CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CLINICE SPECIALIZATE

SUPORT TEORETIC

ELECTROTERAPIA. GALVANIZAREA ŞI ELECTROFOREZA.

METODELE PARTICULARE DE GALVANIZARE ŞI
ELECTROFOREZĂ.

Veronica Filipov
profesor la unitatea de curs
bazele reabilitării medicale,
grad didactic doi
 CUPRINS :
1. Definiţia de curent electric, electroterapie,
galvanizare, electroforeza
medicamentoasă.
2. Metodele particulare de galvanizare şi electroforeză (metoda: Şcerbac, Vermel,
Burghinion, intranazală). Tehnica şi metodica aplicării garniturilor hidrofile,
dozarea intensităţii curentului electric. Avantaje/dezavantaje ionogalvanizării.
3. Aparatajul utilizat pentru galvanizare şi electroforeza medicamentoasă.
4. Efecte, indicaţii, contraindicaţii pentru galvanizare şi electroforeza
medicamentoasă.
5. Regulile de securitate în timpul efectuării procedurilor electoterapeutice în
secţia de fizioterapie.

1. Definiţia de curent electric, electroterapie, galvanizare, electroforeza medicamentoasă.

Electroterapia ocupă un loc important în cadrul terapiei moderne, cuprinzând metode care
folosesc în scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continu, curenţi de joasă
frecvenţă, curenţi de medie frecvenţă), forme ale energiei electro-magnetice de înaltă frecvenţă
(undele scurte), vibraţii mecanice (ultrasunetul), campuri electro-magnetice de joasă frecvenţă
şi vibraţii electro-magnetice (radiaţii infraroşii şi ultraviolete).
Curentul electric se defineşte ca mişcare a particulelor încărcate electric, iar mediul în care
se produce această mişcare constituie un conductor electric.
Curentul electric este un fenomen fizic ce se obţine în urma deplasării sarcinilor electrice, a
electronilor de la polul pozitiv (+) la cel negative (-), de-a lungul unui conductor.
Se cunosc doua tipuri de curent electric:
• Direct/continu/galvanic: dinamica electronilor menţine aceeaşi direcţie.
• Alternativ: direcţia electronilor se schimbă constant. Poate fi:
-de frecvenţă joasă (1-1000Hz)
-de frecvenţă medie (1000-10000Hz)
-de frecvenţă înaltă (100000Hz)
Organismul uman, datorită componentelor sale, intră în categoria conductorilor de gradul II.
Modul în care curenţii electrici terapeutici se răspândesc în organism are urmatoarele
caracteristici:
 indiferent de locul unde sunt amplasaţi electrozii, liniile de forţă ale curentului se răspândesc
în tot corpul, cantitatea cea mai mare trecând însă pe zonele ce opun rezistenţa cea mai mică;
 pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului nu este egală, ci proporţională cu
conductibilitatea electrică a ţesuturilor;
 cu cât un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este
mai mică;
 un ţesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulară şi spaţiile intercelulare
opun rezistenţe diferite trecerii curentului electric;
 conductibilitatea electrică a unui ţesut este direct proportională cu conţinutul lui în apă. Din
acest punct de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secreţia biliară, sângele sunt cele mai
bune conducatoare de electricitate; rău conducatoare sunt ţesutul gras şi cel osos.
Modul de penetrare al curenţilor în ţesuturi. Curenţii electrici penetrează în mod diferenţiat
ţesuturile în fucţie de tipul curentului:
 curentul galvanic şi curentul alternativ de joasă frecvenţă se răspândesc exclusiv în spaţiul
intercelular, deoarece membrana celulară le opune rezistenţă;
 curentul alternativ de înaltă frecvenţă nu întâmpină rezistenţă din partea membranelor
celulare.
 Proprietatea celulelor vii de a reacţiona la un stimul se numeşte iritabilitate; ca o reacţie
primară la un stimul, apare un răspuns local.
Excitabilitatea este considerată ca o reacţie secundară a ţesuturilor şi se traduce prin
transmiterea mai departe a stimulului de către celulele şi fibrele nervoase.
Curentul galvanic - este un curent continuu sau cu frecvenţă 0.
Galvanizarea - este o metodă de aplicare în scopuri curative a curentului electric continuu de
intensitate mică (până la 50mA) şi tensiune mică (30-80V).
Acţiunea fizico-chimică a curentului electric continuu.
• În ţesuturile vii se găsesc un număr crescut de substanţe şi ioni, aplicarea curentului
continuu facilitind disocierea şi, totodată, migrarea particulelor cu orientarea spre polii de
semn contrar încărcăturii electrice a acestora.
• Pentru prevenirea arsurilor, sub electrozi obligator se pune o garnitură hidrofilă
Acţiunea fiziologică şi curativă a curentului continuu
• Percepţia pacientului la aplicarea unui curent galvanic este variabilă (furnicaturi), fiind în
relaţie cu intensitatea stimulului aplicat.
• La polul(+)se induce analgezia
• La polul(-)se produce stimulare şi creşterea excitabilităţii/
Aplicaţia este urmată de o vasodilataţie superficială (eritem cutanat) şi profundă (în
muşchi); hiperemia locală se menţine 1,5 ore; ea contribuie la susţinerea proceselor
trofice şi rezorbtive.
• Aportul vascular creste cu 300% în piele şi cu 500% în muşchi.
În concluzie curentul galvanic este utilizat cu scop:
• Analgezic
• Sedativ
• Vasodilatator
• Rezorbtiv
• Trofic

Definiţie: Electroforeza medicamentoasă/Ionogalvanizarea -este o metodă de aplicare în

scopuri curative a curentului electric continuu de intensitate mică (până la 50mA) şi tensiune
mică (30-80V) cu introducerea în tegument a diverse substante cu efect terapeutic.

2. Metodele particulare de galvanizare şi electroforeză.

Tehnica şi metodica aplicării garniturilor hidrofile, dozarea intensităţii curentului electric.
Metodele particulare sunt :
 Metoda Vermel – regiunea interscapulară+regiunea muş.gastrocnemieni
 Metoda Şcerbac - reg.gulerului+reg.toraco-lombară
 Metoda Burghinion - regiunea feţei dreapta/stînga + regiunea membrului superior
stângul/drept.
 Metoda transorbitală – regiunea pleoapelor închise + regiunea cervicală.
Tehnica efectuării:
1. Examinarea fişei 044/e
2. Pregătirea necesarului/pacientului
3. Aplicarea garniturilor conform indicaţiilor medicului
4. Fixarea garniturilor hidrofile şi electrozi (săculeţ cu nisip, bandaj elastic, greutatea
proprie)
5. Lucrul cu aparatul: conectarea, selectarea intensităţii 5/50 mA, dozarea pînă la apariţia
senzaţiilor de furnicături moderate.
6. Fixarea timpului:15-20 min.
7. Monitorizarea pacientului
8. Completarea documentaţiei.
Avantaje ionogalvanizării:
 Substanţa medicamentoasă pătrunde în organism sub formă de ioni
 Formarea depozitului cutanat ceea ce măreşte durata acţiunii preparatului
medicamentos.
 Concentraţia înaltă a substanţei medicamentoase poate fi creată direct în focaru
patologic.
 Nu este iritată mucoasa tractului gastrointestinal
 Introducerea simultan 2 substanţe medicamentoase de la poluri diferite.

3. Aparatajul utilizat pentru galvanizare şi electroforeza medicamentoasă:

 Potoc-1
 Radius-01
 Refton-01
Aparatele care furnizează curent continuu, pulsatil, alternativ următoarea componente:
• sistem de alimentare cu curent electric de la reţea (întrerupător)
• dispozitiv de reglare a intensităţii (potenţiometru)
• instrument de masura (miliampermetru)
• sistem de racordare la pacient (borne, cabluri, electrozi)
Mod de aplicare. Electrozii utilizaţi pentru galvanizarea simplă, sunt confectionaţi din placi
metalice (plumb), au forme şi dimensiuni diferite în funcţie de regiunea pe care se aplică şi de
efectele urmărite. Cel mai adesea se folosesc plăci dreptunghiulare de mărime egală sau diferită
între ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm. Electrozii se aplică ferm pe tegument prin intermediul unor
învelisuri hidrofile din tifon îmbibate în soluţii fiziologice sau apă simplă.
Dacă se urmareşte obţinerea unui efect analgetic, electrodul activ este cel pozitiv, iar dacă se
urmareşte obţinerea unui efect excitant, electrodul activ este cel negativ. Modalităţi de aplicare a
electrozilor:
 transversal, de oparte şi de alta a regiunii afectate pe care o încadrează astfel faţă în faţă
(umăr, gleznă, genunchi);
 longitudinal, cu electrozii plasaţi la distanţă, la extremităţile segmentului tratat (braţ,
gambă, membru inferior).
 paralel
Intensitatea curentului aplicat se dozează în funcţie de toleranţa individului şi de toleranţa la
locul de aplicare, senzaţia corectă fiind cea de furnicătură plăcută. Aceasta corespunde unei
intensităţi a curentului de 0,1-0,2 mA pe cm2 de electrod.
Durata procedurii 15-20 minute. Numărul şedinţelor necesare este de 8-10 în formele acute şi
12-15 sau mai mult în cele cronice.
Pacientul trebuie avizat în prealabil asupra senzaţiei pe care o va simţi. Va fi aşezat pe
canapeaua de tratament în poziţiile cele mai antalgice în funcţie de zona de tratat. Ca incidente
posibile menţionăm arsurile tegumentare. Acestea se pot produce la pacienţi cu afectare a
sensibilităţii cutanate.

4. Efecte, indicaţii, contraindicaţii pentru galvanizare şi electroforeza medicamentoasă.

EFECTELE:
 creşterea metabolismului tisular local;
 hiperemie, atât la nivelul tegumentului, cât şi în ţesutul muscular subdiacent;
 creşterea difuziunii tisulare, ca efect al modificării permeabilităţii membranelor;
 reducerea edemelor locale şi înlăturarea substanţelor locale ce determină tendinţa la
extravazare tisulară (Trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor );
INDICAŢII:
 nevralgii şi nevrite;
 afecţiuni reumatismale degenerative;
 artrite; tendinite, bursite, periartrite, epicondilite;
 sechele posttraumatice;
 boala Raynaud, acrocianoza, arteriopatii periferice;
 pareze şi paralizii;
 sindroame de suprasolicitare;
 distonii neuro-vegetative;
 hipertensiunea arteriala stadiu I şi II.
CONTRAINDICAŢII:
 Intoleranţa la curent electric
 Stări febrile
 Boli infecţioase
 Leziunile cutanate
 Varicele, tromboflebita
 Materialele de osteosinteza
 Afecţiuni maligne

5. Regulile de securitate în timpul efectuării procedurilor electoterapeutice în secţia de

fizioterapie. INDIVIDUAL