Sunteți pe pagina 1din 3

Tulburarea bipolara

Tulburarea bipolara este definita astazi ca o afectiune psihica cu episoade alternative depresive,
maniacale sau hipomaniacale. Se descriu doua tipuri de tulburare bipolara : tipul I descrisa in secolul
XIX ca tulburarea maniaco-depresiva sau psihoza depresiva - mai exact pacientul prezinta episoade
maniacale si depresive cu sau fara elemente psihotice si tipul II in care pacientul este mai mult timp
deprimat, cu episoade hipomaniacale si instabilitate crescuta a dispozitiei.
Pentru a intelege mai bine ce inseamna depresie sau manie sa incepem cu a explica ce este dispozitia :
Dispozitie
emotie atotcuprinzatoare si persistenta care influenteaza comportamentul unei persoane si
coloreaza felul in care aceasta percepe lumea.

Tulburari ale dispozitiei reprezinta o categorie importanta in patologia psihiatrica constand in


tulburarile depresive, tulburarea bipolara, distimia (tulburare de dispozitie constand in depresie
cronica), ciclotimia (perioade hipomaniacale si depresive moderate).
Nenumarate adjective sunt folosite pentru a descrie dispozitia : depresiv, trist, sentiment de vid interior,
iritabil, euforic, indurerat, dezolat, melancolic, maniac, entuziasmat.
In a identifica dispozitia avem nevoie de semne si simptome : unele sunt observate de catre clinician
(mimica depresiva) altele pot fi obiectivate numai din afirmatiile pacientului (sentiment de neputinta).
Dispozitia poate fi fluctuanta sau alternand rapid intre extreme; se adauga alte semne ce insotesc
tulburarile de dispozitie : tulburari ale functiei executive, capacitatile cognitive, limbaj, functii
vegetative, afectarea relatiilor interpersonale, sociale si ocupationale.
Vom face acum legatura intre dispozitie, episodul depresiv si cel maniacal. S-a intamplat sa auziti
discutii sau exprimari de genul : "Nu te mai inteleg ! Treci de la stare la alta !" sau "Parca esti maniac !
Nu te mai opresti !". Pentru a vorbi insa de patologie psihiatrica sunt necesare a fi indeplinite criteriile
de diagnostic. Un episod maniacal reprezinta o perioada clar definita cu dispozitie persistenta
expansiva, euforica sau iritabila, cu stima de sine exagerata sau sentiment de grandoare, scaderea
nevoii de somn fara a simti oboseala, cresterea activitatii fizice si mentale (fuga de idei),
distractibilitate, implicarea excesiva in activitati ce produc placere cu consecinte neplacute (distractii
foarte costisitoare, comportament sexual necuviincios), afectarea severa a capacitatii de a functiona zi
de zi ce poate duce la spitalizare intr-o sectie de psihiatrie, simptome psihotice (idei delirante de
grandoare, invulnerabilitate, paranoia).
Episodul hipomaniacal se aseamana celui maniacal insa pacientul prezinat afectare moderata a
functionarii sociale si profesionale si nu necesita spitalizare.
Episoade maniacale apar mai frecvent la barbati, episoadele depresive sunt mai comune la femei. La
femei, comparativ cu barbatii, cand apar episoadele maniacale sunt mai degraba mixte (maniac /
depresive) si cu ciclicitate mai rapida (4 sau mai multe episode pe an).
Episodul depresiv cuprinde simptome ca lipsa interesului si implicarii in activitatile zilnice sau proiecte
noi, dispozitia depresiva, lipsa energiei, tulburari de somn cu treziri frecvente datorate ingrijorarilor,
agitatie sau lentoare psiho-motorie, astenie sau pierderea energiei, sentiment de inutilitate sau vinovatie
exagerata, modificari ale greutatii corporale si ale apetitului alimentar precum si alte acuze vegetative :
tulburari ale menstruatiei, interesului si performantelor in activitatea sexuala.
Varsta de debut pentru tulburarea bipolara are intervale largi : poate fi in timpul copilariei (de la 5 - 6
ani) pana in jurul varstei de 50 de ani, o varsta medie fiind 30 de ani.
In ceea ce priveste cauzele tulburarii bipolare sunt amintiti factorii biologici : neurotransmitatorii (cei
mai implicati fiind serotonina si nonepinefrina), dereglari hormonale (hormonii tiroidieni, hormonul de
crestere, prolactina), dereglari ale neurofiziologiei somnului, tulburari ale sistemului imun, modificari
structurale si functionale ale creierului detectabile in cadrul investigatiilor imagistice CT / IRM
(hiperintensitati anormale la nivel periventricular, ganglioni bazali, talamus). Toate acestea vor fi luate
in considerare si analizate pe parcursul consultatiilor de catre medical specialist psihiatru.
Din punct de vedere genetic se pune intrebarea : este rata de aparitie a bolii, printre membrii familiei
pacientului, mai mare decat in populatia generala ? Daca unul dintre parinti are o tulburare afectiva
copilul va avea un risc de boala de 10 - 25 %; daca ambii parinti sunt afectati atunci riscul se dubleaza.
In ceea ce priveste tulburarea bipolara, incidenta anuala este mai mica de 1 % si rata de prevalenta
generala intre 0,3 si 4 %.
Analizand factorii de mediu, stresul si evenimentele din viata, s-a observat ca un eveniment stresant din
viata poate precede mai degraba primul episod de boala decat sa le declanseze pe urmatoarele. O teorie
care ar explica aceasta observatie ar fi ca stresul implicat in declansarea primul episod duce la
modificari de lunga durata in biologia creierului ce stau la baza urmatoarelor episoade de boala. La
factori de viata stresanti se incadreaza : pierderea unui parinte inainte de varsta de 11 ani, deces sot /
sotie, lipsa unui loc de munca, sentimentul persistent de vina.
Tratamentul tulburarii bipolare urmareste in primul rand garantarea sigurantei pacientului. De
asemenea, pentru a stabili un tratament corect este important sa se efectueze o evaluarea completa
pentru stabilirea unui diagnostic. Un al treilea factor important este alcatuirea unui plan de tratament
pentru tratatarea simptomelor prezente, dar si asigurarea mentinerii starii de bine. Spitalizarea pe o
sectie de psihiatrie se impune atunci cand exista tentative sau risc de suicid, ideatie psihotica cu
modificarea comportamentului, incapacitatea de a se hrani si a se proteja, simptome severe cu
ciclicitate crescuta, pierderea sistemului de suport familial.
Alegerea tratamentului initial depinde de cronicitatea afectiunii, evolutia si severitatea simptomelor,
afectiunile somatice concomitente, raspunsul anterior la tratament.
In cazul unui pacient cu episod acut maniacal, complianta la tratament este o problema, din cauza
gradului scazut de intelegere, pacientul refuzand medicatia si spitalizarea in contextul simptomelor
precum agresivitate, impulsivitate, capacitate de judecata afectata.
Prevenirea recurentelor este cea mai mare provocare. Tratamentul nu numai ca trebuie sa mentina
starea de bine, dar sa nu produca efecte secundare neplacute precum sedarea, tremor, cresterea in
greutate
Raspunsul la tratament in cazul tulburarii bipolare poate fi complicat de prezenta anxietatii, a
consumului abuziv de alcool si de substante psihostimulante, jocul de noroc patologic.
Evolutia si prognosticul tulburarii bipolare. Factori de prognostic pozitiv sunt episoade de
intensitate moderata, absenta simptomelor psihotice, absenta sau durata scurta de spitalizare intr-o
sectie de psihiatrie. Factori psihosociali indicatori ai unui prognostic bun sunt prietenii solide in
adolescenta, familie stabila si functionala, absenta tulburarilor de personalitate si a altor boli psihiatrice.
Elementele de prognostic negativ sunt consumul de alcool, spitalizarile frecvente, elementele psihotice,
status psihosocial precar.
Evolutia tinde sa fie cronica cu recaderi, barbatii fiind mai predispusi catre o evolutie cronica
comparativ cu femeile.