Distanțare socială și nu emoțională

„Toate sistemele noastre, inclusiv sociale, psihologice și biologice, s-au dezvoltat în jurul
grupurilor sociale și interacțiunii dintre oameni”. „Distanțarea socială în majoritatea cazurilor
ar aduce efectul negativ al singurătății, al anxietății și uneori al depresiei”. „Cu cât perioada
de izolare este mai lungă, cu atât devine mai probabil ca individul să prezinte semne de
anxietate, singurătate și depresie și alte afecțiuni mintale”, spune psihiatrul Ivanov.
Dezvoltarea psiho-emoțională a preșcolarului

A doua copilărie (3-6 ani) Inițiativă versus Retragere, vinovăție Mediul familial Finalitatea
acțiunii
Acest stadiu este supranumit și „vârsta de joacă”, când copilul prin joc învață regulile sociale.
Deoarece copilului i se cere să-și asume din ce în ce mai multă responsabilitate pentru ceea ce
face, el poate ajunge să-și dezvolte un puternic simț de inițiativă. Acesta poate fi încurajat de
părinţi prin a-i permite copilului să sară, să alerge, să se joace. Părinţii, care pedepsesc copiii
pentru iniţiative, îi pot face să se simtă vinovaţi că nu și-au îndeplinit corespunzător
responsabilitățile atât în această perioadă, cât şi mai târziu în viaţă. Rezultate pozitive: În această
perioadă a vieţii, copilul începe să exploreze lucruri noi, să-şi descopere abilităţi motorii, să
interacţioneze mai mult cu cei din jur, începe să aibă iniţiativa multor activităţi imitând, de
obicei, adulţii; frecvent, vor încălca interdicţiile impuse de către părinţi, fapt penalizat verbal sau
altfel. În aceste situaţii, rolul părinţilor este foarte important şi dacă aceştia vor fi toleranți, dar și
consecvenţi disciplinar, în acelaşi timp, copiii vor învăţa că nu toate lucrurile le sunt permise,
fără a se simţi vinovaţi şi, în acelaşi timp, vor continua să cerceteze mediul, fără a se ruşina de
ceea ce fac, iar asumarea de responsabilităţi va conduce la dezvoltarea simţului de iniţiativă. De
asemenea, părinţii trebuie să manifeste înţelegere faţă de curiozitatea sexuală specifică la această
vârstă. Rezultate negative: Intervenţia educativă necorespunzătoare va dezvolta copilului o teamă
de pedeapsă exagerată; copilul va considera, pe viitor, că orice iniţiativă personală este greşită;
dacă anumite acţiuni nu vor fi finalizate corespunzător, se va dezvolta sentimentul de vinovăţie.

Izolarea sociala si anxietatea la copii

Un studiu din 2017 a descoperit că percepția copiilor legată de anxietatea și panica generală este
aceeași ca a adulților, numai că ei o ascund mai bine. Acest lucru poate să-i facă pe părinți să
ignore problema. Ei speră că cei mici își vor reveni de la sine, pentru că sunt puternici. Nu numai
că copiii suferă de anxietate, dar mulți dintre ei nu le spun părinților. Acest comportament le
agravează starea, cu consecințe ce pot persista pe termen lung. Izolarea socială este și ea extrem
de nocivă pentru dezvoltarea copiilor. Copilăria este momentul în care avem cea mai mare
nevoie de relații. Avem nevoie de relatii atât cu persoanele de aceeași vârstă, cât și cu adulții din
afara familiei (profesori, antrenori, părinții prietenilor). Ele joacă un rol important în formarea
identității și sunt o sursă de sprijin în vremurile dificile. Un studiu care a evaluat impactul
izolării sociale asupra copiilor de școală primară și generală, a descoperit că izolarea e asociată
cu probleme de sănătate psihică pentru ambele categorii de copii. Aceasta poate duce la depresie,
anxietate, sau la probleme de comportament și integrare socială în viitor.

 
Izolarea sociala la copii – efecte
Socializarea și comportamentul social sunt aptitudini dobândite, învățate. Atunci când deprivăm
copiii de un mediu în care să le exerseze și deprindă, le creăm goluri în dezvoltare. La fel cum
atunci când copiii nu învață la o materie pentru o perioadă de timp, rămân în urmă și le e foarte
greu să mai recupereze, pentru că au sărit etapele esențiale. La fel se va intampla și un copil
nesocializat.

Va avea mari dificultăți dacă va fi brusc aruncat în lume după câteva luni sau mai mult.
(raportul de la Imperial College susține că va fi nevoie de 18 luni de distanțare socială
intermitentă). Așa că e important să le oferim sprijin să socializeze cât mai mult cu prietenii
online și să îi sprijinim atunci când vor ieși din casă, și va trebui să se adapteze din nou.
Toate acestea sugerează că mai degrabă decât o vacanță prelungită sau o etapă pe care o s-o uite,
perioada de față este una traumatizantă pentru copii, iar acest lucru trebuie luat foarte în
serios.
 

Pandemia de coronavirus – trauma copiilor

Evenimentele traumatizante sunt descrise ca situații șocante și înfricoșătoare, în care simțim că

noi sau cei apropiați suntem în pericol de moarte. Pandemia este fără doar și poate un astfel de
eveniment. Deși lumea nu s-a mai confruntat cu un eveniment de astfel de proporții în ultima
perioadă, există dezastre comparabile, care ne pot arăta ce efecte au traumele colective asupra
celor mici.

Izolarea sociala la copii in America

In Statele Unite, copiii expuși uraganului Katrina din 2005 și consecințelor acestuia, au avut o
incidență mult mai mare a tulburărilor emoționale decât alți copii, ani mai târziu. Efectele asupra
sănătății mintale au fost cu atât mai grave cu cât copiii proveneau din medii dezavantajate:
sărăcie și minorități rasiale. Cum în România, atât sărăcia, cât și discriminarea minorităților
etnice sunt probleme răspândite cu care se confruntă copiii, ne putem aștepta ca o proporție
semnificativă din ei să se confrunte cu efecte severe în urma pandemiei.

Izolarea sociala la copii – traume

Traumele sunt procesate mult mai greu de către copii decât de adulți. Ei nu au dezvoltarea și
resursele necesare pentru a găsi sens și a transforma experiența într-una de învățare. Procesul de
creștere post-traumatică – în care după ce depășim o traumă, devenim mai rezilienți și mai
puternici decât înainte de ea – este aproape inexistent la copii. Ei nu au capacitatea cognitivă de a
procesa evenimentele. Copiii încorporează trauma în identitatea lor, în viața lor. Efectele
negative ale evenimentelor stresante din copilărie nu trec cu vârsta, ci sunt un indicator important
al sănătății precare la maturitate.
 

 
Efectele izolarii sociale la copii – cum le gestionam?

Cum putem gestiona efectele negative ale izolării asupra sănătății mintale a copiilor?
❶ Conectare

Trauma ne zguduie universul. Ne face să chestionăm tot ceea ce știam și credeam despre lume, și
să nu ne mai simțim în siguranță în ea. Bessel van der Kolk este unul dintre cei mai importanți
specialiști în traumă la nivel mondial. El spune că toată trauma este preverbală. Asta înseamnă că
partea rațională a creierului nu poate să convingă partea emoțională că este în siguranță. Anna
Freud a facut o alta descoperire după cel de-al doilea Război Mondial. A observat că acei copii
care au rămas în Londra cu părinții și au trecut prin bombardamente au fost mai puțin
traumatizați decât cei trimiși la țară, pentru a-i proteja. Amenințarea integrității fizice nu este cel
mai important aspect al traumei. Acesta este reprezentat de relațiile și senzația de siguranță pe
care acestea ne-o dau. Dar a fi împreună nu înseamnă că suntem conectați.

❷ Comunicare

Comunicarea este vitală în această perioadă. Dacă nu găsim o metodă eficientă de a le explica ce
se întâmplă, vor fi cu atât mai afectați. Ei vor percepe anxietatea și panica adulților, ceea ce le va
crea anxietatea și senzația de nesiguranță pentru viața lor și a celor iubiți. Dacă le prezentăm
informația într-o manieră adecvată vârstei lor, nu o vor găsi paralizantă sau înfricoșătoare. Ar
putea să îi facă să se simtă pregătiți pentru a gestiona criza, luând măsuri proactive, precum
spălatul pe mâini. 

❸ Exprimarea emoțiilor de frică și tristețe

Reprimarea emoțiilor e o practică pe care o învățăm în copilărie. Se intampla când îngrijitorii ne

spun „Nu fii supărat”, „Nu plânge”, „Nu fii timid”. E important să acceptăm și validăm emoțiile
copiilor, să-i ajutăm să le numească. Dezvoltându-le vocabularul emoțiilor putem să creăm un
spațiu sigur în care să le exprime. Ar trebui să facem acest lucru întotdeauna, dar mai ales în
această perioadă extrem de dificilă. Copiii se vor simți ușurați atunci când pot să exprime și
comunice emoțiile într-un spațiu sigur și validant. Fiecare copil are propria manieră de a-și
exprima emoțiile. Uneori e util să faceți ceva creativ, precum pictat sau joaca cu păpuși, pentru a
facilita procesul.

❹ Evită separarea copiilor de familie și părinți

Într-o perioadă în care copiii au pierdut atât de mult, pierderea unuia dintre părinți sau a altui
membru important al familiei poate fi picătura care umple paharul. Deci e esențial să faci toate
eforturile ca familia să fie intactă. În cazul în care acest lucru nu este posibil, asigură-te că există
comunicare permanentă între copil și părinte, online sau la telefon, de cel puțin două ori pe zi.

❺ Menține rutine zilnice

Copiii au nevoie de structură și de predictibilitate, deși pare că nu o doresc de obicei. Acest lucru
le oferă stabilitate și senzația de siguranță într-o lume care se schimbă pe zi ce trece, în vremuri
atât de incerte. Așa că asigură-te că vă treziți la aceeași oră, luați mesele împreună la ore normale
și fă un program de activități distractive, pe lângă cel de învățare.

Dezvoltarea de abilități socio-emoționale pe timp de pandemie

Aptitudinile socio-emoționale sunt necesare pentru dezvoltarea relațiilor copiilor (Isaacs, 2013).
Dezvoltare emoțională la copii mici include măsura în care un copil este capabil să
experimenteze, să recunoască, să clasifice, să numească și își reglează propriile emoții (Stoica și
Roco, 2013) care, la rândul lor, îi ajută să regleze comportamentele in diferite situații (Schunk &
Zimerman, 2012). Dezvoltarea abilităților emoționale este extrem de important importantă,
deoarece ajută copiii să recunoască emoțiile la ceilalți (Dowling, 2014). Acest lucru este relevant
deoarece va permite copilului să dezvolte un sentiment de empatie - care este o abilitate necesară
atunci când trăiește și coexistă în cadrul unui grup social (Masterson & Kersey, 2013). Din
perspectiva psihologiei dezvoltării, este bine cunoscut faptul că abilitățile sociale și abilitățile
emoționale (denumite în continuare socio-emotionale), sunt într-adevăr distincte, dar ambele
seturi de abilități coexistă și susțin dezvoltarea fiecăreia (Schonert și colab., 2015). Inter-relația
abilităților socio-emoționale și a bunăstării (stare de bine), presupune o „stare stabilă care indică
evaluarea emoțională, pozitivă sau negativă pe care o realizează individul cu privire la
rezultatele totalității interacțiunilor sale ”(Bericat, 2014, p. 606). Interacțiunile sociale pozitive
sunt fundamentale pentru promovarea bunăstării socio-emoționale.
Cu cine trebuie să interacționeze copilul?
Pentru un copil, asta înseamnă că interacțiunea nu numai cu mama și tata, ci și cu verii, prietenii
școlii și cunoscuții din cartier sunt primordiali pentru ca copilul mic să-și dezvolte bunăstare
socioemotională (Hastings, Miller & Troxel, 2015; Thomson & McLanahan, 2012), care în caz
contrar, nu ar fi posibil să se dezvolte - izolat, de exemplu. Măsuri actuale, precum cele sociale
izolarea poate pune în pericol bunăstarea copiilor, deoarece interacțiunile copiilor ar putea fi
potențial limitate în timpul blocării actuale (Cacioppo & Cacioppo, 2014). Sentimente de
disperare, incertitudine, tristețe sau insecuritatea poate apărea ca urmare a interacțiunii fizice
limitate cu ceilalți atunci când este izolată (Cacioppo & Cacioppo, 2014; Caciopo & Patrick,
2008), pe lângă declanșarea unei serii de comportamente pe care copiii în circumstanțe normale
(adică, fără o pandemie), nu le va afișa. Copiii, la fel ca adulții, trebuie să aibă interacțiuni
sociale pozitive pentru a-i ajuta dezvolta o bunăstare socio-emoțională sănătoasă, având în
vedere că lipsa sau absența unor astfel de interacțiuni sociale ar putea pune în pericol bunăstarea
copiilor. În urma cercetărilor privind izolarea socială, este posibil ca copiii, în timpul blocării
curente, ar putea prezenta câteva dintre următoarele semne și simptome.
Ce sentimente pot dezvolta copiii?
Este posibil ca aceștia să poată dezvolta sentimente de tristețe sau nesiguranță (Hawkley &
Capitanio, 2015), furie (Biordi și Nicholson, 2013) frustrare sau plictiseală (Brooks și colab.,
2020). Copiii pot apărea comportamente perturbatoare (Bosch & Young, 2017) și tulburări de
somn (Simon & Walker, 2018). Copiii ar putea dezvolta niveluri ridicate de stres ca urmare a
nivelului ridicat de cortizol derivat din față o altă zi de „pericol” din cauza pandemiei (Steptoe,
& Kivimäki, 2012). Copiii s-ar putea dezvolta semne precoce de anxietate derivate dintr-o
continuă îngrijorare - ruminație cognitivă (Teo, Lerrigo și Rogers, 2013) pentru a evita prinderea
virusului (Ren, Gao și Chen, 2020), sau chiar simptome depresive derivate dintr-o stare constantă
de tristețe, dispoziție scăzută sau lipsă de motivație (Sanders, 2020). Cercetările arată că aceste
semne și simptome ar putea avea un impact negativ asupra respectului de sine al copiilor
(Watson și Nesdale, 2012) și asupra eficacității de sine (Ahmad, Yasien & ahmad, 2014) care, la
rândul lor, au potențialul de a slăbi sistemul imunitar (Kiecolt-Glaser și colab., 2002; Segerstrom
& Miller, 2004).

Ahmad, Z. R., Yasien, S., & Ahmad, R. (2014). Relationship between perceived social self-
efficacy and depression in adolescents. Iranian journal of psychiatry and behavioral sciences , 8
(3), 65
Alradhawi M, Shubber N, Sheppard J, Ali Y, Effects of the COVID-19 pandemic on mental
well-being amongst individuals in society- A letter to the editor on “The SocioEconomic
Implications of the Coronavirus and COVID-19 Pandemic: A Review”, International Journal of
Surgery, https://doi.org/10.1016/j.ijsu.2020.04.070.
Bericat, E. (2014). The socioemotional well-being index (SEWBI): Theoretical framework and
empirical operationalisation.Social indicators research,119(2), 599-626
Dowling, M. (2014).Young children's personal, social and emotional development. Sage
Isaacs, S. (2013). Social development in young children (Vol. 20). Routledge.
Ren, S. Y., Gao, R. D., & Chen, Y. L. (2020). Fear can be more harmful than the severe acute
respiratory syndrome coronavirus 2 in controlling the corona virus disease 2019 epidemic.
World Journal of Clinical Cases ,8(4), 652.
Schunk, D. H., & Zimmerman, B. J. (2012). Self‐regulation and learning. Handbook of
Psychology, Second Edition,7
Stoica, A. M., & Roco, M. (2013). The role of the emotional intelligence in kindergarden
children's development.Procedia-Social and Behavioral Sciences,78, 150-154.

Urbina-Garcia, A. Young Children’s Mental Health: Impact of Social Isolation During The
COVID-19 Lockdown and Effective Strategies.