină, așa că tıag cu ochiul cât așteptăm.
Feıeastıa dă înspıe o gıădină unde niște cuıteni se joacă cu bile.
Ceıul s-a mai luminat nițel, măcaı destul cât să se distıeze
jucătoıii. Pășesc țanțoș și lovesc bilele ca niște cocoși cu picioaıe
sfıijite. Dincolo de bile, pe o bancă de piatıă, văd un băıbat singuı.
Simt o pișcătuıă în stomac. Çoaıece de Țaıă.
Ce-o face singuı pe bancă? Poate că nu-i place jocul de bile. Apoi
îmi aduc aminte că a spus că ceilalți oameni de viță nobilă îl pıivesc
de sus flindcă vine de la miazănoapte. Hamalii din spatele meu tot
încaıcă butoaie cu beıe, așa că mă așez mai bine să-l pıivesc. Se uită
la ceva în mână. O monedă? Un ceas de buzunaı? Inelul lui. Se
gândește la pıietenul lui de acasă. Mi-aș doıi să-i pot ține de uıât.
Mă las cupıinsă de ıeveıie. Curtenii hotărăsc să−i fACă o fARsă
Iui ȘoARece de UARă ßindcă e de IA miAZănoAPTe. IAU o biIă din
grămADĂ și pIănuiesc să−I IoveAScă cu eA în cAP. De AIci, de IA fereAStră,
îi fAC semn. EI vede mișcAReA și se ridică, mutÂNdu−se din cAIeA
biIei. Se întoARce către curteni, iAR ei se împrăștie rușinAȚi cARe
încotro. EI îmi găsește chipuI, cA pe un tABIou IA O fereAStră… Dintı-
odată chipul lui Çoaıece
de Țaıă chiaı se uită în sus. Simt când ochii lui poposesc asupıa
chipului meu. 7ăd o expıesie scuıtă de uimiıe. Făıă să știu de ce,
ıidic inelul tatei în lumină și-l ıăsucesc așa încât să-i tıimit o ıază.
Îl nimeıește în piept. Se uită în jos, la ceıculețul de lumină albă ce
plutește deasupıa lui ca o molie. Încet, își ıidică și el inelul și
pıinde lumina cu el. O tıimite înapoi spıe mine. Încep să ıâd când
îmi înțeapă ochii.
Aud lângă mine tusea aspıă a slujnicei caıe mă tıage înapoi în
coıidoıul seıvitoıiloı. Yotul aıată întunecos și tıist după lumina vie
din gıădină. Hamalii au dispăıut, iaı slujnica vıea să meıgem.
Mi−A trimis înApoi rAZA de soARe. Gândul mă uımează de-a
lungul coıidoıului. Îmi ascund bine în suflet mica amintiıe cu
ıaza de soaıe și o uımez pe slujnică la Devoıaıea pentıu Yill7
Howe.

E atât de cald în sălița unde e întins sicıiul încât uleiul se scuıge


ca apa pe inima de căpıioaıă. Bănuiesc că n-aı tıebui să mă
suıpıindă pıiveliștea. Yill7 m-a pıevenit.
Însă lumea caıe a venit să-și ia ıămas-bun n-a fost pıevenită. Pe
chipuıile loı se ıeflectă inima de căpıioaıă, ca un lințoliu. 7in
mulți, vin femei cu copii maıi și chiaı și unele dintıe doamnele
ıeginei, daı nimeni nu ıămâne cât să se și așeze. Sunt
înspăimântați de cıimă. Yill7 a fost moașă, daı și tămăduitoaıe. Aı
tıebui să aducă viață pe lume, nu să-i pună capăt. Çi atât de
cuıând după Devoıaıea pentıu Coıliss.
Singuıul caıe ıămâne e Salcie. Stă în colț, pıivind la sicıiu cum
se uită musca la plăcintă. Poate uımăıește să vadă dacă o să
mănânc inima.
S-o mănânc? Acum nu mă pândește nici o sabie. Încep cu vinul
aıomat, ca să amân ıăspunsul.
Păı de Auı și Chip de Yeıci, obseıv, sunt pıintıe cei veniți să fle
maıtoıi. Umblă cu o fată pe caıe n-o cunosc, caıe poaıtă tafta
galbenă. Când se apıopie de sicıiu, văd că Chip de Yeıci poaıtă
aceeași ıochie ca înainte.
Fata în tafta galbenă se întoaıce cătıe celelalte două.
– Eu m-am dus la ea doaı o dată, când am ıăstuınat o lumânaıe
și mi-am aıs încheietuıa mâinii.
Se uită la Chip de Yeıci.
– Çi tu ai fost la ea, nu-i așa, pentıu duıeıile de cap?
Chip de Yeıci încuviințează.
– Am auzit că s-a stins cu bășici pe buıtă, șoptește Yafta Galbenă.
Cıezi că a fost victima vıăjitoaıei?
Păı de Auı scutuıă din buclele blonde.
– Păpușile alea îngıozitoaıe!
– Eu știu că a fost o ucigașă, ıăspunde Chip de Yeıci, uitându-se
la inima de căpıioaıă.
Își plimbă pıiviıea peste celelalte bucate, cu o expıesie anume. E o
expıesie pe caıe o cunosc, daı pe caıe nu m-aș aștepta niciodată s-o
văd pe chipul vıeuneia dintıe domnițele ıeginei: foame. Chip de
Yeıci ıidică dintı-odată capul.
– Păpuși, spune ea și se uită flx la Păı de Auı. Ai spus păpuși.
Păı de Auı se uită cu o pıiviıe goală la Chip de Yeıci.
– Cıedeam că s-a găsit una singuıă.
Daı pıiviıea lui Păı de Auı se îndıeaptă spıe o siluetă caıe
întunecă holul. Degete Negıe. Caıe apıoape m-a ucis de două oıi.
Caıe a toıtuıat-o pe Ruth până la moaıte. Semințele de muștaı îmi
ıămân în gât și simt cum îmi zvâcnește sângele sub flıe.
Suıpıind o mișcaıe în fața sicıiului. O batistă cade flutuıând pe
podea din mâna lui Păı de Auı. Iute ca un zmeu, Degete Negıe
tıaveısează încăpeıea ca s-o ıidice. E la doaı un metıu de mine.
Dacă Degete Negıe e uluit să mă vadă în viață, o ascunde
bine. Nu poAte să−mi fACă rău în fAȚA tuturor oAMeniIor ăstorA, le
amintesc eu semințeloı de muștaı. Yotuși, măsoı în minte de
câți pași aı fl nevoie ca să ajung la ușă, un obicei vechi de-ale
mele de când stăteam la neamul Daffıe7.
Degete Negıe îi întinde batista lui Păı de Auı.
– Milad7.
Apıoape cum sunt, văd cum Păı de Auı îi stıecoaıă ceva mic și
pătıat când ia batista de la el. O bucată de hâıtie. Dintı-odată, îmi
amintesc că i-am văzut ieșind din aceeași debaıa după Devoıaıea
pentıu Coıliss. Eıa dispensaıul cu plante de leac. Poate sunt iubiți.
Un joc peıiculos, făıă doaı și poate, dacă el e favoıitul ıeginei.
Un bolboıosit înăbușit ne atıage tutuıoı atenția. E Puıcica
7opsită, caıe și-a ıevenit din leșinul de ieıi, și caıe se apıopie
legănându-se de sicıiu, cu un guleı maıe, încıețit. Degete Negıe o
păıăsește pe Păı de Auı cu un ușoı semn din cap și tıece la Puıcica
7opsită, ofeıindu-i bıațul.
Obseıv că Puıcica 7opsită ezită înainte să-și odihnească bıațul pe
al lui. 7ăzută de la depăıtaıe, paıe că și-a ıevenit, daı asta doaı
flindcă a folosit o gıămadă de vopsea pentıu față. A plâns, ceea ce
aı tıebui să-mi tıezească un sentiment de compasiune, daı n-o face.
– Yill7 eıa în casa lui Lad7 #atı7na cât am fost cameıista ei, îi
spune ea taıe lui Degete Negıe.
Apoi, de paıcă aı fl vıut să lămuıească de ce cunoaște tıebuıile
seıvitoıiloı:
– Eıa o casă mică.
Puıcica 7opsită îi aıuncă o pıiviıe fuıișă lui Salcie.
– Bântuie pe aici ca un călău, nu-i așa?
Degete Negıe își înclină guleıul ca pe un paıavan ca să-și
apıopie buzele de uıechea ei. Nu aud ce-i șoptește. Oıice i-aı
spune, Puıcica 7opsită înceaıcă să adopte o expıesie impasibilă,
daı nu ıeușește. Se îndepăıtează de el și zâmbește încoıdat.
– Ești o alinaıe.
Degete Negıe îi pıinde mâna și i-o duce la buze.
Deodată, se aude un țipăt la ușă și un foșnet de fuste. Ridic
pıiviıea și o văd pe ıegină; pieptul îi tıesaltă și aıe obıajii ıoșii pe
chipul sulemenit.
Îmi vine să țip: DoAMneIe AU fost otrăvite! InimiIe n−AU fost recitATe!
FAVOrituI tău e un ucigAȘ!
Mă ia amețeala, iaı cusătuıile mă ustuıă. Dau să mă ıidic de pe
scaun cătıe ıegină.
Degete Negıe mă vede cu colțul ochiului. Mâna îi țâșnește spıe
șold, unde-i atâınă, lucitoı, pumnalul cu caıe mi-a sfâșiat
gıumazul.
Mă așez la loc pe scaun și iau pâinea. Daı mâna lui Degete Negıe
ıămâne la pumnal, iaı degetele îi înconjoaıă mâneıul. Yıei pași și
jumătate până la ușă. Mă pıegătesc să fug.
Însă ıegina e cea caıe se mișcă pıima. Meıge diıect la Puıcica
7opsită și o plesnește peste față. O lovește cu atâta puteıe, că
Puıcica 7opsită cade, cu fustele înfoiate cu tot, și apıoape îl tıage pe
Degete Negıe după ea. El își ia bıațul chiaı înainte să-l tıagă în jos.
Regina tıemuıă toată, uitându-se când la Degete Negıe, când la
Puıcica 7opsită.
– M-ați tıăda?
Puıcica 7opsită își feıește fața cu mâna și țipă:
– Alteță! Niciodată!
Degete Negıe se tıage din nou de uıeche.
– Doaı nu cıezi… Alteță, nu poți să cıezi…
– Cıed ceea ce văd, îl întıeıupe ıegina. Guıa ta pe mâna ei.
– Dacă afecțiunea coıdială față de o pıietenă veche îți pıoduce
neplăceıe, spune Degete Negıe, atunci am să-ți dau pace.
– Nu ți-am dat peımisiunea să pleci, stıigă ıegina înainte ca el să
facă un pas.
– N-am să flu ținut în lesă ca un câine, șoptește el tăios.
Yıemuıul ıeginei se întețește, iaı întı-o clipă înfloıătoaıe mă
gândesc că poate și ea a fost otıăvită.
– Alteță.
Salcie apaıe lângă ea. Glasul său paıe să stıăpungă fuıia ıeginei.
Yıemuıul i se liniștește.
– Ajutați-o să se ıidice, oıdonă ea.
Mai mulți oameni se căznesc să o îndıepte pe Puıcica pıăbușită.
– Alteță, spune Puıcica 7opsită de cum e din nou pe picioaıe. Sunt
o lumânaıe veche lângă lumina ta tânăıă. Lumina soaıelui tău! Să
cıezi că eu, caıe ți-am fost ca o mătușică, aș îndıăzni…
Paıe să nu mai aibă încıedeıe în pıopıiile cuvinte și le lasă să se
topească.
Regina se uită dincolo de Puıcica 7opsită, la Degete Negıe. Îl
măsoaıă din cap până-n picioaıe. El lasă capul în jos și ıidică
mâna. După o clipă gıea, în caıe ne ținem cu toții ıăsuflaıea,
ıegina îi ia mâna. Amândoi își găsesc locuıi în fața sicıiului.
Degete Negıe o ține de mână pe ıegină, daı ochii îi sunt pe inima
de căpıioaıă. Nu îndıăznesc să n-o mănânc. Nu când văd că mă
pıivește. Așa că o fac a doua oaıă. Mănânc o inimă de căpıioaıă de
pe sicıiul unei femei omoıâte.
Abia după ce teımin și ultima înghițituıă, îmi amintesc că ıegina
nici măcaı nu a tıesăıit la vedeıea inimii.
l3. BOAB3 D3 ORZ
Curu’ mă−sii, înjuı în sinea mea în timp ce coboı cu gıijă scăıile
seıvitoıiloı. Înjuıătuıa îmi iese pe guıă nechemată, stıanie și
muıdaıă. Çi totuși potıivită. De-asta avem înjuıătuıi. N-am înțeles
niciodată ce-i mână pe oameni să înjuıe. Daı acum știu. Yoate
tıăiıile noastıe teıibile ne pătează inima, iaı petele înfloıesc și se
pıefac în înjuıătuıi. Nu știu cum să îndıept încuıcătuıa asta. Ce
am înceıcat până acum doaı m-a pus în peıicol.
În sfâıșit a venit ploaia, și toaınă cu găleata. Mă așez pe pıima
tıeaptă a unoı scăıi de lângă bucătăıie ca să aștept să se mai
potolească. Răpăie ca pișatul în oala de noapte, daı e mai fıumos,
flindcă e doaı ploaie.
O slujnică vine pe coıidoı. Sunt destul de ascunsă în umbıă cât
să nu mă vadă. Altă slujnică, înaltă și plină de bubițe, iese din
bucătăıie, îmbujoıată de la călduıă. Slujnica asta cu bubițe își dă
ochii peste cap.
– Bucătaıul se plânge că doamnele ceı bucate speciale.
– Meıeu se plânge când tıebuie să facă de mâncaıe, zice pıima
slujnică. De ce s-a mai făcut bucătaı?
– L-a scos din pepeni banchetul ıeginei. N-am mai avut ospăț așa
de maıe de pe vıemea vechiului ıege. Yıag nădejde că n-ai venit cu
vıeo ceıeıe, o aveıtizează Bubiță.
– Ba bine că nu, spune pıima slujnică. Ficat de vițel. Doamna mi-
a dat patıu penn7 să-i dau pentıu el, adaugă ea, de paıcă asta aı
lămuıi tıeaba.
– E pentıu o anumită domniță bălaie cu o poftă de mâncaıe tot
mai maıe? zâmbește Bubiță.
– Adică… Ce vıei să spui? întıeabă pıima slujnică.
– Doaı ea-l eneıvează pe bucătaı cu toate ceıeıile ei, ıăspunde
Bubiță. Nu mănâncă numai pentıu ea, știi cum vine voıba.
Bubiță spune ultima paıte ca și cum aı vıea să spună mai mult.
– E gıea? șoptește pıima slujnică.
Bubiță îi face semn să tacă, apoi se uită pe coıidoı. Atunci mă
vede în umbıă.
– Doamne, Ziditoıule! tıesaıe ea.
Pıima slujnică îi uımăıește pıiviıea până dă de mine.
– Ce naiba face aici?! șuieıă ea.
– A venit după domnița ta caıe vıea flcat de vițel, asta face,
șoptește Bubiță. E cu un anume domn de caıe e îndıăgostită
ıegina. Regina a avut gıijă ca nevastă-sa să fle împinsă pe scăıi.
Domnița ta o să aibă cuıând nevoie de devoıatoaıea de păcate.
Pıima slujnică își face semnul cıucii.
În clipa aceea, Puıcica 7opsită sosește zgomotos pe coıidoı. Bubiță
și cealaltă slujnică se lipesc de peıete. Bubiță lovește cu dosul o
tapiseıie mică.
Puıcica 7opsită le pıivește pe slujnice ca pe niște hălci de caıne
stıicată din piață.
– Çtiți unde-i slujnica mea? Yıebuia să-mi aducă coıespondența
aseaıă. Aștept o scıisoaıe de la veıișoaıa mea.
Cele două slujnice scutuıă din cap.
Puıcica 7opsită vede tapiseıia stıâmbă din spatele lui Bubiță.
Înclină capul și zice:
– Țesătuıa asta pıețuiește mai mult decât tine. Dacă aș fl în locul
ıeginei, aș pune să ți se ıeteze dosul flindcă ai atins-o.
Bubiță, ıoșind toată, se îndepăıtează de tapiseıie, atingând în
tıeceıe cu șoıțul ei muıdaı fusta de mătase a Puıcelei 7opsite.
– 7acă gıasă, se ıăstește Puıcica 7opsită și tıece pe lângă slujnicele
înfloıate.
Aștept să tıeacă pıin dıeptul meu și mă ıidic bıusc. Puıcica
7opsită se smucește în spate ca un măgaı. Duce mâna la bıâu de
paıcă aı puıta mătăniile cıedinței celei vechi, daı nu aıe nimic
acolo. Așa că își face cıuce și tıece mai depaıte.
Nu știu de ce am făcut asta, daı mă simt bine când văd că
oamenii mă bagă în seamă, chiaı dacă o fac cu teamă. Măcaı e o
schimbaıe.

După ce se potolește ploaia, ies pe ușa cu sulul de peıgament și


tıaveısez cuıtea. O ceată de mesageıi se joacă cu bile de sticlă în
fața poıții castelului. Cum mă văd, opıesc jocul și ıecită o listă
întıeagă de nume. Daı eu poınesc spıe casă. Încă simt pe buze
gustul celei de-a doua inimi de căpıioaıă, și mi-am adus aminte de
ceva caıe s-aı putea să mă ajute cu încuıcătuıa mea.
Ușa scâıțâie amenințătoı din pıicina tocului pıost ıepaıat. În
casă, Paul, Bıida și Fıedeıick abia se tıezesc. Găsesc caıtea
devoıatoaıei de păcate și mă duc la picioaıele lui Fıedeıick, caıe
se întinde.
– Iaı au apucat-o toanele, anunță Bıida, ıidicându-se în bıațul
sănătos.
– Çi tıe’ să ne supunem toaneloı ei? întıeabă Fıedeıick, nevıând
să se uite înspıe mine.
Bıida spune din nou:
– Aıe toane.
– Atunci să ghicim c-o pantomimă, moımăie Paul de sub
peleıina pe caıe o folosește pe post de așteınut.
– Spune-i să ne lase în pace, o îndıumă Fıedeıick pe Bıida.
Aıunc cu caıtea în pieptul lui Fıedeıick.
– Oho! Atenție, am fost instıuiți să mânuim sabia și spada,
aveıtizează Fıedeıick. Cel puțin simulacıele loı.
– Destul de bine ca să fle pıintıe jucătoıii ıeginei la gloıioasele ei
festivități pentıu tıimisul noımand, zice Paul.
– Mai citește o dată din caıte, haide, insistă Bıida.
Fıedeıick oftează. Se ıidică în capul oaseloı și se uită la Paul.
– Îmi dați o cană de beıe ca să-mi umezesc guıa?
– Bıida? sugeıează Paul.
– Paul! îl ceaıtă Fıedeıick.
Paul îi aduce băutuıa în timp ce Fıedeıick deschide caıtea.
– Unde eıam?
O să duıeze pıea mult. Aıăt spıe caıte și mă bat pe piept ca să
indic o inimă.
– 7ıea să ne spună ceva, inteıpıetează
Bıida. Paul și Fıedeıick ıămân cu ochii pe
Bıida.
– Se bate în piept.
– Pantomimă să fle, spune Fıedeıick. Folosite cum tıebuie, bıațele
și degetele sunt gıozav de expıesive. Gestuıi laıgi, vă ıog. Nu ne
apucăm să ne fıământăm mâinile și alte alea.
Făıă doaı și poate își bate joc de mine.
– Citește Fıedeıick sau nu? întıeabă Paul.
– E destul de supăıată, din câte îmi dau seama, spune Bıida.
Pıiviıea ei mă flxează din lateıal. Mă bat iaı pe piept și aıăt spıe
caıte.
– Pieptul, zice Bıida.
– Dıagoste, ghicește Paul. Aı vıea să-i citească Fıedeıick despıe
păcatele din dıagoste?
– Patimi, cântă Fıedeıick. Păcatul patimii. Seducție. Adulteı.
– Ai voıbit despıe adulteı. Staflde, îi amintește Paul.
Bıida întıeabă:
– Despıe un păcat vıei să citească?
Eu scutuı din cap.
– Da? Nu?
Fıedeıick se uită la Bıida.
– Un fel de bucate, atunci? întıeabă Paul.
Da! Zâmbesc laıg.
– Cıed că e bine, spune Bıida. Oh, acum e mai veselă.
– Çi ce fel de bucate aı fl? întıeabă Paul.
– O inimă, pesemne, zice Fıedeıick, înțelegând în sfâıșit ce vıeau
să spun.
– Uıma să ghicesc și eu inima, stıigă Paul.
Bıida se lasă pe spate în fața focului.
– Nu te simți bine?
Paul o pıivește cu atenție.
– Yıe’ să mă odihnesc, atâta tot, oftează ea.
– O să-ți aducem o cioıbă de oase, zice Paul. O cioıbă de oase
bună și fleıbinte.
– Sună bine, oftează Bıida.
Fıedeıick citește paginile, iaı degetul maıe însemnează flecaıe
ıând de cuvinte pe măsuıă ce caută păcatele caıe înseamnă inimă.
Paul i se alătuıă după o vıeme, citindu-i peste umăı.
– 7ai, vai. Dacă te gândești vıeodată, Bıida, să-ți pui sigiliul pe
vıeun act contıafăcut, clienta noastıă scumpă la voıbă va devoıa
napi muıați pe moımântul tău.
– N-ai găsit inima? îl întıeabă Bıida pe Fıedeıick.
– Cıedeam că e la „omoı“, ıăspunde Fıedeıick. Daı acum sunt la
C. Foaıte puține păcate încep cu C.
– Cuıvie, de bună seamă, citește Paul.
– Ah, iată! La C eıa, zice Fıedeıick. Da, de bună seamă.
– Ce e? întıeabă Bıida.
– Cıimă, ıăspunde Fıedeıick.
– Sunt ceva inimi de devoıat, citește Paul peste umăıul lui
Fıedeıick. De pasăıe, de iepuıe, de miel, chiaı și de pește.
Fıedeıick uımăıește cuvintele cu degetul pe pagină.
– Inima de pasăıe e pentıu cıima făıă voie, zice, apoi se opıește și
ıidică pıiviıea. Mai e cıimă dacă e făıă voie? Mă deıanjează
foımulaıea de aici. Paul, aı tıebui să fle ucideıe din culpă. Gıeșesc?
– Peıfect de acoıd, ıăspunde Paul.
– Cine-și asumă scıieıea acestui tom deosebit? întıeabă Fıedeıick.
Se uită pe pıimele pagini. Nimeni.
Eu îmi sug dinții. Fıedeıick se întoaıce la C.
– De iepuıe în caz de cıimă pentıu apăıaıea pıopıiei vieți sau ca
soldat la datoıie. Din nou, aș schimba în ucideıe din culpă. Inimă
de poıc pentıu cıima la mânie. În cazul ăsta accept folosiıea
teımenului.
– Da, da, apıobă Paul.
– Inimă de miel dacă omoıi un pıunc. Inimă de cocoș dacă îți
omoıi tatăl. De lebădă dacă îți omoıi mama. De uıs dacă omoıi pe
cineva de neam ıegesc. De căpıioaıă dacă omoıi un pıunc de neam
ıegesc. De capıă dacă…
Fıedeıick se opıește când mi se opıește și mie ıăsuflaıea.
– Evıica, pıesupun.
Inimă de căpıioaıă dacă ai omoıât un pıunc cu sânge albastıu.
Doamne, Ziditoıule, peste ce am dat? Coıliss și Yill7 Howe au
fost amândouă otıăvite și cineva le-a pus pe sicıie inimi caıe
pıetind că au ucis un pıunc de neam ıegesc. Daı eu știu din
Recităıile loı că n-au făcut așa ceva.
În minte îmi vin atâtea întıebăıi deodată, că mi-e gıeu să-mi pun
oıdine în gânduıi. De ce le-aı ponegıi cineva în halul ăsta pe
Coıliss și pe Yill7? Ca să aıunce vina în ogıada altcuiva? Ca să le
facă ıău loı și neamuıiloı loı pătându-le numele? Asta e tot ce-mi
vine.
Çi ce pıunc sau pıunci de neam ıegesc au fost uciși? Siguı
tıebuie să fle unii cu pıetenții la tıon caıe au muıit de mici, daı în
afaıă de pıuncii nenăscuți pe caıe i-a pieıdut Maıis, nu știu să mai
fle alții.
Yill7 a spus că va avea o inimă pe sicıiu, așa că ceva, ceva știa. Daı
ce anume?
Întıebăıile îmi tot ıăsună în minte, daı singuıa la caıe pot găsi un
ıăspuns e asta: De ce să fle ucis un pıunc de neam ıegesc?
Asta e simplu de lămuıit. Dacă ucizi un pıunc de neam ıegesc,
schimbi succesiunea la tıon. Mulți aı lua în calcul cıima dacă așa
aı ajunge să domnească peste întıeaga Anglie. Mă tıece un floı ıece
la gândul ăsta, flindcă paıe că ıegina Bethan7 aı putea fl ucigașa –
la uıma uımei, ea domnește acum peste întıeaga Anglie. Îmi închid
mintea la gândul ăsta. Să gândești așa ceva înseamnă tıădaıe. Daı
gândul se stıecoaıă înapoi pıecum cuıentul pe sub ușă.
În afaıă de Bethan7, cine aı mai putea ucide un pıunc de neam
ıegesc? Răspunsul e oıicine caıe a avut de câștigat când ea a devenit
ıegină.
De bună seamă, Degete Negıe. Apıoape m-a omoıât flindcă am
voıbit despıe asta. De două oıi. Iaı la Devoıaıea pentıu Coıliss ai fl
zis că aıe ambiția să uıce pe tıon.
Salcie. Cu Bethan7 ıegină, e unul dintıe cei mai de seamă oameni
din Anglia.
Çi doamnele ıeginei. Sunt pıietenele cıedincioase ale lui Bethan7.
Sau nu eıa deloc voıba despıe Bethan7, ci despıe cıedința ei?
Contesa din temniță a complotat s-o ucidă pe Bethan7 ca să pună
un euhaıistic pe tıon. Poate și alții au înceıcat același lucıu.
Întıebăıile mi se învâıtejesc în minte, tulbuıi și întunecoase. Nu
pot să pun oıdine în toate. Cineva le omoaıă pe doamnele ıeginei și
apoi le învinovățește pentıu ucideıea unui pıunc de neam ıegesc.
Asta e tot ce știu.
Uıc în pod și mă întind pe saltea, daı capul îmi vâjâie de gânduıi.
Ochii mi se opıesc asupıa cutiiloı din lemn caıe umplu ıaftuıile de
sus până jos. Mă întıeb ce se găsește în celelalte. Deschid oblonul
ca să las lumina lunii să pătıundă înăuntıu și iau o cutie de pe
ıaftul cel mai de jos.

O șuviță de păı castaniu legată cu o panglică de


mătase O scoică, palidă și scânteietoaıe de paıcă aı fl
udă
Yıei semințe de chimen înfășuıate întı-o batistă

Asta e înăuntıu. Făıă vıeo ıimă sau vıeun motiv. Pun la loc cutia
pe ıaft și scot alta.

O bıodeıie veche cu o pitulice cusută pıost, paıcă de-o mână de


copil
Un bețigaș de alun pentıu cuıățaıea dințiloı
O cămașă de noapte
Yıei ace dıepte, cum se folosesc la pıindeıea

haineloı În a tıeia cutie, aud un zăngănit înainte s-o

deschid.

Un halat de pânză împătuıit


O bonetă
Bucăți de mușchi moale pentıu zilele când îți vine
soıocul Pantalonași scuıți pentıu ciclu

Pe fundul cutiei găsesc monede, un pumn întıeg, daı nu


englezești. Două au niște găuıi pătıate. Pe fundul cutiei zace un
peıgament. Îl ıidic, daı mi se făıâmă întıe degete. Când se
ıisipește, simt ceva înăuntıu. Dau la o paıte bucățile și descopăı un
topoıaș pıesat.
De obicei în cutii se țin mușchi ıoșu sau unelte. Daı cutiile astea
sunt toate niște colecții neobișnuite. Mă uit la ıaftuıi. Până la
doispıezece știu să număı, și sunt mai multe de-atâtea. Ce sunt și
ce caută pe peıetele casei devoıatoaıei de păcate?
Mă întind până la ıaftul cel mai de sus și iau o cutie de acolo. E
acopeıită cu un stıat gıos de pıaf caıe îmi intıă în nas. Mâine o să
stıănut muci negıi.

O lăbuță de iepuıe, cum ține lumea pentıu noıoc


O amuletă de bufonită
Un poıtıet în ceaıă, cıăpat de vıeme, al unei fete cu
o pieptănătuıă și o ıochie foaıte demodate

E și o batistă. E bıodată cu două liteıe pe caıe le cunosc, un E și


un W. Nu e a lui Ruth. Poate e a fetei din poıtıet. Mă uit din nou
la conținutul cutiei. Lăbuța de iepuıe. Amuleta. Poate și ele sunt
ale fetei? O fată supeıstițioasă caıe a tıăit demult…
Iaı apoi înțeleg bıusc totul. Çi ea a fost devoıatoaıe de păcate,
fata asta din poıtıetul în ceaıă. E cutia ei. Fiecaıe cutie e de la o
altă devoıatoaıe de păcate. Sunt lucıuıile loı. Nu au cui să le dea
mai depaıte când moı, așa că aici e tot ce ıămâne de la ele. Mă uit
din nou la cât de multe cutii sunt. Yıebuie că acopeıă atâția ani. Çi
toate duc spıe zilele noastıe. Spıe mine.
Atâtea femei au doımit în podul ăsta. Poate chiaı pe aceeași saltea.
Mă încovıig la loc pe ea, adulmecând pânza de paıcă le-aș putea
miıosi în țesătuıă. Yot ce simt e fân vechi și mucegai, daı cumva
asta mă încălzește, să știu că au fost și altele înaintea mea, chiaı
dacă nu sunt aici acum. Mă face să mă simt din nou ca noi.
Când mă cufund în somn, mă întıeb dacă vıeunele dintıe ele aı
ști ce să facă cu încuıcătuıa otıăviıiloı și inimiloı de căpıioaıă.
l4. CARN3 D3 CIOARĂ CU PRUN3
Casele negustoıiloı, am ajuns să aflu, sunt cele mai bune întı-o
zi ıece. Feıestıele cu zăbıele, lambıiuıile de stejaı și tapiseıiile de
pe peıeți sunt toate menite să alunge fıigul și umezeala. Însă când
ziua e caldă și înăuntıu se moaıe, o casă bogată se împute. Nici nu
vıeau să mă gândesc cum oı fl Recităıile în toiul veıii.
Mă pıimește în casă slujnica, dându-se la o paıte ca să-mi găsesc
singuıă dıumul. De-acum știu să mă iau după nas ca să ajung la
ieıbuıile aıse. Daı astăzi e un alt miıos. Ouă clocite.
Pıintı-o cıăpătuıă din ușa doımitoıului văd doi bătıâni, unul în
pat, învelit în zdıențe. El tıebuie să fle cel caıe așteaptă Recitaıea.
Descopăı cu suıpıindeıe că celălalt bătıân e Salcie cel noduıos,
doctoıul ıeginei. E aplecat peste pat și se uită la ceva. Întıe băıbați
se află un peıgament cu ceıcuıi și numeıe. Nu știu dacă să aștept
sau să intıu, așa că aștept.
– O clismă cu Aurum potABiIe? îl aud pe Salcie.
– N-am cıezut niciodată să fle nevoie, ıăspunde muıibundul.
Diagıama nașteıii mele îmi pıevestea viață lungă, sănătate multă
și bogăție.
– Asta ți-a spus un ghicitoı în globul de cıistal.
– Un pıezicătoı, apıobă muıibundul. A venit acum doi ani pe
timpul ieınii, s-a ofeıit să-mi facă diagıama asta a nașteıii.
Muıibundul tıage un vânt. O clipă mai tâıziu, miıosul puteınic
de ouă iese pıin cıăpătuıa ușii.
– Pungașul mi-a zis că a pıevestit-o pe ıegina fecioaıă. Eu l-am
cıezut, spune băıbatul.
– Cu toții cıedem atunci când stelele ne aıată ce vıem să auzim,
spune Salcie. Daı o ıegină fecioaıă a fost pıevestită de mulți alții,
și de stıăbuni.
– O ıegină fecioaıă caıe va aduce o epocă îndelungată de pace
pıin noua cıedință.
Băıbatul muıibund dă din cap. Ridică pıiviıea.
– Ai găsit vıăjitoaıea caıe a făcut păpușa?
– Nu te teme, ıegina va fl pıotejată, ıăspunde Salcie.
– O pıotejezi cu o vıajă? zice muıibundul, apoi tıesaıe și mai
tıage un vânt. Pıezicătoıul mi-a făgăduit și pıotecție. Mi-a dat un
peıgament cu niște simboluıi stıanii.
7âıă mâna tıemuıândă în ıobă și scoate o hâıtie împătuıită.
Salcie o deschide și și-o apıopie de ochi.
– Simboluıile astea fac paıte din limba dată de îngeıi lui Adam.
Limba din caıe se tıag ebıaica și gıeaca. Simboluıile sunt insuflate
cu foıța divină. Dacă nu te-au pıotejat, atunci tu ești de vină,
făptuıă nedemnă. Ai săvâıșit fapte nevıednice? întıeabă Salcie. Ai
căutat să obții auı pıin alchimie?
– Auıul este manifestaıea flzică a puıității Ziditoıului, un metal
nobil, spune muıibundul.
– Iaı inteıpıetezi ce poftești, nu ce au scıis stıăbunii. I-ai ofeıit
tıibut Ziditoıului? Auı, poate? spune Salcie de paıcă aı cunoaște
gânduıile muıibundului. Un tıibut tıebuie să fle de-același fel.
Dacă îți doıești viață, viață tıebuie să ofeıi.
Muıibundul tıesaıe.
– Poți să ıămâi făıă mâini, ba chiaı mai ıău, dacă ıostești
asemenea vıăjitoıii.
– Yu poți să ıămâi făıă mâini, ba chiaı mai ıău, flindcă ai
înceıcat să făuıești auı, ıăspunde Salcie. Pıactica mea își aıe
ıădăcinile în matematică, astıologie și studiul fllosoflloı. Este o
aıtă stıăveche, iaı misteıele ei i-au seıvit pe cei mai maıi ıegi și
ıegine. Este categoıic difeıită de aıtele întunecate săvâıșite de
femei ignoıante.
Muıibundul spune încet:
– Acum tu inteıpıetezi ce poftești.
Salcie se întoaıce să plece. Pe piept văd o scânteieıe de auı ca o
felie gıasă de plăcintă cu un simbol în mijloc. Același simbol la caıe
se uita Chip de Yeıci în caıtea ei, în ziua când am fost la Recitaıea
lui Yill7 Howe.
– Am să moı azi? stıigă
muıibundul. Salcie nu se opıește.
– Cu toții suntem chemați la Ziditoı.
– N-ai nimic caıe să-mi pıelungească viața? zice băıbatul.
Salcie mă vede pıin cıăpătuıa ușii.
– Poate că-i vıemea să te gândești la viața de apoi, siıe.
De apıoape, văd că muıibundul se teme cumplit de moaıte. Îmi
paıe ıău pentıu el, așa că ıostesc cu blândețe cuvintele de început.
E pıegătit cu păcatele.
– Am pus învățătuıa înaintea Ziditoıului, am pus câștigul
înaintea Ziditoıului, am făcut o diagıamă a nașteıii, am folosit
simboluıi ca să-mi spoıesc aveıea și să mă apăı de ıele.
Mâna lui încă stıânge peıgamentul cu simboluıi. Fac semn spıe
foaie.
Îmi aıuncă o pıiviıe aspıă, apoi se înmoaie ca o taıtă cu ou.
– Da. Da. Idolatıie. Continuă. Çi păcatele obișnuite. Înfumuıaıe,
zgâıcenie, invidie, lăcomie. Spune-mi – ochii lui îi iscodesc pe ai
mei –, ai stat vıeodată de voıbă cu un îngeı? Aıhanghelul Mihail o
să fle cel caıe o să-mi pună sufletul în balanță cu o pană de
poıumbiță?
Nu știu. Nu știu deloc ce se întâmplă după ce ne sfâıșim, nu știu
decât ce mi-au spus întotdeauna Slujitoıii Ziditoıului: dacă sunt
cuminte, am să mă alătuı Ziditoıului în ceıuıi. Iaı acum că am
păcatele tutuıoı în câıcă, am să flu slujitoaıea Evei. Asta dacă nu
ascult de voia Ziditoıului în tot ce fac, ceea ce nu sunt siguıă că
pot să fac. Iaı acum și păcatele omului ăstuia mi se adună în
spinaıe. Când mă gândesc mai bine, nu-mi mai paıe atât de ıău
pentıu el. De ce să se teamă el când eu îi iau asupıă-mi toate
păcatele?
Când ıostesc ultima paıte ca să închei Recitaıea, n-o spun deloc
cu blândețe.

După muncă, dıumul spıe Noıthside e neobișnuit de pustiu. Apoi


aud tobe. Un oaspete de seamă a sosit în oıaș. Aud și tıompete.
Yıebuie că-i emisaıul pıințului noımand, venit să-i ceaıă mâna
ıeginei Bethan7. Cel pe caıe au să-l seıbeze maıile banchete.
Ies de pe stıada pıincipală și mă îndıept spıe ıâu, unde lumea se
adună să vadă baıja emisaıului. Pe măsuıă ce mă apıopii, dıumul
începe să se umple de oameni. Se umple tot mai mult până ce
ajung să-mi fac loc pıin mulțime, înceıcând să nu mă simt jignită
când lumea tıesaıe la vedeıea mea. Îmi găsesc un loc bun de unde
să uımăıesc pıocesiunea.
Yoată cuıtea a venit. Çi ei au locuıi bune, de o paıte și de alta a
dıumului caıe coboaıă la chei. Peste dıum de mine, o tıupă de
muzicanți caıe poaıtă emblema ıeginei stau pe un postament. Abia
după ce mă holbez bine la ei îmi amintesc că pe unii i-am mai
văzut. Sunt stıăinii pe caıe i-am zăıit la ıepıezentația teatıală
despıe ultimele noutăți din ıegat. Cântă la aceleași lăute lungi pe
caıe le aveau și atunci, daı și la flaute și viola da gamba. Un tânăı,
cu păıul negıu și tıup vânjos, cântă la un instıument cum n-am
mai văzut. E maıe cât un om și aıe coıpul maıoniu aıcuit pıecum
coapsele cailoı. Cântă la el ca la viola da gamba, însă stând în
picioaıe. Când cântă, sunetul lui îmi zguduie pieptul.
Oamenii de viță nobilă caıe stau pe maıginea dıumului în juıul
muzicanțiloı sunt îmbıăcați cu toții în ıoșu și violet, aıgintiu și
auıiu, nu albastıu simplu, vopsit cu dıobușoı, ca noi, ceilalți. În
spatele loı, valeții și slujnicele înceaıcă să-și feıească poalele
scumpe de noıoi și țin ieıbuıi aıse la nas ca să se apeıe de
duhoaıea ıâului.
Mă uit pıintıe cei de viță nobilă. În sfâıșit îl găsesc. Nasul lui
Çoaıece de Țaıă e ıozaliu de la soaıe și poaıtă un guleı maıe.
Emblema lui văd că e un ceıb.
Lângă el sunt doi băıbați caıe tıebuie să fle fıați, la cât de bine
seamănă. Îmi paı cunoscuți, daı nu știu de unde să-i iau. Poate că
eu sau mama le-am spălat ıufele. Unul dintıe fıați spune ceva, iaı
Çoaıece de Țaıă face o mutıă apıobatoaıe, ca atunci când nu știi
ce să ıăspunzi. Râd ușoı în sinea mea.
Se aude altă tıompetă, asta înseamnă că se întâmplă ceva. Apoi
un băıbat măıunt tıece pe lângă noi călaıe pe un cal înalt. După
cum îl scıutează lumea cu pıiviıea, tıebuie să fle emisaıul. Nu paıe
mai maıe decât un copil, pe calul masiv. Lângă mine, lumea ıâde
pe înfundate, ba unii chiaı scuipă.
Mă uit înapoi la Çoaıece de Țaıă. Îi spune ceva valetului său. Dacă
aș fl în locul valetului, i-aș spune obseıvațiile mele, de pildă că
emisaıul aıată ca un copil. Çi că țaıa noastıă paıe atât de maıe și
ıegina puteınică, daı ce mică tıebuie să fle țaıa dacă pıințul
noımand poate să tıimită un mesageı să-i ceaıă mâna ıeginei.
Çoaıece de Țaıă m-aı găsi isteață dacă aș spune așa ceva. O pıietenă
isteață caıe să-l ajute să-și pună oıdine în gânduıi. M-aı invita la o
plimbaıe pe malul ıâului. Nu în zona gıoaznică din Dungsbıook,
ci în paıtea fıumoasă din susul ıâului. Aı spune: De ce să ßm
singuri ßecARe cÂNd AM puteA Să ne trecem timpuI împreună?
Unul dintıe fıații caıe stau lângă Çoaıece de Țaıă scoate o casetă
mică de aıgint. Pıinde ıazele soaıelui ca inelul lui Çoaıece de Țaıă
în gıădina castelului. Băıbatul deschide caseta, scoate ceva cu două
degete, iaı apoi, de paıcă aı fl cel mai flıesc lucıu, tıage pe nas ce a
scos de acolo. N-am mai văzut niciodată așa ceva. Le ofeıă caseta
fıatelui său și lui Çoaıece de Țaıă. Mă uit mai uıât la cei doi fıați.
Dintı-odată, îi ıecunosc. Sau măcaı pe unul dintıe ei. Çi nu
flindcă i-am spălat ıufele. E ıegistıatoıul, omul caıe m-a
condamnat să flu devoıatoaıe de păcate. Cel caıe a fost însuıat cu
Ruth și a făcut-o și pe ea devoıatoaıe de păcate. Gıumazul mă
aıde, și chiaı și cu Çoaıece de Țaıă de față, nu mai am chef să mă
uit la nimic.
Intıu pe o alee mică să mă îndıept spıe casă, daı mă împotmolesc
în altă mulțime de oameni, caıe se agață ca o lipitoaıe de pıima. E
un gıup de ceıșetoıi. Yoți ceıșetoıii așteaptă pe aleile mici ca lumea
să tıeacă pe lângă ei în dıum spıe și dinspıe pıocesiune. Sunt
ceıșetoıi schilozi, ceıșetoıi bătıâni, ceıșetoıi cu pıunci înfășuıați la
piept, și actoıi și jongleıi mai pıăpădiți. Yoți poaıtă pe zdıențe
peımise cu sigiliul oflciului ıeginei, caıe aıată că sunt săıaci
meıituoși, caıe au voie să ceıșească pıin mila ıeginei.
Nu depaıte pe alee îl găsesc pe Paul. Se spıijină de peıetele unui
atelieı de cizmăıie, scutuıând un castıonel de lemn pe caıe-l
ıecunosc de acasă. Întinde castıonul spıe doi bıeslași, unul voinic,
altul măıunt, caıe s-au opıit la un căıucioı să cumpeıe o plăcintă.
Pe Bıida n-o văd nicăieıi.
Afaıă, la lumina zilei, chipul lui Paul e înfloıătoı. Obıajii îi sunt
plini de umflătuıi albicioase, ca și cum pielea i s-aı fl bășicat și
apoi aı fl ıămas așa. Azi nu poaıtă nici o eșaıfă, cu atât mai bine
ca să stâınească mila oameniloı. În spatele cicatıiciloı, aıe un
maxilaı puteınic și un nas dıept. Poate a fost chipeș cândva.
Obseıv că aıe peımisul pıins de zdıențe, daı acolo unde alte
peımise au un sigiliu întı-un ceıc bine tıasat cu ceıneală, pe al lui
nu se zăıește nici un ceıc, iaı desenul e mânjit. Ceıcuıile sunt
foaıte gıeu de contıafăcut. Am învățat asta de la unchii mei din
neamul Daffıe7. Misgett Daffıe7, unchiul cel mai în vâıstă, avea
un maıinaı bătıân caıe lucıa ca măsluitoı și contıafăcea peımise de
ceıșetoıie. Se pıicepea să sculpteze în os. Când vindea un peımis
fals, sigiliul aıăta peıfect.
De ce nu aıe Paul un peımis legitim pentıu ceıșetoıie, date flind
cicatıicile lui înfloıătoaıe? Poate n-a avut paıale să mituiască
oflciul ıeginei. Poate a fost consideıat coıupt dintı-un motiv sau
altul.
Dacă mă vede, Paul nu dă nici un semn. Yıec pe lângă el de paıcă
am fl stıăini și nu am împăıți aceeași casă.
Dincolo de Paul e un tıio de actoıi slăbănogi caıe pıegătesc un
spectacol. Unul dintıe ei latıă ca să atıagă atenția, făgăduind o
piesă intitulată AdevăruI reginei. Mă opıesc să mă uit.
– Ziditoıul să ne apeıe de actoıi pıoști, îl aud moımăind pe Paul.
Un actoı iese în față să înceapă spectacolul. E costumat în fosta
ıegină Maıis. Leșină, plângându-se de călduıă flindcă el, ıegina
Maıis, a ıămas gıea. Scoate mătăniile cıedinței vechi din buzunaı și
le săıută, ıugându-se la Ziditoı să-i apeıe moștenitoıul din pântec.
Apoi vin doi băieți îmbıăcați pıecum ıegina Bethan7 și doctoıul
ıeginei, Salcie. Se îngıijesc de ıegina Maıis, daı apoi se întoıc și
încep să ıostească o vıajă.
Ce uımează aı tıebui să se petıeacă la o măcelăıie, nu întı-un
spectacol de teatıu.
– Unde-i jeıtfa? stıigă actoıul caıe o inteıpıetează pe ıegina
Bethan7.
Actoıul caıe-l joacă pe Salcie ıidică un poıumbel adevăıat, caıe
bate din aıipi în mâinile lui. Îi taie beıegata și sângele le țâșnește pe
costume. Regina Maıis cea gıea se ține de buıtă și uılă:
– Ziditoıule, ajută-mă; vıăjitoaıele astea mi-au ucis pıuncul!
DoAMne, ZiditoruIe. Înghit în sec. Bıeslașii caıe își
mănâncă plăcintele nu sunt la fel de calmi.
– Cheamă gaıdistul! îl îndeamnă cel voinic pe cel
măıunt. Băiatul caıe o joacă pe Bethan7 cântă un cântec
vesel:

AIteță MARis, doAMnă


mARe, A AngIiei
moștenitoARe,
Grădină fAInică AI zămisIit!
VIăstAReIe Ie−AM smuIs, pe DAT’
Din PÂNtecuI tău nobiI și
curAT Te uiți AȘA, nici n−AI
hABAR,
Că și din jiIțuI ceI regesc te−AM surghiunit!

Bıeslașul cel voinic își mișcă oasele bine hıănite până la actoıul
caıe cântă și-l plesnește peste față.
– Poıc cu guıa spuıcată ce ești!
Cuıând după aceea, gaıdistul dă buzna pe alee, condus de
bıeslașul cel măıunt, iaı actoıii își întıeıup pıosteala și o ıup la
fugă. Gaıdistul îl pıinde de uıeche pe unul dintıe actoıi. Două
lovituıi cu bastonul și băiatul chițăie:
– Ne-au dat șase șilingi!
– Cum așa? întıeabă gaıdistul. E mai mult decât câștigă o
spălătoıeasă un sezon întıeg.
– Ca să facem o piesă că ıegina i-aı fl omoıât pe pıuncii soıă-sii
Maıis cu magie neagıă…
Dosul palmei gaıdistului se lipește de guıa băiatului.
– Çase șilingi, zice băiatul din nou, de paıcă suma aı însemna că
gıeșeala e mai mică.
– Cine vi i-a dat? întıeabă gaıdistul.
Răspunsul e pıevizibil.
– Nu știu.
– Atunci la pietıe cu tine, zice gaıdistul.
Pietıele. Deodată, simt cum mulțimea de oameni mă împıesoaıă.
Mă împing întı-o jupâneasă ca să-mi fac loc. Ea stıigă, daı se
potolește când vede cine sunt. O pıietenă o tıage din calea mea cu
un sâsâit. Asta mă calcă pe neıvi. Mă năpustesc asupıa pıietenei și
o îmbıâncesc și pe ea. Femeia se pıăvălește cu un țipăt întı-un
vânzătoı de dulciuıi, lovindu-și capul de căıucioıul lui.
– Ziditoıul să ne ajute! stıigă altă femeie.
Mă întoıc cu spatele la mulțime. S-a deschis laıg în juıul meu, iaı
oamenii întoıc capetele. Dintı-odată îmi vine să fug spıe ei, să-i fac
pe toți să țipe și să chiıăie. Daı nu ei mă eneıvează. Nu chiaı. Ci
imaginea pe caıe o văd în minte, imaginea lui Ruth, devoıatoaıea
de păcate, sub pietıele caıe o apasă.
Mă dau întı-o paıte împleticindu-mă, de paıcă m-aș stıecuıa
afaıă din imagine. Capul îmi aıde și pieptul mă doaıe. Meıg mai
iute, paıcă aș vıea s-o iau înaintea gânduıiloı, daı imaginea mă
uımăıește pe stıadă.
Ruth zdrobită. Ruth sÂNgerÂNd.
Nu după mult timp aleıg, îndemnând imaginea să mă lase în
pace.
Ruth, Ruth cARe moARe, mă stıigă tabloul. Bessie cARe moARe, Ruth…
Duıează o clipă până să-mi dau seama ce s-a întâmplat.
Numele
lui Bessie și Ruth, împıeună. Çi deodată băiatul mă pıinde din
uımă, stıigându-și mesajul. Çi ca ultima lumină a soaıelui ce
dispaıe după câmpuıi, mai iute decât ai cıede, tabloul moıții lui
Ruth îmi păıăsește cu totul gânduıile, flindcă mesageıul stıigă
numele fostei mele vecine.
Bessie e pe moaıte.
l5. łTRUGURI
Miıosul casei lui Bessie mi-e atât de cunoscut, încât mă simt de
paıcă nici n-am plecat vıeodată. Miıosul cioıbei din oala caıe stă
meıeu pe foc. Miıosul ușoı lăptos al lui Lee. Miıosul acıu și
înțepătoı al lui Yom.
– E Ma7, spune Lee când intıu pe ușă.
Mâna ei se joacă cu nodul caıe-i ține legat șoıțul. Așa face când e
agitată.
Pıin talpa de piele a pantofului, degetele mele de la picioıul dıept
găsesc umflătuıa din podea imediat ce intıu pe ușă. E locul unde s-a
scuıs apă de ploaie de pe acopeıiș până ce s-a umflat scânduıa.
– Păi, știe calea, nu? zice Yom în felul lui ıepezit.
Întinde mâna din obișnuință ca să mă bată pe umăı cum o făcea
meıeu, daı își ıetıage degetele înainte să mă atingă.
Bessie e în patul ei, cuibăıită în vechea pătuıă albastıu cu
maıoniu, sub caıe Lee și cu mine ne jucam de-a zânele. Miıosul ei
se simte puteınic aici, miıosul cuıat de bătıână, de fân cu un stıop
de umezeală. Mâna dıeaptă îi tıemuıă făıă încetaıe și o paıte a feței
paıe lăsată, ca și cum s-aı fl dus la culcaıe făıă ıestul coıpului. Daı
păıul îi e împletit ca întotdeauna, pieptănat și netezit cu un pic de
unsoaıe. Çi iată-i și maxilaıul, pıea lat ca să fle vıeodată dıăguță.
Yotul mi-e atât de cunoscut, încât simt un nod în inimă, ca un
sâmbuıe de pıună, și dintı-odată îmi vine să plâng.
– Se adună noıii, așa-i? zice Bessie cu jumătatea bună a guıii.
Asta spunea meıeu când Lee sau Yom sau eu luam o tıântă oıi ne
împiedicam. O spunea dintı-o suflaıe, până să ne apuce plânsul. Să
o aud acum îmi zgândăıește piatıa de pe inimă, și îmi vine să mă
stıecoı sub pătuıă lângă tıupul ei cald și cunoscut, și să nu mai plec
niciodată de aici. Lacıimi încep să-mi cuıgă pe obıaji.
– Haide, eu aı tıebui să plâng, nu tu.
Cuvintele ei sunt bolboıosite, daı le aud. Iaı lacıimile nu mi se
opıesc; știu asta. 7edeıea ei a deschis ceva în mine ce nu aıe să se
închidă pıea cuıând. Mă duc la maıginea patului și mă așez.
Bessie se uită la mine, mijind ochiul dıept în semn că mă judecă.
– Ai pus ceva caıne pe tine, mă măsoaıă ea. Deci te descuıci.
Scutuı din cap pıintıe lacıimi. Nu mă descuıc. Nu. Însă Bessie se
uită la mine și mai pătıunzătoı.
– Ba da, și ai sângele maică-tii în tine.
Nu, ea nu. Niciodată numele Daffıe7. Eu sunt Owens.
Bessie oftează pe pat.
– Nădăjduiam să mai tıăiesc un pic. Măcaı destul cât să văd
banchetele ıeginei. O să se voıbească despıe asta ani de-a ıândul.
Yata a luptat împotıiva noımanziloı în ultimul ıăzboi. Ah, ce mi-aı
fl plăcut să scuip un noımand, zice și un colț al guıii i se ıidică întı-
un zâmbet. Își ıotește un ochi spıe mine. Păi, hai să începem.
Mă bâlbâi când ıostesc cuvintele cu caıe începe Recitaıea.
– N-am multe de ıecitat, începe ea. Am fost zgâıcită și
aıțăgoasă. M-am ceıtat apıoape cât să ajung lângă Eva. Daı sunt o
femeie bună. Am fost bună cu pıimul meu soț, cu toate că nu mi-a
dăıuit nici un copil.
Mâna ei dıeaptă e ca o molie, plutește și tıemuıă deasupıa pătuıii.
– Çi am fost bună cu al doilea soț și cu cei doi copii, cu toate că
Lee aıe mintea unui stâlp de lemn și de multe oıi aș vıea să-l dau pe
Yom pe o vacă de lapte.
Ochiul bun al lui Bessie se opıește pe peıetele din dosul odăii.
– Mi-aș doıi să fl spus mai des ce cıed. M-am măıitat cu pıimul
meu soț tânăıă și nevinovată. Pıobabil nu te-ai culcat cu vıeun
băıbat, asta dacă nu te-ai apucat să cuıvești după ce-a muıit taică-
tău.
O spune atât de diıect, că ıămân cu guıa căscată. Mă pıivește cu
ochiul bun.
– Mă gândeam eu. Yu ești genul caıe se ia la haıță. Așa că n-ai de
unde să știi că-s mulți băıbați caıe habaı n-au cum stă tıeaba cu
femeile. Întâia oaıă, pıimul meu soț apıoape că mi-a vâıât-o în
fund. Habaı n-avea că-s două găuıi, iaı eu eıam pıea timidă ca să-i
spun.
Un hohot de ıâs îmi iese la supıafață pıintıe lacıimi. Bessie țâțâie:
– Meıeu ıâzi când nu tıebuie, fată.
Înceıc să mă abțin din ıâs. Daı apoi ıâde și ea, cu o paıte a feței.
Lacıimile îmi cuıg în continuaıe. Sunt amestecate cu ıâsul pıicinuit
de povestea ei, daı și la gândul unde-am ajuns amândouă.
Bessie scutuıă stıâmb din cap.
– Mi-aș doıi să fl făcut mai mult din ce-am vıut și mai puțin din
ce se cade. Poate aș fl avut lucıuıi mai savuıoase de ıecitat.
Mă speıie și încep să sughiț.
– Ei, hai, că doaı n-oi fl la fel de înțepată ca odinioaıă, nu? zice
Bessie. După cum ai venit pe lume și din ce-ai văzut în ultimul
timp, aı tıebui să știi că pe măsuıă ce tıăiești, păcătosul și cel făıă
de păcate nu mai pot fl deosebiți așa ușoı. Cu toții ne descuıcăm și-
atât.
Cum am venit pe lume? Pe chip mi se citește nedumeıiıea.
– Cıed că știi de-acum că taică-tău n-a fost taică-tău adevăıat.
Maică-ta a mai avut un băıbat înainte. Se zice că eıa de viță nobilă,
tatăl tău. Bogat. Neamul maică-tii, Daffıe7, s-a dus după el, din
câte țin minte. Au înceıcat să-i ceaıă bani ca să nu spună nimic
despıe tine.
Se uită la mine cu ochiul bun.
– Ei, haide, că doaı n-o fl vıeo suıpıiză. Ești ıodul pomului maică-
tii. Două boabe de mazăıe în păstaie.
Yabloul ıevine. Un tablou vechi, decoloıat de atâția ani de cât
stă ascuns în colțul inimii mele, un tablou cu un capac de sicıiu
chiaı la mine acasă. Saıe pentıu tıufle. Semințe de muștaı pentıu
minciuni. Oız pentıu blesteme. Caıne de cioaıă cu pıune. O
fıanzelă în foımă de mosoı. Çi stıuguıi ıoșii-ıubinii.
Struguri proASpeți, pentıu nașteıea unui copil din floıi.
A fost chiaı acolo, în inima mea, toți anii ăștia, daı n-am vıut
niciodată să văd. Iaı acum îmi simt inima de paıcă mi s-aı deșiıa,
ca un flı caıe desface toate cusătuıile. Sunt o minciună.
Două boABe de mAZăre în păstAIe.
Când am fuıat pâinea, mi-am zis că e o făıădelege cinstită. Daı ce-
i cinstit în a fuıa?
Când mama i-a pus pe unchii mei să distıugă altaıul familiei, i-
am luat paıtea tatei, spunându-mi că dacă aș fl fost în locul ei, nu mi-
aș fl lăsat convingeıile călcate în picioaıe. Daı undeva,
îngıopată în amintiıea aceea, e o fată caıe se bucuıă în taină că
alegeıea maică-sii i-a scutit de puıiflcatoıi.
Iaı când am devoıat inimile de căpıioaıă, am folosit
cuvintele maică-mii: Nu ești nimic DACă ești mort. Mi-am spus
că tıebuie să flu în viață ca s-o ajut pe devoıatoaıea de păcate,
însă de fapt viața mea, înveșmântată întı-a ei, eıa cea pe caıe o
salvam.
Nu știu de-acum că oamenii își văd păcatele în felul în caıe fac
alegeıi? Întotdeauna există un motiv pentıu caıe egoismul nu e
tocmai egoist, iaı făıădelegile sunt cinstite, iaı să aștepți în
siguıanță în timp ce altcineva e ucis este de fapt alegeıea mai
cuıajoasă. Întotdeauna am avut un motiv pentıu caıe sunt o fată
cumsecade, în ciuda păcateloı pe caıe le am. Am cıezut că sunt o
Owens. Daı poate că am fost întotdeauna o Daffıe7.
Rostesc cuvintele cu caıe închei Recitaıea lui Bessie. Atunci bıațul
ei beteag se întoaıce pe o paıte. Nu știu dacă e din pıicina
tıemuıului bolii, daı degetele ei le ating în tıeacăt pe ale mele. Mă
uit lung în ochii ei, înceıcând să aflu mai multe, să mă văd pıin
ochii ei, daı nu-i găsesc decât pıiviıea, un pic aspıă și blândă în
același timp.
Când ies din odaia lui Bessie, cu lista de bucate, îl găsesc pe
Yom la masa din bucătăıie. Lee stă cu fața la peıete, cu o mână
ıidicată ca să nu mă vadă, însă tıage cu ochiul pıintıe degete.
Când plec, degetele mele de la picioaıe găsesc încă o dată
umflătuıa podelei de lângă ușă.
Mă duc la cabana dăıăpănată. Au tıecut ani de zile,însă
picioaıele mele știu dıumul, pıecum Gıetel din poveste, caıe-și
găsea dıumul spıe casă. Un băiat muıdaı cu păıul negıu și zbuılit
și o adâncituıă în foımă de semilună pe obıaz se joacă în cuıte cu
un băț. Stau acolo destul cât să fugă în casă.
Bună-mea iese afaıă, zbâıcită și tıemuıând, cu bastonul în mână.
– Nu te-am chemat, le zice ea bălțiloı. Hai, întinde-
o. Face semnul Ziditoıului, de la piept până la
șolduıi.
Îmi scutuı păıul și zâmbesc vag, ca să vadă cine sunt. Çovăie. Se
lasă de pe un picioı pe altul.
– Nu te-am chemat, zice mai încet.
– Ce-i asta? aud glasul unui băıbat caıe apaıe la ușă.
Unchiu-meu Misgett. Face ochii mici, apoi vede D-ul și întoaıce
pıiviıea.
– Copilul din floıi al soıă-mii a venit să ne însemneze cu ochiul
Evei. Alungați-o.
7ăıul meu ıidică pıima piatıă, apoi unchi-meu. Apoi bună-mea.
Umblu făıă diıecție pe mijlocul dıumului, lăsându-i pe oameni
să-mi facă loc sau nu, amoıțită la stıigătele căıuțașiloı și
jupâneseloı agitate. Cotesc pe alei făıă motiv, ıătăcită, neștiind
unde să mă duc.
Aleea pe caıe sunt se lățește întı-o piațetă în caıe n-am mai fost
niciodată. În mijloc aıe o fântână de piatıă din caıe lumea scoate
apă. Am fața îmbujoıată și fleıbinte, așa că scot puțină apă în
căușul palmei. Aıe gust ıău, de metal. Când fac un pas în spate,
ceva îmi atıage atenția. E un semn pe piatıa fântânii, în căıbune.
Două linii dıepte cu una ondulată întıe ele. Alt semn de vıăjitoaıe.
Sunt uımăıită de o vıăjitoaıe? De-asta mi-a dat Bessie asemenea
vești? De-asta aıuncau cu pietıe cei din neamul meu? De-asta sunt
uımăıită de cel mai ıău ghinion pe caıe l-aı putea avea cineva?
Nu, dacă sunt blestemată, atunci asta s-a întâmplat cu mult timp
în uımă. A început în ziua în caıe mama m-a născut copil din floıi.
Moaıtea ei, apoi a lui tata, apoi tıansfoımaıea mea în devoıatoaıe
de păcate. Seıios, am luat țeapă toată viața.
Două jupânese vin pălăvıăgind în piațetă, căıând găleți pentıu
apă. Una dintıe ele mă vede că-mi scufund mâna în apa fântânii și
o tıage pe cealaltă femeie în diıecția din caıe au venit.
Pıimul meu gând e că au văzut și ele semnul de vıăjitoaıe. Daı
siguı că nu asta e. Eu sunt. Eu sunt cea caıe le-a pus pe fugă.
Sunt mAI rău decÂT bIestemuI unei vrăjitoARe.
Un hohot de ıâs îmi uıcă din buıtă. Yocmai cum spunea
Bessie, meıeu când nu tıebuie. Iaı apoi îmi vine alt gând. Să
spunem că semnul de pe fântână e blestemul unei vıăjitoaıe. Ce
ıău să-mi facă mie? Există ceva mai ıău decât ce s-a înfăptuit
deja? Râd mai taıe. De ce să mă mAI tem? întıeb eu fântâna.
Nu-mi vine nimic în minte.
Scot o înghițituıă maıe de apă diıect din fântână, spuıcând-o din
nou cu atingeıea mea. Yot aıe gust ıău. Asta mă face să ıâd și mai
taıe. După ce-am dispeıat atâtea zile, mă simt atât de bine când
ıâd.
DACă în Ioc să Iupt contrA ßrii meIe, i−AȘ ceDA? Chicotesc în fața
apei muıdaıe.
Apa ıostește doaı tıei cuvinte: Vino IA mine.
Îmi scot șalul și hainele. Pielea goală mi se face de găină de la
umeıi până la glezne. Pășesc peste maıginea de piatıă, întâi cu un
picioı și apoi cu celălalt, și intıu cu totul în fântână.
Există o anumită alinaıe în ıeguli. Çtii dacă ești bun sau dacă ești
ıău. Çi chiaı dacă ești ıău, știi unde ți-e locul. Ai un loc al tău. Daı
eu nu vıeau ca ıegulile altoıa să spună dacă mai am vıeun loc pe
lumea asta. 7ıeau să spun eu singuıă lucıul ăsta.
Mă uit în juıul meu la casele din piațetă și aud mai multe obloane
cum se închid. Bun, oamenii se uită și o să spună mai depaıte ce au
văzut.
Mă așez încet în apă, simțind cum îmi uıcă ıăcoaıea pe
picioaıe, pe coapse, în păsăıică și în dos. BIestem fÂNtÂNA AStA, mă
gândesc eu în fața piațetei. Îi bIestem APA. Mă uit de la o
feıeastıă închisă la alta. De−ACum înAInte, ARe să ße cunoscută drept
FÂNtÂNA DevorAToARei de PăcATe. Nimeni n−ARe să mAI beA din eA și
n−ARe să se mAI speIe în eA și n−ARe să mAI pună mÂNA pe eA VreoDATă.
Doaı eu. Fiindcă eu nu pot fl blestemată. Eu însămi sunt un
blestem.
l6. CAłTRAV3T3 MURAT
Rușinea și duıeıea pe caıe le simțeam în piept au dispăıut. Çi
acum simt un lucıu ciudat. Simt o oaıecaıe libeıtate. N-am să mai
flu fata tatălui meu. Unde m-a adus tıeaba asta? Am să mă uit spıe
mama, călăuza potıivită pentıu o păcătoasă. Călăuza potıivită
pentıu un blestem.
Îmi vine o amintiıe în suflet. Una de demult. Ne duseseıăm
la piață, mama și cu mine. Înainte să cumpăıăm ceva, m-a pus să
iau tıei moıcovi putıezi pe caıe îi aıuncase un vânzătoı de legume
întı- un șanț flindcă nu puteau fl vânduți. Mi-a spus să-i cuıăț
bine și să-i ascund în șoıț. ÎntotdeAUnA Să cAUți un AVANtAJ, a spus
ea. Apoi, când a cumpăıat moıcovi, a luat tıei și m-a pus să-i
schimb pe ascuns cu cei putıezi din șoıț.
– Mi-ai vândut mizeıii, pungașule! i-a stıigat ea vânzătoıului de
moıcovi, destul de taıe cât să se întoaıcă lumea să vadă cine vinde
maıfă stıicată.
Băıbatul s-a uitat la moıcovii mucegăiți și s-a ofeıit să-i
înlocuiască. Mama a acceptat, iaı noi am plecat cu tıei moıcovi noi
în mână și cei tıei buni pe caıe-i cumpăıase mai devıeme ascunși în
continuaıe în șoıțul meu.
Îmi amintesc că tata eıa calm când i-am povestit despıe tıucul
nostıu isteț. Când a confıuntat-o pe mama, pe cât de liniștit eıa el,
pe atât s-a îmbățoșat ea.
– Yoți sunt niște pungași și niște escıoci. Îi tıag pe sfoaıă înainte
să mă tıagă ei pe mine.
– Păi poate de-asta ne și tıag pe sfoaıă, i-a ıăspuns tata.
Eu n-am vıut niciodată să flu ca neamul Daffıe7, daı știu cum să
flu ca ei, asta-i claı.
Mi-e sete când ajung la șiıul de taveıne din Noıthside, așa că
deschid ușa celei mai pıăpădite beıăıii de pe alee. E slab luminată,
cu cotloane întunecoase unde se pot întâmpla lucıuıi uıâte. Soiul
de loc în caıe îmi închipui că s-aı duce unchii mei Daffıe7.
Câıciumăıeasa mă pıivește pıin întunecime. Când mă vede cum
tıebuie, saıe în picioaıe.
– Siss7?! Siss7?! A venit devoıatoaıea de păcate!
Se aude zăngănitul unei oale în bucătăıie, iaı glasul unei femei
stıigă insistent:
– Ce vıea? Dă-i ce vıea!
– Dă-i tu! stıigă câıciumăıeasa.
– Ba bine că nu! ıăspunde glasul din bucătăıie.
Câıciumăıeasa ıidică un butoi întıeg de beıe de pe un ıaft de jos
și-l așază pe podea în fața mea.
– Ușuıel, zice ea de paıcă aș fl un cal neîmblânzit pe caıe vıea să-l
liniștească.
– A plecat? stıigă glasul din bucătăıie.
– Nu încă! țipă ascuțit femeia.
Eu voiam doaı un pahaı, daı e bun și un butoi. Îl ıidic și deschid
ușa cu fundul. Dintı-un colț întunecat al beıăıiei se aude un sâsâit.
Sâsâi și eu la ıându-mi.

Paul și Fıedeıick doım înfășuıați în peleıine când sosesc acasă.


Bıida e culcușită pe covoıașul meu în fața vetıei. În colț, pe salteaua
mea coboıâtă din pod, stă o femeie stıăină.
– Jane e gıea, mă lămuıește Bıida.
Din nou, văd. Lângă stıăină e un pıunc adoımit. Pe spatele ei e
altul, caıe mă pıivește cu ochii ca niște luni întunecate. Lumina
focului suıpıinde tıăsătuıile stıăinei. Păıul neted, ca o baltă
liniștită. Pielea deschisă la culoaıe, ca pâinea scoasă din cuptoı
pıea ıepede. Pıuncii ei aıată mai puțin ca niște stıăini, daı tot au
puțin sânge de stıăin în ei. Cel mai pıobabil e o tâıfă femeia asta.
Făıă îndoială că a venit în oıaș pentıu banchetele ıeginei.
Așez butoiul cu beıe lângă uıcioı.
– Jane e din paıtea cealaltă a lumii, spune Bıida cu o veselie
foıțată, poate ca să acopeıe stânjeneala că mi-a luat salteaua.
– Odihnește-te, Bıida, zice Jane, iaı sunetul voıbeloı ei e limpede
de paıcă am fl cıescut vecine.
Çi gıija din voıbele ei e limpede, cu toate că văd că Jane păstıează
distanța.
Mă duc la tıupul adoımit al lui Paul și-i umblu în buzunaıe. Se
tıezește cu un tıesăıit, tıezindu-l și pe Fıedeıick, daı am scos deja
o lamă subțiıe din teaca ei de piele. Paul scoate un țipăt și-și duce
mâinile la față, daı eu sunt deja la butoi și-i spaıg încuietoaıea cu
mâneıul cuțitului. După ce i-am dat cep, umplu uıcioıul cu beıe.
Paul, Bıida, Fıedeıick și Jane se uită cu coada ochiului ca să vadă
ce-o să fac mai depaıte. Copiii lui Jane se uită la ea. Yot ce fac e să
beau.
Ce−AR fACe mAMA într−o cIipă cA AStA? mă
întıeb. Çi-aı lua salteaua înapoi.
Așa că mă întoıc spıe ea și o scıutez cu pıiviıea. Jane, încă așezată
pe saltea, se încoıdează sub pıiviıea mea, daı nu spune nimic. Mă
uit țintă la saltea. Cuıând, Jane începe să se foiască.
Sunt un bIestem, mă gândesc eu în fața ei, apoi mai iau o
înghițituıă de beıe.
Foitul ei se tıansfoımă în jenă, iaı înainte să golesc uıcioıul
măcaı, se mută de pe saltea pe podea. Dıept ıăspuns, îmi îndıept
pıiviıea în altă paıte. Yoată încăpeıea se destinde. Eu îmi iau
salteaua și uıc scaıa spıe pod.
Un pai iese din saltea și mă împunge în spinaıe, așa că mă
scaıpin. Atunci mă suıpıinde să simt caıne unde a fost meıeu doaı
piele pe os. Caut foıma lui Ruth pe saltea ca să văd dacă mă apıopii
să o umplu, daı acum nu-i decât foıma mea.
De dimineață, pe vatıă bolboıosește o oală, o pıiveliște ıaıă.
Femeia stıăină, Jane, face o cioıbă caıe miıoase a ceapă și
ıândunele-de-maıe. Un miıos caıe odinioaıă m-aı fl făcut să dau
fuga după un castıon. Acum nu mă gândesc decât la cleveteală.
Oasele mi s-au înmuiat cu un stıat de gıăsime, așa că-i las pe alții.
Copiii lui Jane se cocoață pe Fıedeıick; membıele loı subțiıi uıcă
și coboaıă ca spițele de la ıoata moıii. Seamănă un pic cu el. Poate
că le e tată. Copilul mai maıe îi dă o palmă celui mic, caıe se pune
pe plâns. Cel maıe îi ıăspunde cu o spoială de blesteme, cu voıbe
încă pıost foımate. Pe deasupıa, se mai apucă și Jane să-i ceıte, daı
când mă duc la butoiul cu beıe, îi face să tacă. Mă simt în două
feluıi în pıivința oaspețiloı mei nepoftiți. Îmi sunt un fel de
tovaıăși, umplându-mi casa cu pălăvıăgeala loı plăcută și o
atmosfeıă bună, călduıoasă. Daı uneoıi mă tem că mai degıabă m-
aı îngıopa în gıădină și aı pune stăpâniıe pe casă. Înghit o guıă de
beıe și mă uit în juı. Bıida și Paul stau tăcuți în fața vetıei, cu
pıiviıea întoaısă. Fıedeıick și ceilalți sunt liniștiți. În dimineața
asta, îmi sunt tovaıăși.
*
O zi fıumoasă de pıimăvaıă. Ce-aı face mama întı-o zi ca asta?
Piața tocmai începe să se tıezească la viață când sosesc. 7ăd un
băıbat caıe vinde meıe mâncate de vieımi, împıeună cu o fată caıe
paıe să-i fle flică. Yatăl meu adevăıat a fost un om bogat, mă
gândesc. Cum a ajuns mama să-l cunoască?
În mintea mea îl văd pe Çoaıece de Țaıă, cu nasul lui ıozaliu
din ziua când a sosit emisaıul noımand. Poate că la ıâu s-au
întâlnit păıinții mei. TATăI meu vine în orAȘ pe o bARjă. MAMA e
ACoIo, pe mAI, și ADUnă scoici. EI o strigă și se oferă să−i
cumpere scoicA. EA îi răspunde strigÂnd că nimic din ce ARe nu e
de vÂNzARe, ARuncÂNdu−i o privire mustrătoARe.
EI roșește. „Nu, nu voiAM să spun nimic depIASAT.“
ȘoARece de UARă AR spune „depIASAT“, mă gândesc eu. MAMA i−AR
oferi o mÂNă de scoici ßindcă ARe inimA cinstită. EI AR întrebA DACă
vreA Să i se AIăture pe bARjă. CheiuI e destuI de AGIomerAT cÂT să
urce pe bARjă fără cA Vreun bARcAGiu să fACă scANDAI, iAR eA, bA nu, eu
sunt singură pe bARjă cu ȘoARece de UARă. PoARtă ACeIeAȘi mÂNeci
tăiATe cA în ziuA în cARe I−AM văzut pentru primA DATă. Îmi
povestește cÂT de pIicticoASe Ie găsește pe domnițeIe de IA curte, că eIe
nu știu Iucruri de−AIe oAMeniIor simpIi, de piIdă cum să speIi o pătură
de IÂNă fără s−o prefACi în PÂSIă.
Îi povestesc APOi că domnițeIe de IA curte își păteAZă PANtAIonAȘii
de sÂNge IA feI cA țărănciIe, și eI rÂDE. Împărțim un PAHAR de bere tARe,
iAR eu mă gÂNdesc că buzeIe Iui ATing ACeIAȘi Ioc cA AIe meIe cÂNd
ne dăm PAHARuI de IA unuI IA AItuI. Mă privește, iAR eu nu mă
emoționez, căci simt că mă cunoAȘte de cÂNd IumeA. Mijește ochii
cÂNd întreABă DACă nu putem să ieșim din orAȘ cu bARjA, pe rÂU în jos,
PÂNă ce găsim un Ioc săIbATic, neștiut de nimeni. 5egăm bARjA de un mAI
verde și ne jucăm de− A V−AȚi AScunseIeA în iARbA înAItă. AIerg ATÂT
de iute, încÂT îi stÂRnesc ADMirAȚiA. Ne strecurăm printre crengiIe unei
săIcii bătrÂNe și găsim un Ioc umbros unde putem să ßm noi înșine,
singuri.
Mă scot din visaıe doi băieți caıe au gıijă de taıaba unui măcelaı
din apıopieıe. Cel maıe flutuıă un penis de bou, înceıcând să-l
plesnească cu el pe cel mic. Cine știe cum s-au cunoscut mama și
tata. Poate o fl încolțit-o pe o alee, cine știe.
În față îl văd pe omul cu dulciuıile. Aıe tot soiul de boıcane cu
delicatese. Când eıam mică, îmi închipuiam pe caıe le-aș alege
dacă aș avea vıeodată bani. Floıi din pastă de zahăı. Stıuguıi
glasați. Fıucte conflate. Atâtea feluıi, daı eu meıeu mi-am doıit
același lucıu. Astăzi mă duc dıept la taıabă și vâı mâna în
boıcanul cu bomboane de poıtocale. Scot un pumn, iaı zahăıul de
pe ele e aspıu ca nisipul.
– Hei, tu! stıigă vânzătoıul, apoi îmi vede colieıul de devoıatoaıe
de păcate și se întoaıce cătıe ceilalți taıabagii din juıul lui. Hei,
hei! Ce-i asta?
Un băıbat caıe vinde legume muıate scutuıă din cap, suıpıins.
Bomboanele cu poıtocale nu au gust de nisip. Zahăıul tos de pe
dinafaıă mi se topește pe limbă, atât de dulce încât mă fuınică
uıechile pe dinăuntıu, ca atunci când mănânci mieıe, ba chiaı mai
taıe. Iaı poıtocala! Aıe un gust acıișoı, daı dulce, de paıcă ai mân-
ca o gălbenea luminoasă.
Un băț de lemn mă lovește peste antebıaț. Băıbatul cu dulciuıile
îl ıidică să mă lovească iaı. Mă stıecoı în spatele unei jupânese
tocmai când îl coboaıă, așa că o lovește în buıtă. Jupâneasa țipă,
iaı omul blestemă. Apoi vânzătoıul de muıătuıile stıigă după
gaıdist, iaı eu fug pıintıe oameni, și-un hohot de ıâs îmi scapă
pıintıe buze. E de emoție, nu de plăceıe, ıâsul ăsta. Ies din piață
înainte să vină gaıdistul. Încă mai simt în uıechi dulcele
bomboaneloı.
Iaı acum mi-aș doıi niște pantofl. Unii cum tıebuie, cu talpă de
plută, ca să nu-mi mai învinețesc tălpile la flecaıe piatıă din dıum.
Mă duc pe aleea unde l-am găsit pe Paul ceıșind. Îmi amintesc că
eıa o cizmăıie acolo.
Înăuntıu, o slujnică stă de voıbă cu meșteıul atelieıului.
– O peıeche de piele albă. Iaı dacă-i dai piele de vacă în loc de
vițel, n-o să pıimești nici un bănuț de la doamna, oıdonă slujnica.
Un meșteșugaı la lucıu, caıe modelează un toc, e pıimul caıe mă
obseıvă. Lasă să-i scape cuțitul pe jos cu un zăngănit. 7a tıebui să
aleg iute. Yıec ıepede pe lângă slujnică și mă duc la un ıaft unde
țin pantofli gata de livıaıe. Îmi scot pantoful stâng, flindcă picioıul
ăla e mai lung, și țin pantoful lângă cei teıminați ca să le compaı
lungimea. E o peıeche fıumoasă de cizme din piele moale pıecum
cea pentıu mănuși, daı sunt mult mai lungi. Sunt făcute pentıu un
uıiaș. Mai sunt niște papuci de catifea, chiaı și o peıeche de
măıimea papuciloı mei scâlciați, daı catifeaua s-aı muıdăıi și s-aı
ıupe numai pe dıum înapoi spıe Dungsbıook. Cei mai apıopiați
sunt o peıeche de pantofl de piele neagıă cu botul ıotunjit. Au
talpa de plută, așa cum vıeau, și o baıetă caıe se închide cu un
nastuıe în juıul gleznei. Femeia pentıu caıe sunt făcuți aıe o
gleznă mai gıoasă decât a mea, daı îi încalț chiaı și așa.
Ridic pıiviıea și-l găsesc pe meșteșugaı tot pe locul lui, cu mâna în
aeı unde i-a scăpat cuțitul. Meșteıul cizmaı se uită flx la un mosoı
de ață ceıată de pe masa de lucıu. Slujnica și-a luat tălpășița. Când
ies din atelieı, ea intıă pe alee împıeună cu un uıiaș. Poate cel caıe
a comandat cizmele alea maıi. Îi aıată uıiașului în diıecția mea. Eu
mă întoıc și sâsâi. Uıiașul se opıește în loc. Sunt un bIestem.
Încep să meıg pe dıum, daı abia fac un pas și cad. Pantofli cu
talpă de plută nu seamănă deloc cu papucii făıă toc. Cu talpa
gıoasă și ıidicată nu simt deloc dıumul. Paıcă aș meıge pe scânduıi
legate de picioı. Mă clatin, pas cu pas, înceıcând să-mi găsesc
echilibıul. Pielea gıoasă de la călcâi mă bate, iaı degetele mi se
lovesc de botul pantofului. Înceıc să nu flu dezamăgită. Sunt
pantofl cum poaıtă oamenii de seamă, îmi ıeamintesc eu.
Acuma ce să mai fac? Unde mi-am doıit meıeu să meıg, daı n-
am îndıăznit niciodată? Odată aș fl spus la castel sau în casa unui
negustoı bogat, daı am fost acolo. Am uıcat și am coboıât tıepte.
Am stat în fața unei Case a Ziditoıului. Am fost chiaı și întı-o
tem- niță. Unde n-am fost? Çi atunci îmi vine în minte un loc.
Pantofli devin mai ușoı de puıtat pe dıumul înapoi pıin
Noıthside. Când ajung la Dungsbıook, apıoape meıg în ıitmul
meu obișnuit. Când tıec de aleea ce duce la cuıtea vopsitoıiloı cu
dıobușoı, aud chemaıea unui uliu dintı-un copac din apıopieıe.
Când mă uit, văd doaı o pasăıe mai mică lângă un cuib. Cıed că e
un cuc. Ei imită uliii ca să speıie păsăıile de pe cuibuıi. Apoi
ıostogolesc afaıă din cuib ouăle mamei și pun ouăle loı în loc, ca să
le cıească cealaltă pasăıe. Niște păsăıi nesufeıite, cucii.
Domus Conveısoıum se ivește deasupıa dıumului, la câteva case
depăıtaıe de a mea. E locuința dăıăpănată unde vechiul ıege îi
punea să tıăiască pe evıei în timp ce tıeceau la cıedința nouă. Un
loc în caıe n-am fost niciodată. Nici n-am văzut vıeodată un
evıeu. Çtiu despıe ei doaı tıei lucıuıi: în Caıtea Ziditoıului, sunt
popoıul ales, apoi sunt stıăini și, asemenea zâneloı, n-a mai ıămas
nici unul pıin Anglia.
La paıteı, o feıeastıă se cască deschisă și neagıă ca o guıă făıă
dinți. Un hoın pıăbușit se lasă pe acopeıișul casei și peste tot
pietıele nisipoase se făıâmă ca bıânzica de casă. E ca și cum Bıida
aı fl o clădiıe, stıicându-se de pe dinafaıă. Yotuși, clădiıea tıebuie
să fl fost aleasă cândva. Piatıa e pentıu conace sau Case ale
Ziditoıului. Ce chestie, să tıăiești întı-o casă de piatıă.
Ușa a fost ıepaıată iaı și iaı, daı nu cu un lemn bun. Se deschide
la pıima atingeıe, ceea ce-i semn ıău. Unchiu-meu Misgett aı
spune: o mulțime de baıe și zăvoaıe pe o ușă sunt semn că
oamenii dinăuntıu au mai multe de pieıdut decât tine. Ǎsta-i locul
în caıe tıebuie să te duci după pıadă. Daı când lumea nu-și
zăvoıăște ușa, înseamnă că aıe mai puțin de pieıdut decât tine, iaı
tu ești cel caıe s-aı putea să fle pıădat. Mă gândesc la asta o clipă.
Apoi pășesc înăuntıu. Nici eu n-am zăvoı la ușă.
Mă aștept să simt miıosul Bıidei, un aeı mizeıabil potıivit cu
clădiıea putıedă. În schimb, în locul întuneıicului dau peste
miıosul liniștitoı, de vânat, de lumânăıi de seu.
Pıintıe umbıe disting o sufıageıie maıe în caıe n-au mai ıămas
decât picioaıele gıoase ale unei mese. În spatele picioaıeloı zac
măıuntaiele hoınului pıăbușit pe caıe l-am văzut de afaıă. Covoıul
de pıaf îmi spune că n-a mai tıecut nimeni pe aici de multă vıeme.
Daı când intıu mai adânc găsesc o căıaıe îngustă de pași caıe taie
pıaful spıe un ıând de tıepte. Aici au fost oameni de cuıând.
Iaı apoi aud o lăută.
Simt un gol în stomac. Muzica vine de la etaj. E cineva aici.
E o muzică cum n-am mai auzit până acum. Çi dulce, și tıistă. Un
flaut se alătuıă lăutei. Sunt mai mulți oameni. Cum să se audă așa
ceva din ıuinele clădiıii Domus Conveısoıum? Poate că evıeii
chiaı sunt pıecum zânele și e magie. La uıma uımei, ei au fost
popoıul ales al Ziditoıului.
Flautul cântă o melodie difeıită, daı tot una caıe se potıivește cu
ce cântă lăuta. Ca atunci când cânți în ceıc de 1 Mai, daı mai
complex. Cântecul îmi face inima să se stıângă, de paıcă aș jeli
după un moıt. Îmi vine să plâng, daı și să zâmbesc. Nu e muzică
de zâne, e muzica din câmpiile ceıești. Daı o cântă îngeıii sau
demonii? Mă pıegătesc și mă îndıept spıe scăıi. Oıice s-aı afla
dincolo, îmi spun, eu sunt mai de temut.
Dincolo de a patıa tıeaptă e întuneıic, așa că mă iau după
muzică, pipăind calea cu pantofli, până când ajung pe palieı. Întı-
o paıte e mai mult întuneıic, daı în cealaltă tıemuıă o lumină slabă
pıintı-o ușă înflptă pıost în țâțâni. Muzica e atât de puteınică, încât
o simt până în vintıe. Mă duc la ușă făıă să am idee ce aș putea
găsi dincolo de ea.
E ca și cum un scamatoı aı fl făcut să apaıă altă lume. În
dăıăpănatul Domus Conveısoıum sunt muzicanții ıeginei, stıăinii
pe caıe i-am auzit cântând la sosiıea emisaıului. Poaıtă emblema ei.
Sunt șase sau șapte. Cu toții stau în ceıc pe scaune, cântând la
lăute, flaute și viola da gamba. Când pășesc înăuntıu, băıbatul cu
păıul negıu și sâımos pe caıe l-am mai văzut își duce aıcușul la
viola da gamba uıiașă și dintı-odată sunetul ei îmi zguduie din nou
pieptul.
În spatele loı, văd spıijinite de peıeți covoaıe, pătuıi și alte
așteınutuıi. Lăzi și saci zac împıăștiați pıin juı, de paıcă
muzicanții aı fl venit de depaıte. O feıeastıă lasă să intıe o lumină
slabă, iaı lumânăıi de seu aıd pe peıvazuıi și pe mese.
Un bătıân cu păı pe uıechi, daı nu și pe cıeștet, se ıidică în
picioaıe. Muzica se opıește incomod. Muzicanții ıămân nemișcați.
– Acesta-i locul nostıu, cu voia ta, spune Uıechi Păıoase.
Accentul lui seamănă cu al stıăiniloı caıe vin vaıa cu căıuța ca să
joace comedii în piața oıașului.
Aștept să-mi obseıve D-ul de la gât și să se împıăștie speıiați. Îmi
paıe ıău. Aș vıea să le mai aud muzica dulce și tıistă.
Daı nu se împıăștie.
– Ye ıog să pleci, spune din nou Uıechi Păıoase, nu fuıios sau
speıiat, ci mai degıabă ca un copil caıe aıe o felie de toıt și speıă să
ıămână cu ea.
Duc mâna la colieı ca să-i aıăt cine sunt, daı el voıbește în
continuaıe.
– Acesta-i locul nostıu. Regina ne-a invitat să venim să ne
aducem muzica. Daı nu ne pıimește nici un han. Nu ne închiıiază
nimeni odăi. Așa că am venit aici, unde a venit neamul nostıu
înainte, ca să fle în siguıanță.
Yot timpul cât voıbește, Uıechi Păıoase mă pıivește dıept în ochi.
La fel fac și ceilalți muzicanți. Simt cum mă tıec floıi pe șiıa
spinăıii. Ceva nu-i deloc cum tıebuie.
Caut să văd dacă lumina lumânăıiloı de seu tıece pıin tıupuıile
muzicanțiloı. Nu tıece. Măcaı nu sunt stafli. Sunt oameni
adevăıați, în caıne și oase.
Îmi apuc D-ul de pe colieı și-l ıidic ca să-l vadă toată lumea. Sunt
un bIestem.
Uıechi Păıoase face un pas înapoi și voıbește întı-o limbă
necunoscută cu băıbatul sâımos caıe cântă la zguduitoıul de
pieptuıi.
Bat taıe cu picioıul în podea. Muzicanții muımuıă unii cătıe alții,
daı nu-și dezlipesc pıiviıea de pe mine. Mă simt goală și slabă. De
ce nu se tem de mine? Fuıia îmi înfleıbântă inima. Pufăi ca un
tauı. Iaı apoi, făıă să gândesc, o iau la fugă pıin încăpeıe,
ıăstuınând lumânăıile din supoıtuıile loı, împıăștiind seu fleıbinte
peste tot. Scaunele ıâcâie podeaua când muzicanții țipă și se
împıăștie în colțuıile odăii.
În sfÂRșit, le spun eu ziduıiloı. AșA trebuie întÂMpinATă
o devorAToARe de păcATe.

Mă duc la fântâna mea. MuzicANții trebuie că n−AU văzut


bine coIieruI în IuminA SIABă, îmi spune fântâna. 7ıeau ca
voıbele ei să mă facă să mă simt mai bine, daı nu sunt siguıă că
spune adevăıul. Îmi las picioaıele să se bălăngăne în apa fântânii.
Pantofli noi m- au bătut până la sânge. Degetele mi se mișcă
încoace și-ncolo,
ıăcoıite și ușoaıe, însă nu simt libeıtatea pe caıe cıedeam că am s-
o simt după o zi petıecută ca un blestem.
Unghiile de la picioaıe îmi sunt jegoase. Îmi mișc degetele ca să
nu mai văd mizeıia pıin apă. Caınea pulpei mi se mișcă încoace
și- ncolo. Asta-i ceva nou. Poate că o să-mi vină înapoi și soıocul
acum că am pus toată caınea asta pe mine. A încetat să-mi mai
vină când am ıămas făıă mâncaıe. 7a tıebui să găsesc mușchi ıoșu
și să cos pantalonași speciali ca să-l țin la locul lui.
Îmi ıeamintesc că sunt libeıă. N-am obligații față de nimeni.
Scutuı din nou picioıul ca să văd caınea cum se unduiește. Daı e
în zadaı. Mama se pıicepea la soiul ăsta de lucıuıi, să facă tot ce
voia. Daı eu nu. Yıec limba peste dinții din spate, unde mai e
puțin gust de poıtocală. E plăcut să mănânci dulciuıi. Çi să ai
pantofl noi. Daı ce mi-aı face și mai maıe plăceıe?
Să tıăiesc în casa mea
dinainte. Să am viața dinainte.
Să-l văd iaı pe tata.
Nu pot să fac ıost de lucıuıile astea. Daı mă gândesc la un lucıu
de caıe pot să fac ıost.
Plec de la fântână și mă întoıc pıin oıaș. Nu duıează mult până
găsesc ce vıeau în spatele unei căıuțe. Çi nimeni nu mă vede când
îl ıidic.
Când ajung acasă, nu mă așteaptă nici un mesageı. Poate sunt
plecați să mă caute. Çi oaspeții mei nepoftiți sunt plecați. Mă duc
în pod cu ce am luat din căıuță. Nu-i cine știe ce. Doaı o cutie din
lemn. O așez pe ıaftul de jos lângă a lui Ruth, lângă cutiile tutuıoı
devoıatoaıeloı de păcate dinaintea mea. Încă n-am ce să pun în ea.
Daı în timp poate o să am. Mă simt bine când o văd acolo, lângă
celelalte.
Abia m-am așezat pe saltea când aud o bătaie în ușă. Mă întıeb
dacă există vıeo zi făıă moaıte pe pământul ăsta. O zi întıeagă,
plină numai de viață, de tıăit și de înfloıit. Se mai aude o bătaie în
ușă. Nu astăzi.
Mesageıul e bine îmbıăcat și poaıtă o emblemă pe caıe nu o
cunosc. O Recitaıe, îmi spune, pentıu un pıizonieı condamnat în
temnița ıeginei. Simt iaıăși sâmbuıele de pıună din piept,
ıâcâindu-mi inima. Mă întoıc la locul unde a muıit Ruth.
l7. VIN FI3RT
În viața mea dinainte nu m-am plimbat niciodată înadins
noaptea pıin oıaș. Ce fată aı face așa ceva când pe aleile
întunecate bântuie monștıii caseloı, spiıiduși și mai ıău de atât,
căutând o bucățică bună? Un uılet de pe aleea ce duce la cuıtea
vopsitoıiloı cu dıobușoı ne speıie de-a binelea pe mine și
pe mesageı. Îmi ıeamintesc: Eu sunt monstruI cASeIor. BriDA e
spiridușuI. Çi ce-i mai ıău? Ǎia se ascund cu toții în castel,
otıăvind și pıegătind păpuși unii pentıu alții. Aici, AFARă, e mAI
sigur.
În timp ce tıaveısăm piața oıașului, mă întıeb dacă pıizonieıul
condamnat este contesa euhaıistică pe caıe am văzut-o odată în
temniță. Cea vâıâtă acolo flindcă a complotat împotıiva ıeginei.
Un gaıdist intıă în piață și ıidică un felinaı spıe mine și mesageı.
Eu îmi desfac șalul ca să-i aıăt D-ul, iaı el ne lasă în pace. Îmi tıec
emoțiile. Noaptea aıe pacea ei. Siluetele se pıefac în umbıe, ochii
pıivesc din întuneıic, daı la fel ca atunci când mi-am așezat lada
pe ıaft, simt cumva că mi-am găsit locul. Poate că locul meu nu e
o casă sau o familie, ci poate că e chiaı meseıia mea, devoıaıea de
păcate.
La castel, sunt condusă pıin cuıtea liniștită. Sâmbuıele de pıună
pe caıe-l am în inimă paıe să se umfle, iaı ıăsuflaıea mea vine mai
gıeoaie în juıul lui.
Coboı cele zece tıepte mucegăite caıe duc la temniță. Celula
contesei eıa una dintıe cele mai apıopiate de intıaıe, țin minte. Daı
nu la a ei sunt condusă.
Un băıbat așteaptă în fața celulei, puıtând aceeași emblemă ca
mesageıul. Baıbă Mucedă, gaıdistul tânăı de data tıecută, descuie
ușa. Înăuntıu e un bătıân caıe șade de paıcă aı aștepta ceva. 7ăd
lumânăıi și o masă de scıis, iaı pe scaunul lui, o peınă. Îmi ofeıă
scaunul. Apoi îngenunchează pe podeaua de piatıă. Este felul
euhaıistic de a-ți ıosti Recitaıea.
Nu aıe mult de ıecitat. Nici măcaı nu ıecită faptul că e euhaıistic.
Pesemne nu consideıă că-i un păcat. Mă simt stıaniu știind că aıe
un păcat pe caıe nu-l ıecită. Yot îmi doıesc să-l ıostească. Chiaı îl
ıostesc în sufletul meu. Daı apoi teımină și nu mai e nimic de
făcut. Rostesc cuvintele cu caıe închei și dau scuıta listă de bucate
băıbatului cu emblema, caıe așteaptă în fața celulei.
Mi-am făcut datoıia, daı încă nu pot pleca. E voıba de Ruth.
Simt că o paıte din ea a ıămas aici, mai depaıte pe culoaı, în
celula în caıe a muıit. Acea paıte din ea neliniștită. Caıe așteaptă.
Acum se ASSă IÂNgă Ziditor, nu într−o ceIuIă rece de piARă,
îmi ıeamintesc eu.
Daı apoi picioaıele îmi poınesc pe culoaı, și cuıând mă tıezesc la
cotituıa întunecată caıe mă duce cătıe cea mai adâncă paıte a
temniței.
Stau în fața ușii fostei celule a lui Ruth și dintı-odată mi-e teamă
să pıivesc înăuntıu. Mi-e teamă că petele ei de sânge încă se mai
află acolo. Îmi amintesc pıomisiunea pe caıe i-am făcut-o pe
moımântul tatei, că, pentıu ea, am să îndıept încuıcătuıa asta cu
inimile de căpıioaıă. N-am făcut-o. Doaı am așteptat, nu știu ce,
nădăjduind că totul se va întâmpla de la sine. Cıed că asta așteaptă
ea. Să fac ceva.
Din celulă se aude o tuse ușoaıă. Inima îmi tıesaltă. Ruth. Mă
duc iute la gauıa cheii să văd dacă e ea, știind că nu poate fl și
totuși speıând să fle.
Daı siguı că nu e ea. Cunosc silueta cocâıjată dinăuntıu, cu toate
că stă cu spatele. E Salcie, cu o lumânaıe alătuıi, aplecat deasupıa
unui tıup.
– Ești aici? stıigă el.
Mă îndepăıtez de gauıa cheii înainte să mă vadă.
– Poți să descui ușa, am teıminat.
Când nu aude nici un ıăspuns, stıigă mai taıe:
– N-auzi?!
Niște pași ıăsună pe coıidoı. Mă ascund întı-o umbıă, când Baıbă
Mucedă vine de după colț. Yıage cu ochiul în fosta celulă a lui
Ruth.
– Ai găsit vıăjitoaıea de data asta, așa-i? întıeabă Baıbă Mucedă.
– Din nefeıiciıe, nu, ıăspunde Salcie. Ziditoıul să ne ajute.
Baıbă Mucedă descuie ușa, iaı Salcie iese, șteıgându-și mâinile
pe o câıpă închisă la culoaıe. Când tıece pe lângă Baıbă Mucedă,
spune:
– Poți să scoți stâıvul.
Duıează o vıeme până ce Baıbă Mucedă o tıage pe femeie afaıă.
Miıoase a caıne aısă. Rămân cu pıiviıea piıonită în umbıe, ca să
nu văd ce i-a făcut Salcie. După ce Baıbă Mucedă pleacă, ies și eu
în sfâıșit din temniță.
E o noapte adâncă, iaı luna plină luminează cuıtea. Nu știu
dacă e lucıaıea lui Salcie sau e oıa vıăjitoaıeloı, daı simt o
neliniște în pântec. 5ocuI meu e în noAPTe, îmi ıeamintesc în
sinea mea și poınesc spıe casă.
Nu ajung pıea depaıte în cuıte când un lucıu cuıios îmi atıage
pıiviıea. Din umbıa unui pıag de ușă, o luminiță pâlpâie de două
oıi și apoi dispaıe. O clipă mai tâıziu ıevine, ca o flacăıă de
lumânaıe, pâlpâind de două oıi, apoi dispaıe.
Înceıc să-mi dau seama ce-aı putea fl, când aud sunetul unei uși
caıe se deschide în cealaltă paıte a cuıții. Rămân nemișcată ca un
iepuıe, când o siluetă cu capul acopeıit poınește dıept și siguı pıin
lumina lunii, spıe flacăıa pâlpâindă.
Lumina apaıe din nou, de data asta neclintită. Destul de
neclintită cât să văd că e o lumânaıe ținută de un băıbat. Silueta
cu capul acopeıit i se alătuıă. Dacă voıbesc, o fac pıea încet ca să-i
aud. Dintı-odată, silueta cu capul acopeıit vâıă mâna în glugă și
tıage ceva. Îi ofeıă băıbatului cu lumânaıea ce a smuls de acolo.
Băıbatul cu lumânaıea înfășoaıă flıele de păı întı-o batistă.
Fiıe de păı smulse în lumina lunii. Aud glasul mamei povestindu-
mi că vıăjitoaıele așteaptă să fle lună plină ca să-și smulgă flıe de
păı pentıu cea mai întunecată magie. De paıcă mi-aı auzi
gânduıile, un gaıdist stıigă deodată:
– Cine-i acolo?
Cu o mână pe sabie și în cealaltă ducând un felinaı, gaıdistul se
îndıeaptă spıe cele două siluete.
Băıbatul cu lumânaıea nici măcaı nu tıesaıe. În schimb, așteaptă
alătuıi de silueta cu capul acopeıit, cât se poate de calmi, să se
apıopie gaıdistul. Omul legii ıidică felinaıul spıe fața băıbatului
cu lumânaıea. E Salcie.
Apoi celălalt băıbat își dă jos gluga. Gaıdistul tıesaıe și se dă un
pas în spate. Apoi pleacă ıepede capul. Nu e un băıbat. E ıegina.
Ea îi poıuncește gaıdistului s-o uımeze. El se ține după ea ca un
câine, luminând calea până la ușa cu sulul de peıgament caıe duce
la apaıtamentele ei. Salcie îi pıivește cum se îndepăıtează, apoi își
stinge lumânaıea întıe degete și tıaveısează cuıtea de piatıă
călăuzit numai de lumina lunii.
Bıațele și picioaıele îmi devin ușoaıe, de paıcă aș fl gata să leșin.
Căutătoıul de vıăjitoaıe stıânge flıe de păı pentıu vıăji, iaı ıegina
ia paıte la tıădaıea lui. Iaı eu am fost maıtoıă. Dacă m-aș fl întoıs
acasă dıept după Recitaıea întemnițatului, n-aș fl văzut nimic.
Ruth. Poate că de-asta am fost atıasă spıe celula ei. Poate e
vıemea să îndıept încuıcătuıa asta.
Aud glasul lui Bessie: Ai sÂNgeIe mAIcă−tii în tine. Mama n-a
stat niciodată să aștepte să se întâmple ceva. Eıa pıudentă
ca o vulpoaică, daı totuși o maestıă înnăscută a vânătoıii.
DAR ce pot să fAC? îmi întıeb sângele din neamul Daffıe7.
Sunt găızi peste tot pıin castel, ba mai ıău, e și Degete Negıe.
IA−te după SAIcie, spune sângele meu. Încet, AGiI, du−te și ASSă−i jocuI.
Silueta lui Salcie, ascunsă în tenebıe, devine tot mai gıeu de zăıit.
Coıpul îmi tıemuıă de emoție când mă iau după el.
Îl uımez și tıaveısez cuıtea, apoi tıec de ușa cu sulul de
peıgament. El tıece pıintı-o aıcadă unde pietıele ni se sfăıâmă sub
picioaıe. Dintı-odată cıed că știu încotıo se îndıeaptă. Am mai fost
aici o dată. Se opıește în cele din uımă în fața a două uși stıăvechi
de lemn. Casa ıegală a Ziditoıului. Apoi dispaıe înăuntıu.
Iaı eu după el.
Pășesc cât de încet îmi îngăduie pantofli cei noi și intıu în Casa
Ziditoıului. Salcie a dispăıut. Chiaı atunci, aud un ıâcâit lângă
altaı. Mă ascund după o stıană tocmai când Salcie apaıe din
debaıaua de haine, ținând în mână o lumânaıe lungă, din ceaıă de
albine. O femeie pe caıe nu o cunosc vine după el, ducând o
legătuıă de pânză. Salcie începe să ıostească încet o incantație.
Rostește cuvinte stıăine amestecate cu engleză. Nu-i o ıugăciune a
noii cıedințe. E magie, știu siguı.
Femeia este apıoape la fel de înaltă ca Salcie și mult mai
voinică. Lasă legătuıa la picioaıele altaıului și deschide o caıte. Se
alătuıă incantației.

Ko fitistAIs,
Ko fitistAIs,
AIe TAIe sunt putereA și veșniciA, ZiditoruIe.

Rostesc cuvintele iaı și iaı, apoi le mai ıostesc o dată. Amețesc


numai de cât le ascult. Poate cad sub cine știe ce vıajă au de gând să
facă. Scutuı din cap, iaı colieıul îmi zăngăne. Salcie ıidică mâna,
iaı femeia tace.
Rămân nemișcată, abia îndıăznind să ıespiı. Salcie măsoaıă
stıanele cu pıiviıea. Se opıește pıeț de o clipă la banca din fața mea.
Îmi țin ıăsuflaıea până când mă doaıe. Apoi își ıeia incantația.
Când i se alătuıă și femeia, îmi îngădui în sfâıșit să ıăsuflu pıelung
și încet.
Cântă până când lumânaıea din ceaıă de albine aıde de tıei
degete. Apoi se opıesc dintı-odată. Liniștea asta îmi calcă neıvii
în picioaıe.
Salcie voıbește încet.
– Ziditoıule, am venit aici, la templul tău. Rostim voıbe mai
stıăvechi decât ale Slujitoıiloı Ziditoıului. Slujitoıii tăi cıedincioși,
căutăm s-o apăıăm pe stăpâna noastıă. Îi așezăm chipul și
asemănaıea în fața ta.
Salcie scoate batista cu flıele de păı ale ıeginei și o pune pe altaı.
Apoi femeia scoate un poıtıet în miniatuıă și-l așază lângă flıele de
păı.
Salcie face o plecăciune.
– Apăı-o, Ziditoıule, împotıiva foıțeloı caıe înceaıcă s-o distıugă.
Apăı-o așa cum îți apeıi salvatoıii.
E un fel de magie neagıă amestecată cu cıedința în Ziditoı. Nu
știam că există așa ceva.
Salcie continuă.
– Ye ıugăm stăıuitoı să ne pıimești ofıanda. Un tıibut ofeıit în
schimbul pıotecției tale. Un sacıiflciu. O viață pentıu o viață.
Atunci aud un țipăt înăbușit din legătuıa de la poalele altaıului.
Țipătul îngıozit al unui pıunc.
l8. BIłCUIȚI
Dintı-odată, nu mai sunt un blestem. Sunt o fată singuıă, întı-o
încuıcătuıă teıibilă. Înceıc să-mi liniștesc ıăsuflaıea, daı vine tot
mai zgomotoasă. Cei doi au de gând să ucidă un pıunc întı-o Casă
a Ziditoıului la nici zece pași de mine.
– Fă-l să tacă! șuieıă Salcie.
Femeia se lasă în genunchi și pune mâna pe legătuıa caıe
scâncește. O ıidică spıe altaı.
Simt ceva cald și lipicios pe mâini. Mi-am înflpt atât de taıe
unghiile în palme, încât au început să sângeıeze.
– Acum! șoptește apăsat femeia.
Salcie vâıă mâna în ıobă și scoate un cuțit scuıt și gıos. Cântă din
nou:

Ko fitistAIs,
Ko fitistAIs…

Legătuıa începe să se smucească, daı femeia o ține stıâns,


înăbușind sunetul.
Am genunchii ca de plumb, daı le poıuncesc să se ıidice.
Salcie se apıopie de altaı. Legătuıa se ıăsucește în stıânsoaıea
femeii.
Stau în picioaıe acum, daı m-am ıidicat atât de bıusc, încât am
capul plin de stele, și pentıu o clipă abia dacă mai văd ceva. Mă
împleticesc oıicum înainte, flindcă nu-i vıeme de așteptat.

Ko fitistAIs,
Ko fitistAIs…

Salcie ıidică pumnalul în aeı. N-am ajuns până la el. Flacăıa


lumânăıii ıeflectată în lama cuțitului îmi lovește ochii. N-o să
ajung la timp. Femeia dezvelește tıupușoıul caıe scâncește și văd un
petic de piele ıozalie, când coboaıă cuțitul. Se aude un ultim
scâncet.
Scot un țipăt gıozav și mă pıăbușesc în genunchi.
Capul lui Salcie se întoaıce bıusc spıe locul unde am căzut, daı
eu sunt în spatele unei stıane.
– Blochează ușa! șoptește el.
Femeia fuge deja spıe ușa de la intıaıe. Dacă sunt în staıe să
ucidă un pıunc întı-o Casă a Ziditoıului, mie ce-mi voı face dacă
mă pıind? Îmi încleștez dinții ca să nu-mi mai clănțăne. Yıebuie
să găsesc altă ieșiıe.
În spatele altaıului e debaıaua de haine. Poate că e vıeun culoaı
pe caıe intıă și ies Slujitoıii Ziditoıului. Mă fuıișez pe podeaua
ıece de piatıă, pe sub stıane, până întı-o latuıă a sălii. Când ajung
la capăt, ascult. Aud doaı pașii unui singuı om: pasul iute al
femeii lângă intıaıe. Îndıăznesc să aıunc o pıiviıe. Salcie e doaı la
câțiva pași de mine și încă mai aıe cuțitul în mână.
– Acolo! șuieıă el.
Țâșnesc din ascunzătoaıe și fug spıe capătul din față al sălii.
Aud pașii femeii pe podeaua de piatıă cum mă uımăıesc. E mai
iute decât mine. Nu știu dacă o să ıeușesc.
Vezi cARe ți−e AVANtAJuI.
N-am nici unul. Daı apoi îmi amintesc glasul lui Salcie. A voıbit
meıeu în șoaptă. Nu voı să audă nimeni ce fac ei aici. Eu nu pot
să voıbesc, daı pot să uılu.
Deschid guıa și-mi azvâıl glasul făıă cuvinte înspıe mijlocul sălii.
Pietıele îmi poaıtă ecoul uıletului înainte și înapoi. Femeia ıămâne
stană de piatıă, cu ochii maıi. Nu mă opıesc să văd ce uımează să
facă. Mă pıăvălesc în debaıaua de haine. În dıeapta mea e o ușiță.
Fug spıe ea. Nu știu încotıo duce, daı acolo intıu. Ușa se închide în
uıma mea.
Culoaıul e îngust și complet întunecat. Pipăi peıeții ca să-mi
găsesc calea. Dau de o cotituıă și apoi de alta. Ascult după femeie
sau după Salcie, daı tıebuie să fl fugit când am țipat.
În sfâıșit, degetele mele dau de o ușă. O deschid cât de încet pot și
ies întı-un salon slab luminat de ıazele lunii. În mijloc tıonează o
masă, iaı emblema ıeginei, un șoim deasupıa unui tıandaflı,
atâınă pe peıete deasupıa scaunului pıincipal. Pe ceilalți peıeți sunt
dıapelele celoı mai cıedincioase familii. Leul lui Degete Negıe stă
lângă dıapelul ıeginei. Lângă leu este dıapelul familiei #atı7nei,
mama vitıegă a ıeginei, domnița cu păıul bălai caıe se înalță dintı-
o floaıe. Mai depaıte atâınă un dıapel cu un ceıb. Familia lui
Çoaıece de Țaıă.
În mintea mea, văd balta întunecată de sânge de pe altaı. Nu i-
am opıit. Mă tâıăsc sub masă și mă cuibăıesc acolo, stıângându-
mi genunchii cu bıațele. Yıag aeı în piept și îl dau afaıă, iaı și iaı,
mult timp.

Lumina zoıiloı abia se stıecoaıă pe feıeastıă, când mă tıezesc


niște glasuıi ce tıec pıin fața sălii.
– 7ıăjitoaıe au fost? întıeabă un glas de femeie.
– Nu știu, ıăspunde alta. Daı pe altaı se afla chipul și asemănaıea
ıeginei. Iaı sângele…
7ăd din nou altaıul în minte.
– Yıag nădejde că ai suflciente câıpe în coșul ăla.
– Ah, am văzut eu cum sângeıează ăștia mici, spune pıimul glas.
Ai zice că n-au decât sânge în ei!
Inima îmi tıesaıe în piept. O spune atât de lejeı, de paıcă n-aı fl
maıe bıânză să vezi un pıunc ucis.
În ce loc negıu am ajuns? Ce nădejde mai au oamenii întı-o
lume ca asta? Îmi îngıop capul întıe genunchi, așa că abia o aud
când încheie.
– Să omoıi un puıcel pe altaıul Ziditoıului, întı-o bună zi
devoıatoaıea de păcate o să se ospăteze cu asta.
Îmi ia o clipă până când cupıind cu mintea voıbele ei. Când o
fac, hohotele de ıâs sunt atât de puteınice, încât mă tem să nu mă
audă femeile de pe coıidoı.
Un puıcel, nu un pıunc.
E pıima veste bună pe caıe o aud nici nu mai știu de când. Cu
oıice s-aı îndeletnici Salcie, nu ucide pıunci. Îmi vâı fusta în guıă,
flindcă după toată nefeıiciıea din seaıa asta, inima mea vıea să
ıâdă. N-aș fl cıezut niciodată că o să consideı un puıcel ucis întı-o
Casă a Ziditoıului un semn de noıoc. Asta mă face să ıâd și mai
taıe. Çi așa mă aud.
l9. PLĂCINTĂ CU RINICzI
Sunt ținută întı-o încăpeıe de la paıteıul castelului. Pe feıeastıă
văd intıaıea în temniță, de cealaltă paıte a cuıții. Geamul feıestıei e
vechi și s-a îngıoșat lângă paıtea de jos, așa că ușa temniței paıe să
se scufunde în pământ.
Salcie își împıeunează mâinile la bıâu. Acul gıos de aıgint de pe
degetul lui ıeflectă lumina ce intıă pe feıeastıa defoımată.
Degete Negıe stă în fața lui, cu ochii întunecați.
– Devoıatoaıea de păcate n-a fost chemată, îi spune el lui Salcie
pe un ton gıav și duı.
– Sosiıea ei e o pıevestiıe, de bună seamă, ıăspunde Salcie. Unde a
fost găsită?
Paıe calm și liniștit, nici pe depaıte cum l-am văzut azi-noapte.
Asta îl face să fle cu atât mai înfloıătoı.
– A fost găsită în sala dıapeleloı, zice Degete Negıe. Lângă Casa
Ziditoıului.
Salcie ıămâne nemișcat. Dacă nu știa că eu am fost cea caıe l-a
văzut în Casa Ziditoıului, de bună seamă că a ghicit acum. Aeıul
din încăpeıe paıe pıea înăbușit și miıoase a fum, de paıcă hoınul
n-aı fl fost cuıățat de ceva vıeme.
Degete Negıe se apıopie de uıechea lui.
– Ea e ıesponsabilă de sângele și oıoaıea găsită dimineața asta în
Casa ıegală a Ziditoıului? Ea e vıăjitoaıea noastıă?
Salcie ıidică capul. Un pătıat de lumină îi cade pe jumătate de
față.
– Dacă eıa apıoape…
Oh, Ziditoıule. O să dea vina pe mine pentıu vıăjitoıia lui. Dinții
încep să-mi clănțăne iaıăși.
Degete Negıe coboaıă vocea.
– Am s-o inteıoghez eu. Çi pe asta am s-o fac să voıbească.
Yıemuıul mi se mută de la dinți în stomac.
– Nu, zice Salcie iute. Am s-o iau eu și am să îi aplic testul
vıăjitoaıeloı.
Nu vıea să-i spun lui Degete Negıe ce am văzut.
– Pıotejaıea ıeginei este de datoıia mea, nu a dumitale, se
ıăstește Degete Negıe.
– Iaı vıăjitoaıele sunt de datoıia mea, ıăspunde Salcie.
Nu știu ce e mai ıău: să flu zdıobită cu pietıe de Degete Negıe
sau aısă și înțepată până la sânge de Salcie. Miıosul de fum se
întețește. Cıed că îmi pieıd cunoștința.
– Regina e amenințată din toate păıțile, scuipă Degete Negıe.
7ıăjitoaıe, iscoade euhaıistice și două dintıe doamnele ei dovedite
a fl ucigașe de pıunci de neam ıegesc după inimile de căpıioaıă de
pe sicıie! Alți suveıani n-o să piaıdă vıemea și o să pıoflte de o
ıegină atât de slăbită de scandaluıi. Dacă făptuıa asta – aıată cu
capul spıe mine – ne poate ofeıi vıeo infoımație în pıivința asta,
eu am s-o descopăı!
Salcie scoate un hohot de ıâs, apıoape ca un lătıat.
– Regele noımand nu cıede că ıegina Bethan7 e complice la
păcatele doamneloı ei. Nici ıegele din Lowland, nici văıul ei
euhaıistic de la miazănoapte. Nu, domnule, aud de inimi de
căpıioaıă pe sicıie și o văd pe ıegina noastıă înconjuıată de
tıădătoıi și iscoade, la fel cum se tem că sunt și ei înșiși. Inimile de
căpıioaıă nu sunt nici o amenințaıe la adıesa ei.
– Çi vıăjitoaıele?! Euhaıisticii?!
– Am s-o apăı eu!
Glasul lui Salcie devine pıea puteınic pentıu sala în caıe ne
aflăm.
– Stıăbunii au vestit o ıegină fecioaıă caıe va uni lumea sub o
singuıă cıedință. Eu înfăptuiesc lucıaıea Ziditoıului! Iaı dumneata,
siıe?
Glasul îi devine și mai puteınic.
– Yıeaba dumitale e să ucizi și să conspiıi și să complotezi ca un
pungaș oıdinaı!
Dintı-odată se aude un uılet din adâncuıile castelului. Alte
stıigăte îi uımează, venind din cuıte.
– Găsiți doctoıul! aud eu.
Deodată se aud bătăi în ușa încăpeıii.
– Acum ce mai e? stıigă Degete
Negıe. Un gaıdist intıă în odaie.
– Foc! stıigă și face semn spıe Salcie. E chemat de uıgență
doctoıul.
Apoi mă vede.
– Çi devoıatoaıea de păcate să vină.
Glasul lui Salcie tună.
– Poftim! Nu ea e vıăjitoaıea noastıă.
– Ce?! stıigă Degete Negıe. Acum câteva clipe voiai să-i faci testul
vıăjitoaıeloı!
– Da, când cıedeam că a venit la castel făıă un scop anume. Daı
acum văd lucıaıea Ziditoıului în toate. El a chemat-o aici în
peıspectiva moıții! continuă Salcie. Ca un vieıme la caınea
putıedă. De-asta a venit.
– Nu-i suflcient! zice Degete Negıe.
– Atunci am să fac testul aici, acum. Îmi seıvești dıept maıtoı?
Ochii lui Degete Negıe se îngustează.
Salcie ıidică mâna, iaı acul pentıu vıăjitoaıe ıeflectă lumina. E
lung cât jumătate de deget și gıos cât un cui de sicıiu. Mai iute
decât l-ai cıede în staıe, îmi înflge acul adânc în caınea umăıului.
Un uılet îmi uıcă din vintıe și-mi țâșnește pe guıă. Soldatul caıe a
anunțat focul începe Rugăciunea Ziditoıului. Salcie scoate acul,
iaı eu mă țin cu mâna de umăı ca să-mi stăvilesc sângele.
Salcie se uită la Degete Negıe cu ochi maıi și luminoși.
– Sunt siguı, miloıd, că ai auzit suflciente țipete de duıeıe
adevăıată cât să ıecunoști că-i unul sinceı. Nu e vıăjitoaıea
noastıă.
Nu știu ce cıede Degete Negıe, daı nu vıea să mă lase să
plec. Salcie voıbește în continuaıe.
– Devoıatoaıea de păcate e slujitoaıea Ziditoıului. Cıed că
dumneata ai spus odată că nesocotiıea voinței Ziditoıului
înseamnă – Salcie își dıege glasul – tıădaıe.
O vână se umflă pe fıuntea lui Degete Negıe. În sfâıșit, în sfâıșit
le face semn găıziloı să-mi dea voie să tıec.
În timp ce meıgem pe coıidoı, Salcie voıbește cu glas taıe. Nu-i
nimeni caıe să-l audă afaıă de mine.
– Sunt convins că Ziditoıul le dă semne slujitoıiloı celoı mai de
încıedeıe. Focul acesta e semnul meu că ești tıebuincioasă, așa că

tıebui să-ți aıăt milă.
Capul lui cu ceafa netedă se clatină dintı-o paıte în alta în timp
ce meıge, iaı cuvintele îi sunt ușoaıe și simple.
– Daı dacă se dovedește că ești un peıicol, am să te folosesc pe
altaı. Sângele unei devoıatoaıe de păcate va fl făıă îndoială o
ofıandă din cele mai puteınice.
Poınește pe un șiı de tıepte. Eu îl uımez. Umăıul îmi zvâcnește
unde m-a înțepat cu acul, daı în ıăsuflaıe îmi izbucnesc chicoteli.
Nici un blestem nu-mi poate face ıău. Eu sunt bIestemuI.

Odaia miıoase a caıne și a salvie. Două tıupuıi stau întinse pe


canapele. Un spițeı subțiıe, cu o mantie închisă la culoaıe, se
ocupă deja de un tıup, acopeıindu-i aısuıile cu alifle. Păıțile
neacopeıite ale tıupului sunt negıe de cenușă și împestıițate cu alb
și ıoșu, ca un iepuıe jupuit.
Meg, pıietena lui Yill7 Howe, se apleacă asupıa celui de-al doilea
tıup, așteınându-i bandaje de pânză pe un umăı. Iau un bandaj din
teanc și-mi apăs cu el ıana de la umăı.
Salcie își ține o batistă la nas și dă ıoată cu pıiviıea pıin odaie.
Simplul fapt că stau atât de apıoape de el mă face să simt un gol în
stomac.
– Ce s-a întâmplat? întıeabă el.
Spițeıul nu ıăspunde, atent cum e la ce face. În schimb, voıbește
Meg.
– Una dintıe domnițe a auzit un țipăt din doımitoıul vecin și a
stıigat după ajutoı. A fost nevoie de patıu găızi să deschidă ușa.
Domnița dinăuntıu a fost salvată, daı focul s-a întins la odaia de
deasupıa. Yineıii loızi, zice ea și aıată cu capul spıe cele două
tıupuıi, flindcă e gıeu să-ți dai seama cine sunt. Am ajutat-o pe
Yill7 Howe, Ziditoıul s-o aibă în pază, la destule nașteıi, așa că nu
mă deıanjează sângele și nici… miıosul.
Băıbatul pe caıe-l îngıijește Meg scoate un geamăt slab.
– Ulei de mac, îi îndıumă Salcie. Çi melci. Mucusul loı scoate
călduıa din coıp.
Spițeıul se așază.
– Çi-au pıimit doza de ulei de mac. Mai mult o să-i omoaıe.
Nu spune nimic despıe melci.
Mă țin cât pot de depaıte de Salcie în spațiul închis, daı pıiviıea
mea își tot găsește calea cătıe el. Poate că n-a ucis un pıunc, daı
tot vıăjitoı e. Mă întıeb dacă el a făcut păpușa.
Spițeıul se ıidică.
– N-ai teıminat, spune Salcie.
– Mai e un pacient, siıe, ıăspunde spițeıul.
– Ah? întıeabă Salcie. Unde e domnul?
– Doamna, ıăspunde spițeıul. Domnița al căıei doımitoı a luat
foc. A fost dusă întı-o încăpeıe pıivată unde să se simtă mai bine.
– Am să mă duc chiaı eu la ea, anunță Salcie.
Spițeıul dă să pıotesteze, daı ıenunță, plecând capul.
După ce pleacă Salcie, ıăsuflu ușuıată. Duıează ceva să-mi înfășoı
umăıul stıâns în bandaj. Mă ustuıă și zvâcnește.
– Meg, adu un castıon cu apă, te ıog, spune spițeıul. În timp ce
ea pleacă, el continuă: Speı că devoıatoaıea de păcate o să ne
peımită să ıămânem și să-i îngıijim pe ıăniți cât lucıează.
Găsesc un scaun și-l așez cumva să nu-i stea în cale spițeıului,
lucıu caıe tıag nădejde că-i tot un fel de ıăspuns. Băıbatul cu
caınea pestıiță aıe cioıapi stacojii sub un stıat de funingine. E
Cocoș. Aıe ochii întıedeschiși, cu toate că paıe adoımit. Rostesc
cuvintele, însă nu se mișcă. Spițeıul își dıege glasul și mișcă un
boıcănel pe masă. Ulei de mac.
Aud o voce în spatele meu.
– 7ıei să-mi asculți Recitaıea?
Inima mi se umflă mai-mai să-mi spaıgă pieptul. Cunosc glasul
cu toate că l-am auzit o singuıă dată. E Çoaıece de Țaıă.
– Spune-mi, mă întıeabă el cu glas lent și gıos, bıațul mi-e mițos
ca o oaie?
Yușesc ca să-mi ascund un hohot de ıâs. Aısuıile îi acopeıă tot
umăıul. Speı că uleiul de mac e puteınic.
– Poți să-mi spui păcatele tale, zic eu.
Mă aștept ca voıbele să-mi fle taıi și aspıe, ca pâinea lăsată afaıă
pıea mult, însă ies cum tıebuie.
Meg sosește cu o vadıă plină cu apă. Mă vede cu Çoaıece de Țaıă
și se face utilă stoıcând picătuıi de apă în guıa lui Cocoș.
– Yu ești, nu-i așa?
Çoaıece de Țaıă tıage de câteva oıi, încet, aeı în piept.
– Cea caıe mi-a găsit inelul.
Pıiviıea lui ıămâne pe tavan, de paıcă l-aı duıea să întoaıcă
capul.
– Aısuıile mele nu sunt adânci, nu-s cele mai ıele. Nu ca… ale lui.
Pıobabil se ıefeıă la Cocoș.
– Spițeıul spune că ıiscul cel maıe e putıefacția, daı mie cıed că
mai degıabă duıeıea o să-mi facă felul.
Chipul lui e apıoape zâmbitoı, iaı în ciuda oboselii mele, sau
poate din cauza ei, mă face și pe mine să zâmbesc. În încăpeıe e
cald, așa că îmi desfac șalul și-l pun deopaıte.
– Deci acum ıecit tot ce-am făcut ıău? întıeabă el.
– Da, spun eu, cât de blând sunt în staıe. Iaı eu o să-ți spun
bucatele pe caıe o să le devoıez.
– Daı dacă nu vıeau să te împovăıez cu păcatele mele, de vıeme ce
suntem pıieteni vechi?
De data asta chiaı ıâd. Asta a spus pıima dată când l-am
întâlnit. Mă uit la Meg și la spițeı, daı ei nu mă bagă în seamă.
– Ai putea să-mi spui în schimb viıtuțile tale, îi zic eu.
– Asta da idee! Cum de nu s-a gândit nimeni la asta până acum?
Să ne ıecităm viıtuțile în locul păcateloı, înainte să muıim. Ce
idee stıălucită!
În mintea mea aud: Tu ești străIucită. Încep să ıâd iaı, daı îmi
cuıg și lacıimi, de paıcă aș fl pıea ostenită ca să mai știu caıe e caıe.
Îmi șteıg ochii de mânecă.
– Gıăiește.
– Păi, acum nu pot să-mi amintesc nici o viıtute, doaı păcate. Nu
m-am ıugat suflcient. Am avut gânduıi uıâte despıe tatăl meu
flindcă m-a tıimis aici să ceı mâna ıeginei. Cine sunt eu să mă
însoı cu o ıegină?
– Loialitate, îl întıeıup eu. Asta e o viıtute.
– Ce te face să spui asta?
– Inelul. Inelul tău de auı.
– De bună seamă, inelul meu.
Bandajele îi foșnesc când ıăsuflă.
– Îmi aduc aminte de ziua aceea, să știi, de ziua în caıe te-am
cunoscut. Aveai un chip atât de difeıit de al tutuıoı celoılalți.
Deschis, aș zice.
Lacıimile îmi cuıg puțin mai iute, daı și zâmbetul mi se lăıgește. E
visul meu pıefăcut în ıealitate, visul cu un loıd și o fată din popoı
caıe ajung să se cunoască. Pıefăcut în ıealitate.
– Bunătate, zic eu. Altă viıtute.
– Dăınicie, ıăspunde el. Asta e pentıu tine.
– Nu întotdeauna, zic eu.
Yușește sau ıâde; nu-mi dau seama.
– Bun, nu vıeau să paı nevolnic pıin compaıație. M-am gândit la
alt păcat.
– Cinste, zic eu. Altă viıtute.
– Mmm, mă aveıtizează el. Sunt un hoț. Am fuıat o pisică.
– O pisică?
– O pisicuță, se coıectează el. Oıașul ăsta e un loc diflcil.
– Eu aici am locuit meıeu.
– Îți spun, există și alte locuıi. Iaına e tot iaınă. Ciuma vine și
acolo. Daı oamenii își uıează de bine unii altoıa, dacă înțelegi ce
vıeau să spun. Aici nu e așa.
– Deci ai fuıat o pisică?
– O pisicuță.
Își mișcă apoi capul și ıăsuflă gıeu pıeț de o clipă.
– Îmi închipui că o să mă întoıc acasă. E limpede că nu mai sunt
potıivit pentıu o ıegină, asta dacă am fost vıeodată.
Mă uit la umăıul lui. În cel mai bun caz, o să aibă niște cicatıici
uıâte, mai uıâte decât chipul lui Paul.
– Ce-o să se întâmple cu pisicuța când o să plec? Sau dacă moı?
O spune cu ușuıință, de paıcă n-aı cıede cu adevăıat că se poate
întâmpla. 7ıeau să-i spun că moaıtea chiaı se întâmplă. O
întâlnesc în flecaıe zi. Mai des decât ploaia. În minte îmi vine o
imagine, cum aı aıăta capacul sicıiului său. Mă gândesc la altceva
ca să scap de imaginea asta.
– Pisicuța a supıaviețuit focului?
– Da. Am vâıât-o în cămașă. E pıin pıeajmă?
Mă uit peste canapea, daı nu-i nici o pisicuță. Daı apoi o văd
dedesubt, adoımită pe pipiıigul de pe podea.
– Ai găsit-o? întıeabă Çoaıece de Țaıă. Mi-aı fl o alinaıe.
O iau de jos. Aıe blana cenușie și ochii gıi. Îmi adulmecă hainele,
tıăgând de ele cu gheıuțele ca niște ace.
– Stai, zice și i se taie ıăsuflaıea. Ai pus mâna pe ea?
În glasul lui simt teamă.
Niște stıopi de apă cad în ligheanul din spatele meu. 7isul meu se
ıisipește.
– Atingeıea mea n-o s-o blesteme, zic eu încet.
– Ești siguıă?
– Da.
– Oh… bine, atunci, spune el, daı glasul îi tıemuıă.
Asta îmi spune că și clipa aceasta e făcută din stıasuıi, ca piatıa
din lănțișoıul pe caıe l-a ıepaıat tata. Daı eu nu vıeau ca Çoaıece
de Țaıă să fle fals.
– Cıedință, zic eu fleıbinte. Altă viıtute.
Yıece o clipă până când voıbește din nou.
– Ye gândești vıeodată că tıăim viața nepotıivită? Că dacă am
putea alege pentıu noi înșine, am alege mai bine decât viața caıe
ni s-a dat?
– Eu aș alege să-l am înapoi pe tata, zic eu înainte să mă pot
opıi. Yıebuie să-mi amintesc că tata n-a fost chiaı tatăl meu.
– Eu aș face schimb de locuıi cu fıatele meu mai mic, spune el, iaı
degetul cu inelul de auı îi zvâcnește. Daı n-aıe ıost să ne doıim
asemenea lucıuıi, nu-i așa?
– Putem să facem alegeıi măıunte, gândesc cu voce taıe. Cum ne
puıtăm pe paıcuısul zilei. Çi cu cine vıem să semănăm.
– Pıesupun că putem.
Oftează și se cutıemuıă, iaı ıăsuflaıea îi devine mai aspıă. Cıed că
efectul uleiului de mac se cam duce. În spatele meu, spițeıul tușește
scuıt.
7ıeau să mai voıbesc puțin, fle și doaı ca să dovedesc că nu-i o
clipă făcută din stıasuıi. În schimb, așez pisicuța pe scaun și ıostesc
cuvintele:
– Când bucatele sunt devoıate, păcatele tale voı fl ale mele.
Mâna mea e o pasăıe mică, degetele îmi sunt ca niște fulgi când îl
ating de la umăı la șold, apoi iaı de la umăı la șold.
– Am să le poıt în tăceıe până în moımânt.
Apoi șoptesc atât de încet și de iute cât să nu mă audă:
– Eu te-aș alege pe tine.
– Așa să fle, ıăspunde el.
Inima îmi tıesaltă și mă întıeb dacă m-a auzit.
Chiaı dacă nu m-a auzit, e un sfâıșit fıumos. L-am atins. Mi-a
ıostit numele.4 Çtiu cum l-aı ıosti, dacă aș putea să aleg eu
singuıă. Iau sticla goală de ulei de mac și o vâı în mânecă pentıu
lada mea de devoıatoaıe de păcate. O amintiıe de la el.
7ezi nota de la p. 151.
2O. łTAFID3
Pe coıidoı, valeții scot afaıă lemne și țesătuıi aıse. Slujnicele
îngenunchează cu peıii, fıecând cenușa.
– Avea încuietoaıea blocată cu smoală ca să nu se deschidă ușa, îi
spune o slujnică slăbănoagă, cu câteva flıe de păı deasupıa buzei,
uneia mai plinuțe. A fost nevoie să vină patıu găızi.
– S-a găsit altă păpușă, ıăspunde cea plinuță.
Slujnica slăbănoagă se albește la față.
– Așa s-a stâınit focul din odaia domniței?
Cea plinuță ıidică din umeıi.
– Păpușa s-a găsit în doımitoıul ıeginei. Eıa făcută din ceaıă de
albine și îmbıăcată întocmai ca ıegina.
– Castelul e plin de vıăjitoaıe! șuieıă cea slăbănoagă.
Un bătıân caıe aıată ca un intendent tıece pe lângă ele, iaı
slujnicele lasă umeıii și mai jos, pıeocupate să cuıețe pietıele
înnegıite.
– Gata cu spoıovăiala, spune intendentul. Un tıădătoı eıetic
înceaıcă s-o speıie pe ıegină și pe cuıtenii ei, asta se petıece. Focul,
păpușa, sângele – secıetaıul ıeginei însuși ne-a spus asta, și nu e el
omul caıe să gıeșească.
Intendentul pășește în fața mea și își mișcă bıațul de paıcă aı
vıea să-l uımez. Mă conduce în jos, pe un șiı de tıepte, și apoi de-
a lungul unui coıidoı. Yocmai când cotește, se opıește bıusc. Se
uită la peıete și-și dıege glasul. În spatele lui văd un băıbat și o
femeie caıe se despıind dintı-o îmbıățișaıe întı-o nișă din peıete.
Băıbatul este Degete Negıe.
– Miloıd, spune intendentul. O duc pe devoıatoaıea de păcate
la…, zice, daı glasul îi tıemuıă.
– Apăi du-o! se ıăstește la el Degete Negıe.
– Da, miloıd.
Intendentul încuviințează și îl ocolește pe Degete Negıe, cu ochii
țintă la coıidoıul din fața lui. Degete Negıe ıămâne pe loc, feıind-o
vedeıii pe femeia cu caıe este, ascunsă în continuaıe în nișa din
spatele lui. Îi văd doaı ıochia de un ıoz deschis când tıecem pe
lângă ei.
Sosim la ușa celei de-a tıeia victime a focului. Chip de Yeıci stă în
picioaıe lângă peıete, în ıochia ei simplă de lână, cu un coș în
mâini.
– A plecat doctoıul ıeginei, milad7? o întıeabă intendentul.
Chip de Yeıci încuviințează din cap.
– Daı n-a venit nimeni la ușă când am bătut.
Intendentul se apıopie de ușă și bate zgomotos în
ea.
– A sosit devoıatoaıea de păcate!
– Ye așteptam, stıigă Chip de Yeıci.
Însă nu cu intendentul voıbește. În spatele nostıu, pe coıidoı,
vine Păı de Auı. Întı-un coıset ıoz bombon și o ıochie ıoz deschis.
Ea eıa cea cu caıe se îmbıățișa Degete Negıe.
– Căutam ceva caıe să-i aducă alinaıe, îi spune Păı de Auı lui
Chip de Yeıci, ıidicând un coșuleț.
Se duce lângă Chip de Yeıci în fața ușii. Coısetul lui Păı de Auı,
obseıv, e pıea stıâmt, iaı sânii îi sunt ca aluatul cıescut, ieșind pıin
pieptaıul deschis în paıtea de sus. S-a mai împlinit. Nu sunt
singuıa caıe paıe să obseıve. Păı de Auı se fâțâie sub pıiviıea lui
Chip de Yeıci.
– Putem s-o vedem? zice și aıată cu capul spıe
ușă. Intendentul tușește.
– A fost chemată devoıatoaıea de păcate, milad7.
Păı de Auı oftează.
– Poate aı tıebui să ne întoaıcem mai tâıziu.
– Hai să așteptăm, ıăspunde Chip de Yeıci, așezându-și coșul
lângă peıete, în fața odăii.
Intendentul bate din nou la ușă.
– Caıe e mai bună pentıu duıeıi de cap, lavanda sau salvia? o
aud pe Păı de Auı întıebând-o pe Chip de Yeıci.
– De unde să știu eu?
– Ai stat atâta cu moașa bătıână, ıăspunde Păı de Auı. Sau te
gândeai să te apuci de o meseıie ca să-ți peımiți niște mâneci noi?
O slujnică deschide în cele din uımă ușa odăii. Intendentul face
un semn scuıt cu capul și poınește pe coıidoı. În timp ce slujnica
mă anunță, văd cum mâinile lui Chip de Yeıci dispaı în mânecile ei
laıgi, singuıele pe caıe am văzut să le poaıte.
– Ești siguıă că te doaıe capul? îi spune ea încet lui Păı de Auı.
Am auzit că aı fl buıta.
Păı de Auı șuieıă pe dată:
– Poate aı tıebui să ai gıijă ce spui, ca să nu te tıezești cu acul
vıeunei vıăjitoaıe în păsăıică.
Nu-mi las pașii să-mi tıădeze uimiıea, daı mai tıag o dată cu
ochiul la cele două domnițe în timp ce intıu în odaie. Obıajii lui
Păı de Auı sunt la fel de ıozalii pıecum coısetul. Chip de Yeıci se
holbează la ea cu o pıiviıe ciudată. Paıcă de ıespect.
*
Chipul femeii dinăuntıu e lipsit de boială, însă tot o ıecunosc pe
Puıcica 7opsită. Aıe ochii înıoșiți, iaı petele de pe obıajii
nemachiați îmi amintesc de pielea lui Paul. Flutuıă din mână ca
să- i acopeıe când vede că mă uit.
– 7opseaua albă cu plumb otıăvește pielea, zice ea. Cu cât
folosești mai multă, cu atât tıebuie să folosești și mai multă.
Găsesc un scaun. Picioıul stâng al Puıcelei 7opsite este bandajat.
Restul coıpului paıe neatins.
– Poate că n-o să moı din pıicina aısuıiloı, spune ea când suntem
singuıe. Daı cineva a înceıcat să-mi facă de petıecanie. Yaıe mă
tem pentıu viața mea. Aș vıea să-mi ıecit păcatele acum, în caz că
pieıd ocazia.
Rostesc cuvintele cu caıe începe Recitaıea. Ca în ultima odaie, și
în asta e cald. Simt că mă ia somnul.
– Lăcomie, aıoganță, tıufle, începe ea.
S-a pıegătit pentıu asta. Păcatele îi țâșnesc ca niște săgeți din
sufletul ei cătıe al meu.
– Cusuıgeală, ıăutate…
Pleoapele mi se îngıeunează, și mă tıezesc când îmi tıesaıe capul.
Ea tace, ca și cum aı fl teıminat.
– Ultimele cuvinte…, încep eu.
– Coıliss a ıecitat vıeun păcat caıe să ceaıă inima de
căpıioaıă? Dintı-odată sunt foaıte tıează.
– Sau Yill7 Howe?
Puıcica 7opsită se uită spıe ușă, daı suntem singuıe.
– Ei bine, eu n-am să ıecit ceva ce n-am făcut, oıicaıe aı fl
uımăıile.
Çtie ceva despıe inimile de căpıioaıă.
Te rog, mAI spune. Te rog, mAI spune. Te rog, mAI spune.
Îmi aduc aminte de unchiu-meu Uıic. El știa cum să facă oamenii
să voıbească. L-am văzut de mai multe oıi în bucătăıia neamului
Daffıe7. Iată ce făcea: stătea față în față cu omul și nu zicea nimic.
Păıea pıea ușoı, însă după câteva minute în caıe Uıic cel tăcut și
înfloıătoı se uita la el, omul se gıăbea să umple tăceıea cu voıbe.
O pıivesc pe Puıcica 7opsită dıept în ochii înıoșiți și-mi număı
ıespiıațiile în tăceıe. Abia ajung la opt, și ea voıbește.
– Coıliss și jupâneasa aia neîngıijită au fost, în oıice caz.
O spune tăios, apoi se opıește de paıcă tıupul i s-aı lupta cu
gânduıile.
– N-aı tıebui să dau vina pe Coıliss. Yoate locuiam în casa
#atı7nei și a baıonului Se7mauı – Coıliss și celelalte domnițe,
pıofesoıii loı, doctoıii #atı7nei și ai lui Bethan7… Maıis încă eıa
ıegină și eıa dispeıată să aibă un moștenitoı, ca Anglia să ıămână
euhaıistică.
Se joacă cu un inel de pe deget.
– Cu toții am văzut în ce lucıuıi eıa amestecată Bethan7. Nimeni n-
a apăıat-o cum tıebuie. #atı7na, mama ei vitıegă, aı fl tıebuit s-o
apeıe, daı eıa gıea și se simțea ıău. Bethan7 eıa o fată nechibzuită,
iute la mânie și nestăpânită, întocmai ca tatăl ei. Însăși mama lui
Bethan7 a fost ucisă pentıu vıăjitoıie, incest și adulteı! Cu toții
știam pıea bine ce se putea întâmpla.
Pıivește în sus, de paıcă gânduıile i-aı fl agățate de tavan.
– Apoi #atı7na a muıit și le-a lăsat pe micuța Miıanda și pe
Bethan7 singuıe cu baıonul. Çi apoi baıonul a fost executat pentıu
tıădaıe doaı câțiva ani mai tâıziu. Îmi amintesc ziua în caıe a
muıit. Emblema lui, aıipile acelea de auı, a aıs pe poıțile castelului.
A fost nevoie de două lovituıi ca să-i taie capul.
Se opıește o clipă, apoi glasul i se înmoaie.
– Am ajutat-o pe Bethan7, daı nu așa cum aı fl vıut. Am juıat pe
numele Ziditoıului să nu dezvăluim niciodată ce-a făcut.
Dintı-odată, se uită țintă la mine.
– Eu nu-s așa pıoastă cum mă cıed toți. Secıetaıul cıede că un
euhaıistic înceaıcă să ne detıoneze ıegina, daı eu sunt siguıă că
amenințaıea e mai apıoape de casă.
Paıcă mă imploıă din pıiviıi, însă eu nu știu ce vıea. Yot ce mi-a
spus e un amestec de povești vechi și nici una nu explică inimile
de căpıioaıă. Puıcica 7opsită își fıânge mâinile.
– Adevăıul aı fl tıebuit să moaıă acum cincispıezece ani. A fost
nebunia lui Coıliss. Ea a țesut secıetul întı-o tapiseıie, astfel încât
ıegina Bethan7 să afle întı-o bună zi ce-am făcut. Iaı acum înțelesul
ei a fost descopeıit, daı nu de ıegină. De cine, nu știu. Yot ce știu e
că cineva ne omoaıă în așa fel încât cıima să fle dezvăluită lumii pe
sicıiele noastıe. Daı noi n-am omoıât nici un pıunc. Nici Coıliss,
nici Yill7 și nici eu.
Se lasă la loc pe spate, încet și moale, ca o câıpă
stoaısă. Am impıesia că a teıminat, daı apoi mai spune
ceva.
– Dacă moı, o să se abată judecata asupıa ucigașului meu?
Se uită la mine de paıcă eu aș deține ıăspunsul. Eu știu doaı ce
spun Slujitoıii Ziditoıului, daı nu asta mă întıeabă. Mă întıeabă pe
mine dacă o să abat eu judecata asupıa ucigașului ei.
Buzele mele ıostesc cuvintele.
– Când bucatele sunt devoıate, păcatele tale voı fl ale mele.
Degetele mele o ating de la umăı până la șold și înapoi, făcând
semnul Ziditoıului. Iaı capul meu încuviințează o dată.
Am să−I găsesc pe ucigAȘuI tău.
Paıcă ıespiıă mai ușoı. Daı nu pentıu ea am s-o fac. Am s-o fac
pentıu Ruth.
2l. UłTUROI
Când deschid ușa de la odaia Puıcelei 7opsite, Păı de Auı și Chip
de Yeıci au dispăıut. Simt un floı pe șiıa spinăıii la vedeıea lui
Salcie la nici doi pași de mine. Oaıe asculta la ușă?
– Am venit să iau lista de bucate, spune el, ca și cum i s-aı adıesa
Puıcelei 7opsite, daı știu că pentıu mine o spune.
Mă duc în fața lui și-i spun bucatele, simțind același miıos umed
pe caıe l-am simțit când a luat lista de bucate după Recitaıea lui
Coıliss.
După ce pleacă, mă spıijin de peıetele îmbıăcat în lambıiuıi, ca să
mă gândesc. Încă se simte miıos de fum în aeı, iaı pe podea se văd
uıme de cenușă.
5AS−o să−ți spună, vine glasul tatei.
Reiau tot ce știu deja. Coıliss și Yill7 Howe au fost otıăvite, iaı
cineva a pus inimi pe sicıiele loı, zicând că au ucis un pıunc de
neam ıegesc, cu toate că ele n-au măıtuıisit așa ceva.
Ușa Puıcelei 7opsite a fost blocată cu smoală și i s-a pus foc
în odaie. Eıa ıândul ei să moaıă. 7oıbele ei îmi ıăsună în
minte. CinevA ne omoARă în AȘA feI încÂT crimA Să ße dezvăIuită
Iumii pe sicrieIe noAStre.
E ca povestea cu Domnul 7ulpe, în caıe Maı7 cea Isteață îl ucide,
aıătând astfel oıașului făıădelegile înfăptuite de el. Dacă Puıcica
7opsită aıe dıeptate, ucigașul nu dă vina pe ele pentıu cıima altuia.
Ucigașul chiaı e convins că au ucis un pıunc. Daı ele n-au făcut
așa ceva.
Atunci cine? Çi ce pıunc? Çi cine le-a pus inimile pe
sicıie? Îmi e gıeu să gândesc. Ce aı spune mama?
Vezi cARe ți−e AVANtAJuI.
Să știi ce nu știu alții nu e un avantaj. Asta e ıădăcina jocului
flecăıui pungaș, să știi mai mult decât paıe. Puıcica 7opsită mi-a
dat ceva ce mulți alții nu știu: o tapiseıie cu o taină. Poate că acolo
am să-mi găsesc avantajul. Çi cıed că știu la ce tapiseıie se ıefeıă.
Diana Păduıii, cea din salonul ıeginei pe caıe Păı de Auı spune că i-
a dat-o Coıliss lui Bethan7.
Nu îndıăznesc să mă întoıc la doımitoaıele ıeginei ca să mă uit
la ea, acum că Degete Negıe e atât de doınic să mă toıtuıeze. Daı
nici nu-i nevoie. Yapiseıia mi-a ıămas în minte cum ıămâne
teıciul pe gât.
Mă las să alunec în jos pe peıete până ajung să mă ghemuiesc pe
podea. Paıcuıg cu ochii minții flecaıe petic al tapiseıiei.
ReginA nudă sub IuminA Iunii pIine. Ușoı de ıeținut.
MÂNA ei pe trunchiuI unui coPAC, o zÂNă înARiPATă pe o
rAMură, ieșind dintr−o ßoARe.
CeAIAItă mÂNă A reginei pe PÂNtec. Ceva legat de pântec, țin
minte, păıea nepotıivit.
Fn mistreț AIbAStru ghemuit cA un cÂIne IA picioAreIe ei. Și un Ieu,
și un cerb.
Fiecaıe păıticică pe caıe mi-o amintesc mă ajută să-mi aduc
aminte mai mult, așa cum zalele unui lănțișoı mă aduc mai
apıoape de pandantiv.
Eıa și un cuvânt țesut în maıginea fıunzoasă a tapiseıiei.
Cuvântul avea liteıe din numele meu: doi N mici, iaı întıe ei o
linie cuıbată cu un punct lângă ea, ca un copac aplecat peste un
măı. Sub măı eıa o spânzuıătoaıe mică. Sub al doilea N eıa un
vieımișoı. Oaıe cuvântul m-aı ajuta să dezleg ghicitoaıea? Nu paıe
așa de tainic să ai un cuvânt la vedeıe. Pe de altă paıte, nu știu
cum e să citești. Poate e un cuvânt foaıte ıaı sau un cuvânt pe
caıe-l pot citi doaı unii oameni.
Mă gândesc la ce știu din tapiseıie și-mi dau seama de ce
am nevoie. Mă așteaptă acasă. Dau să mă înfășoı cu șalul, daı
nu-l găsesc. L-am dat jos în odaia lui Çoaıece de Țaıă. Mă
muștıuluiesc singuıă flindcă am uitat. MăcAR e IÂNgă eI, nu mă pot
abține să mă gândesc.

Yıecând pıin piața oıașului, dau peste un spectacol de teatıu


pıezentând ultimele noutăți din ıegat, și anume uımătoaıele
petıeceıi caıe maıchează sfâıșitul vizitei emisaıului noımand. Un
banchet pe câmpul din spatele castelului. Mulțimea e mai
numeıoasă decât de obicei, plină de oameni caıe au venit deja în
oıaș pentıu festivități. Mai sunt doaı câteva zile. Înainte îmi
plăceau zilele de banchet, nu că oamenii de ıând aı fl fost invitați.
Eıau doaı oameni de viță nobilă, daı fetele și băieții mai maıi
puteau să-și găsească de lucıu fıecând oale sau căıând vase încolo și
încoace. Eıau o gıămadă de ıestuıi de mâncat.
Prăjituri și fructe conßATe, mă gândesc eu. CARtoß copți.
Îmi chioıăie mațele. Poate din pıicina gânduıiloı la banchet sau
pentıu că m-am obișnuit să mănânc ıegulat, mi-e îngıozitoı de
foame.
Intıu în Noıthside și simt duhoaıea cum se întețește până ce
ajung la Dungsbıook. Apıoape-am ajuns acasă. Mațele îmi chioıăie
iaıăși. CotIet cu un sos gros.
Îmi scapă un hohot de ıâs ascuțit îngıozindu-mă de pıopıiul
gând. Cotletul este pentıu tıădaıe. Cum să-mi doıesc așa ceva?
Intıu pe aleea mea. În fața ușii sunt doi mesageıi.
– A fost un foc la castel, anunță pıimul.
Pe bıaț poaıtă emblema ıeginei. O fl fost tıimis înainte să
descopeıe că eıam deja acolo.
Al doilea băiat își îndıeaptă spatele.
– Fıiguıi, la temniță.
Înceıc să nu mă simt ıecunoscătoaıe.

E aceeași celulă în caıe, paıcă întı-o altă viață, am așteptat o


sentință caıe n-a mai venit. Sau caıe a venit sub altă foımă. Zece
întemnițate și doi temniceıi au fost îngıopați întı-un moımânt
comun. Çase Devoıăıi Simple sunt pıegătite în celulă. Familiile
caıe le-au adus ıămân afaıă, pe stıadă, unde aeıul ciıculă în voie și
nu se pot molipsi de nimic.
Pâinile sunt mici, daı acum știu de ce devoıatoaıea de păcate
mânca încet. Çase fıanzele odată e foaıte mult. Mă las pe vine
flindcă nu-i nici un scaun. În timp ce mănânc pıima fıanzelă, îmi
vine în minte ıegistıatoıul. În temniță, Baıbă Suıă a zis că și-a
făcut pıopıia nevastă devoıatoaıe de păcate. Atunci de ce m-a ales
tocmai pe mine?
RegistrAToruI m−A conDAMnAT nu doAR în viAȚA AStA, mă gândesc
eu. Un blestem adevăıat. Când o să fle ıândul lui să moaıă, o
să am
gıijă să-i mulțumesc cum se cuvine.
Mestec a doua pâine. E bună. Caut semnul bıutaıului, daı e pâine
de casă. Celelalte caıe au ıămas de mâncat nu aıată la fel de bine.
Ziua se pıeface în seaıă. Unele familii pleacă. Aeıul se ıăcește,
iaı în cele din uımă ıămân doaı eu în celula temniței, albastıă ca o
peșteıă, și ling smântână dintı-un castıon. N-am mai doımit de
mult. Când obseıv lucıuıi, obosesc mai ușoı.
Îmi simt buıta gıea deasupıa șolduıiloı când poınesc spıe casă.
Când cotesc pe aleea mea din Dungsbıook, văd niște umbıe
tıândăvind în fața ușii. Mă încoıdez ca un aıc, pıegătindu-mă să
fug. Daı apoi umbıele ies în lumina lunii. Bătıâni cocâıjați și zbâı-
ciți, nu ucigași. Făıă pic de zvâc în tıupuıi.
– Cine a venit? zice o umbıă când mă apıopii de ei.
Poaıtă un toiag lung, pe mâneıul căıuia își odihnește mâna.
– Cocota lui Fıedeıick, zice cealaltă.
Întâi paıe să fle un cocoșat, daı e doaı un sac aıuncat pe umăı.
Pıima umbıă se uită bine la mine, apoi îi dă un ghiont în bıaț
celeilalte.
– Nu e! Adevăı zic că nu e. I-o devoıatoaıe de păcate.
Se întoaıce și își acopeıă ochii.
– Nu-i destul de gıasă cât să fle devoıatoaıe de păcate, zice a
doua umbıă, ținându-și pıiviıea pe aleea de pământ. Apoi: I-o idee
pıoastă să iei casa unei devoıatoaıe dıept ascunzătoaıe pentıu
pıadă. O idee pıoastă.
Scuipă și își mută sacul.
– N-o jigni, aıată pıima umbıă cu boneta întunecată în diıecția
mea, apoi îi tıage boneta de pe cap celei de-a doua umbıe.
– Asta pentıu ce-i? zice a doua umbıă, daı se ia după pıima,
îndepăıtându-se de ușă ca să pot intıa.
Casa mea s-a tıansfoımat întı-un han. Bıida stă așezată întı-un
colț, soıbind dintı-un castıon. Fıedeıick stă tolănit în fața focului
cu copiii lui Jane, pălăvıăgind cu Paul, caıe aıe câıpele învelite cu
gıijă în juıul feței în ciuda călduıii. Un han și o casă obișnuită în
același timp, flindcă și Jane e pıin pıeajmă, amestecând întı-o oală
pe vatıă. Apoi se deschide ușa în spatele meu, iaı cele două umbıe
intıă și ele, cu bonetele în mână. Pıima umbıă își așază toiagul
lângă ușă.
– Monedele-s în lighean, stıigă Fıedeıick din fața focului. Pentıu
oala cu mâncaıe. Noi nu câștigăm nimic, zice el, iaı pıiviıea lui
mă ocolește. S-a întoıs binefăcătoaıea noastıă!
Cıedeam că am devenit stăpâna pıopıiei mele case, daı acum
îmi dau seama că mi-au intıat pe sub piele. Sunt ca putıegaiul
caıe pune încet stăpâniıe pe acopeıișul de stuf. Sunt stăPÂNă pe
situAȚie, te gândești în flecaıe zi. Nu−i AȘA de rău, îți spui. Până
în ziua în caıe te tıezești întı-un moıman de stuf putıed și cu
nimic deasupıa capului, doaı ceıul alb. Dacă aı fl mama aici, i-
aı da pe toți afaıă, daı mai întâi am nevoie de ceva de la ei.
Mă duc dıept la vatıă, unde e un stıat de cenușă gıi. Jane se dă la
o paıte, luând cu ea un platou cu stıidii. Îngenunchez și tıasez în
cenușă liteıele pe caıe mi le amintesc din tapiseıie. Copiii lui Jane
vin în gıabă să vadă ce fac. Jane îl plesnește pe băiatul cel maıe
peste mână, atât de taıe că îl face să țipe.
– Ce e? întıeabă Fıedeıick, luându-l pe băiat în bıațe și
adulmecându-i buıtica până când băiatul se lasă cupıins de
chicoteli.
Fıedeıick se uită la cenușă și scutuıă din cap.
– Pe asta n-o știu.
Una dintıe umbıe gıăiește șovăielnic.
– 7oıbești cu o devoıatoaıe de păcate? Ǎsta-i ghinion.
– Mă adıesez încăpeıii, spune Fıedeıick. Un solilocviu, nu un
dialog. Dacă aude și ea, așa să fle.
Pıima umbıă se uită bănuitoaıe la Fıedeıick.
– Ce de cuvinte!
– Caıe-i tıeaba cu ea? întıeabă a doua umbıă, aıuncând o pıiviıe
pıin odaie, daı făcând semn cu capul spıe mine. Nu-i pungașă, nu-
i așa? Eu nu plătesc dăıi ca să pescuiesc pıin păıțile astea.
– Aıe tainele ei, zice Paul din fața vetıei. Ǎsta-i pıețul ıefugiului.
– E ıefugiu? zice pıima umbıă. Ușa așa eıa însemnată, daı eu n-
am mai fost niciodată întı-un asemenea ıefugiu. Miıoase a moaıte
și aıe o devoıatoaıe de păcate și o lepıoasă.
Se uită la Bıida, caıe-l pıivește la ıândul ei.
– Ce mai uımează? Țigani și euhaıistici colo sus?
Se uită în sus, pe scaıă.
– Ești libeı să pleci! se ıăstește Paul.
Pıima umbıă se foiește, măsuıându-l pe Paul din pıiviıi. Paul e
tânăı și puteınic, în ciuda cicatıiciloı. Umbıele au avut mulți ani
gıei.
Pıima umbıă ıidică mâna în semn de pace.
– Suntem aici doaı pentıu scuıtă vıeme. Ne facem tıeaba cât
duıează banchetele ıeginei, după caıe am poınit la dıum.
Își așază din nou degetul maıe pe toiag. Obseıv gauıa pe caıe o
acopeıise cu palma, în juıul mâneıului. Acolo pune câıligul pentıu
pescuit. Pescaıii se uită după feıestıe făıă obloane și tıag ıufe și
albituıi pe caıe să le vândă. Nu e un vicleșug deosebit de isteț sau
de peıiculos și e ales de obicei de oameni caıe nu sunt deosebit de
isteți sau de peıiculoși.
A doua umbıă face un pas înapoi și spune, cu ochii în pământ:
– 7ă mulțumim pentıu ospitalitate.
– Bine, zice Paul.
Eu mă întoıc la liteıele din cenușă, tıasându-le cu degetul a doua
oaıă.
Fıedeıick se apleacă să se uite. Aıată spıe N-ul mic cu punctul
alătuıi.
– Ǎsta-i semnul pentıu gaıdiști, nu?
– N-am de unde să știu, zice pıima umbıă, umflându-se în pene.
Pungașii cinstiți nu folosesc niciodată semnele ceıșetoıiloı.
– Semnul de ıefugiu de pe ușă l-ați găsit ușoı, îi ıăspunde
Fıedeıick tăios.
Umbıa tace.
Bıida mijește ochii.
– Semnul pentıu gaıdiști aıe un punct dedesubt, nu lângă.
Semnele ceıșetoıiloı. Semnul de ıefugiu de pe ușă. Mintea mea
le uımăıește gıăbită cuvintele. Asta a luat mesageıul dıept semnul
unei vıăjitoaıe? Un limbaj în imagini pentıu ceıșetoıi și
vagabonzi. Așa se explică de ce vin înăuntıu tot soiul de oameni.
Jane ıidică pıiviıea din stıidii și se șteıge pe fıunte cu dosul
palmei.
– Ce a desenat în cenușă nu-s semne, e scıis de citit.
Aıe un glas monoton și obosit.
– Ți-a gıăit cocota, îi spune una dintıe umbıe lui Fıedeıick.
Fıedeıick se uită mai bine la ce am desenat. Scutuıă din cap.
– Çtiu să citesc engleză, fıanceză și puțină latină, zice el
uitându-se la Jane, iaı ăsta nu-i un cuvânt.
Paul pıivește mai atent.
– Limbile vechi au alte liteıe.
Jane ıăstoaınă stıidiile în oală.
– Yıebuie să întıebăm un doctoı sau un evıeu.
Plesnesc din limbă. Cum naiba să fac asta? Singuıul doctoı pe
caıe l-am întâlnit e un vıăjitoı ucigaș de puıcei, iaı toți evıeii au
fost conveıtiți sau alungați de vechiul ıege. Apoi îmi aduc aminte
de muzicanții din Domus Conveısoıum. Cei înspıe caıe am
aıuncat cu ceaıă fleıbinte ca să-i speıii.
– Nu-i bucuıoasă asta, zice pıima umbıă, flutuıând din mână
spıe mine de paıcă aș miıosi uıât. Nu-i bucuıoasă deloc.
Eu șuieı și mă năpustesc asupıa lui ca o gâscă. Se dă în spate din
calea mea, apıoape împiedicându-se de ciotul picioıului Bıidei, și o
apucă de bıaț pe a doua umbıă.
– Of, la naiba! Ce face?!
Mă țin în continuaıe după ei. Pıima umbıă își ia toiagul de
pescuit. Cu capul întoıs întı-o paıte, îl flutuıă oıbește în diıecția
mea, ca pe o sabie.
– Nu te apıopia.
Îi mân spıe ușă, până când amândouă umbıele ies împleticindu-
se din casa mea. Apoi iau vadıa și o câıpă.
Ușa tıântită le speıie pe umbıe, caıe o poınesc în gıabă pe alee.
Mă uit la semnul de pe ușă, doi ochi călaıe pe foıma unei femei.
Stoıc apa din câıpă și fıec. Casa asta e ıefugiul meu. O să fle
cămin numai pentıu cine aleg eu. O lepıoasă caıe duhnește, un
olog aıțăgos, un actoı guıaliv, o tâıfă gıavidă și plozii ei din floıi.
Neamuıile mele.
22. LAPT3 CALD CU RACzIU
Doım atât de adânc, încât se face miezul zilei până mă ıidică din
pat bătăile în ușă. Când îl aud pe mesageı ıostind numele lui
Bessie, paıcă pot în sfâıșit să ıăsuflu. Nu voiam să moaıă, daı e o
ușuıaıe să nu mai ai de așteptat.
Lee și Yom sunt la Devoıaıe, flıește, pıecum și alte chipuıi
cunoscute. Çi totuși paı schimbați. De paıcă în amintiıile mele
pıiveam pe feıeastıă întı-o casă, iaı acum mă uit înăuntıu pe cu
totul alta. Înăuntıu e aceeași încăpeıe, daı lumina cade difeıit.
Obseıv că lui Yom, băıbat în toată ıegula, îi iese păı din uıechi. Pe
Gıacie Manneıs, caıe știa întotdeauna tot ce e de știut, o tıag de
fuste tıei copii și seamănă cu o naıcisă ofllită. Până și casa paıe
altfel de cum eıa la Recitaıea lui Bessie – mai mică.
Înainte să plec, tıec pıin bucătăıie. Pe un ıaft văd vechiul
castıonel de saıe pictat cu clopoței. Îl iau cu mine ca să-l pun în
cutia mea de devoıatoaıe de păcate. Amintiıe de la Bessie.
Picioaıele îmi paı pestıițe scăldate în apa fântânii mele. Ca pielea
lui Paul și a Puıcelei 7opsite. Dau să-mi tıag șalul în juıul umeıiloı
și îmi aduc aminte iaıăși că l-am lăsat la castel.
Câțiva oameni tıec pıin piață. Mă văd și-și văd îndată de dıum,
făıă să mai piaıdă vıemea. Doi copii o iau șovăielnic spıe o alee,
și- apoi aud începutuıile unui joc cu pietıe.
Soaıele apune pıintıe noıii maıi și ıozalii. Scot picioaıele din
fântână și le șteıg cu fusta. În timp ce le usuc, văd semnul pe caıe-
l cıedeam de vıăjitoaıe. Un limbaj pentıu ceıșetoıi. Îmi aduc
aminte de semnele din tapiseıia lui Coıliss. Poate că ele ascund
taina. Dacă mă gândesc mai bine, animalele de la picioaıele
ıeginei nu-s gıeu de citit. Emblemele familiiloı sunt de multe oıi
animale. Leul aı putea fl Degete Negıe. Ceıbul aı fl familia lui
Çoaıece de Țaıă. Mistıețul, altă familie loială. Daı dincolo de asta,
nu știu ce mai înseamnă tapiseıia.
În timp ce meıg spıe casă pıin Noıthside, mă gândesc că nu doaı
casa lui Bessie și foștii mei vecini paı altfel. Yâıfele înșiıate în
fața
taveıneloı își pleacă ochii când tıec pıin dıeptul loı. Çi nu mai sunt
băieți caıe să se înghiontească înspıe mine. Se țin deopaıte. Meıg
pe mijlocul dıumului, iaı lumea se dă în lătuıi, întocmai cum
făceau pentıu mai vâıstnica devoıatoaıe de păcate. Ca maıea
ıubinie din povestea Ziditoıului.
Yıec pe lângă Aleea Spițeıiloı. Fn doctor sAU un evreu, a zis Jane
că s-aı putea să știe cuvântul din tapiseıie. Oaıe spițeıii sunt destul
de învățați? Îmi amintesc cum au fugit de mine după ce mi s-a
tăiat gâtul. Yıag un scuipat sănătos în țăıâna de pe aleea loı,
speıând să mă vadă cineva.
Ajung din nou la Domus Conveısoıum. În seaıa asta, nu mai e
nici o muzică, doaı un întuneıic ıece. Ultima dată când am fost
aici, am semănat fıică. Acum am nevoie de ajutoıul muzicanțiloı.
Ascult să văd dacă-s pıin pıeajmă, daı – nimic. Poate că i-am
visat.
Yocmai atunci aud muzica pıofundă a zguduitoıului de pieptuıi,
instıumentul cu coaıde maıe cât un stat de om. Mă ıăvășește din
nou și mă cupıinde nostalgia, însă nu știu pentıu ce. Muzica e ca o
vıajă; te tulbuıă făıă voia ta. Cu toate că sunt un blestem, ıostesc o
scuıtă ıugăciune să mă apeıe.
Scăıile sunt la fel de întunecate ca înainte, iaı pe palieı e doaı un
licăı de lumină, de data asta venind de la o ușă din capătul celălalt
al culoaıului. Bat încet, apoi o deschid.
Rămân cu guıa căscată de încântaıe. E un atelieı splendid. De toți
peıeții stau ıezemate coıpuıi de lăută de lemn cuıbat și de viola da
gamba. Băıbatul cu păıul negıu și sâımos caıe cânta la zguduitoıul
de pieptuıi stă cu el întıe picioaıe și ıepaıă o coaıdă. Lângă el văd o
masă de lucıu cu unelte de dulgheıie și alte bucăți de lemn caıe paı
să fle păıți de instıumente. Pe masă și pe podea sunt fâșii de lemn
asemenea unoı panglici gıoase. E atelieıul unui făuıitoı de
instıumente.
Făuıitoıul de Instıumente lasă jos cu blândețe zguduitoıul de
pieptuıi, ca pe un pıunc, apoi se ıidică să mă înfıunte, stıângând
în pumn un clește.
Ridic mâinile în semn că nu am intenții ıele, daı Făuıitoıul nu
face decât să stıângă mai taıe cleștele în mână.
– Ǎsta e locul meu, zice el.
Asta a spus și Uıechi Păıoase înainte.
– Ce vıei?
Îi fac semn să nu mă pıivească. El închide ochii pe jumătate, de
paıcă aı ıâde. Poate nu vede bine. Iau o lumânaıe de seu de pe
masa de lucıu ca să-mi luminez colieıul cu D. Țipă și se ascunde
după bancă. Își amintește de lumânăıile azvâılite la ultima mea
vizită.
Aștept. Când s-a convins că nu aıunc cu nimic, se ıidică la loc. Îi
aıăt din nou D-ul.
– Devoıatoaıe de păcate, da, spune el. Îl văd. Ce vıei?
Simt un gol în stomac. Ce făptuıă se uită în ochii unui blestem
făıă pıotecția ofeıită de Recitaıe? Poate că muzicanții chiaı sunt
duhuıi.
Ochii Făuıitoıului de Instıumente ıămân mijiți, în schimb își
pieıd călduıa.
– Eu nu-s de cıedința asta, spune el, de paıcă devoıatoaıele de
păcate aı fl licoıni sau elefanți în caıe unii oameni cıed și alții nu.
Iaı apoi, ca un duh veıitabil, pune întıebaıea caıe-mi stă pe
limbă:
– De ce n-ai fıică? 7agabonziloı caıe vin pe-aici le e fıică din
cauza minciuniloı pe caıe le spun ai voștıi despıe evıei. Ne lasă în
pacea noastıă. Yu de ce n-ai fıică? De ce vii să ne tulbuıi?
Să-i tulbuı? Mă pufnește ıâsul făıă să vıeau.
Făuıitoıul de Instıumente ıăcnește fuıios la mine.
Mă împiedic și scap lumânaıea. E un diavol. Oıi e nebun.
Se năpustește asupıa mea, iaı eu fug spıe ușă. Daı la lumânaıe se
ducea el, înăbușind flacăıa cu picioıul tocmai când încep să aıdă
panglicile de lemn împıăștiate pe podea.
– Pleacă! stıigă el.
Sunt cu spatele la ușă, iaı inima îmi bubuie în piept.
– Pleacă! stıigă el din nou.
Daı nu vıeau să plec. Închid ochii stıâns și-nceıc să-mi
domolesc bătăile inimii. Sunt un bIestem. Am sÂNge de DAFfrey în
vine.
Aud ıăsuflaıea fuıioasă a Făuıitoıului de Instıumente.
Trăiesc cu Ieproși și ACtori, îmi spun eu. I−AM suprAViețuit Iui
Degete Negre. Și ucigAȘiIor Iui Degete Negre.
Sunt AIci cA Să îndrept
încurcăturA. Pe măsuıă ce îi spun inimii lucıuıile astea, se
liniștește. Çi stomacul mi se potolește.
Făuıitoıul de Instıumente ıăsuflă tot gıeoi, iaı tıupul i-e gata de
luptă. Chiaı și așa, îmi iau inima-n dinți și fac tıeaba pentıu caıe
am venit. Mă duc încet și siguı până la masa de lucıu și tıasez
liteıele de pe tapiseıie în ıumeguș.

Pıima liteıă ca un N mic.


Măıul aplecat, cu spânzuıătoaıea sub el.
Al doilea N mic, cu un vieımișoı
dedesubt.
Răsuflaıea Făuıitoıului de Instıumente se liniștește. Apleacă întı-o
paıte capul în timp ce pıivește liteıele.
– Nu vă cunosc bine cuvintele, zice el.
Netezesc ıumegușul și înceıc din nou liteıele din tapiseıie.
Făuıitoıul de Instıumente se apıopie. Yıupul i se ıelaxează.
– Ah, e ebıaică, da?
Eu nu știu. Doaı aıăt spıe liteıe.
– ChAV−vAH, ıostește el, de paıcă și-aı aduna scuipatul.
Yıasează liteıele cu degetul, un deget maıoniu, cu unghia tăiată
scuıt.
– Chavah, ıepetă el. De ce vıei să știi cuvântul ăsta? întıeabă el
încet.
Am nevoie să-mi spună ce înseamnă. I-l aıăt din nou.
– Pentıu asta ai venit?
Eu încuviințez din cap.
Deodată, ochii i se încıețesc întı-un zâmbet, și începe să ıâdă. E ca
o zi de pıimăvaıă omul ăsta, acum tunet, peste o clipă soaıe.
– De ce pentıu asta? zice el îngăduitoı. De ce vii și aıunci cu
lumânăıi? De ce?
Se uită în ochii mei de paıcă aı căuta cu adevăıat motivul, daı
mai e ceva în pıiviıea lui. Ceva difeıit. Se uită la mine ca la un om
noımal. De paıcă nu-i nimic blestemat sau ıespingătoı la mine.
Nimeni nu s-a mai uitat așa la mine de când am devenit
devoıatoaıe de păcate. Nici măcaı Çoaıece de Țaıă.
Îmi mișc mâna aidoma lui Fıedeıick când voıbește, îndemnându-
l pe Făuıitoıul de Instıumente să spună mai multe, să-mi spună ce
înseamnă cuvântul.
– Chavah, da? Çtii numele ăsta?
Eu scutuı din cap.
– E din caıtea sfântă pe caıe o împăıtășim.
Mijește iaıăși ochii.
– Chavah: Eva.
Paıcă mă lovește ceva în pântec. Daı chipul lui e deschis, iaı ochii
nu-i clipesc. Îmi spune adevăıul.
– Eva, spune el din nou, obseıvând nedumeıiıea de pe chipul
meu.
Cuvântul de deasupıa tabloului cu ıegina nudă din tapiseıie
este EvA? Nu se poate așa ceva. Sau dacă da, e blasfemie. Eva a
fost cea mai muıdaıă păcătoasă din tot tăıâmul
Ziditoıului, pıima nesupusă caıe a căzut în dizgıație.
O ıevelație îmi cutıemuıă inima. În tapiseıie, pântecul ıeginei eıa
ıepıezentat cumva gıeșit. Eıa neted peste tot. De ce mi s-a păıut
neobișnuit?
Fiindcă în mijloc tıebuie să fle o adâncituıă. Un buıic. E semnul
că ne-am născut din femeie, un semn pe caıe-l puıtăm cu toții.
Unei singuıe femei din lume îi lipsește flindcă a fost cıeată diıect de
cătıe Ziditoı. Eva.
Făuıitoıul de Instıumente aıe dıeptate. Imaginea o înfățișează pe
ıegină în chip de Eva. Daı de ce-aı face Coıliss, dıaga pıietenă a
ıeginei, o tapiseıie atât de înfloıătoaıe?
– Ye miıi că e numele Evei, zice Făuıitoıul de Instıumente
înclinând capul. Mă ıog, unul din numele ei. Aıe două, da?
7ede că sunt nedumeıită.
– Chavah, daı și Isha. Mama și femeia… nu, mama și fecioaıa,
da?
Eu îmi înăbuș un chicot. N-au nici un sens voıbele lui.
Dă capul pe spate de paıcă uımează să se înfuıie din nou. Eu îmi
acopăı guıa și plec capul în semn de scuze. După o clipă, paıe să
pıimească și continuă:
– Chavah și Isha, mama și fecioaıa. Eva caıe aıe pıunc și Eva caıe
n-a avut încă pıunc. Două nume difeıite.
Animalele au nume difeıite, ca vitele caıe se numesc juninci
înainte să meaıgă la tauı și apoi se numesc vaci după ce fată un
vițel. Poate că și limba veche e la fel.
Aıată din nou spıe liteıele din ıumeguș:
– Ǎsta e unul dintıe numele Evei.
Ghicitoaıea e că ıegina noastıă e Eva fecioaıă?
– Chavah, ıepetă el. Eva caıe aıe pıunc.
Podeaua îmi fuge de sub picioaıe, iaı eu mă pıind cu mâinile de
masă. Regina Bethan7 a avut un pıunc. Făuıitoıul de Instıumente
se ıepede la mine și mă ia de bıaț ca să nu cad. Călduıa e uluitoaıe.
Când a fost ultima dată când m-a atins cineva? Când mi-a închis
Paul ıana de pe gıumaz? Atingeıea lui Paul eıa aspıă, ca o gheaıă de
pasăıe. Daı acum e ca și când aș fl găsit ceva ce nici nu știam că-mi
lipsește. Resimt doıul acela cum îmi sapă în sâmbuıele de pıună din
inimă. Înainte să mă pot abține, mă agăț de el.
Gânduıile mi se învolbuıează în minte, izbind ca apa întı-o ıoată
de moaıă. Regina Bethan7 a avut un pıunc, iaı Coıliss a țesut taina
întı-o tapiseıie, întı-o limbă pe caıe n-o cunosc decât maıii
învățați. Paul și Fıedeıick nici măcaı n-au văzut foımele ca pe niște
liteıe. Eu le-am luat dıept engleză numai flindcă știu atât de puține
lucıuıi.
Infoımațiile se împing ca zimții unei chei în gaınituıile lacătului
meu blocat. Lacătul încă nu e deschis, gaınituıile tot sunt blocate,
însă încep să-mi dau seama de foıma lucıului caıe le blochează.
Pıuncul ucis pentıu caıe am devoıat două inimi eıa al ıeginei
Bethan7. Nu, încă nu eıa ıegină. Eıa de-o seamă cu mine, după
cum a spus Yill7, daı uıma la tıon, eıa necăsătoıită și locuia cu
mama ei vitıegă, #atı7na. Ce-aı fl înfăptuit ea și pıietenele ei dıagi
ca s-o salveze de la decădeıe? Coıliss, guveınanta ei; Yill7, moașa
– aı fl omoıât ele pıuncul ei de neam ıegesc?
Dacă vestea asta aı ieși la iveală, Bethan7 aı fl ıuinată, chiaı și
după tot acest timp. Pıințul noımand și ceilalți pıetendenți aı
ıefuza-o. Cel mai pıobabil și-aı pieıde tıonul. O femeie caıe se
culcă cu cineva în afaıa căsătoıiei e o tâıfă. Iaı o tâıfă caıe își
ucide pıopıiul pıunc e mai ıea decât atât. Ce oameni aı pıimi o
asemenea femeie dıept conducătoaıea loı?
Un dușman al ıeginei omoaıă femeile, ca lumea să le vadă sicıiele
și să afle adevăıul, pıecum Domnul 7ulpe din basm.
Daı mai e o taină. Pıuncul n-a muıit. Inimile le-au fost puse pe
sicıie ca să paıă că a muıit. Cheia se blochează din nou în
gaınituıile lacătului. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât înțeleg
mai puțin.
Yot ce știu e că ıegina a avut un pıunc. Doamnele caıe știau moı
pe capete. Iaı copilul din floıi al ıeginei s-aı putea să fle în viață.
23. łAR3
Mă întoıc acasă împleticindu-mă după cădeıea întuneıicului și
mă tâıăsc pe salteaua mea. În visul meu, Ruth îmi așază pietıe pe
piept, câte una pentıu flecaıe păcat pe caıe l-am devoıat. Adulteı,
cleveteală, neıostiıea ıugăciuniloı cum tıebuie. O găleată întıeagă
pentıu lăcomie și pofte tıupești. Incest. Ucideıea unui pıunc de
neam ıegesc.
Devoıatoaıea de păcate poaıtă și ea o emblemă la fel ca nobilii:
un chip cu buzele cusute. În spatele ei, contesa pe caıe am văzut-o
în temnița castelului cântă un cântec despıe cucii caıe depun ouă
în cuibuıile altoı păsăıi. Daı apoi visul se schimbă și păcatele
mele sunt cele caıe se adună: hoție, gânduıi uıâte despıe moıți,
tıădaıea devoıatoaıei de păcate.
Apoi se schimbă iaı, și mama mea, nu devoıatoaıea de păcate, e
cea caıe așază pietıele. Pietıe pentıu păcate caıe nu au nici un
sens, cum aı fl să dai nașteıe unei zâne cu aıipi și să aızi lumânăıi
gıoase și galbene din ceaıă de albine până la cotoı. Mama poaıtă o
emblemă cu o vulpe cu stıuguıi în guıă, din caıe se scuıge zeama.
Apoi vine bună-mea și pune și ea niște pietıe. Mă tıezesc gâfâind,
daı pe piept n-am nimic.
Mă întind la loc pe saltea. 7isul meu a fost ca un puț îngust, pıea
întunecat ca să vezi înăuntıu, daı ceva plutește la supıafața lui,
uıcând și bolboıosind și spăıgând pielița apei. Ceva ce tıebuie să
văd în întunecime. Lumânăıi. Ce eıa? Nu, ceaıă de albine.
Păpușile eıau făcute din ceaıă de albine, nu din seu. Numai un om
bogat aı fl putut să le facă.
Coboı scăıile să folosesc oala de noapte. Bıida e pe covoıul meu,
de-acum devenit al ei. Çi copiii lui Jane sunt acolo, toți întı-o
gıămadă sfoıăitoaıe cu toate că tıebuie să fle miezul zilei. Jane e
tıează. Mai întâi cıed că încă visez, flindcă Jane stă în fața unei
plăci maıi de lemn și pictează un tablou. Daı nu visez. Aıe o
pensulă și boıcane cu vopsea, iaı tabloul ei aıată ca o casă maıe,
daı întı-un stil difeıit. Nu-mi dau seama de ce face asta. O tâıfă
însăıcinată caıe pictează un tablou în casa unei devoıatoaıe de
păcate. Un ciocănit în ușă mă tıezește din uimiıe.
Afaıă e doaı un mesageı. E puțin mai înalt decât mine, iaı păıul
negıu îi înconjoaıă capul ca un vălătuc de lână. E mai maıe decât
băieții obișnuiți. O fl dintı-o familie săıacă, făıă vıeun bănuț de dat
mesageıului să tıimită voıbă. E și mai duı decât băieții obișnuiți.
Aıe ceva în pıiviıe caıe tıece pıin haine, până la pielea goală. Ochii
lui se opıesc asupıa chipului meu, apoi tıec la acopeıișul casei, iaı
pe obıaz îi apaıe o adâncituıă mică și stıânsă când zâmbește pieziș.
Numele îmi înfloıește în minte în clipa în caıe-l ıostește.
– Daffıe7. Recitaıe pentıu bătıâna.
S-a schimbat de când l-am văzut ultima dată, daı acum disting
chipul pe caıe l-am cunoscut odată. 7ăıul meu își vâıă degetele în
betelia pantaloniloı de paıcă aı fl ieșit la o plimbaıe, de paıcă aı fl
o dimineață leneșă, și nu cea în caıe buna noastıă moaıe.

7ântul suflă ıece dinspıe ıâu și mă tıage de poalele fustei. Casa e


la fel, aplecată spıe maıginea ıâului, cu acopeıișul de stuf plin de
buıuieni unduitoaıe caıe paı să oglindească vâıtejuıile din apă. Un
zgomot de picioaıe tâıșâite, în spatele meu, mă face să mă întoıc. Îl
pıind pe văıu-meu, cu mâinile vâıâte în pantaloni, uitându-se întı-
o paıte. Aıe antebıațele goale, cu mânecile suflecate. Fiıe de păı
negıu se încolăcesc pe ele. Încă îi mai simt mâinile pe piele, de când
m-a apucat de picioaıe acum multă vıeme, când el și fıate-său m-
au țintuit de podeaua din bucătăıie.
Nu vıeau să intıu în casă.
Sunt un bIestem, spun încet în pıagul ușii.
Sunt un coșmAR, cânt în sinea mea în timp ce tıec pe sub gıindă.
Le cânt pe amândouă când pășesc pe scânduıile neunifoıme. Le
cânt în timp ce aud pașii văıului meu în uıma mea, la nici doi pași
distanță.
Din obișnuință, mă duc în bucătăıie. Acopeıișul e mai jos decât
îmi amintesc, sau s-a mai lăsat. 7atıa e ıece. Mă întoıc și dau cu
ochii de ambii veıi. Stau de-o paıte și de alta a cadıului ușii,
spıijinindu-și tıupuıile slabe de bâıne. Îmi evită pıiviıea,
pıefăcându-se că stau degeaba, daı le simt gânduıile pe piele.
Aud o bufnituıă din tavan și apıoape că tıesaı. Unul dintıe veıi
zâmbește, acel zâmbet-semilună speciflc neamului Daffıe7. Bună-
mea tıebuie că-i la etaj, dincolo de ușa flancată de ei.
Îmi pun sângele în mișcaıe, ıidic capul și poınesc spıe ei, ıugându-
mă să se dea din dıum. Se dau chiaı înainte să ajung la ei. Apıopieıea
loı mi se încolăcește în vintıe ca o mizeıie caıe se întinde, uıcând
până în locul unde îmi începe păıul și coboıând întıe picioaıe, unde
începe celălalt păı. Îmi vine să mă scaıpin ca să dau jegul jos și să
mă spăl până o să flu cuıată.
În schimb, meıg până la scăıi, simțindu-le pıiviıea în uıma mea,
cântându-mi incantația:

Eu sunt bIestemuI.
Sunt mAI înßorătoARe decÂT ei.

Întı-un an întıeg cât am tıăit în casa asta, n-am uıcat nici măcaı
o dată tıeptele. Acopeıișul vechi e pıea jos ca să stau ca lumea în
picioaıe, mai puțin acolo unde îl pıoptesc gıinzile casei, și totul
miıoase a mucegai. Sunt doaı două odăi la etajul al doilea, una
închisă, cealaltă cu ușa întıedeschisă. Miıosul de mucegai se
întețește când deschid ușa.
Nu de la stuful de pe acopeıiș vine miıosul ăsta putıed, ci de la ea.
Lângă peıete sunt apıinse lumânăıi albe de seu. Ea stă sub o pătuıă
decoloıată, pe un pat legat cu sfoaıă. Husa saltelei vechi de paie iese
pıintı-o învelitoaıe de pânză, bıodată cu floıi. Cuveıtuıa e de catifea
și a fost odată ıoșie, acum e maıonie ca o pată veche de
sânge. Regina văduvă a pungașiloı.
Ochii ei sunt lăptoși în lumina lumânăıiloı, ca ouăle nefleıte
suflcient:
– Cine a venit?
Glasul meu nu-i la fel de plin pe cât aș vıea. Iese din mine mai
degıabă ca un lătıat.
– Nevăzuta e acum văzută.
– Oh, zice ea tăios.
Apoi „oh“ din nou, de data asta cu un aeı ușoı pieıdut. Se foiește
în pat, iaı pielea ei subțiıe ca hâıtia foșnește pe ceaıșafuıi.
– Au venit băieții mei?
Întoaıce capul, paıcă să dea ıoată cu pıiviıea pıin odaie.
– 7ıeau să-mi fle maıtoıi.
– Gıăiește-ți păcatele, zic eu, luându-mi un
scaun. Se pıegătește, de paıcă aı uıma un maıe
discuıs.
– Am făcut de toate, tot ce-i mai ıău, ba chiaı și mai ıău de-atât,
spune ea cu un soi de tıufle. Yıe’ să tıimit după un bucătaı din
Oıient ca să-mi pıepaıe unele dintıe cele mai gıave păcate. N-o să
aibă loc toate bucatele pe capacul sicıiului.
Așteaptă să se așteaınă voıbele. Încăpeıea e tăcută, plină doaı de
șoaptele pielii ei.
– Poți să-i chemi pe băieții mei? 7ıeau să-mi fle maıtoıi.
Çi-a pıegătit Recitaıea, o săıbătoaıe a vieții ei de pungașă. Daı e
soiul caıe aıe nevoie de public, și nimeni n-a venit s-o audă. Întıe
coaste mă împunge tăișul milei. Mă îndıept de spate ca să mă
scutuı de senzația asta.
Yușește o flegmă aspıă, cu iz de mucegai, și-și întinde bıațul
tıemuıând spıe o cană. Aıe bıațul subțiıe ca picioıul de pasăıe. În
mintea mea îi simt dosul palmei peste față, oasele noduıoase caıe
îmi lovesc obıazul. Simt maıginea ulcelei aıuncate cum mi se
izbește de șold, lăsând o cicatıice în foımă de semilună caıe să se
asoıteze cu zâmbetul pe caıe l-am moștenit de la neamul Daffıe7.
Îmi amintesc o coadă de mătuıă în mâinile ei ca hâıtia, cu caıe m-
a lovit peste uıeche. Dacă i-aș apuca acum încheietuıile, i le-aș
putea fıânge. Îmi simt gıosimea coapseloı pe scaun. Îmi simt
gıeutatea bıațeloı, de o paıte și de alta a tıunchiului. Răsuflaıea
îmi coboaıă adânc și jos de tot în stomac și iese la supıafață ca un
hohot de ıâs. N-o să-mi mai facă ıău niciodată.
– Ce e? întıeabă ea, agitată ca un cal de ıâsul meu.
– N-a venit nimeni la tine, spun eu. Numește-ți păcatele,
bătıâno.
Ochii ei înceaıcă să mă distingă.
– Yu ești copilul din floıi.
– Sânge din sângele tău. Fiica flicei tale.
– N-a vıut să te lepede. N-a putut să ıeziste ıodului pântecelui. Cu
atât mai pıoastă. Fetele înțelepte o pun pe moașă să le sugıume
bastaıdul înainte să scoată pıimul țipăt. M-am ofeıit să o fac eu
pentıu ea. Odată ieșit și viu, nu mai poți să-l lepezi.
7ıea să-mi facă ıău. Mă aplec mai apıoape.
– Sunt singuıul neam caıe a venit. Băieții tăi știu. Çtiu că tıeci la
Ziditoı. Mai degıabă beau sau joacă decât să stea lângă caınea ta
împuțită și să-ți miıoasă pișatul din ceaıșafuıi.
Cuvintele se ıostogolesc afaıă. Ea se ține taıe, înfıuntându-le.
– Sunt un blestem, zic eu. Sunt blestemul tău. Cel pe caıe tu l-ai
făcut. Am să mănânc o Devoıaıe Simplă la moımântul tău. Poți să
te duci la Eva împovăıată cu ıestul din ce ai mai ıău.
– Nu poți, câıâie ea. Ziditoıul le iaıtă pe toate dacă-s ıecitate. Aıe
vocea gıoasă și plină de flegmă. Mănâncă smântână și semințe de
muștaı, zice ea gıăbită. Invidie și minciuni. Bea vin alb sec…
BATjocură. Sângeıete, ustuıoi. RăzbunARe, zgÂRcenie. Rât de poıc,
limbă de ıață, poıumbel fıipt. ContrABANdă, cămătărie, hoție. Çtie
toate bucatele. Mănâncă o inimă de miel. FcidereA unui prunc. Spune-
mi că așa o să faci. Spune-mi că o să devoıezi bucatele de pe sicıiul
meu.
Nu mai e bună-mea, doaı o femeie bătıână și speıiată, în pıagul
moıții. Sâmbuıele de pıună din inimă îmi ıâcâie coastele. 7ıeau să-
l scot cu degetul maıe și să i-l vâı cu foıța pe gât.
– Am să-ți devoıez păcatele, șoptesc eu în juıul sâmbuıelui de
pıună. Am să le poıt până în moımânt.
Se pıăbușește la loc pe pat, tăcută.
Plec din casă. Nu voıbesc cu veıii mei, jegoși nesufeıiți ce sunt.
Poınesc pe aleea măıginită de flıe subțiıi de iaıbă. Daffıe7 sau
Owens. De ce astea tıebuie să fle alegeıile? Dacă aș putea fl ceva
nou, ca mlădițele veızi ce ies din pământul simplu. Ceva doaı
pentıu mine.
Mă duc la șiıul de taveıne din Noıthside. Mă uit în taveınă după
taveınă până când îi găsesc. Misgett e cufundat întı-un joc de căıți
la o masă plină de pungași. Pune jos o caıte cu o ıegină și o floaıe
neagıă. Uıic e cocoțat pe un tabuıet din apıopieıe, tăcut ca un
mâncătoı de stâıvuıi. Pălăvıăgeala de la masă încetează. Mă uit mai
întâi la Misgett, apoi la Uıic.
– 7ă dau bucatele pentıu Devoıaıea mamei voastıe.
Amândoi băıbații ıămân nemișcați.
Enumăı bucatele, apoi las clipa să capete gıeutate. Când cei mai
slabi pungași încep să se foiască în tăceıe, zic:
– Nesocotiți-o la Devoıaıe și bucatele o să vă putıezească pe sicıie,
flindcă eu n-o să mă ating de ele.
Întind mâna peste masă. Ceilalți pungași șuieıă și se dau la o
paıte, iaı unul moımăie Rugăciunea Ziditoıului pe sub mustăți.
Misgett nu se mișcă și nici nu mă opıește. Iau ıegina cu floaıea
neagıă. O amintiıe de la neamul Daffıe7.
24. TURTĂ DULC3
Mă aștept ca sâmbuıele de pıună din piept să dispaıă. Yot acolo
e, înflpt bine. În duhoaıea din Dungsbıook, la câteva alei de casă,
îmi dau seama că nu spıe casă mă îndıept.
Degetele mele pipăie peıetele ca să-mi păstıez echilibıul în
întuneıicul dinăuntıu. Simt miıosul lumânăıiloı de seu aızând.
Făuıitoıul de Instıumente mă pıivește nesiguı de la masa de
lucıu, cu coıpul neteıminat al unei lăute de lemn în bıațe. Când
mă duc spıe el, se ıidică iute, ıăstuınând banca. Pășesc peste ea ca
să mă agăț de el, să-l înconjoı cu bıațele, să-mi apăs fața la pieptul
lui. Pıintıe buze îi scapă un stıigăt scuıt și întıebătoı, când înceaıcă
să ghicească ce vıeau. Îi simt ıăsuflaıea pe mine în timp ce se
ıăsucește ca să-și găsească echilibıul pe banca ıăstuınată.
Îl stıâng mai taıe, iaı din adâncul vintıeloı îmi uıcă un suspin
caıe mă face să mă cutıemuı. El ıămâne nemișcat, cu inima
bubuindu-i sub piele. Mă lipesc cu tot coıpul de el. Yıupul lui e
încoıdat, îmi ıezistă, daı eu simt în el o pıotecție blândă, pateınă.
Înceaıcă să se smucească, daı ıăsuflaıea lui e ıăsuflaıea caldă a lui
Çoaıece de Țaıă. Nu mă îmbıățișează la ıându-i, daı mi-e mamă. E
toți oamenii caıe nu mai sunt cu mine și toți oamenii pe caıe nu-i
pot avea.
Suspin zgomotos, stânjenitoı, iaı mucii și saliva mi se împıăștie
pe cămașa lui. Suspinele vin iute, tot mai iute, apoi din ce în ce
mai domol, până când nu-mi ıămân decât sughițuıile. Degetele mi
se slăbesc în juıul lui, daı el nu se ıetıage. Lasă lăuta, pe caıe încă
o stıângea în mână, pe podea. Apoi mă ia de mână.
Ridică banca la loc și mă așază în poală. Îmi atinge în tıeacăt
palma cu degetul lui maıe, cu bătătuıi. Fiıe de păı scuıte și negıe
îmi ating încheietuıa. Am uitat în câte feluıi poți simți o altă
peısoană. Îmi împing obıazul în maxilaıul lui ca să-i simt baıba.
Îmi las fıuntea în fața buzeloı lui ca să-i simt ıăsuflaıea. 7ıeau să
pătıund în el, să țină flecaıe păıticică din mine. E ca pe vıemea
când mi-eıa atât de foame, încât nu mă mai puteam gândi la nimic
altceva. La fel și acum, mi-e foame de atingeıi, de călduıă, de piele,
de ıăsuflaıea altcuiva.
Îi deschid guleıul cămășii și îmi împing fața înăuntıu, iaı flıele lui
de păı cıeț îmi intıă în nas. Yıag, tıag, tıag de cămașă până când
tot pieptul lui e gol. Mă lasă. Chiaı mă ajută să-i tıag cămașa peste
cap, apoi mă ține stıâns lipit de el.
Picioaıele mele își găsesc dıumul în juıul șolduıiloı lui până
când sunt îngıopată în bıațele lui. Răsuflaıea mea se potıivește
după a lui, iaı sughițuıile mă apucă numai din când în când.
Deschid palmele pe spatele lui, îmbibându-mă cu călduıa lui ca
lumina soaıelui.
Pielea aıe un miıos pe caıe-l uitasem. Un miıos slab. E difeıit de
cele puteınice, pıecum vântuıile lui Paul sau putıegaiul Bıidei.
Pentıu miıosul pielii tıebuie să fli apıoape. El miıoase a lemn
cıud, a lac înțepătoı și a fumul cu iz de vânat al lumânăıiloı de
seu. Răsuflu în el, iaı el ıăsuflă în mine. N-am mai fost niciodată
atât de apıoape de un alt coıp de când eıam copilă.
Când teımin, după ce i-am înghițit toată atingeıea, îmi despaıt
ıăsuflaıea de a lui, tıupul de al lui. Stăm și ne pıivim, iaı ochii lui
mă umplu până la ıefuz.
Blând, degetele lui uıcă spıe chipul meu, daı se opıesc înainte să
ajungă acolo. Se opıesc la colieıul meu. Atinge D-ul. Atinge
alama gıea de caıe atâınă. Degetele lui se tâıăsc de juı împıejuıul
colieıului ca un păianjen până când ajung la spate. Yıag și desfac
cu blândețe, căutând febıil ceva. 7ăd cum ochii Făuıitoıului de
Instıumente se măıesc de miıaıe când nu găsește nici o
închizătoaıe. 7ăd cum miıaıea i se pıeface în fuıie tıemuıândă
când descopeıă lacătul. Apoi, dintı-odată, se duce la masa de
lucıu, căutând după unelte.
Stă în spatele meu și se opintește cu lacătul. Se opıește de două
oıi ca să apıindă lumânăıi noi. E un naiv, mă gândesc cât timp el
muncește. Ziditoıul a închis lacătul. Daı e o senzație plăcută să-l
simt cum se ocupă de mine, cum îmi atinge ușoı umeıii, ca atunci
când îmi împletea mama păıul.
Iaı apoi dintı-odată se aude un pocnet. E încet, daı eu îl aud ca
lemnele de foc ce se cıapă sub lama topoıului. Călduıa tıupului său
mă păıăsește când face un pas în spate.
Pentıu o clipă nici nu pot ıespiıa. Nu îndıăznesc. Apoi îmi duc
mâinile la gât. Ceıcul cedează sub ele, desfăcându-se din balama.
Îmi dau jos guleıul.
Osul pieptului mi se ıidică, pıecum o peıie la supıafața apei din
vană. Mă simt atât de ușoaıă. Goală.
Făuıitoıul de Instıumente gıăiește. Mai întâi mi se paıe că a ıostit
un cuvânt stıăin, daı apoi îl aud.
– Libeıă, zice el.
25. łÂNG3R3T3
Stau întinsă în podul meu pe o jumătate a saltelei. Colieıul zace
pe cealaltă jumătate.
Libeıă. Nu știu ce înseamnă asta.
Cıedeam că știu. Cıedeam că înseamnă să fuıi bomboane cu
aıomă de poıtocale din piață. Sau să fli un blestem. Daı acum nu
mai știu.
Mă ating acolo unde eıa colieıul. Pielea cenușie se decojește ca
pânza de păianjen. Inteıioıul colieıului e acopeıit cu un stıat de
cojițe de piele. Çi flıimituıi. Nu știu cum au ajuns acolo.
Făıă un colieı caıe mă însemnează, aș putea să fug. Asta
înseamnă să fli libeı? Să înfıunt dıumuıile spıe un alt oıaș unde
nu mă știe nimeni? Yot n-aș putea să voıbesc. Aı tıebui să-mi
ascund limba însemnată. Daı i-aș putea găsi pe ceilalți nevăzuți,
tâıfe și lepıoși. Aș putea să-i imploı să mă pıimească la ei. M-aș
ascunde în colțuıile întunecate ale oıașului, fuıând mâncaıe,
tıemuıând toată iaına, ıugându-mă să nu mă biciuie gaıdiștii și să
nu mă aıdă cu fleıul în uıeche ca pe o vagaboandă. Cu cât mă
gândesc mai mult, cu atât sună mai ıău. Asta înseamnă să fli libeı?
Poate m-aș putea duce altundeva. Mai depaıte. Să mă fuıișez pe
o baıjă și s-o poınesc pe ıâu în jos, apoi să uıc pe un vas și mai
maıe. Unul caıe meıge întı-un ținut stıăin, pıecum cel de unde
vine Făuıitoıul de Instıumente. Un ținut în caıe lumea nu cıede în
devoıatoaıele de păcate. Aș putea să flu din nou o fată simplă. O
fată făıă ıubedenii. Caıe nu poate înțelege limba din acel ținut.
Pıintıe eıetici și păgâni. Asta înseamnă să fli libeı?
O aud pe Jane în odaia de jos, ceıtându-și copiii. Se joacă ascunde-
ți capul cu uıcioıul. Simt cum mi se stıânge inima de tıistețe, numai
când mă gândesc să fug altundeva. Îi bombăn eu pe Bıida și Paul, pe
Jane și Fıedeıick, daı au ajuns să-mi fle tovaıăși. Sunt ai mei.
Inima stıânsă mi se pıeface în duıeıe. Oıașul ăsta e casa mea.
Yata e îngıopat aici. Yoate amintiıile mele sunt captive aici, în
dıumuıile și casele astea, în oamenii ăștia. În țăıâna și-n ceıul ăsta.
Mă simt ca o luntıe despıinsă din legătuıi pe ploaie stıașnică,
ıotindu-se în apa iute și întunecată.
AșA te simți cÂNd ești Iiber? întıeb eu colieıul. Daı nici el nu știe
ce înseamnă să fli libeı.
Se aude o bătaie în ușa din față.
Inima mi se stıânge. Nu ACum, îi spun colieıului. Nu înAInte
să îndrept totuI.
Daı bătaia se aude din nou, taıe. Yıebuie că e o Recitaıe. Un suflet
caıe nu poate să aștepte.
Tu ești singurA cARe îI poATe despovărA, zice colieıul.
Ar puteA Să numeAScă AItă devorAToARe de păcATe, ıăspund eu.
Ai vreA cA registrAToruI să fACă AStA? întıeabă colieıul. Să
bIesteme AItă fATă cA tine? Atunci AI ß Iiberă?
Iaı în clipa asta știu că fuga n-o să mă facă niciodată libeıă.
Sufletul meu poaıtă păcatele oıașului. Am să le poıt cu mine până
moı. Nu pot să mă descotoıosesc de ele, la fel cum nu pot să mă
descotoıosesc nici de amintiıile cu tata sau de sângele meu de
Daffıe7.
Mă uit la colieıul caıe sclipește blând în lumina după-amiezii.
Paıe să ocupe la fel de mult spațiu ca mine.
Altă bătaie la ușă. Yot nu știu ıăspunsul, daı e un suflet caıe nu
poate să aștepte. Îmi pun colieıul la loc în juıul gâtului, pıinzându-
l cu un ac îndoit pıin balamaua unde stătea lacătul. Mă duc să-l
întâlnesc pe mesageı.

Meıgând pe dıum, colieıul mi se lovește de gıumaz. E pıea laıg.


Mă tem că aıe să cadă acul, aıe să se audă zoınăind pe jos, iaı
Slujitoıii Ziditoıului au să vină și au să încuie colieıul la loc. Daı
acul ține. Sosesc la o beıăıie.
Recitaıea e pentıu o fată nu cu mult mai maıe decât mine, pe
nume Jenn7 Bıown. Jenn7 zace la pat cu o tăietuıă la picioı caıe
supuıează. Aıe febıă, se tıezește și ațipește la loc, iaı pe picioı în
sus aıe niște bıazde ıoșii. Maică-sa îi stă apıoape, cu o câıpă udă
cu caıe s-o ıăcoıească. Poaıtă un șoıț de beıăıeasă. Yatăl lui
Jenn7 se
ıoagă întı-un colț. Sunt oameni simpli, cum eıau ai mei. Mă întıeb
dacă așa aı fl fost și viața mea dacă lucıuıile s-aı fl petıecut altfel.
Duıează o clipă până ce ochii lui Jenn7 îi găsesc pe ai mei și apoi
încă una până să-și dea seama ce vede. Când înțelege, ochii i se
umplu de lacıimi caıe îi cuıg pe obıaji. O stıânge de mână pe maică-
sa.
– Nu vıeau să plec, șoptește ea. Nu vıeau să plec făıă tine.
Cunosc fıica de a-i pieıde pe mama și pe tata.
– N-o să fli singuıă, îi spun eu. Atâția oamenii s-au săvâıșit la
Ziditoı înaintea ta. O să te aștepte.
– Mătușica Rose, îi spune blând mama ei. Bunicul Saul.
Jenn7 încuviințează ușoı. O suıpıinde un gând.
– Am să flu judecată pentıu păcatele mele?
Mama îi stıânge mâna, daı nu-i poate ofeıi alinaıe.
– Am să-ți iau păcatele asupıa mea, zic eu.
Yeama lui Jenn7 contenește iaıăși, o mică ușuıaıe caıe-i mișcă
colțuıile buzeloı întı-un zâmbet abia schițat.
– Seıios? întıeabă ea.
Dau din cap până începe să dea și ea odată cu mine, până începe
și maică-sa. Până când zâmbetul lui Jenn7 se pıeface întı-un hohot
înăbușit de ıâs.
– N-am făcut nimic, zice ea.
Mi se paıe că voıbește despıe păcatele ei, daı apoi continuă.
– N-am făcut nimic până acum. Cu viața mea. Am vıut să…
Meıeu am speıat că atunci când am să moı, am să fl făcut cea.
Ceva impoıtant. Să flu mamă. Sau moașă. Sau măcaı să fl făcut o
beıe despıe caıe lumea vıea să le povestească veciniloı.
Râde, daı apoi începe să plângă.
– N-am făcut decât să spăl vasele din beıăıie.
– Ai fost o flică, îi spun eu.
– Oaıe viața mea a contat? întıeabă ea cu glas spaıt.
Mă stıăduiesc să găsesc cuvinte cu caıe s-o liniștesc, însă nu le
știu pe cele potıivite. Așa că încuviințez din cap, puteınic și siguı. Îi
spun:
– Lumea aıe să-și aducă aminte de tine.
Înapoi pe salteaua mea, mă întind din nou lângă colieı. E ca un
tovaıăș de pat. Ca și cum aș avea o soıă. Daı soıa asta e o
devoıatoaıe de păcate. Iaı eu, stând întinsă pe saltea și uitându-mă
la ea, sunt doaı Ma7. Fata lui tata. Fiica mamei mele. Eu.
Poate că libeıtatea înseamnă să poți fl mai mult decât un singuı
lucıu. De pildă, aș putea să flu Ma7 chiaı acum, aici, întinsă în
pat. Iaı dacă mă ıidic și îmi pun colieıul la gât, atunci aleg să flu o
devoıatoaıe de păcate. Când îmi dau jos colieıul, pot să flu din
nou Ma7. Poate că libeıtatea înseamnă să faci pıopıiile alegeıi.
Chiaı dacă alegeıile sunt pıoaste de tot.
Când mă ia somnul, un gând ıăzleț îmi iese la supıafața puțului
din minte. Este dıapelul #atı7nei, mama vitıegă a ıeginei: o
domniță cu păı auıiu caıe iese dintı-o floaıe. Păıul auıiu îmi
amintește de altă domniță cu păıul de auı. În gaınituıile lacătului
se aude un mic pocnet. Yotul paıe simplu odată ce am ideea în
minte.
Mă gândeam că Degete Negıe s-aı putea să fle ucigașul din spatele
încuıcătuıii, daı n-aıe cum să fle el. Ucigașul înceaıcă s-o ıuineze
pe ıegină dezvăluindu-i copilul din floıi. Degete Negıe nu vıea ca
ıegina să pățească ceva. 7ıea să-i dea un moștenitoı.
Iaı Salcie vıea și el ca ıegina să ıămână pe tıon. 7ıăjitoıia lui
înfloıătoaıe din Casa Ziditoıului a fost doaı ca s-o apeıe.
Ucigașul nu e nici unul dintıe ei. Ucigașul e cineva întı-o
situație dispeıată. Cineva cu alegeıi pıoaste de tot.
Păr de Aur, șoptește lacătul. Am văzut-o când îl îmbıățișa pe
Degete Negıe. Çi umflată de paıcă eıa gıea. Dacă e gıavidă cu
Degete Negıe, caıe vıea să se însoaıe cu ıegina, poate că e destul de
dispeıată cât să-i facă ıău ıeginei în oıice fel poate. Mai ales dacă se
teme că ıegina a împins-o pe scăıi pe pıima soție a lui Degete
Negıe. Dacă ıegina aı fl detıonată flindcă a ucis un copil din floıi,
de pildă, Degete Negıe n-aı mai doıi-o. Păı de Auı aı fl libeıă să se
măıite cu el. Libeıă.
Oaıe Păı de Auı a înțeles mesajul secıet din tapiseıie? Îmi
amintesc că am văzut-o pe Chip de Yeıci citind o caıte stıăină cu
desene. Poate că și Păı de Auı cunoaște limbi stıăine. Am văzut-o o
dată ieșind din dispensaıul cu plante de leac. În dispensaıele cu
plante de leac se găsesc uneoıi și otıăvuıi.
Mă uit în sus, la cutiile devoıatoaıeloı de păcate. La cea cu
scoica. La cea cu bıodeıia pıost făcută. La cea cu o șuviță de păı.
Ce aıe să fle în cutia mea când o să moı? Ce semne ıămân despıe
mine și despıe ce am tıăit? Ce semne aıată că am contat?

O sticlă goală de ulei de


mac Un castıonel de saıe
O caıte de joc

7iața asta e atât de gıea. 7ıeau un semn că am tıăit. Un semn că


Ruth a muıit. Că Degete Negıe apıoape m-a omoıât. Că Salcie
face magie neagıă. Un semn al spaimeloı și nedumeıiıii pe caıe m-
au făcut să le înduı oamenii de la castel. 7ıeau s-o pıind pe Păı de
Auı. 7ıeau s-o pıind și s-o fac să simtă toată duıeıea pe caıe mi-a
pıicinuit-o. Iaı când o pıind, am să-i tai o buclă auıie de pe cap și
am s-o pun în ladă ca amintiıe.
26. PRĂJITURĂ CU MI3R3
Chestia cu oalele de noapte e că le ai în odaie. Așadaı, dacă ai o
oală, n-ai nevoie să găsești o latıină. Ca s-o pıind pe Păı de Auı, voi
avea nevoie de o latıină.
Stau întinsă pe pat, în ıazele de lumină ale dimineții. Uneoıi, în
zoıi, ideile stıălucitoaıe și viclene pe caıe le ai noaptea îți ıevin în
minte, întunecate și măıunte. Mă gândesc bine de tot la ale mele.
Yot stıălucitoaıe sunt.
Iată cum mă gândesc: tıebuie s-o pıind pe Păı de Auı singuıă, și n-
am chef s-o caut în odaia ei din castel, să descui lacătul cu o agıafă,
să mă feıesc de slujnica ei, poate să mă înjunghie iaıăși Degete
Negıe, și tot așa. Daı femeiloı gıavide le vine să facă pipi tot timpul.
Așa că am nevoie de un moment când se duce să folosească latıina,
și nu oala de noapte. Çi știu caıe va fl momentul. Peste două nopți
au loc banchetele ıeginei, caıe maıchează plecaıea emisaıului
noımand. Banchetele se țin întı-un coıt uıiaș, pe câmpul din fața
castelului. Nici o oală de noapte pıin pıeajmă. Daı oameniloı o să le
vină să facă pipi, așa că o să fle latıine săpate. Acolo o să se ducă Păı
de Auı.
Sub mine îi aud pe copiii lui Jane ciondănindu-se. Glasul blând al
Bıidei uıcă bolboıosind pe scaıă.
O devoıatoaıe de păcate s-aı putea să atıagă pıea multă atenție în
pıeajma festivitățiloı. Daı mai sunt și alte soiuıi de oameni a căıoı
pıezență nu va stâıni bănuieli, făıă doaı și poate, mai ales în
agitația pıegătiıiloı. Unchii mei aveau tovaıăși caıe se deghizau.
Ceıșetoıi caıe se pıefăceau nebuni, ciungi caıe se pıefăceau eıoi din
ıăzboaie tıecute, pușlamale caıe se îmbıăcau în domni de viță
nobilă ca să le câștige încıedeıea oameniloı și să-i jefuiască. Aș
putea să fac și eu la fel.
Cel mai bine e să te deghizezi în oameni de caıe ceilalți voı să uite.
Mă gândesc o vıeme până să-mi vină o idee bună. În cele din
uımă, oaspeții mei nepoftiți sunt cei caıe îmi dau ideea. Coboı
scaıa cu un pumn de monede. Mai întâi îmi pun colieıul,
pıinzându-l din nou cu un ac. Nu îndıăznesc să las pe nimeni să
vadă că pot să-l înlătuı. Sunt siguıă că pedeapsa e îngıozitoaıe
dacă îl scot. În cel mai feıicit caz, mi l-aı pune la loc.
Afaıă, mesageıii sunt gata cu voıbele loı, daı mai întâi am
dıumuıile mele de făcut. Am nevoie de un șal nou, de puțină cıetă,
de o lumânaıe de seu și de niște fân. Çi de o găleată cu pișat vechi.

La piață, vânzătoıii sunt bănuitoıi, daı când pun banii jos, îmi
fac loc să iau ce-mi tıebuie. După ce teımin cumpăıătuıile, mă
îndıept spıe temnița din pământ cu o găleată goală.
Un gaıdist nou păzește celula. Yıesaıe la sosiıea mea, pıivind dintı-
o paıte în alta în căutaıe de lămuıiıi. Aștept până înțelege ce vıeau și
descuie ușa.
Mă aștept ca femeile și fetele dinăuntıu să se împıăștie caıe
încotıo, daı în schimb fac ceva uluitoı. Se stıâng în juıul meu.
O femeie coıpolentă caıe miıoase a hamei vechi vine până la
umăıul meu.
– Ascultă-mi Recitaıea, te ıog. Mâine în zoıi am să flu
spânzuıată.
– N-am nici un ban, zice o fată caıe nu poate să aibă mai mult de
doispıezece ani, cu toate că ochii îi sunt mult mai bătıâni. Daı am
să-ți spun de unde poți să șutești căpșune dacă o asculți pe a mea.
Çtiu o jupâneasă caıe nu feıecă niciodată poaıta gıădinii.
– Bătıânii mai întâi, zice o babă caıe își face loc pıintıe ele. Eu am
cele mai multe păcate, de vıeme ce am tıăit cel mai mult. Eu tıebuie
să flu pıima.
Adevăıul e că am venit după găleata cu pișat, daı când le aud
vocile, nu pot să nu mă gândesc cât de nedıept e că întemnițații
nu au dıeptul la Recitaıe. Mai demult aș fl zis că nu sunt femei
cumsecade și că nu meıită nici o Recitaıe. Daı aıe sens lucıul
ăsta? Recitaıea e ca să te lepezi de păcate, și cine aıe mai multă
nevoie de asta decât întemnițații?
În spatele mulțimii zăıesc o fată numai piele și os. Aıe fıuntea
bıăzdată de gıiji, însă nu-și face loc în față. Mă duc spıe ea, iaı
femeile îmi fac loc, ca să nu mă atingă.
– Nevăzuta e acum văzută, îi spun eu fetei piele și os. Nedeslușita
e acum deslușită. Păcatele tale tıupești devin păcatele mele, să le
poıt în tăceıe până în moımânt. Gıăiește.
7ocea nu-i ıăzbate la început. Răbufnește și se împotmolește ca o
ıoată blocată întı-un șanț. Însă când ıăzbate, e puteınică, mai
puteınică decât ai bănui vıeodată că poate fl vocea unei fete numai
piele și os.
– Am așa o fuıie în sânge. Sunt ca tuıbată. Çi fac lucıuıi pe caıe
mi-aș doıi să nu le fac.
În timp ce voıbește, celelalte femei se așază la locuıile loı. N-au
unde să se ducă, așa că ascultă. Fata numai piele și os continuă.
– De cele mai multe oıi îmi țin fuıia în mine și mă apăı de ea.
Çtiu că o fată tıebuie să fle sfloasă și blândă. Mi s-a spus de destule
oıi.
Femeia coıpolentă caıe a voıbit pıima scoate un muımuı, semn
că și ei i s-a spus același lucıu.
– Am lucıat ca slujnică întı-o casă maıe. Çtii casa aia cu două
etaje de pe aleea negustoıiloı, caıe aıe obloanele vopsite în galben și
țiglă ıoșie pe acopeıiș?
– Eu o știu, zice altă fată. E lângă aia cu sticlă albastıă la feıeastıă.
– Aia e, spune fata piele și os. Am lucıat acolo tıei ani, am ținut
casa cuıată lună. Am mătuıat în flecaıe zi cenușa din vatıă. Am
fıecat oalele de noapte. Am avut gıijă de jupâneasă când nu se
simțea bine. Fac totul cât de bine pot. Daı apoi, de ultima Zi a
Zidi- toıului, vine să-mi spună că băıbatu-său îi mută la casa
familiei lui pe lunile de vaıă, și că pe mine nu mă iau cu ei flindcă
se găsesc slujnice și la țaıă.
Două femei își sug măselele.
– I-am spus că n-am altceva de lucıu. Unde să mă duc să tıăiesc?
Cum să nu moı de foame? A zis că nu e pıoblema ei și că n-aı
tıebui să voıbesc cu atâta îndıăzneală cu supeıioıii.
O fată o ia de mână pe cea numai piele și os, daı aceasta o
ıespinge cu un gest bıutal.
– Jupâneasa nici măcaı nu mi-a învățat numele. Yıei ani am
lucıat acolo și tot „fată“ îmi zice! I-am spus că nu mi-e supeıioaıă,
ci infeıioaıă flindcă mă lasă făıă loc de muncă. Pentıu asta m-a
plesnit. Apoi a zis că o să le spună la toate jupânesele că am un
tempeıament așa de coleıic că nici una n-o să mă mai ia să lucıez
ca slujnică.
Yoată lumea, până și gaıdistul, își suge măselele când aude așa
ceva.
– A zis că-mi stıică ıenumele! Cum să mai găsesc eu vıeun loc
după așa ceva? stıigă fata numai piele și os. Çi atunci m-a podidit
fuıia. Când vine, suızesc, de paıcă nu-mi mai aud nici gânduıile.
Acum îmi paıe taıe ıău. Ziditoıul să mă ieıte, daı am plesnit-o și
am zgâıiat-o cât de taıe am putut.
Unele își sug iaıăși măselele, altele pufnesc de paıcă n-aı fl făcut
același lucıu. Glasul fetei numai piele și os se stinge.
– I-am scos un ochi. Așa că o să mă spânzuıe.
Îmi mai spune câteva păcate măıunte, că a mințit și a uitat să-și
spună ıugăciunile și alte asemenea. Eu îi spun bucatele pe caıe o să
le mănânc după ce o să fle spânzuıată.
– Daı n-am pe nimeni caıe să pıegătească bucatele, zice fata după
ce teımin. Nici măcaı pentıu Devoıaıea Simplă.
Mi-aș doıi să fle ceva ce aș putea să spun sau să fac, daı nu-i
nimic, doaı să-i fac semnul Ziditoıului. Fie ca asta să-i aducă
alinaıe. Mă întoıc spıe uımătoaıea femeie.
Ascult Recităıile tutuıoı femeiloı caıe uımează să moaıă. Îmi
tıece pıin cap că n-au făcut lucıuıi cu mult mai ıele decât unii
oameni pe caıe i-am auzit dincolo de celula din temniță, însă au
avut ghinionul să fle pıinse. Cele mai multe nici măcaı nu au
ıubedenii caıe să le aducă bucatele la moımânt, așa că Recităıile
devin ceva împovăıătoı, și nu o ușuıaıe, cum aı tıebui să fle.
Multe, la fel ca fata numai piele și os, au păcătuit de fuıie din
cauza cıuzimii oameniloı sau a nedıeptății. Fuıia paıe să-i facă pe
oameni să se simtă puteınici, daı nu întı-un fel caıe să dăinuie.
La sfâıșit, mă duc la oala de noapte și umplu găleata goală. Când
ies afaıă, pe dıum, ziua s-a sfâıșit. Yotuși, văd oameni umblând pe
câmpul de lângă castel. Au început deja pıegătiıile pentıu
banchet.
Peste două ziIe, îi spun eu câmpului, AM s−o prind pe Păr de Aur.
După ce mă pıegătesc de culcaıe în pod, îmi dau jos colieıul și-l
așez pe saltea lângă mine. Îmi fıec leneș pielea de pe gıumaz,
bucuıându-mă că sunt doaı Ma7, până când mă fuıă somnul.
A doua zi dimineață, în ziua dinaintea banchetului, nu doaı eu
mă pıegătesc în zoıi. E agitație în toată casa. Îmi pıind colieıul la
gât. Fıedeıick cântă un cântec. Paul își înfășoaıă o câıpă cuıată în
juıul feței. Jane își leagă copilul cel mic la spate, în timp ce
băiatul cel maıe țopăie pıintıe picioaıele tutuıoı. Bıida uımăıește
totul din fața vetıei.
Ajungem să ieșim cu toții pe ușă în același timp, iaı oaspeții mei
gălăgioși meıg chiaı în fața mea pe dıum. Yıebuie că se duc la
câmp să-și caute de lucıu. Cât despıe mine, azi am să văd unde
sunt latıinele și unde e coıtul. Am să mă obișnuiesc cu locul, cum
aı face unchiu-meu Misgett. Înainte să dea lovituıa, îi uımăıea pe
oameni. Uımăıea locul. Obseıva detalii, de pildă dacă ușa se
deschide înăuntıu sau în afaıă. Una înseamnă că poți să ieși iute.
Cealaltă înseamnă că s-aı putea să fli pıins. Nu m-am deghizat
încă. Am să păstıez asta pentıu banchet, mâine-seaıă.
– Paul, ai putea să fli luat dıept saıazin cu chipul înfășuıat așa,
zice Fıedeıick când lăsăm în uımă duhoaıea din Dungsbıook.
– Mai bine decât să aud cum șuieıă lumea la vedeıea cicatıiciloı,
ca și cum n-aș fl cu nimic mai de soi ca o devoıatoaıe de păcate
jegoasă, spune Paul, plin de ıăutate, de paıcă n-aı ști că sunt la
doaı câțiva pași în uıma loı.
– Închipuie-ți, zice Fıedeıick. La un moment dat, tot ce tıebuia
să faci ca să-ți asiguıi tıeceıea sufletului spıe câmpiile ceıești eıa
să ucizi o duzină de saıazini în numele Ziditoıului. Acum tıebuie
să ducem o viață bună și supusă, sau o să ajungem lângă Eva,
chinuiți pe vecie.
– Nu toți, se aude glasul lui Jane. De unde vin eu, lumea nu cıede
în Eva.
– Ah, iată o întıebaıe pentıu Slujitoıii Ziditoıului! ıâde Fıedeıick.
Necıedincioșii făıă de păcat ajung la Eva? Daı cele mai cumsecade
bunicuțe păgâne? Cei mai dulci pıunci eıetici?
Fıedeıick îl gâdilă pe copilul cel maıe al lui Jane.
– Făıă îndoială că sufletele loı nu sunt pieıdute. Spune-ne, Jane,
ce cıed ai tăi că se întâmplă după ce tıecem pe tăıâmul duhuıiloı?
– Am fost vândută de mică, ıăspunde Jane. Daı îmi aduc aminte
de un altaı pe caıe îl aveam în casă pentıu ıudele caıe s-au săvâıșit.
Pentıu bunici și pentıu cei dinaintea loı.

La maıginea câmpului mă simt ca o pıoastă. N-o să fle un singuı


coıt. O să fle cel puțin patıu, flecaıe maıe cât o casă. Nu, două
case. Unul dintıe coıtuıi e ıidicat deja, însă celelalte abia acum
sunt așteınute pe jos.
Un băıbat îmbıăcat în haine scumpe îi supıaveghează pe cei caıe
muncesc deja. Un secıetaı stă lângă el, ținând în mână un sul maıe
desfășuıat, cu desene și flguıi. Îndıăznesc să aıunce o pıiviıe spıe
mine și îi văd cum înțepenesc. Apıopieıea lui Fıedeıick le distıage
atenția.
Fıedeıick face o plecăciune în fața supıaveghetoıului și
secıetaıului. Nu aud ce voıbesc, daı Fıedeıick aıată spıe Jane și
Paul. Băıbații se uită chioıâș la boaıfele lui Paul și la chipul stıăin
al lui Jane. Gestuıile bıațeloı lui Fıedeıick devin mai laıgi. După
câteva clipe se întoaıce.
– O să ne ia pe toți. Paul, i-am spus că suntem gıeblași și că tu ai
sufeıit aısuıi gıave pe când eıai ucenic. Mi s-a păıut o idee pıoastă
să le spun că avem vıeo legătuıă cu piesa de mâine, flindcă păıeau
destul de pioși.
Fıedeıick se uită la Jane.
– Pictoıii lucıează în coıtul de lângă, iubiıe. Noıoc bun.
Jane și copiii ei dispaı după coıtul cel maıe ıidicat deja. Fıedeıick
și Paul se alătuıă mai multoı băıbați caıe se căznesc să ıidice alt
coıt. Stâlpul din mijloc e înalt cât o casă cu două etaje și în vâıf aıe
o pasăıe maıe din lemn. Yıebuie să fle un șoim încoıonat, pıecum
cel de pe emblema lui Bethan7, cıed. Cu ajutoıul unoı funii lungi,
băıbații tıag stâlpul, făcându-l să se înalțe.
În timp ce ei lucıează, obseıv că pânzele pentıu acopeıișul
coıtului sunt încă pe pământ. Canavaua e gıea pıecum catifeaua,
iaı cea pentıu acopeıiș e lată cât o Casă a Ziditoıului. Doaı să te
uiți la ea și îți dai seama că e mult pıea gıea pentıu Fıedeıick, Paul
și ceilalți. Nu știu cum o s-o pună pe acopeıiș. Iaı atunci începe
vıăjitoıia.
Fıedeıick și un băıbat cu nasul coıoiat apucă o funie mică întinsă
în lungul stâlpului. Împıeună, tıag de ea. Doaı ei doi. Atunci
acopeıișul din canava se ıidică, tıas de funii mai mici. Făıă nici o
logică. Doaı doi băıbați tıag de funii, însă cumva canavaua uıiașă
și gıea se ıidică peste tot în juıul loı. Un hamal și doi băieți se
opıesc să se uite, la fel de suıpıinși ca mine de tot ce se întâmplă.
Hamalul stıigă la ei, întıebând cum au făcut-o. Fıedeıick stıigă la
ıându-i întıe două smucituıi: „Scıipeți!“ De paıcă asta aı fl un
ıăspuns.
Întıebaıea hamalului atıage atenția asupıa mea. Pıiviıile loı nu
zăbovesc, însă îi simt cum mă însemnează. După aceea, ca niște cai
speıiați, îmi aıuncă o pıiviıe când și când ca să vadă dacă mai sunt
acolo.
Paul, Fıedeıick și ceilalți băıbați continuă să ıidice stâlpi de coıt
și canava. Pe măsuıă ce înaintează, băıbatul cu nasul coıoiat
folosește un centimetıu ca să le aıate celoılalți unde să pıindă
funiile și să înflgă alți stâlpi. Până să-mi dau seama, soaıele e sus
pe ceı, iaı o odaie întıeagă de canava a apăıut ca pıin faımec pe
câmpul dinaintea mea.
Unii dintıe băıbați se opıesc ca să bea niște beıe slabă. Nas
Coıoiat se uită pe fuıiș la mine, apoi le spune celoılalți cu glas
scăzut:
– Asta de ce mai stă aici?
Ridică o piatıă cât un pumn și se uită în juı. Câțiva ıidică și ei
pietıe. E limpede ce uımăıesc să facă. Mă uit la băıbații caıe
amenință să aıunce cu pietıe în mine. Paul este pıintıe ei.
Chiaı în clipa aceea iau o hotăıâıe. După ce îndıept încuıcătuıa
asta, am să-l dau afaıă pe Paul din casa mea. El nu îmi e tovaıăș.
Nu meıită ıefugiu. Bıida și ceilalți pot să ıămână, însă el nu mai e
bine-venit.
Mă duc în dıumul meu. Mai depaıte pe câmp, văd că toate
coıtuıile cele maıi sunt îmbinate laolaltă ca aıipile unui conac
uıiaș. Sunt și niște coıtuıi mai mici, caıe paı să cıească din cele
mai maıi. Nu știu pentıu ce sunt coıtuıile mici.
Yıec pe lângă Jane și încă niște oameni caıe pictează peıetele de
canava al celui mai maıe coıt. Împıeună fac un tablou gıozav. Au
teıminat deja niște copaci plini de fıucte și o pajiște ieıboasă. Îmi
aduc aminte de pictuıa pe caıe am văzut că o făcea la mine acasă.
Oaıe eıa pentıu banchet? Acum Jane face o căpıioaıă cu un pui. Se
pıicepe. Căpıioaıa ei nu aıată deloc ca o capıă.
Dincolo de coıtuıi, o gıămadă de lume tıudește să ıidice o
bucătăıie în aeı libeı. Aıe sens, mă gândesc eu. Dacă dai un ospăț
în aeı libeı, ai nevoie de un loc unde să gătești. Sunt săpate deja
gıopi pentıu focuıi, iaı lumea așază țepușe deasupıa în caıe să se
fıigă caınea. O căıuță plină cu oale, gıătaıe și țepușe stă în
apıopieıe pentıu când aıe să fle gata bucătăıia, iaı în stive de lăzi
gălăgioase sunt înghesuiți iepuıi, ıațe, găini și poıumbei gata să fle
sacıiflcați. Puțin mai depaıte, un păstoı își laudă oile în fața unui
măcelaı de la castel. O oaie a fost deja atâınată să se golească de
sânge. Çi constıuctoıii bucătăıiei, și ıidicătoıii coıtuıiloı tıebuie să
mănânce.
Mult mai depaıte pe câmp văd spinaıea singuıatică a unui
băıbat. Se pișă. Se paıe că latıinele încă n-au fost săpate. O să
tıebuiască să aștept până mâine ca să-mi teımin ceıcetaıea.

Când ajung acasă, dau de un mesageı caıe sfoıăie la soaıe cu


spatele lipit de casa mea. Își bâțâie picioıul în somn. Dau cu șutul
întı-o pietıicică spıe visătoı, însă nu se tıezește. Mă apıopii și
ıămân în picioaıe, ca să-i acopăı fața cu umbıa mea. El tıesaıe:
– Nu-s de vină! Nu-s de vină!
Duıează o clipă până să-și aducă aminte unde e și de ce a venit.
– Devoıaıe pentıu Soııel Beckwoıth pe Aleea Yopitoıiiloı lângă
ıâu, zice el în cele din uımă.
Yopitoıiile tıebuie că au nevoie de apă dacă sunt lângă ıâu, daı
când intıu pe Aleea Yopitoıiiloı, paıcă-i doaı foc și călduıă.
Două bănci au fost mutate în fața atelieıului unde a muıit omul.
Înăuntıu, tıei băıbați stau lângă un peıete, cu șoıțuıi de piele legate
la bıâu. Un cadavıu acopeıit cu alt șoıț e întins pe podeaua de
țăıână. Un bıaț musculos e descopeıit, iaı pielea ıeflectă flăcăıile
galbene ale foıjei.
– 7ine sicıiul, zice un tauı de băıbat când intıu. Nu-i așa?
Un băıbat mai tânăı, cel mai pıobabil un ucenic, încuviințează
din cap.
– Baıt a zis că vine cuıând cu el.
– N-avem nimic pe ce să-l așezăm? zice deodată băıbatul-tauı.
Adu capıa, îi face semn ucenicului.
– S-a dus, Fitz, spune al tıeilea băıbat. Pentıu Soııel nu mai
contează acum.
Yauıul își șteıge fıuntea, lăsând o dungă de funingine neagıă pe
piele.
– Suntem un atelieı pıea mic ca să facem tunuıi. I-am spus
omului ıeginei că suntem pıea mici.
Nu văd bucatele, cu atât mai puțin un scaun.
Yauıul paıe să aibă același gând.
– Unde-s…? Adu…! stıigă Yauıul la ucenic.
Yânăıul dă fuga până la o legătuıă așezată pe un sac de nisip.
Scoate pâine, smântână, saıe, ustuıoi și un pıaz subțiıe. Se întoaıce
cu ele, apoi se opıește, neștiind unde să le așeze.
– Pıostănac ce ești, zice Yauıul, smulgându-și șoıțul și așezându-l
ușoı în fața mea. Stați, stați, zice el și se duce la o matıiță maıe de
tun.
O împinge spıe mine și mi-o ofeıă dıept scaun.
În timp ce mănânc, alți topitoıi se alătuıă celoı tıei maıtoıi,
vâıându-și tıupuıile masive în spațiul de lucıu înghesuit.
– Unde e sicıiul? întıeabă un băıbat nu mai înalt decât mine, daı
pe cât de înalt, pe atât de lat în umeıi.
Yauıul se umflă, pıegătit să se ia la haıță, daı ucenicul ıăspunde
iute.
– Îl aduce Baıt acuma.
Yauıul se scufundă la loc în sine.
– De ce tıe’ să facem toți tunuıi? E pıea înghesuială aici pentıu
tunuıi. Cıedeam că e pace.
Băıbatul lat în umeıi încuviințează.
– De ce se măıită ıegina cu un pıinț stıăin, dacă nu pentıu pace?
Un băıbat mai în vâıstă spune:
– N-o să se măıite cu el. E Regina Fecioaıă! Ce-aı mai fl dacă s-aı
măıita cu el? Nevasta ıegelui, atâta tot.
– A venit Baıt, spune cineva de lângă ușă, iaı băıbații fac loc
pentıu un sicıiu din lemn de pin abia bătut în cuie.
În ciuda gıeutății loı, băıbații sunt agili. Yıebuie să fle, mă
gândesc eu, ca să lucıeze întı-un loc atât de mic.
E liniște cât timp teımin eu Devoıaıea și ıostesc cuvintele de
încheieıe. Când ies pe ușă, văd că Yauıul și băıbatul lat în umeıi
au venit afaıă.
– Pun ıămășag că tunuıile-s pentıu euhaıisticii ăia nenoıociți de
la miazănoapte, îi spune băıbatul lat în umeıi Yauıului. Cei de la
miazănoapte cıed că ıegina și domnițele ei au vıăjit-o pe Maıis ca să-
i omoaıe pıuncii și să-i ia tıonul. Astea-s cuvinte ce stâınesc lupte.
Yauıul dă din cap apıobatoı.
– Baıonul Se7mauı a fost ucis pentıu asta, nu-i așa?
– Nu, a fost ucis că a înceıcat să uıce pe tıon. A pıimit secuıea.
Aveıea și titlul conflscate. I-au aıs aıipile de auı în fața castelului.
Băıbatul lat în umeıi se uită înapoi pe ușa de la topitoıie.
– Matıița de tun i-a venit de hac lui Soııel?
– A căzut și l-a zdıobit ca pietıele din temniță, zice Yauıul,
scuipând pe pământ. Suntem pıea mici pentıu tunuıi.

Mă întoıc sub un ceı împestıițat cu noıi gıași ca vatelina. Mă


gândesc la ce a spus Jane în dıum spıe câmp în dimineața asta, că
de unde vine ea lumea nu cıede în Eva. Mă gândesc la Făuıitoıul
de Instıumente, caıe nu cıede în devoıatoaıele de păcate.
Gânduıile mă neliniștesc, de paıcă aı fl spus că pământul nu e taıe
sau că văzduhul aı putea să se spaıgă și să se pıăbușească. Sunt iaı
ca luntıea dezlegată de pe ıâu, învâıtindu-mă în ape întunecate.
Sus, în pod, îmi dau jos șalul cel nou și pantofli. Îmi desfac
colieıul de alamă. Îl întoıc, uitându-mă cu atenție la lucıul caıe m-
a încătușat până de cuıând. Yıebuia să ıămână încuiat pe vecie,
din voia Ziditoıului. Însă acum e descuiat și pământul nu s-a
cıăpat, ceıul nu s-a pıăbușit. Eu nu cıed că Jane și Făuıitoıul de
Instıu- mente au dıeptate. Daı poate că nici nu gıeșesc.
Ești doAR un obiect, îi spun eu colieıului, înceıcând cuvintele.
Se uită dıept la mine, flx. 7ıea să fle maıe cât un Slujitoı al
Ziditoıului. 7ıea să fle gıeu ca voıba Ziditoıului. 7ıea să mă încuie
făıă să-mi lase loc de mișcaıe. Însă de-acum nu mai poate.
Acum ești doAR o bucATă de metAI, zic eu. Apoi adaug, cu un
mic tıemuı în vintıe: o bucATă de metAI cARe e A meA.
Ascult, plină de emoție, temându-mă de ce va ıăspunde. Daı nu
zice nimic. Yace.
Atunci continui. Ești precum cIeșteIe ßerARuIui sAU
șorțuI spăIătoresei. MÂIne AM să te port ßindcă AM nevoie de tine
IA Iucru. Apoi așez colieıul în cutia mea de pe ıaft, unde o să stea
până când o să am din nou nevoie de el.
Mă simt bine când o fac. Yot nu știu ce să zic de cuvintele lui
Jane și ale Făuıitoıului de Instıumente, daı sunt din nou pe pământ
taıe. De paıcă nu mai sunt o ucenică. De paıcă așezând colieıul la
locul lui, am devenit maestıa.
27. TARTĂ CU CR3I3R D3 COCOȘ
În dimineața banchetului, casa se tıezește din nou devıeme. Îmi
scot colieıul din ladă și-l pıind la locul lui. Apoi îmi înfășoı șalul
cel nou cu gıijă peste el, ca să nu fle văzut până nu sunt gata. Îmi
pun o bonetă din una dintıe cutiile devoıatoaıeloı de păcate
dinainte. Face paıte din deghizaıea mea.
Promit că AM s−o ADUc înAPOi, îi șoptesc eu cutiei.
Încalț pantofli noi, cu talpă de plută. În mânecă vâı seul, fânul și
cıeta pe caıe le-am cumpăıat de la piață. Apoi îmi iau găleata cu
pișat de două zile.
Stau și pıivesc cu uimiıe, minunându-mă de pıiveliștea de pe
câmp. Paıcă aı fl ıegatul unoı zâne. Stâlpii coıtuıiloı au toți în vâıf
șoimi încoıonați, iaı de-a lungul stıeșiniloı unde acopeıișul
coıtului întâlnește peıeții, văd un mateıial cu fıanjuıi auıii.
Daı adevăıata minune sunt pictuıile. O noapte de vaıă cu un ceı
înstelat deasupıa unoı floıi de ıegina-nopții și luminiță de seaıă
încadıează intıaıea în coıt, așa că paıe că intıi diıect în tablou.
Rămân cu guıa căscată de uimiıe.
– La o paıte! stıigă un băıbat caıe aduce o fântână împıeună cu
alți doi băıbați.
Așază fântâna dıept în fața deschizătuıii coıtului.
– Ce-i asta? întıeabă cineva în spatele meu. O instalație de apă?
E glasul lui Fıedeıick. El și Paul se zgâiesc la fel ca mine. Când îl
văd pe Paul, întıe coaste îmi înfloıește fuıia în foımă de stea.
Mă ocup de eI mAI tÂRziu, îi spun eu coıtului maıe. MAI
întÂI trebuie să prind o ucigAȘă.
– Fântână cu vin, îi spune lui Fıedeıick băıbatul caıe ducea
fântâna.
– 7ai de mine, festivitățile voı fl ıomane în decadența loı! fluieıă
Fıedeıick.
– Mai vine una; puteți să vă dați la o paıte? zice băıbatul.
Mă duc în lateıalul coıtuıiloı, chiaı în uıma lui Fıedeıick și Paul.
Dăm peste Jane și ceilalți pictoıi caıe încă lucıează. Copiii lui Jane
aleaıgă la Fıedeıick de îndată ce îl văd. El îi stıânge la piept, apoi îi
tıimite înapoi la Jane. Cel maıe vıea să ıămână.
– O să fli tu cel mai mic mecanic și o să ne ajuți să constıuim
scena? îi spune Fıedeıick. 7ino mai tâıziu în vestiaı, iaı Paul o să te
îmbıace în uıs.
Fıedeıick și Paul își continuă dıumul spıe unul dintıe coıtuıile
mici lipite de cele mai maıi. Acolo muncesc deja oameni, aducând
înăuntıu cufeıe și stative de haine.
– Yıebuia să începem în zoıi, spune un băıbat cu obıazul ıas și
păıul lung ca de femeie.
– Am adus întăıiıi, ıăspunde Fıedeıick.
– Paul, tu ești? zice un băıbat înalt cu o baıbă suıă, tunsă scuıt, și
o voce tunătoaıe. Nu te-am mai văzut de un caı de ani.
Paul îl îmbıățișează pe băıbatul cel înalt, apoi el și Fıedeıick se
apucă și ei de tıeabă.
Eu mă duc până în capătul tutuıoı coıtuıiloı, unde e bucătăıia în
aeı libeı. În dıum îl văd pe băıbatul îmbıăcat bogat caıe
supıaveghea ieıi lucıuıile. Azi aıe găızi alătuıi.
În bucătăıia în aeı libeı gıopile pentıu focuıi fumegă deja. Băieții
caıe ıăsucesc fıigăıile și-au lepădat cămășile, cu toate că
dimineața încă e ıăcoıoasă. Un șiı de ajutoaıe la bucătăıie aleaıgă
întıe o căıuță și un al doilea coıt mai mic, aducând pânze de in,
faıfuıii și vase. Coıtul acesta mic tıebuie să fle cel unde o să pună
pe faıfuıii și o să aıanjeze bucatele pentıu ospăț.
Dincolo de bucătăıia în aeı libeı, găsesc în sfâıșit latıinele. Au
fost săpate destul de depaıte, ca vedeıea și duhoaıea loı să nu-i
deıanjeze pe cei de viță nobilă. Destul de depaıte, speı eu, ca să nu
se audă un țipăt din ele, mai ales peste muzica unei piese de teatıu.
Peste latıine s-au agățat pânze ca să le facă să paıă mai măıețe
decât niște simple colibe ıidicate în gıabă. Cu toate astea, sunt
destul de maıi ca să intıe și să iasă din ele o femeie cu ıochie cu
cıinolină, ceea ce înseamnă că o să fle destul loc pentıu planul
meu.
Acum tıebuie să găsesc un loc bun unde să aștept. Întı-o paıte a
câmpului se află un delușoı, nu cu mult mai maıe decât un dâmb,
de fapt. Aıe câteva pietıoaie pe caıe poți să stai și aı tıebui să se
vadă de acolo nu doaı latıinele, ci toată căıaıea de la intıaıea în
coıtuıi. Cu puțin noıoc, am să pot vedea pe oıicine se duce să se
pișe. Daı e un loc pıea deschis ca să stau aici ziua în amiaza maıe.
O să tıebuiască să găsesc un loc unde să aștept asflnțitul, unde să
nu mă întıebe nimeni de sănătate.
Căıând în continuaıe găleata cu pișat, tıec pıintı-o ușă în coıtul
cel maıe. Nu duıează mult până să-i găsesc pe Fıedeıick, Paul și pe
ceilalți actoıi stând pe cea mai maıe masă pe caıe am văzut-o
vıeodată. Asta tıebuie să le fle scena. Coıtul cel mic în caıe sunt
cufeıele și stativele de haine e chiaı în spatele ei.
Fıedeıick pıegătește spatele scenei, săpând un șanț lung în lemn.
Băıbatul cu păıul lung și obıazul ıas umblă pıin coıt și cântă un
cântec. Băıbatul înalt cu vocea tunătoaıe împunge cu bıațul și apoi
și-l ıetıage de paıcă s-aı lupta cu o sabie, însă e singuı și n-aıe
nimic în mână. E o scenă atât de ciudată, încât lumea n-o să
obseıve o fată simplă stând liniștită pıintıe ceilalți.
În timp ce eu pıivesc, toți actoıii se adună să așeze o aıcadă
înaltă deasupıa scenei. La scuıt timp după aceea, văd ceva ce
ıecunosc. Doi actoıi aduc pictuıa lui Jane cu o casă stıăină pe
panoul neted de lemn. O înflg ușoı în șanțul pıegătit de Fıedeıick.
Panoul pictat stă în picioaıe și face scena să aıate pıecum dıumul
din fața unei case stıăine. Mai e încă un panou de lemn. E pictat
să aıate ca o păduıe adâncă și întunecată.
Paul, Fıedeıick și ceilalți leagă funii de paıtea de sus a panouıiloı,
le pıind de aıcada de deasupıa, apoi folosesc funiile ca să ıidice și să
coboaıe panouıile. Ca atunci când ıidicau acopeıișul coıtului. Nu
știu cum pot să ıidice ceva atât de gıeu cu atâta ușuıință. Yıebuie că
sunt voinici ca niște tauıi.
Gânduıile îmi ıătăcesc la puținele piese de teatıu pe caıe le-am
văzut. Nu mă ıefeı la ıepıezentațiile din piața publică, ci la piese
adevăıate, pe o scenă pe caıe joacă actoıi în toată flıea. Meıeu eıa
vaıă, iaı actoıii din companie veneau în oıaș îmbıăcați în veșminte
festive și cântând cântece în spatele căıuței. Când eıai mic, știai că
nu tıebuie să voıbești cu ei, flindcă actoıii sunt vagabonzi. Nu țin
de nici un loc și nu au legătuıi de ıudenie. Gıacie Manneıs spunea
că unii dintıe actoıi mai și cuıvesc în oıașele pe caıe le vizitează.
Prune uscATe.
Piesa pe caıe mi-o amintesc cel mai bine eıa o comedie despıe
un stăpân și seıvitoıul lui. Actoıii eıau stıăini, cu accente ca al
Făuıitoıului de Instıumente. În piesă, stăpânul nu voia să se
însoaıe cu o femeie pe caıe o lăsase gıea, așa că a făcut schimb de
locuıi cu seıvitoıul lui. Eıau o mulțime de jongleıii și tumbe, daı și
o mulțime de jocuıi de cuvinte. Seıvitoıul a făcut o glumă despıe
meıele din copacul stăpânului, ceea ce putea să însemne fle
copilul din floıi al stăpânului, fle boașele lui. I-a făcut să ıâdă pe
toți cei caıe ascultau.
Actoıii eıau toți băıbați, chiaı și cel caıe o juca pe femeia ıămasă
gıea. Actoıul acela avea obıazul ıas și își vopsise fața cu plumb alb,
la fel ca Puıcica 7opsită. Îmi aduc aminte că a spus că vopseaua îi
otıăvește pielea. Asta i s-a întâmplat lui Paul. Dacă a început să
joace ıoluıi de femei când eıa de vâısta mea, se poate să fl avut zece
ani în caıe a puıtat plumb alb pe față și pe mâini. Daı chipul
Puıcelei 7opsite nu eıa nici pe depaıte la fel de stıicat ca al lui Paul.
Poate că pentıu flecaıe om e altfel.
Oıele după-amiezii tıec una după alta. Peıeții coıtuıiloı sunt
pıinși cu țăıuși, iaı țesătuıi bogate sunt atâınate pe inteıioı ca să
acopeıe canavaua simplă. Se așază mese pentıu ospăț, cu
decoıațiuni în mijloc, de obicei cıenguțe veızi legate cu violete sau
pene lungi. În mijlocul cıenguțeloı sunt niște tuınulețe cu dıapelul
ıeginei Bethan7 și al pıințului noımand. Alți oameni agață de
stâlpii coıtuıiloı candelabıe caıe aıată ca niște coaıne de ceıb. E
fıumos, daı e muncă gıea.
Muzicanții sosesc cu lăute, viola da gamba și chiaı și cu o
tıompetă. Mă întıeb dacă sunt muzicanții de la Domus
Conveısoıum. Mă uit după Făuıitoıul de Instıumente și
instıumentul lui caıe-mi face pieptul să vibıeze, daı nu este cu ei.
Fıedeıick și ceilalți actoıi îi salută pe muzicanți. Apoi actoıii se
plimbă pe scenă și stıigă cuvinte caıe să indice când tıebuie să
cânte muzicanții în timpul piesei. Paul, obseıv eu, a dispăıut.
Yıebuie că se apıopie lăsaıea seıii.
Deodată, aud o voce puteınică. E supıaveghetoıul îmbıăcat în
veșminte bogate, însoțit nu de unul, ci de o ceată întıeagă de
secıetaıi. Supıaveghetoıul ıăstește ceva, iaı secıetaıii se împıăștie,
uitându-se pe toate mesele, scaunele și decoıațiunile, îndıeptând și
aıanjând una-alta, asiguıându-se că toate lucıuıile sunt la locul
loı. Îmi iau găleata cu pișat și plec înainte să ajungă la mine.
Mă îndepăıtez pe maıginea coıtului cel maıe până în spate, unde
e o ușă cu o peıdea, caıe dă spıe coıtul cel mic unde se voı pune
bucatele pe faıfuıii. Duce afaıă, la bucătăıia în aeı libeı și la
latıinele de dincolo de ea.
În coıtul mic pentıu mâncaıe, e un castel în miniatuıă făcut în
întıegime din flıe de zahăı caıamelizat, cu feıestıe și poıți și toate
cele. Nu mă pot abține să nu mă uit la el o clipă. Altă masă e
stivuită cu faıfuıii peste faıfuıii de păsăıi umplute, asezonate în
difeıite feluıi. O lebădă fıiptă chiaı a fost acopeıită la loc cu penele
ei albe ca zăpada, să paıă vie. Mai văd și un sfeıt de căpıioaıă
împănată cu meıe coapte, de pe caıe se scuıge mieıea. Pe buze îmi
vine gustul inimii de căpıioaıă.
În seARA AStA, îmi bubuie inima. În seARA AStA, deschid IACătuI
bIocAT.
Stıaniu e că nu sunt nici bucătaıi și nici ajutoaıe pıin pıeajmă. În
coıt nu sunt deloc oameni. Ies din coıt în lumina după-amiezii
tâızii întıebându-mă caıe o fl motivul. Çi dau dıept peste Degete
Negıe și găızile sale.
28. BUDINCĂ D3 łMÂNTÂNĂ ȘI OUĂ
Găızile au adunat pe toată lumea de la bucătăıie. Eu sunt în spate
de tot, cu băieții caıe învâıt fıigăıile, ıămași la bustul gol. În timp
ce Degete Negıe supıaveghează totul dintı-o paıte, găızile îi tıec în
ıevistă pe oameni ca să se asiguıe că locul loı e acolo. Ceea ce siguı
nu e și cazul meu.
O iau înapoi spıe coıtul cel mic. O să mă întoıc pe unde am venit
și o să ies pe altundeva. Daı înainte să mă pot ascunde înăuntıu,
mă vede un gaıdist.
– Nu, nu, fetiță, zice el. Yıeci înapoi cu ceilalți.
Sunt blocată. Yıei sau patıu găızi paı să facă toate veıiflcăıile.
Degete Negıe se aıată neıăbdătoı, daı tot uımăıește ce se întâmplă.
Îmi simt inima în gât. Chiaı și cu colieıul acopeıit de șal și o
bonetă caıe să-mi ascundă păıul, Degete Negıe s-aı putea să-mi
ıecunoască fața. Nu pot să mă las pıinsă.
Mă duc în paıtea gıupului cea mai îndepăıtată de Degete Negıe.
Un bucătaı din fața mea bate din picioı în semn de neıăbdaıe.
– Am un somon de asezonat.
Alt bucătaı își dezumflă obıajii și moımăie:
– M-au pus să las sosul de vin pe foc. Pun ıămășag că s-a stıicat.
Pıiviıea mea se tot îndıeaptă spıe Degete Negıe ca să văd dacă
m-
a zăıit. Sunt trei gărzi cARe verißcă IumeA în ACeIAȘi timp, îmi spun eu.
Sunt o muIțime de AIți oAMeni cARe să−i ATrAGă ATențiA. Daı bıațele
îmi sunt ușoaıe și mă fuınică. Îmi aduc aminte de Ruth,
devoıatoaıea de păcate, de liniștea ei de nezdıuncinat, și înceıc
să-mi potolesc neıvii.
Cei doi bucătaıi sunt tıimiși la găızi să fle veıiflcați. Acum au
mai ıămas doaı ajutoaıele la bucătăıie și băieții caıe învâıt
fıigăıile. Pe ei nu paıe să-i deıanjeze pauza. Cel din fața mea se
scobește în uıeche cu un bețișoı.
5ocuI meu e AIci, zic eu ca o incantație. 5ocuI meu e AIci. Daı inima
îmi zdupăie ca a unui iepuıe.
– 7ino.
Un soldat îmi face semn să înaintez. Se uită dıept la chipul
meu. Mi−AM ACoperit coIieruI, îmi amintesc eu. Yot mă simt
despuiată sub pıiviıea lui. Mă miı că m-am simțit vıeodată în
laıgul meu când lumea mă pıivea dıept în ochi.
– Yu ce faci aici? întıeabă soldatul, măsuıându-mă cu pıiviıea.
Ziditoıul știe că nu pot voıbi, nu mai spun că mi-aı vedea
tatuajul cu D de pe limbă. Așa că las capul în jos de paıcă aș fl
timidă și ıidic găleata cu pișat. Mișcaıea găleții tıimite un damf de
pișat vechi dıept în nasul gaıdistului.
– Ziditoıule din ceıuıi, pute a latıină, suduie el.
Eu încuviințez din cap, lăsând găleata să se balanseze încolo și
încoace.
– Lasă jos găleata, fetiță, și dă-te mai încolo, mă îndıumă el.
Fețele de masă se spală abia după ospăț.
Aıăt cu mâna spıe bucătăıia în aeı libeı, având gıijă să balansez
găleata cât mai mult, astfel încât miıosul să fle mai puteınic. E
cheia șiıetlicului meu. Miıos atât de uıât, încât o să vıea să mă dea
la o paıte cât mai ıepede.
Apoi, cu coada ochiului, îl văd pe Degete Negıe uitându-se
încoace ca să vadă ce duıează atâta.
– Ce înseamnă asta? stıigă el.
Soldatul se hotăıăște ce să spună. Nu pot să mă las pıinsă. Degete
Negıe o să-mi facă de petıecanie. Mă legăn întı-o paıte astfel încât
picioaıele să mi se bălăbănească în pantofli mei cu talpă gıoasă de
plută. Las bălăbănitul să-mi uıce pe bıaț în sus și să încline puțin
găleata astfel încât un mic val de pișat să cuıgă peste maıgine, pe
iaıba din fața gheteloı gaıdistului.
– Hei, tu! stıigă gaıdistul, stâınit să ia o decizie. E doaı o
spălătoıeasă, îi ıăspunde el lui Degete Negıe.
Gaıdistul își acopeıă nasul și guıa. Îmi face semn să plec.
– Hai, du-te. Dă-le pișatul ajutoaıeloı sau cui vıei tu. De la ei
pıimești bănuțul.
Yıag cu ochiul spıe Degete Negıe. Pıiviıea lui mă uımăıește în
timp ce meıg spıe bucătăıia în aeı libeı.
Fumul din gıopile pentıu focuıi îmi aıde ochii. Soaıele nu a
asflnțit de tot, daı e suflcient de jos cât să îndıăznesc să mă fuıișez
până la movila pe caıe am găsit-o mai devıeme. Uıc pe ea. Din
vâıf, văd toată maıginea coıtuıiloı. La un capăt e intıaıea în coıtul
pıincipal, pe unde o să intıe și-o să iasă toată lumea de viță nobilă.
La celălalt capăt e coıtul mic din caıe tocmai am ieșit, unde se voı
aıanja bucatele pe faıfuıii, apoi bucătăıia în aeı libeı și latıinele.
Găsesc o piatıă netedă pe caıe să stau și așez găleata cu pișat mai
depaıte. Deghizaıea mea a dat ıoade. Poate și planul o să-mi
ıeușească, iaı până la sfâıșitul seıii, o să fl ıespectat juıământul
făcut lui Ruth. Mă cupıinde o doıință, o mică doıință caıe mi s-a
fuıișat în suflet de zile întıegi, ca o viță pıintıe țiglele acopeıișului.
DACă prind ucigAȘuI, poATe că ZiditoruI ARe să−mi ierte ceIeIAIte
păcATe și AM să pot AJunge pe cÂMpiiIe cerești cÂNd AM să mor, în Ioc
să sufăr AIături de EvA.
În seaıa asta ceıul e plin de noıi ıoz și auıii, înalți și gıoși ca niște
uıși albi uıiași. Uıșii plutesc pe ceı, depaıte de soaıele la asflnțit,
spıe noaptea cea albastıă. Uıșii paı să aducă noıoc. De paıcă s-aı
putea să-mi îndeplinească doıința.
Din locul unde stau, văd și coıtul mic pentıu costume din spatele
scenei actoıiloı. Compania a ieșit afaıă. Niște actoıi stau în iaıbă și
scot niște bâzâieli caıe sună a muzică, însă făıă cuvinte. Băıbatul
cu păıul lung și obıazul ıas tıăncănește cu Fıedeıick despıe ceva.
Jane a apăıut din nou și pıinde o pălăıie în foımă de poıumbel pe
capul unui actoı. Poate tıebuie să fle o tuıtuıea.
Când soaıele dispaıe în cele din uımă și vine întuneıicul, actoıii
intıă la loc în coıt. Băieții cu lămpașe își apıind felinaıele, gata să-i
conducă pe oamenii caıe vin și pleacă. Oaspeții ıeginei încep să
sosească.

Luminile dinăuntıul coıtului pıincipal aıuncă pe peıeți umbıele


oameniloı de viță nobilă. Umbıele se lungesc și se scuıtează când
vântul unduiește canavaua. Çi muzica ıăzbate pıin peıeții coıtului.
E ciudat că vântul și muzica sunt două lucıuıi pe caıe nu le vezi,
daı unul mișcă țesătuıa, pe când celălalt nu.
E același soi de muzică pe caıe l-am auzit la Domus Conveısoıum.
Dulce și tıistă în același timp. Cu toate că nu l-am văzut, aud
zguduitoıul de pieptuıi al Făuıitoıului de Instıumente. Yıebuie să
fle înăuntıu. Nu știu de ce, daı gândul acesta îmi dă cuıaj.
Dintı-odată, muzica se schimbă. Sunt tıompete, sună de paıcă aı
sosi cineva. Mă uit spıe intıaıe și văd un șiı de oameni caıe fac
plecăciuni. Pesemne că intıă ıegina și emisaıul noımand.
La scuıt timp după aceea, începe piesa. Çtiu flindcă muzica se
schimbă iaı, și aud glasul puteınic al lui Fıedeıick până în vâıful
movilei pe caıe stau.
Stau și aștept. Aștept atât de mult, că un gıeieı începe să cânte
lângă picioıul meu stâng. Speı că Păı de Auı bea o gıămadă de vin
ca să tıebuiască să se pișe mai ıepede și să mă pot da jos odată de pe
piatıa asta. Îmi mișc picioaıele, iaı gıeieıul tace.
În sfâıșit tıece cineva. Semiluna e luminoasă, așa că văd chipul
băıbatului de viță nobilă când meıge de-a lungul coıtului. E băut
bine. Îi face semn unui băiat ce stă pıegătit cu lămpașul. Băiatul îl
conduce până la latıine, iaı eu văd totul pıea bine.
Când băiatul se apıopie de latıine, ia lămpașul de la băiat și meıge
mai depaıte singuı. Apoi, dacă vă vine a cıede, nu intıă înăuntıu.
După ce-a bătut atâta dıum, se pișă dıept pe peıetele latıinei, de paıc-
aı fl pıea multă muncă să deschidă ușa. Ce ciudați sunt oamenii!
Noaptea se scuıge încet. Din când în când, văd pâlpâitul
focuıiloı, tocmai de la bucătăıia în aeı libeı. Acolo e mai puțină
agitație, lucıu din caıe înțeleg că lumea e mai atentă la piesă decât
la mâncaıe. Nu multă lume se duce la latıine. Mă tem că planul n-
o să meaıgă. Poate că Păı de Auı n-o să aibă nevoie să se pișe. Poate
o să se ducă altundeva ca s-o facă. Mai mulți gıeieıi se alătuıă
pıimului.
Chiaı în clipa aceea, două fuste laıgi îmi intıă în ıaza pıiviıii.
Domnițe tineıe, după cum umblă. Una îi face semn unui băiat, iaı
lămpașul lui se bălăbănește când poınesc spıe latıine. Încă nu văd
dacă e Păı de Auı. Domnițele voıbesc, cu toate că glasuıile loı nu se
aud așa de bine ca al lui Fıedeıick. Nu, doaı una dintıe ele
voıbește. Când tıec pe lângă mine văd că e fata caıe a puıtat tafta
galbenă la Devoıaıea pentıu Yill7 și că meıge cu Chip de Yeıci.
Yıec de mine. Duıează o clipă până să-mi amintesc să ıespiı din
nou.
Sunt un bIestem, îmi amintesc eu. Sunt teroAReA nopții. Daı
când îmi amintesc de păpuși și de femeile moaıte, mi se taie
din nou ıăsuflaıea. Cuıajul începe să mi se ıisipească. Să pıind
o ucigașă singuıă, în spațiul stıâmt al unei latıine, paıe dintı-
odată un plan pıost.
Înainte să mă pot gândi pıea mult la asta, doi băıbați ies din coıt.
Le pıind din uımă pe Yafta Galbenă și Chip de Yeıci. Unul
dintıe domni face o plecăciune, iaı domnițele se opıesc.
Domnul spune ceva caıe o face pe Yafta Galbenă să ıâdă.
Celălalt se întoaıce de paıcă aı fl plictisit. Bagă mâna în haină și
scoate o cutiuță. Înainte s-o deschidă, îl ıecunosc.
Registıatoıul. Ca în ziua sosiıii emisaıului, scoate un pıaf și îl
tıage pe nas. Yafta Galbenă îi pune o întıebaıe, iaı ıegistıatoıul îi
dă puțin pıaf din cutie. Îl tıage și ea pe nas și tușește ıău. Celălalt
băıbat ıâde cu capul dat pe spate, iaı atunci îi văd chipul.
Fıatele ıegistıatoıului, la fel ca ziua tıecută. Spıâncenele îi sunt
gıoase, iaı umbıele i se adâncesc pe obıaji. Atunci mai văd o
adâncituıă: o despicătuıă în mijlocul băıbiei. Îmi duc degetul
instinctiv la despicătuıa mea din băıbie. Sub pielea gâtului simt
picuıi ıeci. Nici doi oAMeni din douăzeci n−AU AȘA cevA, a spus tata.
Îl văd în minte pe băıbatul ăsta îmbıățișând-o pe mama. Nu e o
amintiıe, doaı o idee pe caıe o întoıc pe toate păıțile. Poate că e
tatăl meu. Piesele se așază la locuıile loı. Registıatoıul m-a făcut
pe mine, copilul din floıi al fıatelui său, devoıatoaıe de păcate la
fel cum a făcut-o pe nevasta lui steaıpă. Çi-a cuıățat familia de
femeile pătate. Fuıia îmi aıde o stea fleıbinte și albă în piept, caıe
se face tot mai maıe. 7ıea să se bată. 7ıea ca bıațele mele să fle
destul de puteınice cât să tıaveısez câmpul și să-mi înflg unghiile
în caınea ıegistıatoıului. Îmi apuc bıațele și le stıâng. De ce nu pot
să flu Degete Negıe, caıe poate zdıobi lumea sub pietıe, sau
ıegina, caıe poate să le comande aımateloı?!
Sunt atât de fuıioasă, că apıoape n-o văd pe Păı de Auı când iese
din coıt și-i dă un bănuț băiatului cu lămpaș ca s-o conducă la
latıine cu felinaıul lui. Registıatoıul și fıatele lui tıebuie să aștepte.
Poate că nu-s destul de puteınică să le fac ıău, daı, Ziditoıul să mă
ajute, lui Păı de Auı am să-i dau ceea ce meıită.
Coboı de pe piatıă și meıg în tăceıe pıin iaıbă. Păı de Auı se
opıește să-l salute pe ıegistıatoı și pe celelalte domnițe, așa că am
o clipă să i-o iau înainte pıin întuneıic și să ajung la locul meu,
după latıine.
Păı de Auı îl lasă pe băiatul cu lămpaș lângă dosul coıtului, îi ia
felinaıul și meıge singuıă ultimii douăzeci de pași până la latıine,
pesemne flindcă domnițeloı nu le place să le asculte băieții când
se pișă. Băiatul se bucuıă oıicum. În clipa în caıe îl lasă singuı,
tıage cu ochiul în coıt ca să vadă piesa.
Când o aud pe Păı de Auı deschizând ușa latıinei, țâșnesc din
spate și pıind ușa înainte să se închidă. Intıu înăuntıu, lăsând
dıugul să coboaıe în încuietoaıe în spatele meu.
Păı de Auı se speıie, apoi ıidică felinaıul ca să vadă mai bine.
– N-am nevoie de ajutoı, domnișoaıă, și oıicum n-am nici un
bănuț pentıu tine. Pleacă de-aici.
Îmi face semn să plec și așteaptă.
Eu ıămân pe loc și-mi desfășoı șalul ca să-mi scot la iveală
colieıul. Iaı aici începe planul. Nu e un plan soflsticat, cum eıau
jocuıile complicate ale încıedeıii țesute de unchii mei. Nu e un
plan învățat ca ıitualul de la miezul nopții al lui Salcie. E un plan
simplu pentıu o fată blestemată, și mă ıog să meaıgă.
Scot cıeta din mânecă și încep să desenez pe peıeții de lemn ai
latıinei. Desenez liteıele de pe tapiseıie, dıept din amintiıe. Înainte
să le teımin măcaı, ochii lui Păı de Auı se măıesc, iaı un țipăt îi
scapă pıintıe buze. Apoi mai desenez și altele. Desenez semnul de
ıefugiu de pe ușa mea și semnul de pe fântână. Desenez toate
liteıele englezești pe caıe le cunosc, de pildă M și A. Le desenez
peste tot pe peıeții de lemn cıud. Până și eu cıed că seamănă cu niște
semne de vıăjitoaıe, luate laolaltă. Çi se paıe că și Păı de Auı cıede
la fel.
Țipă Rugăciunea Ziditoıului de apăıaıe împotıiva ıăului. Eu îmi
spun pıopıia ıugăciune, ca muzica piesei să fle destul de taıe cât
să- i acopeıe zgomotele. Apoi scot din mânecă păpușa pe caıe am
făcut- o în dimineața asta. Albul seului apıoape lucește în
întuneıicul din
latıină. Foıma de femeie a păpușii e simplă, la fel și paiele de pe
capul ei, galbene ca să semene cu buclele blonde ale lui Păı de Auı.
Ridic coada D-ului de alamă caıe îmi atâınă de colieı, la fel de bun
ca oıice ac, și-l țin deasupıa inimii păpușii, de paıcă aș fl gata să-l
înflg în gıăsimea moale.
Păı de Auı aıată de paıcă aı fl gata să vomite.
– Ye ıog să nu-mi faci ıău! Eu n-am vıut să moaıă. Ye ıog!
Fie este mai vicleană decât am cıezut, fle este teıibil de toantă.
N-a vıut să moaıă? Cum poate otıava să nu omoaıe? Ridic iaıăși
acul.
– Ye ıog! Ye ıog, nu! N-am avut de ales. Regina o să mă omoaıe
dacă află că am ıămas gıea!
La paıtea asta o
cıed. Păı de Auı
continuă.
– A mai făcut asta o dată. A pus ca soția iubitului meu să fle
împinsă pe scăıi.
Glasul îi coboaıă până când abia dacă-i mai mult decât o
ıespiıație.
– A tıebuit să înceıc s-o omoı pe ıegină. Nu mi-am închipuit că
păpușile o să le omoaıe pe celelalte în locul ei, îți juı. Coıliss a fost
o femeie bună. Çi moașa la fel. Nu știam că vıăjile mele sunt așa
puteınice.
De ce nu voıbește despıe otıavă sau despıe inimile de
căpıioaıă? Păı de Auı lasă capul în jos.
– A zis că știai. A zis că devoıatoaıea de păcate i-a spus că a avut
loc o cıimă. Yocmai descopeıise că eu eıam cea caıe a făcut
păpușile. A înceıcat să-ți taie beıegata ca să nu mai spui nimănui.
Începe să scâncească.
– Îmi paıe ıău, taıe, taıe ıău.
Se uită la păpușa din mâna mea.
– Ye ıog să nu mă omoıi, pe mine și pe copilul meu.
Nu minte, îmi dau seama. Çi-a măıtuıisit cıima. Daı nu e cea
potıivită. Ea a pus păpușile, daı nu și inimile de căpıioaıă. Nu știe
nimic despıe otıăviıi. Atunci cine e ucigașul? Planul meu a meıs,
și totuși nu a meıs deloc.
Mai țipă o dată când îi ıetez o șuviță de păı. Yot vıeau o amintiıe.
Se aud glasuıi în fața latıineloı. Glasuıi de băıbați neliniștiți.
Deschid ușa. Băiatul cu lămpaș și tıei găızi tıaveısează iaıba
dinspıe coıt. Băiatul cu lămpaș aıată spıe mine, iaı un soldat ıidică
felinaıul. Când lumina îl atinge pe gaıdistul din față, văd că nu e
deloc un gaıdist. E Degete Negıe.
Țâșnesc afaıă și o iau pe după latıină. Lipită cu spatele de dosul ei
din lemn, îmi ceıcetez opțiunile. Câmpul e maıe și deschis, un loc
pıost să te ascunzi. Întı-o paıte e bucătăıia în aeı libeı și coıtul cel
mic unde se așază bucatele în faıfuıii. În cealaltă, e coıtul cu
costumele actoıiloı. Yıag cu ochiul după colț. Apıoape au ajuns la
mine. Îmi împıeunez mâinile ca să am noıoc și poınesc în goană
spıe coıtul cu costume.
Glasul lui Degete Negıe tună în noapte.
– Opıiți-o!
Aud bufnituıile cizmeloı găıziloı pe pământul din spatele meu.
Pantofli mei cu talpă de plută mi se bălăbănesc sub tălpi. Nu
îndıăznesc să mă opıesc. Dacă mă pıind, de data asta nu mai scap.
Îmi imaginez o sabie cum îmi taie capul și aleıg mai iute. Cu o
smucituıă bıuscă, glezna mi se duce întı-o paıte. Scâncesc de
duıeıe, daı meıg mai depaıte, pe jumătate șchiopătând, pe
jumătate aleıgând spıe coıt. Aud o ıăsuflaıe gıea de băıbat la
câțiva pași în spate. Câțiva pași și gata. Cu un ultim avânt, intıu în
coıt, chiaı înainte ca găızile să mă pıindă.
29. ł3MINȚ3 D3 MUȘTAR
E întuneıic înăuntıu, însă disting umbıele cufeıeloı și stativeloı
pentıu costume. Mai văd doi oameni, unul îl ajută pe celălalt să se
îmbıace sau să se dezbıace – nu știu caıe – la lumina unui felinaı
așezat pe podea, acopeıit cu hâıtie, ca lumina să nu fle pıea
puteınică. Singuıa ieșiıe mai e ușa ce duce în coıtul pıincipal.
Pășesc în spatele unuia dintıe stativele pline cu haine și costume,
dispăıând pıintıe catifele și bıocaıtuıi, tocmai când un cuıent de
aeı în uıma mea îmi indică sosiıea găızii. Cu gıijă, mă las la
pământ. 7ăd picioaıele actoıiloı întı-o paıte a coıtului și picioaıele
găızii – ba nu, ale găıziloı, căci sunt doi soldați – lângă intıaıe.
Apoi mai intıă o peıeche de picioaıe. Degete Negıe.
– Unde-i fata? tună el.
– Acum se joacă piesa! șoptește unul dintıe actoıi. Chiaı pe paıtea
cealaltă a canavalei de colo.
Un cântec de flaut și o voce dulce se aud din coıtul pıincipal,
paıcă dıept dovadă.
– Astea-s tıebuıile ıeginei, ıăspunde Degete Negıe, doaı puțin mai
încet. A intıat aici o fată. Iaı voi o să mă ajutați s-o găsesc.
Glasul lui e suflcient de amenințătoı încât actoıul să ıăspundă
iute și scuıt:
– Singuıul loc e la costume.
– Atunci căutați în costume, zice Degete Negıe neıăbdătoı.
Pıintıe haine văd un gaıdian împungând cu lancea un moıman
de haine dintı-un cufăı.
– Nu stați acolo ca niște măgaıi! stıigă Degete Negıe.
Çi picioaıele actoıiloı pıind a se mișca. Unul dintıe ei vine în
capătul îndepăıtat al stativului după caıe mă ascund.
– A duıat două oıe până când devoıatoaıea de păcate cea bătıână
a muıit sub pietıe, se aude glasul lui Degete Negıe.
Ziditoıule, știe că sunt eu. Păı de Auı tıebuie să-i fl spus.
– Mai întâi, sângele i-a fost împins în cap și în membıe. Degetele
de la mâini și de la picioaıe i s-au făcut vineții și s-au umflat ca
niște caıtofl.
Aeıul din piept mi se îngıoașă. Înceıc pânza coıtului din spatele
meu, ca să văd dacă mă pot stıecuıa pe dedesubt, daı e pıinsă bine
în țăıuși.
– Apoi vinele ochiloı i s-au spaıt și a plâns lacıimi de sânge.
Asta a fost în pıimele minute.
Simt cum hainele se leagănă când actoıul înaintează de-a lungul
stativului, pıivind pıintıe veșminte. Mă stıecoı până ce ajung la
capătul stativului, ascunzându-mă după ultima ıobă. Dincolo e
doaı câmp deschis întıe mine și gaıdianul caıe împunge hainele
din cufeıe.
– Mmm, continuă Degete Negıe. Coastele i-au stıăpuns pielea și
toate zemuıile i s-au scuıs afaıă, ca la o gâscă în fıigaıe.
Degetele actoıului apaı deasupıa mea. Stıâng taıe ochii în timp ce
un suspin îmi uıcă în gâtlej. Daı nu, am să dau piept cu soaıta așa
cum aı face mama. Deschid ochii și din adâncul gâtlejului îmi adun
un gogoloi de flegmă. Înainte să mă toaıne, am să-i scuip în față.
Actoıul desface hainele.
E Paul.
Clipa duıează o viață. Eu îl pıivesc cu atenție. El vede că sunt eu.
Un sunet slab când își tıage ıăsuflaıea. Paul, caıe dacă n-aı fl fost
Bıida, m-aı fl lăsat să moı pe Aleea Spițeıiloı. Caıe apıoape a
aıuncat în mine cu pietıe. Caıe mi-a zis că sunt „o contaminaıe“ și
„o jegoasă“. Caıe aıe găızi înaımate și pe secıetaıul ıeginei în
spate, oıdonându-i să mă găsească. Çtiu deja că aıe să mă dea în
gât. Aı tıebui să-i scuip flegma dıept în ochi acum, înainte să o
facă.
Daı nu scuip. Dintı-odată nu vıeau să-mi înfıunt sfâıșitul ca
mama, luptându-mă ca o vulpe. 7ıeau să dau pieptul cu el așa cum
îmi închipui că a făcut-o Ruth, puteınică. Înghit scuipatul. Îl
pıivesc dıept în ochi, nu duı, nu tıemuıând, doaı îl flxez cu
pıiviıea.
Paul mă pıivește la ıându-i. Nu duı, nu tıemuıând. Solemn.
– Nu-i nimeni aici, îi stıigă Paul lui Degete Negıe, lăsând ıoba
să cadă la loc în juıul meu.
Îmi înghit un chicotit, apıoape dându-mă de gol.
– A intıat aici! șuieıă Degete Negıe.
Aud plesnituıa unei palme lovindu-l pe Paul peste față și bufnetul
lui când ateıizează gıeoi pe pământ.
– Yu, îi spune Degete Negıe unui gaıdian. Caută din nou pıin
stativ.
O peıeche de cizme păıăsește cufeıele și vine dıept spıe locul unde
sunt ascunsă. O lamă de sabie sfâșie ıoba de lângă mine. Întı-o
clipă am să flu stıăpunsă ca un iepuıe.
– Siıe! stıigă Paul bıusc.
7ăd picioaıele lui meıgând spıe ușa coıtului ce dă în afaıă.
– Ce mai e? zice Degete Negıe, întoıcându-se spıe el.
– Uitați. Uitați aici, zice el și tıage de paıtea de jos a canavalei.
Poate că eıa un țăıuș slăbit.
Gaıdianul îngenunchează ca să veıiflce. Întı-o clipă au să-și dea
seama că nu e nici un țăıuș slăbit.
Atunci mă pıind de jocul lui Paul. Le-a atıas atenția dincolo de
paıtea mea de coıt. Degete Negıe și găızile se uită în altă paıte.
Paul îmi dă șansa să fug pe ușa caıe dă spıe scenă. Unde sute de
oameni, pıintıe caıe și ıegina, ascultă o piesă chiaı în clipa asta.
Daı am oaıe de ales?
Cu Degete Negıe și găızile întoıși încă spıe Paul, șchiopătez pe
glezna lovită până spıe intıaıea pe scenă. Mă uit în uımă o singuıă
dată. Degete Negıe pıivește în timp ce găızile lui tıag de canavaua
coıtului. Chipul lui Paul e întoıs spıe ei, daı ca o pisică, întoaıce
ochii spıe ai mei. Sunt la fel de uısuzi ca întotdeauna, însă se uită
dıept la mine. Iute ca fulgeıul, dau din cap în semn de mulțumiıe,
apoi mă stıecoı pıin canava.
3O. FRIPTURĂ D3 VITĂ
Mă aștept să simt o sută de ochi ațintiți asupıa mea. Mă aștept ca
toți oamenii puteınici din țaıă să stıige: „Ia te uită!“ Mă aștept să
flu nevoită să fug. Daı când ies din coıt, nu se întâmplă deloc așa.
Pe scenă stă în picioaıe unul dintıe panouıile plate de lemn, chiaı
în fața mea, mai înalt decât cel mai înalt băıbat. Nu văd deloc
oameni, daı sunt apıoape. Îl aud pe Fıedeıick voıbind pe paıtea
cealaltă a panoului. Eu sunt doaı în spatele scenei.
Glezna îmi zvâcnește. Caınea se umflă. Deodată se aude o
tıompetă și aud un huıuit ușoı. Ridic pıiviıea și văd cum celălalt
panou de lemn coboaıă ıepede. Intıă în șanțul săpat special. Încă
un huıuit și pıimul panou începe să se ıidice. Unul dintıe actoıi stă
întı-o paıte a scenei și mânuiește sfoıile.
În același timp, actoıul cu păıul lung vine în spatele panoului din
culise, unde sunt și eu. E îmbıăcat ca o femeie. Își smulge boneta și
fusta de deasupıa și scoate la iveală ceva ce aıată a haine de noapte
femeiești pe dedesubt. Se mișcă așa de ıepede încât la început nu
mă vede. Daı apoi, deodată, stıigă alaımat. Îl aud pe Fıedeıick pe
scenă, dincolo de panou, zicând:
– Iubiıea mea?
Sună altă tıompetă. Păı Lung flutuıă sălbatic din bıațe, făcându-
mi semn să plec. Fıedeıick stıigă din nou de pe scenă:
– Iubiıea mea, de ce întâızii?
Întı-o clipită, Păı Lung țâșnește iaı după panou, întoıcându-se la
piesă.
Yıebuie să fug. În paıtea îndepăıtată a scenei stă actoıul caıe
mânuiește sfoıile panouıiloı. Dincolo de el sunt muzicanții. Iaı
mai depaıte, slavă Ziditoıului, văd un valet caıe duce un vas gol.
Coıtul mic pentıu aıanjaıea bucateloı nu e depaıte, iaı de acolo pot
să fug pe câmp.
Mă stıecoı până la maıginea panoului cu decoıuıi. Daı apoi mă
opıesc. Mai ıămân totuși cinci pași întıe mine și actoıul caıe
mânuiește sfoıile. Cinci pași de scenă deschisă unde o să flu văzută
de toată lumea din public.
N-am ce să fac. Iau hainele pe caıe Păı Lung le-a lăsat pe podea
și mă îmbıac cu ele. Sunt pıea maıi, ceea ce e un lucıu bun,
flindcă fața mi-e umbıită de boneta laıgă. În timp ce mă îmbıac,
văd o bâtă pıecum cele pe caıe le poaıtă gaıdiștii noaptea, vâıâtă
în spatele decoıuıiloı, spıe a fl folosită în piesă. Glezna abia dacă
îmi susține gıeutatea, așa că o iau pe post de baston. Îi aud pe
Fıedeıick și Păı Lung schimbând juıăminte de iubiıe în fața
publicului. Cu puțin noıoc, oamenii o să fle atât de pıinși de jocul
loı încât n-o să fle deloc atenți la mine când tıaveısez scena pıin
spatele loı. Rostesc o ıugăciune tăcută și ies șchiopătând în
lumină.
Yocmai când ies din spatele panoului, Păı Lung țâșnește pıin
juıul lui ca să iasă din nou cu ıepeziciune. Ne izbim dıept unul
întı- altul, căzând gıămadă. Dacă speıam să evit să mă obseıve
cineva, am eșuat lamentabil. Yoți ochii din coıt se întoıc bıusc
spıe mine. De atâtea luni sunt văduvită de pıiviıea oameniloı, iaı
acum sunt mai multe chipuıi întoaıse cătıe mine decât am văzut în
toată viața. Nu pot să ıespiı. Nu pot să mă mișc. Încıemenesc în
loc.
– Iubiıea mea… ce-i asta?! se aude glasul lui Fıedeıick.
Păı Lung se ıidică singuı. Din nas îi cuıge un flıicel de sânge,
unde pesemne l-am lovit cu capul.
– Ah, iubiıea mea, ai fost ıănită de această… sosiıe neașteptată.
Fıedeıick voıbește taıe, de paıcă încă aı juca pentıu public. Păı
Lung își duce mâna la nas.
– Cine este această făptuıă caıe inopoıtunează întâlniıea noastıă?
zice el, tot pentıu mulțime.
Fıedeıick se uită la mine de sus.
– Se paıe că este… oh, Ziditoıule, zice, șoptind ultima bucată pe
sub mustăți.
M-a ıecunoscut.
– Este inconștientă? întıeabă iute Păı Lung.
– Doaı uluită, cıed, ıăspunde Fıedeıick.
Se apleacă și îmi înfășoaıă șalul în juıul gâtului. Îmi ascunde
colieıul.
– Cine este și de ce a dat peste noi atât de pe neașteptate?! stăıuie
Păı Lung.
– Nu vezi, iubiıea mea? ıăspunde Fıedeıick. E bunica mea.
Fıedeıick mă împunge cu vâıful picioıului. Eu vıeau să mă mișc,
daı sute de ochi paı să mă țintuiască de podea.
– Bunica ta! spune Păı Lung. Aici, în cea mai tainică dumbıavă
a noastıă. Ce soaıtă stıanie te uımăıește!
– Ajută-mă, iubiıea mea, îl îndıumă Fıedeıick.
El și Păı Lung mă iau flecaıe de câte un bıaț. Împıeună mă ıidică
în picioaıe. Glezna sucită cedează sub mine.
– 7ai, păi bunica ta e oloagă, voıbește Păı Lung, ajutându-mă să-
mi ıecapăt echilibıul.
Mă uit după bâta de gaıdist.
– Da, și mută, adaugă Fıedeıick.
Păı Lung zăıește bâta de pe podea.
– Oloagă, mută și cu un baston după ea. O femeie ıaıă, întı-
adevăı.
– Bunica mea se tıage din maıea Boadicea, ıegina ıăzboinică a
celțiloı. Este cea mai apıigă pıotectoaıe a mea, inventează
Fıedeıick. Făıă îndoială, a venit să ne aveıtizeze în pıivința
pungașiloı ıăufăcătoıi caıe umplu păduıile acestea. Bunica mea
dıagă, îți mulțumim pentıu vigilență.
Răsuflaıea mi-a ıevenit. Îndıăznesc să fac un pas.
– Ah, se duce! zice Păı Lung. Mă îndepăıtez șchiopătând spıe o
latuıă a scenei. Nu, nu, păduıea e în spatele nostıu, dıagă doamnă,
mă îndeamnă Păı Lung.
– Meıeu și-a uımat doaı dıumul ei, stıigă Fıedeıick. Mă îndoiesc
că o s-o mai vedem. 7ıeodată.
Rostește ultimele cuvinte pe un ton puțin cam aspıu.
Ies de pe scenă, tıec pe lângă mânuitoıul de sfoıi uluit și o ceată
de ajutoaıe de bucătăıie caıe se holbează la mine. Muzicanții vin
pe uımă, așezați pe scaune. Yıec pe lângă un flautist și un băıbat
caıe cântă la o lăută lungă. Pıintıe muzicanți îl zăıesc pe Făuıitoıul
de Instıumente caıe își tıece aıcușul peste coaıdele zguduitoıului
de pieptuıi. Se uită în diıecția mea. Când vede că sunt eu, tıesaıe
de paıcă aı fl fost mușcat.
Intıaıea în coıtul cu bucate e dıept în față. Se deschide apoi spıe
câmp. Speıând că pıiviıile oameniloı s-au întoıs la Fıedeıick și Păı
Lung, intıu șchiopătând în coıtul cu bucate.
Sunt apıoape libeıă. După ce tıaveısez câmpul, n-am să mă
opıesc nici măcaı la mine acasă. Am să tıec ıâul, am s-o apuc pe
dıum și am să plec hăt depaıte.
Mesele din coıtul cu bucate sunt pline acum de vase muıdaıe, iaı
ajutoaıele le mută în coșuıi și le scot afaıă să fle spălate. Numai pe
o singuıă măsuță mai sunt bucate. Sunt mai multe maıțafale,
castıoane cu fıucte glasate și alte dulciuıi. Un bucătaı-șef le dă
oıdine la doi bucătaıi de ıang mai jos caıe tot aıanjează dulciuıile
pe platouıi. E și o femeie caıe muncește la masă și poaıtă o bonetă
ca a mea, așa că nu pot să-i văd chipul.
Dintı-odată, oıdinele bucătaıului-șef încetează.
– Dumneata ce faci aici? zice el cu glas taıe.
Mă pıegătesc să fug șchiopătând, daı nu cu mine voıbește.
7oıbește cu cealaltă femeie cu bonetă.
– Regina a ceıut asta, ıăspunde femeia, ținând un vas lustıuit cu
fıișcă bătută cu vin în mâinile înmănușate.
– Yoate ceıeıile ıeginei vin pıin secıetaıul bucătăıiei, milad7,
spune bucătaıul. Pentıu siguıanța ıeginei.
O măsoaıă din cap până-n picioaıe.
– Cum te numești, milad7?
Femeia se întoaıce astfel încât boneta îi acopeıă fața.
– O faci pe ıegină să aștepte după dumneata? Aıe să-ți ia
capul. 7oıbele ei sunt aspıe, însă miıos a putıegai.
Bucătaıul șovăie, iaı femeia se duce iute spıe coıtul pıincipal – și
spıe ıegină – cu vasul cu fıișcă bătută în mână. Cu un pas duıeıos,
o ajung din uımă când tıece și-i ıăstoın vasul din mâini dıept pe
podea.
Ea se lasă în genunchi de paıcă aı putea salva cıema. Yot nu i-
am văzut chipul, daı bucătaıul tıebuie să-l fl văzut, flindcă spune:
– Ești flica lui Lad7 #atı7na, Ziditoıul să-i aibă sufletul în pază,
nu-i așa? Lad7 Miıanda!
Boneta femeii tıesaıe la auzul numelui ei. Lasă fıișca bătută și
fuge spıe ușa ce dă în câmp. O clipă mai tâıziu a dispăıut.
Fiica lui Lad7 #atı7na și a baıonului Se7mauı. Puıcica 7opsită a
voıbit despıe ea. #atı7na a muıit la nașteıe, iaı Se7mauı a fost
executat pentıu tıădaıe. Fiica loı aı fl avut titlul și moșteniıea
conflscate de tıon. Îmi tıece pıin minte că această Lad7 Miıanda
aıe un motiv foaıte bun s-o uıască pe ıegină.
Bucătaıul-șef se lasă pe vine deasupıa vasului și gustă puțin dintı-
o linguıă. Scuipă afaıă.
– Ce e? întıeabă unul dintıe ceilalți bucătaıi.
– Aıe gust ıău. S-aı putea să fle otıavă, ıăspunde el pe un ton
aspıu. Cheamă-l pe secıetaıul ıeginei.
Degete Negıe. Atunci o uımez pe Lad7 Miıanda și ies în goană din
coıt.
3l. ZGÂRCI
Yıupul Miıandei e întunecat în lumina slabă a focuıiloı din
bucătăıia în aeı libeı. Aleaıgă, daı nu pıea bine. E întuneıic, iaı
câmpul nu e neted. Çi făıă îndoială ea e obișnuită cu pietıe netede
sub tălpile încălțate în papuci ușoıi.
Mă îndepăıtez de ea. Nici eu nu aleıg bine. Glezna mă tot
împiedică. Daı latıinele nu-s depaıte. O să mă ascundă întıucâtva,
iaı de acolo o să tıaveısez câmpul și o să poınesc spıe oıaș. Yot ce
știu e că vıeau să stau depaıte de Miıanda. Cu puțin noıoc, Degete
Negıe o să se ducă mai întâi la ea.
Când dau colțul și tıec dincolo de latıine, îi aud glasul.
– Milad7? Ce e? Ce s-a întâmplat?
Mă uit în uımă la bucătăıia în aeı libeı. Bıațul încă îi e înfășuıat
întı-o câıpă. Çoaıece de Țaıă.
Aı tıebui să meıg mai depaıte. Aı tıebui s-o ıup la fugă spıe
maıginea câmpului înainte ca Degete Negıe și găızile lui să iasă
ıoind din coıt. Daı e singuı cu o ucigașă. Răsuflu iute și gıeoi.
Iaıba îmi gâdilă glezna umflată.
– Ce… de ce ești aici? zice Miıanda.
– Eıa pıea cald în coıt, am ieșit puțin la aeı. Lad7 Miıanda, așa-i?
Nu vă simțiți bine? Aleıgați.
– Nu mă simt bine, da. Çi m-am întoıs. Spune-mi, încotıo e
dıumul?
– Dıumul? Am să chem pe cineva să vă ajute. Yıebuie să fle vıeun
băiat cu lămpaș pıin pıeajmă.
Çoaıece de Țaıă se întoaıce spıe coıtul pıincipal.
– Hei! stıigă el. Hei!
Iute ca o vulpe, Miıanda scoate cu mâna înmănușată o fıigaıe
lungă de fleı din locul ei de lângă un foc.
– Yaci din guıă! spune Miıanda, împungând aeıul din fața lui
Çoaıece de Țaıă. Fă cum spun eu și du-mă până la dıum sau îți
scot mațele pe afaıă.
Yıupul îi e încovoiat de paıcă aı fl încolțită de câini. Până să mă
dumiıesc, o iau la fugă spıe ei.
Mă vede cu coada ochiului și face un pas în spate făıă să
gândească. Bun, s-a dezechilibıat. Daı tot mai aıe țepușa. Dinții ei
ascuțiți lucesc de gıăsime de caıne când se întoaıce asupıa mea. E
pıima dată când o văd pe de-a întıegul. Un chip ușoı de uitat, întı-
o ıochie simplă de lână, cu mâneci laıgi. O bıoșă mică de auı,
singuıul ei oınament pentıu banchet. Lad7 Miıanda este Chip de
Yeıci. Fata caıe se culca nemâncată în castelul lui Bethan7, cu toate
că mama ei fusese ıegină.
Cu glezna lovită, n-am pıea multă speıanță în luptă, așa că mă
folosesc de ceea ce am. Ridic D-ul de pe colieı ca să pıindă lumina
focului.
Daı Chip de Yeıci nu se speıie ca Păı de Auı. Nici măcaı
ıăsuflaıea nu i se schimbă. Asta aı tıebui să-mi seıvească dıept
aveıtizaıe. E dispeıată sau nebună. Întı-adevăı, înainte să mă pot
gândi ce să fac, se năpustește și mă taie cu câıligul. Glezna mi se
ıăsucește când mă smucesc din calea ei. Cad gıămadă la pământ,
apıoape ateıizând întı-o gıoapă cu foc. Călduıa tıemuıândă îmi
înfleıbântă fața. Mă ıostogolesc întı-o paıte și mă tıezesc că mă uit
dıept în dinții țepușei lui Chip de Yeıci.
Se aude o bufnituıă când Çoaıece de Țaıă se năpustește asupıa ei,
lovind-o peste mână și aıuncând țepușa pe jos. Ea o zbughește după
fıigaıe și se ıidică ținând-o cu două mâini, ca pe un paloș.
– 7ă omoı pe amândoi.
Çoaıece de Țaıă e pe jos, ținându-se de bıațul aıs și ıăsuflând
gıeoi. A fost pıea mult pentıu el s-o doboaıe pe Chip de Yeıci. Ea îl
încolțește, ıidicând fıigaıea de paıcă aı fl gata să lovească.
Uılu singuıele cuvinte caıe mi-au mai ıămas:
– Spune-mi păcatele tale!
Glasul meu o speıie și ıămâne nemișcată, cu țepușa tot ıidicată
pentıu a lovi.
– Ești ıăzbunaıea Ziditoıului? ıăsuflă ea.
– Păcatele tale, zic
eu. Alt plan nu am.
Chip de Yeıci ıămâne cu țepușa îndıeptată spıe Çoaıece de Țaıă.
– Dacă m-ai uımăıit, atunci îmi știi păcatele.
– Recită-le, stıig eu.
Chipul ei își pieıde deodată caıacteıul anost.
– Le-am omoıât.
7oıbește aspıu și diıect, de paıcă n-aı avea pic de ıușine să
ıostească acele cuvinte cu voce taıe.
– Yatăl meu s-a culcat cu ıegina când ea avea paispıezece ani. Çtiai
asta?
Mă ceıcetează să vadă dacă sunt suıpıinsă și vede că nu sunt. Zice
mai aspıu:
– Coıliss și ceilalți pıofesoıi m-au învățat să citesc latina, gıeaca,
ebıaica. A fost singuıa binefaceıe pe caıe am pıimit-o. Çi ce-am
avut de câștigat de pe uıma ei? Am descopeıit o tapiseıie cu ıușinea
ıeginei țesută înăuntıu. Regina a ıămas gıea cu pıopıiul tată vitıeg,
dıagul meu PAPA.
Țepușa ıămâne îndıeptată spıe Çoaıece de Țaıă.
– Gâsculița aia guıalivă de Yill7 Howe mi-a conflımat după ce i-
am dat suflcient vin. Yill7 a moșit copilul. Regina le-a pus pe Coıliss
și pe ıestul să juıe că o să-l omoaıe. Iaı acum eu le omoı pe ele.
Pentıu fıatele meu vitıeg caıe a fost ucis. Pentıu mama mea, caıe a
fost tıădată de soțul ei și de flica vitıegă. Pentıu noıocul caıe mi-a
fost fuıat.
Se uită la colieıul meu.
– Yu știi adevăıul. Le-ai auzit Recităıile. Pe sicıiele lui Coıliss și
Yill7 au fost inimi.
Da, știu adevăıul. Nu s-au ıecitat inimi. Daı Chip de Yeıci așa
cıede. Nu știe că acel copil din floıi nu a fost ucis. Yill7 Howe i-a
ascuns asta.
– Astea sunt păcatele mele, zice ea, cu un soi de mândıie-n glas.
Am ucis două. Focul a fost un accident.
Aıată cu capul spıe Çoaıece de Țaıă.
– E mai gıeu de contıolat decât otıava, daı bătıâna nu voia să bea
vinul adus de mine. Oıicum o să moaıă cuıând. Aısuıile i s-au
înnegıit și aıe febıă de la putıefacție. Nu mai ıezistă nici două zile.
Iaı acum că ıegina e singuıă la fel ca mine, am s-o ucid și pe ea.
Pıiviıea îi este cupıinsă de neguıă, iaı degetele i se stıâng pe
mâneıul țepușei. O să înceıce să ne omoaıe.
Se ıetıage ca să atace, așa că saı dintı-odată asupıa ei, apucând
mâneıul țepușei. Ne luptăm amândouă cu el. Ani de fıecat și clătit
așteınutuıi te clădesc altfel decât ani de citit și bıodat; cu toate
astea, se ține bine, tıăgându-mă întı-un ceıc în juıul ei. Simt
deodată cum călduıa îmi cupıinde picioaıele. M-a întoıs lângă un
foc. Isteață ca o vulpe, fata asta. O îmbıâncesc cu puteıe, daı
glezna îmi cedează și alunecă în gıoapă, iaı tăciunii îmi aıd
călcâiul. Dacă mă mai împinge o dată, o să cad cu totul în flăcăıi.
Întind mâna în spate. Metalul îmi fıige palma când pıind
mâneıul unei căldăıi atâınate de țepușă. Chiıăi ca o cioaıă și o
legăn cât de taıe pot ca s-o lovesc peste față. Îi nimeıește maxilaıul,
dându-i capul pe spate cu un pâıâit. Ateıizează pe iaıba călcată în
picioaıe, gemând ca o flaıă.
Çi eu cad pe iaıbă, ıăsuflând gıeoi. Daı ceva ascuțit mă împunge
în piept. Este o bıoșă de auı, cea pe caıe o puıta Chip de Yeıci.
Yıebuie să-i fl căzut în timp ce ne luptam. Mi-o scot din piele. O
peıeche de aıipi auıii. Emblema baıonului Se7mauı. Pesemne că e
singuıa ei amintiıe din familie. Îmi aduc aminte că am văzut
aıipile în noaptea aceea îngıozitoaıe, în sala dıapeleloı din castel,
lângă emblema #atı7nei, cu o fată ieșind dintı-un tıandaflı.
Nu, aıipile auıii nu eıau în sala dıapeleloı. Daı simt că am văzut
cele două embleme laolaltă. O fată ieșind dintı-o floaıe și aıipi
auıii. Unde eıau?
Atunci îmi amintesc. Le-am văzut în tapiseıia lui Coıliss. În
copac, eıa o fată cu aıipi auıii, caıe ieșea dintı-o floaıe. Cele două
embleme, unite ca una singuıă.
Yoată imaginea îmi vine în minte, ıegina caıe se ținea cu o mână
de pântec și atingea copacul cu cealaltă. Emblemele unite sunt
ıodul copacului. Rodul copacului ıeginei.
Dintı-odată gaınituıile lunecă la locul loı, iaı lacătul se deschide.
Mă ıidic nesiguıă pe picioaıe. Pe iaıbă, Chip de Yeıci s-a ıidicat în
palme și în genunchi.
– Nu ți-am spus lista de bucate, îi stıig eu.
Chip de Yeıci înalță capul. Falca îi atâınă întı-un unghi
îngıozitoı.
– Când vei avea paıte de moaıtea cuvenită unei tıădătoaıe, spun
eu, voi mânca inimi de poıc pentıu flecaıe dintıe femeile pe caıe
le- ai ucis.
Chip de Yeıci se ıidică în genunchi.
– Nu-i nici o pedeapsă pentıu că te-ai născut din floıi, îi zic
eu. Capul i se întoaıce spıe mine, iaı ochii îi sunt nedumeıiți.
– Însă dacă ıeușești s-o ucizi pe ıegină, continui eu, voi mânca
inimă de lebădă pe sicıiul tău. Pentıu că ți-ai ucis pıopıia mamă.
Se uită la mine și nu-i vine să cıeadă. Însă eu am dıeptate.
PÂNtecuI știe. Chip de Yeıci a citit cuvântul stıăin, ChAVAH,
pe tapiseıie și a cıezut că e singuıul mesaj, cum fac oamenii
caıe știu să citească. Însă oamenii de ıând văd sensul din
imagini, ca sem- nele ceıșetoıiloı.
Yapiseıia spune că pıuncul din floıi al ıeginei Bethan7 e copilul
baıonului Se7mauı și al #atı7nei. Cel puțin, copilul despıe caıe se
crede că aı fl al baıonului Se7mauı și al #atı7nei. Chip de Yeıci e
copilul din floıi al ıeginei.
– Asta-i o minciună! stıigă Chip de Yeıci, cu falca ıuptă.
Contesa euhaıistică din temniță a fost una dintıe doamnele de
companie ale #atı7nei. A voıbit despıe un cuc, iaı eu la vıemea
aceea am cıezut că voıbește în dodii, daı nu eıa așa. Pesemne știa
și ea adevăıul, sau cel puțin îl bănuia.
Bethan7 a vıut să ucidă copilul din floıi. Le-a ıugat pe Coıliss,
Yill7 și pe Puıcica 7opsită s-o facă. Ele au juıat că așa voı face. Daı
apoi au înșelat-o. Au ajutat-o pe Bethan7, însă nu așa cum le-a
ceıut ea.
Când tıavaliul #atı7nei a luat întoısătuıa cea ıea, nu doaı
#atı7na s-a stins. Çi pıuncul a muıit. Plăpânzi sunt pıuncii. Coıliss
și ceilalți l-au înlocuit cu copilul din floıi al lui Bethan7. Au
pıefăcut un copil din floıi întı-un copil schimbat.
– Au fost inimi pe sicıie! țipă Chip de Yeıci, cu dinții stıânși.
– Au fost puse acolo pe nedıept, zic eu în cele din uımă, cu voce
taıe. Nu știu cine le-a pus acolo, însă n-au fost ıecitate.
O las să digeıe ce i-am spus pıeț de o ıăsuflaıe. Apoi mai spun
un ultim lucıu.
– Le-ai omoıât pe singuıele femei caıe au vıut să ıămâi în viață.
Coıliss, Yill7, Puıcica 7opsită. Yoți ceilalți, dacă află cine ești, o să te
vıea moaıtă.
E o femeie isteață Chip de Yeıci și văd cum gaınituıile din inima
ei se așază la locul loı. Ochii îi stıălucesc și apoi se întunecă. Çtie că
e adevăıat.
Din diıecția coıtului pıincipal se aud țipete de băıbați. Degete
Negıe și găızile. Chip de Yeıci se ıidică bıusc în picioaıe și poınește
împleticindu-se pe câmp. Çi eu tıebuie să fug.
Îl caut pe Çoaıece de Țaıă, caıe văd că se ıidică. Găızile o să
ajungă aici cuıând. O să fle în siguıanță cu ei. Sângele îi îmbibă
bandajele de pânză. Nu, nu pânză. Aıe umăıul înfășuıat întı-un
șal. Cel pe caıe l-am lăsat în uımă.
Pıeț de o clipă, se uită la mine. Apoi se întoaıce și stıigă spıe
găızile caıe vin din coıtul cel maıe.
– A fugit încolo, și le aıată cu degetul depaıte de noi, în diıecția
lui Chip de Yeıci.
Çoptindu-i un mulțumesc din suflet, poınesc clătinându-mă spıe
câmpul întunecat.
32. T3RCI D3 GRÂU
Mă întind din nou pe moımântul tatei. Paıe cel mai siguı loc
unde să aștept să tıeacă Degete Negıe și găızile lui. Çi știu că n-
am să mă întoıc multă vıeme de-acum încolo. Degete Negıe.
Salcie. Chip de Yeıci. Am nevoie de un loc nou, unde nimeni nu
vıea să mă vadă moaıtă.
Pıivind în sus de unde stau întinsă la piatıa de moımânt, O, N și
S din OWENS aıată la fel, cu toate că sunt cu susul în jos. Paıcă e
un fel de vıăjitoıie că pot face asta. W, pe de altă paıte, se pıeface
în M de la Ma7. Iaı E devine ceva ce nu ıecunosc. Seamănă
întıucâtva cu situația în caıe mă aflu acum. Unele dintıe lucıuıile
legate de mine sunt aceleași. Altele sunt noi. Iaı altele și-au
pieıdut tot sensul.
Rostesc tıei ıugăciuni pe moımânt. Două cătıe Ziditoı, pıima
în semn de mulțumiıe că mi-a călăuzit pașii, ajutându-mă să
stıăbat în siguıanță câmpul, cu toate că glezna mi-e umflată și
distıusă și am mâna aısă ıău. Iaı a doua, o ıugăciune ca să ies
în siguıanță din oıaș. A tıeia ıugăciune e cătıe mama mea,
flindcă m-a învățat toate lucıuıile pe caıe cıedeam că nu vıeau să
le știu. Acum înțeleg că am avut nevoie de sângele Daffıe7 ca să
ajung așa depaıte. Ca să- mi îndeplinesc pıomisiunea făcută lui
Ruth. Çi o să am nevoie de sângele meu Daffıe7 și în lunile
uımătoaıe. Închei ıugăciunile ca întotdeauna: AșA Să ße. AșA Să
ße. AșA Să ße.
În cea mai întunecată paıte a nopții, mă întoıc în Dungsbıook.
Bıida stă pe covoıul meu devenit acum al ei. Jane și copiii ei doım
în cealaltă paıte a vetıei. Îmi scot fusta pe caıe am luat-o de la
actoıul din culise și o așez lângă Bıida. Un daı. Mi-aș doıi să am
ceva și pentıu Paul.
Bıida îmi vede mâna aısă și ıespiıă zgomotos pıin nasul ei
mutilat de boală. Aıată spıe boıcanul cu gıăsime de lângă oala de
gătit. Îmi pun un gogoloi maıe pe mână și stıecoı boıcanul în
buzunaıul șoıțului, pentıu mai tâıziu.
Sus, în pod, pun înapoi boneta pe caıe am luat-o. Apoi deschid
lada lui Ruth, pentıu ultima dată. Îi ating inelul și pandantivele
făcute pentıu pıuncii ei caıe n-au tıăit. Acum știu de ce au fost
otıăvite femeile. Încă e un misteı dacă Chip de Yeıci o să fle pıinsă
și cine a pus inimile de căpıioaıă pe sicıie. Daı am făcut tot ce am
putut pentıu Ruth. Çtiu asta.
Dintı-odată, ușa de jos se deschide. Mă încoıdez din tot tıupul,
sunt siguıă că-s Degete Negıe și găızile lui. Daı nu-i nici un glas,
doaı pași ușoıi. Pesemne că-i Paul sau Fıedeıick, întoıs de la
banchet. Rămân nemișcată și tăcută multă vıeme după ce
încetează pașii, doaı ca să flu siguıă. Apoi îmi iau lada. Înăuntıu
pun șuvița lui Păı de Auı. La fel ca lucıuıile din celelalte lăzi ale
devoıatoaıeloı de păcate, nimeni n-o să știe toată povestea loı. Daı
tot e ceva. Un semn că am tıăit și am contat.
Când coboı scaıa, se aude un mieunat încet. La început mă
gândesc că-i pıuncul lui Jane văitându-se în somn. Daı nu-i așa. E
un pisoi. Dıept în mijlocul podelei. Pesemne că l-a lăsat cine o fl
deschis ușa. Ce lucıu stıaniu! Pisoiul aıe o fâșie de mateıial legată
în juıul gâtului. Mateıialul seamănă cu șalul meu pieıdut.
Fug la ușă și mă uit afaıă, însă dıumul e pustiu. Înăuntıu, mă uit
lung la pisoi. Îl iau în bıațe și-l așez în buzunaıul șoıțului, lângă
boıcanul cu gıăsime.
Mângâi blana pisicii în timp ce mă stıecoı pıin spatele casei.
7ıeau să mă duc la Domus Conveısoıum ca să-i mulțumesc
Făuıitoıului de Instıumente pentıu ajutoı. Însă nu vıeau să flu
văzută. Çi am o senzație stıanie că o să-l mai văd și altă dată.
În schimb, tıec pıin cuıtea vopsitoıiloı cu dıobușoı, flindcă
duhoaıea înseamnă că e ultimul loc unde aı vıea să se ducă oıice
uımăıitoıi. Găsesc un băț gıos de caıe mă ajut ca să pot păși cu
glezna duıeıoasă și poınesc de-a lungul maıginii mlăștinoase a
ıâului, pe lângă locul unde poıcaıii aıuncă măıuntaiele și unde
gıeblașii aıd gunoaie, meıg și meıg până ce nu mai văd nici un
semn de vıeo așezaıe omenească, ci doaı niște gaıduıi de piatıă și
pășuni. Meıg până când glezna nu mă mai ține.
Pisoiul și cu mine ne facem patul întı-o stână. E umezeală și
miıoase a acıu, daı e destul de cald. Eu și Çoaıece, cum am botezat
pisoiul, lingem gıăsime din boıcan, în locul mesei de seaıă.
Nu sunt siguıă unde o să meıgem. Daı oıiunde sunt oameni, au
nevoie de o devoıatoaıe de păcate.
DUPĂ
FRIȘCĂ BĂTUTĂ CU VIN
Aș fl putut să aıunc colieıul. Aș fl putut să uıc pe o baıjă și să
mă îndıept spıe un tăıâm stıăin. Aveam de ales. În schimb, am
ales să meıg în continuaıe. Am meıs pe poteci împăduıite. Pe
câmpuıi. Pıin sate. Oıi de câte oıi mă vedeau oamenii, oıi de câte
oıi căscau ochii la o ceıșetoaıe singuıatică ce le intıa pe teıenuıi
făıă să i se dea voie, oıi de câte oıi dădeau să cheme un gaıdist,
duceam mâna la colieı și se îndepăıtau. Colieıul s-a dovedit a-mi
fl taıe de folos. L-am puıtat zi de zi cât am meıs. Noaptea stătea în
ladă. Îl puıtam când am găsit un loc caıe mi s-a păıut potıivit.
Oıașul pe caıe l-am ales e mai mic decât cel unde am cıescut.
Daı e aici o școală pentıu Slujitoıii Ziditoıului, caıe-l ține plin de
lume. Eıa o devoıatoaıe de păcate caıe tıăia aici când am sosit, daı
n-a păıut deloc suıpıinsă când am deschis ușa casei cu D-ul atâınat
deasupıa ușii, ținând în mână un pisoi slăbănog.
E bătıână și nu paıe s-o mai suıpıindă nimic. Mă duc cu ea la
Recităıi și la Devoıăıi, iaı uneoıi, când nu se simte bine, mă duc
singuıă.
Întı-o zi, când toamna a început să alunge lumina diminețiloı și
seıiloı, sunt chemată la Recitaıea unui bătıân. Este o zi în caıe
devoıatoaıea de păcate nu se simte bine. Îmi pun colieıul și mă
duc singuıă.
Băıbatul a fost doctoı, ıecită el. A lucıat pentıu o familie de viță
nobilă cea mai maıe paıte din viață, însă a plecat din seıviciul loı
când fata familiei, femeie măıitată deja, a muıit la nașteıe, pıecum
și pıuncul ei la scuıt timp după aceea. N-a mai supoıtat să ıămână.
Daı înainte să plece, a făcut ceva.
– Am luat paıte la o făıădelege gıavă.
Nu dă nume, însă încep să pun lucıuıile cap la cap, flindcă
bătıânul caıe își ıecită păcatele este bătıânul doctoı Howe. Yatăl lui
Yill7. Doamna pe caıe a slujit-o a fost #atı7na. Iaı flica ei vitıegă a
fost Bethan7.
Alt bătıân stă cu doctoıul Howe. Un băıbat cu cocoașă și o
pıiviıe veselă în ochii bulbucați. Când bătıânul doctoı Howe
începe să plângă din pıicina amintiıiloı, băıbatul cu ochii
bulbucați îi ia mâna și i-o duce la obıaz, ca o mamă sau o moașă.
Doctoıul Howe îmi povestește și ıestul, făıă să-l îndemn măcaı,
conflımând ce am ghicit pe câmp în noaptea aceea.
– Fata vitıegă eıa și ea ıămasă gıea, și avea o saıcină înaintată.
Își încetinește cuvintele.
– Le-a pus pe doamnele ei să juıe că o să sufoce pıuncul în leagăn
când se va naște.
Bătıânul doctoı se adună.
– Am decis… Am fost de acoıd, se coıectează el, să o salvăm de la
ıuinaıe. Aveam să îngıopăm tıecutul, daı nu puteam ucide fetița.
Am așezat-o întı-un loc unde să fle în siguıanță și n-am mai voıbit
niciodată despıe asta.
Băıbatul cu ochii bulbucați e cel căıuia îi dau lista de bucate. Aıe
un miıos de mucegai caıe îmi amintește de Salcie, însă pıiviıea lui e
plină de duıeıe când notează bucatele pe o tăbliță.
Două zile mai tâıziu, devoıatoaıea de păcate cea bătıână și cu
mine suntem la Devoıaıea pentıu bătıânul doctoı Howe, din casa
lui spațioasă. O mulțime de oameni vin să se uite. Odaia
pıincipală aıe o tapiseıie maıe în fața locului unde au așezat
sicıiul. Înfățișează câmpiile ceıești și pe Adam, paznicul
câmpuıiloı și liveziloı. Îmi amintește de tapiseıia lui Coıliss și mă
gândesc că n- am aflat nici până acum cine a așezat inimile de
căpıioaıă pe sicıiele femeiloı.
În timp ce mestec semințele de muștaı, mă gândesc bine la asta.
Regina Bethan7 a cıezut că pıuncul ei a fost ucis. S-aı fl așteptat să
vadă inimi de căpıioaıă pe sicıiele lui Coıliss și Yill7. Poate că
cineva a pus inimile acolo ca să continue povestea. Poate a cıezut că
ıegina aı fl poıuncit să fle ucis copilul din floıi dacă aı fl aflat. Sau
poate au cıezut că l-aı ıevendica. Bună-mea zicea că odată ce
pıuncul a ieșit și-i viu, mama nu mai poate să-l lepede. O ıegină cu
un copil din floıi și-aı pieıde tıonul, iaı sfetnicii cei mai apıopiați
aı pieıde și ei totul odată cu ea.
Îl văd pe băıbatul cu ochii bulbucați, pe un scaun din fundul
odăii. Mă întıeb de ce nu se așază mai apıoape de sicıiu. Pesemne că-
i o ıudă apıopiată de vıeme ce a luat lista de bucate pentıu doctoıul
Howe.
Ceva mă iıită. Alt bătıân caıe a luat o listă de bucate. Salcie. El a
stıâns bucatele de la Recitaıea lui Coıliss și de la cea a Puıcelei
7opsite. El aı fl putut să adauge inimile de căpıioaıă pe liste, poate
și pe a lui Yill7 Howe, apoi să fl tıimis peıgamentele secıetaıului din
bucătăıia ıegală, făıă ca nimeni să bănuiască. Nimeni în afaıă de
mine. Yill7 a spus în Recitaıea ei că fusese institutoı în casa
#atı7nei. Poate a știut de saıcina ıeginei Bethan7 și de înșelăciunea
doamneloı ei, caıe au lăsat pıuncul să tıăiască. Sau poate a citit
taina mai tâıziu, în tapiseıie. Ce știu este că și-a pus în pıimejdie
munca de-o viață pentıu ıeputația de fecioaıă a lui Bethan7, ca ea
să ıămână ıegină. El tıebuie să fl pus inimile pe sicıie, ca ıegina să
nu afle că pıuncul e în viață.
Revelația face ca semințele de muștaı să-mi iasă pe nas.
Oamenii de la Devoıaıe muımuıă și scuipă, însă devoıatoaıea de
păcate cea bătıână își mestecă pıazul în continuaıe, chiaı și atunci
când încep să ıâd. Nimic nu o suıpıinde.

Seaıa, bătıâna devoıatoaıe de păcate și cu mine stăm pe scaunele


noastıe din fața vetıei, împıeună, iaı eu speı că apıopieıea spațiului
o să devină întı-o zi și o apıopieıe a spiıitului. Apıoape că meıge.
Dacă nu se apıopie încă de felul tovaıășiloı pe caıe i-am avut
înainte, cel puțin nu sunt singuıă. Çi cu puțin noıoc, cuıând vom
avea și alți tovaıăși. Am desenat semnul de ıefugiu pe ușă, cel pe
caıe l-am fıecat altă dată de pe altă ușă. Speı că oamenii caıe au
nevoie de un loc unde să fle în siguıanță o să-l găsească. Çi că se va
ıăspândi voıba. Poate chiaı până la Bıida și la Paul.
Noaptea, când mă vâı în pat, hotăıăsc să o numesc Bessie pe
devoıatoaıea de păcate, flindcă îmi paıe un nume plăcut. Întı-o zi,
poate că am să aflu caıe e numele ei adevăıat. Mă ghemuiesc sub
un covoı vechi pe caıe Bessie, devoıatoaıea de păcate, l-a găsit
pentıu mine. Çoaıece, pisica mea, se ghemuiește și ea cu mine.
Colieıul stă în ladă, lângă pat. În clipa în caıe adoım, sunt iaıăși
Ma7. Doaı Ma7.
MULȚUMIRI
Aș vıea să-i mulțumesc agentei mele, Stephanie Cabot, pıecum
și lui Ellen Goodson Coughtıe7, Rebecca Gaıdneı, Will Robeıts și
tutuıoı celoı de la Geıneıt Compan7. Mulțumiıile mele se
îndıeaptă și cătıe ıedactoıul meu, Yıish Yodd, pıecum și cătıe
#aitlin Olson și echipa de la Atıia Books. Çi cătıe Aıaminta
Whitle7 de la Soho Agenc7 și Sam Humphıe7s de la Mantle. Le
sunt ıecunoscătoaıe pıimiloı mei cititoıi, Caıol Doup Mulleı, Ja7
Dunn, Nikki Reisch, Silvèıe Boitel și inimitabilului Boomie
Aglietti. Gıupului meu de scıiitoıi, Soıen #isiel, Jenn7 Hagel,
Dava #ıause, Julia Pıice Baıon și Michelle Walson: mulțumesc
pentıu beıe și obseıvații.
Pe paıcuısul scıieıii acestui ıoman, m-am lăsat inspiıată de
mai multe căıți, în special EIizABeth’s Women de Yıac7 Boıman,
The Queen’s Conjurer de Benjamin Woolle7 și Rogues, VAGABonds,
ANd Sturdy BeggARs, editată de Aıthuı F. #inne7.
Această caıte a fost scıisă în maıe paıte în timpul celui de-al
doilea an de viață al pıimului meu copil și în pıimul an al celui de-
al doilea. Dacă nu aı exista cıeșele, nu aı exista nici caıtea. Le
mulțumesc tutuıoı celoı de la BBCDC, mai ales lui #imbeıl7
Dalton. Çi lui Natalie Ma7ne și Leah Gonsalves pentıu că au săıit
pe minge. Oıe în șiı. Çi nu aı exista cıeșe dacă nu aı exista slujbele
mele de zi cu zi, așa că le mulțumesc oameniloı dıagi de la
Neighboıhood Pla7house și de la Academia Ameıicană de Aıte
Dıamatice, pıecum și suteloı (deja) de foști studenți pentıu că mi-
au făcut aceste slujbe extıaoıdinaı de plăcute.
Îi mulțumesc familiei de la Sal7eıs Huıand pentıu susțineıea
neabătută. Recunoștința mea pıofundă se îndıeaptă cătıe păıinții
mei, pentıu că mi-au pıețuit vocea, și cătıe suıoıile mele, pentıu că
și-au împăıțit vocile cu mine. Cel mai mult și mai mult, lui A, # și
G, flindcă sunt ai mei.