APLICAȚII PRACTICE ALE MEDICAȚIEI HIPNOTICELOR,

SEDATIVELOR ȘI TRANCHILIZANTELOR

Medicamentele din această categorie realizează o deprimare nespecifică a sistemului

nervos central (SNC), deprimare gradată, dependentă de doză. Administrate în doze mici, efectul
este sedativ; crescând dozele, efectul obținut va fi unul hipnotic; la doze și mai mari, unele vor
avea efect anestezic, iar în doze excesive se instalează coma și apoi survine moartea.
Medicamentele din această clasă nu au niciodată efect analgezic.
Sedativele determină o stare de liniște, de scădere a hiperexcitabilității senzitive și
psihomotorii, dar și diminuarea performanțelor psihomotorii și intelectuale.
Hipnoticele sau somniferele determină instalarea și menținerea unui somn din care
bolnavul poate fi trezit, asemănător (dar nu identic) celui fiziologic.
Tranchilizantele sau anxioliticele sunt medicamente care diminuă starea de anxietate,
neliniște, înlăturarea emoțiilor și a tensiunii psihice.
Medicamentele cuprinse în acest capitol prezintă mai mult sau mai puțin toate efectele
descrise mai sus, bineînțeles dependent de doză, dar unele au un anumit efect preferențial (sedativ,
hipnotic sau tranchilizant), motiv pentru care se utilizează terapeutic pentru acesta.

Clasificare:
I. Benzodiazepine
II. Barbiturice
III. Hipnotice nebarbiturice, nebenzodiazepine
IV. Tranchilizante nebenzodiazepine

I. Benzodiazepine

Benzodiazepinele sunt medicamente utilizate atât pentru efectul sedativ-hipnotic cât și pentru
cel tranchilizant. Unele au și alte utilizări fiind administrate în epilepsie datorită efectelor
anticonvulsivante (Diazepam, Lorazepam, Clonazepam), ca miorelaxante (Diazepam), sau ca
anestezice generale (Midazolam).
În cazul intoxicației sau supradozării benzodiazepinelor, există un antidot specific,
Flumazenilul. El acționează ca și antagonist competitiv.
Clasificare:
1. Benzodiazepine folosite ca hipnotice: Nitrazepam, Midazolam (vezi anestezice),
Flunitrazepam, Flurazepam, Temazepam;
 2. Benzodiazepine folosite ca tranchilizante: Diazepam (vezi anestezice),
Clordiazepoxid, Clorazepat, Medazepam, Clobazam, Bromazepam, Alprazolam, Oxazepam,
Lorazepam (vezi anestezice), Tofisopam.

A. Benzodiazepine folosite ca hipnotice

Utilizǎri terapeutice. Pentru efectul sedativ-hipnotic sunt utilizați compuși la care

raportul dintre intensitatea efectului antianxios și cea a efectului sedativ hipnotic este în favoarea
celui sedativ-hipnotic. Ele pot fi eficace și împotriva pavorului nocturn (tulburare de somn mai
frecventă la copii caracterizată prin vise urâte cu caracter autolimitat produsă în contextul erupției
dentare, stresului, infecțiilor, etc.; apare după 1-1,5 ore de la adormire) și a somnambulismului
(părăsirea inconștientă a patului în timpul somnului și efectuarea unor activități despre care
pacientul nu își mai amintește). Se mai utilizează și ca medicație preanestezică sau post intervenție
chirurgicală.

Farmacografie:
Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutică, doze
substanței (DCI) comercială administrare
Nitrazepam Nitrazepam oral cpr. 2,5 mg, 5 mg: 2,5-5 mg, maxim 10 mg
imediat înainte de culcare
Flunitrazepam Rohypnol, oral cpr. 1 mg: 0,5-1 mg înainte de culcare
Fluninoc
Flurazepam Dalmane, oral cpr. 15 mg, 30 mg: 15-30 mg înainte de
Dalmadorm culcare
Temazepam Restoril oral cpr. 10 mg, 20 mg: 10-20 mg înainte de
culcare

Principii de administrare:
1. Benzodiazepinele sunt utilizate preferențial în tratamentul insomniilor, fiind medicația
de primă alegere, înaintea barbituricelor datorită efectelor adverse mai reduse. În general aceste
substanțe nu produc sedare rezidualǎ marcată.
2. Benzodiazepinele hipnotice se administreazǎ în doze mai mici la vârstnici, bolnavi cu
insuficienţǎ hepaticǎ, datorită riscului de acumulare.
3. Doze mai mici se administrează și la bolnavii cu BPCO și alte afecțiuni respiratorii
cronice datorită efectului benzodiazepinelor de deprimare a centrului respirator.
3. Tratamentul nu se întrerupe brusc deoarece se produce un fenomen de rebound; dacă
administrarea se realizează pe perioade lungi, la intreruperea bruscă se asociază și fenomene de
abstinență acută datorită dezvoltării dependenței.
 4. Benzodiazepinele preferate ca hipnotice au o acțiune rapidă, durata acesteia fiind medie
sau scurtă. Administrarea acestora se face înainte de culcare.
5. Administrarea continuă benzodiazepinelor nu trebuie să depășească 2-3, maxim 4
săptămâni datorită instalării toleranței și a dependenței. La întreruperea tratamentului doza se
reduce progresiv pentru a evita fenomenul de rebound.

Efecte adverse:
- sedare reziduală ce se menține și a doua zi după administrarea ca hipnotic;
- la bătrâni și copii poate apare agitație psihomotorie – efect paradoxal;
- amnezie anterogradă: incapacitatea de a învăța, memoriza sau fixa amintiri noi în timp ce
aminitirea evenimentelor anterioare administrării benzodiazepinelor nu este afectată. Se deosebește
de amnezia retrogradă ce se caracterizează prin ștergerea amintirilor anterioare unui anumit eveniment
în timp ce memorarea și fixarea unor informații noi este posibilă;
- intoxicația cronică manifestată prin apariția fenomenelor de toleranță și dependență;
- intoxicația acută apare rar în cursul tratamentului, mai frecvent în cazul ingestiei voluntare
sau accidentale a unei cantități mari de benzodiazepine. Tratamentul constă în administrarea
antidotului specific – Flumazenilul.

Contraindicații:
- miastenia gravis – acțiunea miorelaxantă agravează boala;
- sarcina și alăptarea – deprimă respirația nou-născutului;
- consumul băuturilor alcoolice în timpul tratamentului – acțiune deprimantă asupra SNC
- persoane care mânuiesc aparatura de mare precizie, periculoase sau care necesită atenție
sporită (de exemplu la șoferi).

B. Benzodiazepine folosite ca tranchilizante

Utilizǎri terapeutice: Benzodiazepinele reprezintă principala clasă de medicamente

folosită pentru efectul anxiolitic. Sunt folosite în tratamentul diferitelor nevroze anxioase, isterie.
Se utilizează în atacul acut de panică, fiind preferate pentru această indicație Alprazolamul sau
Diazepamul. Sunt utile și în tratamentul diferitelor fobii; se utilizează ca și hipnotice atunci când
insomnia este produsă de anxietate. Combat emotivitatea și alte menifestări somatice consecutive
anxietății. Sunt folosite și în tratamentul diferitelor afecțiuni organice însoțite de anxietate (HTA,
ulcer gastro-duodenal, în special ulcerul de stres, astm bronsic, etc).

Farmacografie:
Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutică, doze
substanței (DCI) comercială administrare
Clordiazepoxid Napoton oral dj. 10 mg: 2-3x1 dj/zi
Clordiazepoxid + Epirax oral cpr. 5 mg/2,5 mg: 3-4x1 dj./zi
Bromura de înaintea meselor și seara înainte de
Clidinium culcare
 Clorazepat Tranxene oral cps. 5 mg, 10 mg: 5-30 mg divizat în
2-3 prize
Medazepam Medazepam, oral cpr. 10 mg: 10-30 mg/zi fracționat în
Rudotel, 2-3 prize
Ansilan
Clobazam Frisium oral cpr. 10 mg: 20-30 mg/zi fracționat în
2-3 prize
Bromazepam Bromazepam, oral cpr. 1,5 mg, 3 mg: 3-18 mg/zi
Lexotan fracționat în 2-3 prize
Alprazolam Alprazolam, oral cpr. 0,25 mg, 0,5 mg, 1 mg, 2 mg,
Frontin, cpr. cu eliberare prelungită 0,5 mg, 1
Xanax mg, 2 mg 3 mg: 0,75-1 mg/zi divizat
în 2-3 prize; la nevoie doza se poate
crește pâna la maxim 4 mg/zi
Oxazepam Oxazepam oral cpr. 10 mg: 1-3 cpr./zi până la 6
cpr./zi fracționat în 2-4 prize
Tofisopam Grandaxin oral cpr. 50 mg: 50-100 mg/zi fracționat
în 2-3 prize

Principii de administrare:
1. Iniţial se administreazǎ doze mici, pentru testarea sensibilitǎţii pacientului la
benzodiazepine şi diminuarea riscului apariţiei somnolenţei diurne.
2. În stǎri de anxietate acutǎ se preferǎ o benzodiazepină cu acţiune imediatǎ (de exemplu
Oxazepam, Alprazolam, Diazepam, Medazepam, Tofisopam), oral, maxim 1 sǎptǎmânǎ.
3. În anxietatea cronicǎ, nevroze anxioase, isterie se recomandǎ o benzodiazepină cu T1/2
lung (de exemplu Clordiazepoxid, Diazepam, Clorazepat), oral, fracționat în 2-3 prize sau în dozǎ
unicǎ seara, maxim 12 sǎptǎmâni.
4. Întreruperea tratamentului benzodiazepinic administrat prelungit se face: progresiv, pe
durata mai multor zile, pentru a evita apariţia sindromului de sevraj sau a rebound-ului anxietǎţii.
5. La vârstnici doza este redusǎ la 1/3 din doza adultului (risc de acumulare în organism
secundar metabolizǎrii lente şi hipoalbuminemiei). Pentru vârstnici se preferǎ Oxazepamul sau
Lorazepamul deoarece au epurarea nemodificatǎ de vârstǎ.
6. Alprazolamul are și un efect antidepresiv; pentru tratamentul depresiei se preferă
medicația antidepresivă specifică (vezi farmacologia medicamentelor antidepresive).

Efectele adverse și contraindicațiile: sunt identice pentru toate benzodiazepinele și au fost

descrise mai sus.
 II. Barbiturice

Sunt substanțe derivate ale acidului barbituric, efectul lor sedativ sau hipnotic fiind dependent
de doză. Pot avea și un efect antianxios, dar nu au efect analgezic.

Clasificare:
1. Barbiturice cu latență și durată ultrascurtă de acțiune (10-20 minute) – barbituricele
utilizate ca și anestezice generale: Tiopental, Metohexital (vezi cap. anestezice)
2. Barbiturice cu latență și durată scurtă de acțiune (sub 2 ore): Ciclobarbital
3. Barbiturice cu latență și durată medie de acțiune (3-6 ore): Amobarbital
4. Barbiturice cu latență și durată lungă de acțiune (peste 8 ore): Fenobarbital
Utilizǎri terapeutice. Barbituricele sunt indicate mai ales ca sedative în: stǎri de
hiperexcitabilitate, tireotoxicozǎ, sindrom psihovegetativ cu manifestǎri digestive. Barbituricele
sunt folosite ca hipnotice de alternativǎ eficace pe termen scurt, dependent de tipul insomniei, de
exemplu: Ciclobarbitalul pentru inducerea somnului (insomnie de adormire), Fenobarbitalul și
Amobarbitalul pentru menţinerea somnului (dacǎ insomnia apare în a doua jumǎtate a nopţii).
Tratamentul prelungit nu este indicat deoarece produc obişnuinţǎ şi dependenţǎ. Se pot utiliza în
combinații cu diferite substanțe analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene, cafeina
(antinevralgice), antitusive (în asociere cu Codeina) sau tranchilizante (Extraveral). O altă indicație
este reprezentată de convulsii de diferite etiologii, fiind utilizat îndeosebi Fenobarbitalul (vezi
medicamente anticonvulsivante). Fenobarbitalul se foloseste și ca inductor enzimatic pentru
profilaxia icterului nuclear la nou-nascuți (crește clearance-ul bilirubinei prin inducția enzimei
bilirubin-UDP-glucuroniltransferaza și transformarea bilirubinei neconjugate în bilirubină
conjugată).

Farmacografie:
Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutică, doze
substanței (DCI) comercială administrare
Ciclobarbital Ciclobarbital oral cpr. 200 mg: 100-400 mg/zi ca
hipnotic, 50-100 mg/zi ca
sedativ
Amobarbital Dormital oral cpr. 100 mg: 1 cpr./zi seara
înainte de culcare ca hipnotic,
2-3x1/4-1/2 cpr./zi ca sedativ
Fenobarbital Fenobarbital oral, i.m. cpr. 15 mg, 100 mg, sol. inj.
100 mg/ml: 100 mg seara
înainte de culcare ca hipnotic
Fenobarbital + extract Extraveral oral cpr. 20 mg/80 mg: 3x1 cpr./zi
de valeriană înainte de masă ca tranchilizant
 Principii de administrare:
1. Se utilizeazǎ doza minimǎ eficace, administratǎ intermitent (2 – 4 zile/sǎptǎmânǎ) timp
de maximum patru sǎptǎmâni; în cazul întreruperii medicaţiei doza se reduce progresiv pentru a
evita rebound-ul insomniei.
2. Barbituricele au efecte inductoare enzimatice asupra enzimelor microzomale și a altor
enzime hepatice. În cazul asocierii altor medicamente se ajustează doza acestora deoarece
barbituricele grăbesc metabolizarea substanțelor ce au ca mecanism principal al biotransformării
implicarea sistemului citocrom P450. De acest aspect se va ține cont și atunci când se dorește
reducerea dozei și apoi întreruperea administrării.
3. Absorbția barbituroicelor administrate oral este mai bună dacă se administrează pe
stomacul gol. Fenobarbitalul se administrează oral sau i.m.; nu se indică administrarea i.v. datorită
excipientului din compoziția preparatului injectabil (propilenglicol).
4. Alcalinizarea urinei grăbește eliminarea barbituricelor, aspect important în tratamentul
intoxicației acute. În acest scop se produce o diureză alcalină forțată prin utilizarea bicarbonatului de
sodiu în p.e.v. (4-8 l ser bicarbonatat pe parcursul a 24 de ore).

Efecte adverse:
- agitaţie psihomotorie, îndeosebi la copii și bǎtrâni (efect paradoxal);
- toleranţǎ şi dependenţǎ dupǎ administrare prelungitǎ. Toleranța se instalează după 1-2
săptămâni de administrare continuă, pacienții necesitând doze de 10-15 ori mai mari pentru
obținerea efectului hipnotic. Dependența fizică se manifestă printr-un sindrom acut de abstinență,
sever (sindrom de abstinență alcool-barbiturice) și este caracterizat prin triada: tremor, delir,
convulsii;
- somnolenţǎ dupǎ trezire şi sedare rezidualǎ marcatǎ cu diminuarea performanțelor
psihomotorii;
- în supradozaj, intoxicaţie acutǎ. Barbituricele sunt medicamentele utilizate cel mai
frecvent cu scop suicidal. Dozele care produc intoxicație severă sunt de 20 de ori mai mari decât
cele terapeutice. Spre deosebire de benzodiazepine, nu există antidot specific în cazul
barbituricelor.

Contraindicații:
- sarcinǎ, insuficienţǎ respiratorie severǎ; sindrom depresiv;
- insuficientă hepatică, porfiriile hepatice;
- leziuni miocardice severe;
- consumul bauturilor alcoolice în timpul tratamentului;
- persoane care mânuiesc aparatură de mare precizie, periculoase sau care necesită atenție
sporită (de exemplu la șoferi).
 III. Hipnotice-sedative nebarbiturice, nebenzodiazepine

Sunt medicamente cu structuri chimice diferite, dar cu proprietǎţi hipnotice asemǎnǎtoare

barbituricelor, fără a poseda toate efectele barbituricelor, unele dintre ele având și câteva acțiuni
particulare.

Utilizǎri terapeutice. Se utilizează în insomnii tranzitorii și cronice; unele preparate pot fi

folosite ca și sedative: Glutetimid, Bromizoval. Melatonina se utilizează ca hipnotic pe termen
scurt la persoanele care prezintă tulburări de somn datorită schimbării de fus orar.

Farmacografie:
Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutică, doze
substanței (DCI) comercială administrare
Zolpidem Edluar, Sanvar, oral, cpr. filmate 5 mg, 10 mg, cpr.
Zadobra, Stilnox, sublingual sublinguale 5 mg, 10 mg: 5-10
Zolsana, mg înainte de culcare
Zolpidem
Zopiclona Imovane, Sonlax oral cpr. 7,5 mg: 1 cpr. înainte de
culcare
Zaleplon Sonata oral cpr. 5 mg, 10 mg: 5-10 mg
înainte de culcare
Glutetimid Glutetimid oral cpr. 250 mg: 1-2 cpr. înainte de
culcare – ca și hipnotic, 1 cpr. cu
o oră înaintea intervenției
chirurgicale – ca sedativ
Bromizoval Bromoval oral cpr. 300 mg: 3x150-300 mg/zi –
ca sedativ, 600 mg înainte de
culcare – ca hipnotic
Melatonina Circadin, oral cpr. cu eliberare prelungită 2 mg,
Melatonina cpr. 3 mg: 1 cpr. cu o oră înainte
de culcare

Principii de administrare:
1. Zolpidem şi Zopiclona prezintǎ avantajul de a prezenta un risc scăzut (Zopiclona) sau
absent (Zolpidem) pentru a dezvolta toleranţǎ şi dependenţǎ. Ca hipnotice se administreazǎ în dozǎ
unicǎ seara, putând fi indicate atât la vârstnici, cât și la hepatici (la care se administrează jumatate
din doză uzualǎ).
2. În caz de intoxicații sau supradoză de Zolpidem sau Zopiclona, Flumazenilul este util ca
antidot pentru ambele substanțe.
 3. Zolpidemul nu are efect anxiolitic, anticonvulsivant și miorelaxant. Zopiclona are efecte
sedative, anticonvulsivante, anxiolitice și miorelaxante dar, spre deosebire de barbiturice, nu are
efect inductor enzimatic.
4. Zaleplonul se foloseste o perioadă scurtă de timp, maxim două săptămâni la persoanele
cu insomnie de adormire. Recent, la noi în țară nu mai este autorizat.
5. Bromizovalul ere efecte slabe atât hipnotice cât și sedative, dar reacțiile adverse sunt
foarte rar observate, doar în cazurile administrării timp îndelungat.
6. Glutetimida prezintă un efect hipnotic rapid și cu durată scurtă. Prezintă proprietăți
inductoare enzimatice intense. Este rar utilizată în prezent.

Efecte adverse:
- amețeli, cefalee, greață, sedare reziduală;
- gust metalic, amar (Zopiclona);
- reacții adverse psihice: depresie, amnezie, halucinații, coșmaruri; uneori iritabilitate,
agresivitate (Zopiclona, Zaleplon);
- rar dependență (Zopiclona, Zaleplon); Glutetimida determină frecvent dependență;
- intoxicație acută: deprimarea respiratorie și circulatorie este dependență de preparat;
- efecte anticolinergice (Glutetimida).

Contraindicații:
- consumul băuturilor alcoolice în timpul tratamentului;
- insuficiență hepatică severă;
- insuficiență respiratorie, sindrom de apnee în somn;
- miastenia gravis;
- persoane sub 18 ani;
- contraindicațiile anticolinergicelor (glaucom, adenom de prostată, stenoză pilorică), porfiria
hepatică pentru Glutetimida.

IV. Tranchilizante nebenzodiazepine

Medicamentele acestui grup au structuri chimice diferite dar toate sunt utilizate în
tratamentul unor forme ale anxietății.

Utilizǎri terapeutice. Se utilizează în anxietatea cronicǎ de diferite etiologii (Buspirona

– medicamentul de primă alegere), insomnii datorate uneor stări anxioase, distonii vegetative,
hiperreactivității simpato-adrenergice (Propranolol, Clonidina), dermatoze pruriginoase cu
componentǎ psiho-afectivǎ (Hidroxizina).
 Farmacografie:
Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutica, doze
substantei (DCI) comerciala administrare
Hidroxizina Hidroxizin oral, i.m., i.v. dj. 25 mg, f. 100 mg: 2-6 dj. fracționat în
lent 2-3 prize sau preanestezic sau în urgențe
1/2-2 f. i.m. sau i.v. lent
Buspirona Spitomin, oral cpr. 5 mg, 10 mg: uzual 3x5 mg/zi, maxim
Stressigal 60 mg/zi
Clonidina Clonidina oral cpr. 0,15 mg: inițial 3x0,05-0,1 mg/zi apoi
se crește doza treptat până la 0,3-1,2 mg/zi
fracționat în 3 prize.
Venlafaxin Alventa, oral cpr. sau cps. cu elib. prelungită 37,5 mg,
Argofan, 75 mg, 150 mg; cpr. 25 mg, 37,5 mg, 50
Efectin, mg, 75 mg: ca și tranchilizant se
Elify, administrează 37,5-75 mg/zi pentru
Fobiless, formele cu eliberare prelungită sau 2x37,5
Ivryx, mg/zi cpr. obișnuite
Velaxin,
Venlafaxina

Principii de administrare:
1. Medicamentele din acestă clasă sunt utile atunci când se dorește un efect prelungit, ele
nefiind indicate în situațiile acute deoarece efectul se instalează lent.
2. Propranololul și Clonidina sunt medicamente antihipertensive care au și un efect anxiolitic,
dar fără a avea și efect sedativ și fără a influența capacitatea de învățare și memorare. Se utilizează
atunci când anxietatea, tahicardia, hipertensiunea arterială, tremorul extremităților, palpitațiile și
senzația de constricție toracică sunt strâns legate sau apar pe fondul anxietății. Efectul lor anxiolitic
este în general minor, dar poate fi semnificativ în contextul descris mai sus prin înlăturarea stimulării
simpato-adrenergice.
3. Buspirona este un medicament mai nou, fiind util exclusiv în anxietate, fără eficacitate în
tratamentul fobiilor. Efectul sedative este slab și nu are proprietăți anticonvulsivante. Prezintă
avantajul de a nu da dependență. Efectul sau se instalează pe deplin după o săptămână de tratament.
Se administreazǎ oral, iniţial doze mici care se cresc la interval de 2 - 3 zile, dupǎ nevoie.
4. Hidroxizina are proprietăți anxiolitice, sedative, antihistaminice H1, antiemetice. Este
preferată în bolile dermatologice pruriginoase cu component psiho-afectivă unde pruritul este inițiat
sau exacerbate de anxietate.
5. Venlafaxina este un medicament antidepresiv din grupul antidepresivelor inhibitoare ale
recaptării serotoninei și a noradrenalinei. Are proprietăți anxiolitice asemănătoare cu cele ale
benzodiazepinelor și din acest motiv este utilizată și în tratamentul tulburărilor anxioase generalizate
și a anxietății sociale dar nu și pentru tratamentul episoadelor acute unde benzodiazepinele sunt cele
folosite. Efectul se instalează lent, după o săptămână de administrare. Întreruperea tratamentului nu
este bruscă (fenomen de reboud), se face treptat scăzând doza în decurs de cateva săptămâni.
 Efecte adverse:
- sedare marcată la doze mari (Hidroxizina);
- ameţeli, greaţǎ, cefalee;
- scăderea apetitului, somnolență, astenie, xerostomie, creșterea concentrației
colesterolului plasmatic (Venlafaxina).

Contraindicatii:
- sarcina și alaptarea;
- consumul băuturilor alcoolice pe perioada tratamentului;
- epilepsie (Hidroxizina);
-administrarea Buspironei și a Venlafaxinei împreună cu inhibitori ai monoaminooxidaza
(IMAO) datorită riscului de producerea sindromului serotoninergic sever (apare din cauza
împiedicării metabolismului serotoninei; se manifestă prin alterări ale stării mentale – agitație,
halucinații, și chiar comă, tahicardie, hipertermie, variații ale tensiunii arteriale, hiperreflexie, lipsă
de coordonare și manifestări digestive).

VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR

1. Următoarele medicamente sunt benzodiazepine:

A. Alprazolam;
B. Clordiazepoxid;
C. Tofisopam;
D. Bromizoval;
E. Buspirona.

2. Zolpidemul face parte din clasa:

A. benzodiazepinelor tranchilizante;
B. barbituricelor;
C. benzodiazepinelor sedativ-hipnotice;
D. sedativ-hipnotice nebarbiturice nebenzodiazepine;
E. tranchilizantelor nebenzodiazepine.
3. Flumazenilul poate fi folosit ca și antidot în intoxicația acută cu:
A. Diazepam;
B. Fenobarbital;
C. Zolpidem;
D. Zopiclona;
E. Buspirona.

4. Diazepamul are următoarele efecte adverse:

A. amnezie retrogradă;
B. toleranță;
C. dependență;
D. creșterea valorilor colesterolului plasmatic;
E. bronhoconstricție.

5. Porfiria hepatică reprezintă contraindicație pentru:

A. Glutetimida;
B. Midazolam;
C. Tofisopam;
D. Fenobarbital;
E. Tiopental.

6. Fenobarbitalul are următoarele indicații:

A. tratamentul insomniei de menținere a somnului;
B. tratamentul îndelungat al insomniei de inducere a somnului;
C. profilaxia icterului nuclear la nou-născuți;
D. convulsii;
E. anxietate cronică.
 7. Întreruperea tratamentului cu benzodiazepine se face:
A. brusc;
B. înlocuirea benzodiazepinei cu băuturi alcoolice pentru continuarea efectului sedativ-
hipnotic și apoi întreruperea consumului de alcool;
C. treptat prin scăderea progresivă a dozelor;
D. prin administrarea treptată, seara înainte de culcare, a unui preparat cu cofeină pentru
diminuarea intensității migrenei;
E. tratamentul cu benzodiazepine nu se întrerupe, el se administrează toata viața
pacientului.

8. Alcalinizarea urinei grăbește eliminarea:

A. Alprazolamului;
B. Clordiazepoxidului;
C. Tofisopamului;
D. Fenobarbitalului;
E. Ciclobarbitalului.

9. Zopiclona are efecte:

A. anticonvulsivante;
B. miorelaxante;
C. tranchilizant;
D. inductoare enzimatice;
E. hipnotic.

10. Următoarele medicamente au efect tranchilizant:

A. Oxazepem;
B. Alprazolam;
C. Buspirona;
D. Zolpidem;
E. Propranolol.
APLICAȚII PRACTICE

1. Prescrieţi medicaţia necesarǎ unui pacient cu diagnosticul nevroză anxioasǎ cronică:

Rp./ Buspirona, cpr. 10 mg
A.O. Nr. I (unu)
D.S. oral, 1 cpr./zi, seara inainte de culcare

2. Prescrieţi medicaţia necesarǎ unui pacient cu diagnosticul de panică nocturnă

postraumatică:
Rp./ Alprazolam, cpr. 1 mg
A.O. Nr. I (unu)
D.S. oral, 3 x 1 cpr./zi

3. Prescrieţi medicaţia necesarǎ unui pacient cu diagnosticul insomnie cronică:

Rp./ Zolpidem cpr. 10 mg
A.O. Nr. I (unu)
D.S. oral, 1 cpr seara la culcare

4. Prescrieţi medicaţia necesarǎ unui pacient isteric ce face crize în cabinetul medical la
efectuarea ECG-ului:
Rp./ Medazepam cpr. 10 mg
Cpr. Nr. IV (patru)
D.S. oral, 2x1 cpr/zi, cu o zi inainte de efectuarea investigatiei si in ziua investigatiei