Servus, servus exilatii mei dragi!

:)

Gabriel, Kundera are dreptate! Atata timp cat ne aflam printre straini ne lipseste plasa de protectie.
Ideea este sa... NU ne aflam printre straini prea mult timp. Cred ca omul are capacitatea de
adaptare atat de dezvoltata incat dupa o perioada mai scurta sau mai lunga de timp sa poata fi
asimilat de orice societate.
Mai devreme sau mai tarziu ne formam un cerc social, chiar daca nu atat de larg ca acasa, ne
obisnuim la servici, ne impacam cu colegii, gasim o persoana, doua, care ne sunt atat de
asemanatoare incat le numim chiar prieteni...

Parerea mea este ca trebuie sa fim tot timpul constienti de telurile noastre, sa nu uitam motivatia
plecarii din tara sau pentru ce nu ne putem intoarce. E un fel de amestec intre complacere si
satisfactie de reusita asupra sortii!

Eu una am ajuns in Suedia la alegerea parintilor. Nu pot sa spun ca nu m-a incantat, initital, exact
asa cum dupa doua luni as fi luat-o pe jos catre casa. Acum... cand ma uit inapoi, imi dau seama ca
nu ma mai pot reintoarce. Ar fi ceva lipsit de responsabilitate, o hotarare luata dupa impuls.
Cercul meu social de aici este... cu mult inferior celui de acasa. Prieteni ca acasa... nu am!
Stiu insa ca acasa nu as supravietui.
Noi poate ca nu ne dam seama dar viata de acolo urmeaza alte legi, nevazute noua in scurtele vzite
cand cei din jur incearca sa ne faca sederea cat mai placuta! Nu ne lovim de cotidian. Si o revenire
in Ro ar fi la fel de socanta pentru cei ce si-au petrecut multi ani in strainatate ca o plecare intr-o
alta tara decat cea in care ne aflam acum.

Important este sa nu uitam cine suntem, sa crestem in acelasi spirit si sa nu ignoram ideea pentru
care luptam, visul vietii noastre. Sa putem privi in ochii celor dragi care ne tin acolo unde suntem
si care ne dau putere zi de zi prin faptul ca le suntem aproape si ne sunt aproape.
Pe mine una ma tin aici, neincetand sa sper, chiar verii mei dragi de acasa pe care, de aici, ii pot
ajuta mai mult, mai bine! Si daca m-as intoarce inapoi... nu m-ar putea ajuta ei pe mine cu nimic!
Din aceasta pozitie "exilata" existenta noastra capata alte valori pentru toti cei ramasi acolo, mai
ales cei deznadajduiti! Chiar daca noi ne vedem la fel, pentru ei suntem altii, suntem o oaza de
lumina, un gand salvator, chiar o lauda!

Idealurile ne tin in picioare! Speranta si convingerea ca... suntem puternici, suntem buni si... chiar
daca uneori aleg altii pentru noi, putem dobandi orice obstacol... cu putina dragoste! Si, vorba fie
intre noi, dragi diasporieni, daca ne place un loc il amenajam noi in asa fel incat sa fie "acasa"! Si
oriunde ne-am afla, we can not be happy if we are not ready to be happy! Si daca esti ready to be
happy... e soare in fiecare zi, in orice colt al pamantului!

O reverenta,
Consiliera

Re: [diaspora] Re: [diaspora] Voi ce parere aveti?

Autor: Gabriel Jacob
Data: 04.06.2001 Trimis catre: diaspora@clubromantic.ro

Dena, stiam ca-mi vei raspunde!

Am inceput sa cred însa ca pe aici prin diaspora numai noi doi mai avem a ne spune ceva!
Miroane tu unde esti? Si voi ceilalti chiar nu mai aveti nimic de spus?

Dena, draga mea, problematica pe care o ridici tu are un ecou deosebit pentru mine. Caci eu traiesc
într-o societate care are mari probleme de asimilare! Ca sa intelegi la ce ma refer iti dau un singur
exemplu. Anul trecut partidului de guvernamint, social-democratii, le-a fost prezentata situatia ca
si catastrofala a sectorului IT cu un minus de cadre de specialitate de ordinul a cîtorva sute de mii.
Bun, baietii s-au pus pe treaba si au emis o ordonanta guvernamentala, stii si tu cred, celebrele
Green-Cards, cu ajutorul carora se spera ca pe o perioada de 5 ani (cit ar functiona un astfel de
permis de lucru special) sa se astupe golurile respective din domeniu, iar in acest timp sa poata fi
pregatiti specialisti autohtoni.
Toate bune si frumoase ai zice tu, dar stai ca clou-ul acum vine!
Celalalt partid de referinta, CDU crestin-democratii, a initiat cu un avint demn de o cauza mai
mare, o actiune de desteptare a spiritului national sub o parola celebra: "Kinder statt Inder!", adica
"Copii în locul Indienilor"! Si au înfiintat la fiecare colt de strada, în toate colturile tarii, standuri
de stringere a semnaturilor contra unei astfel de actiuni!
Cu alte cuvinte despre ce asimilare a strainilor se mai poate discuta aici daca la nivelul politicului,
omul de pe strada este încurajat sa se distanteze de acceptarea acestora, chiar si ca emigranti
provizorii!

Îti dau însa perfecta dreptate daca discutam problema provocarii pe care noi o aruncam destinului
nostru, de a reusii si acolo unde conditiile par a fi (iar cîteodata chiar sînt) impotriva noastra. Desi
cîteodata Dena sîntem ca o minge cu care destinul nostru se joaca, facîndu-i parca placere sa ne
arunce, ca pe copii care nu stiu înca sa înoate, în apele sale învolburate si zbuciumate! Scapa cine
poate, pare a spune el cîteodata! Si ne zbatem pentru a ne demonstra noua însine în primul rînd ca
nu sîntem Looseri ci Winneri! Dar numai D-zeu stie cît ne costa aceasta decizie!

Si la fel de importanta este vîrsta la care ai ajuns dincolo! Îmi aduc aminte de un sas din Ardealul
nostru, pe care l-am cunoscut aici, si care la peste 50 ani s-a "repatriat" în Germania, numai pentru
cei 2 copii ai lui (care acum au terminat facultatea aici). Pe lînga alte lucruri personale Otto Sadler-
sasul si-a transportat din casa parinteasca, de acasa, o lada de zestre din stejar masiv din padurile
de lînga satul sau originar... PENTRU A FI ÎNMORMÎNTAT ÎN EA! Saracul a murit între timp si
ai lui i-au respectat ultima dorinta!

Si radacinile, daca au fost adînc înfipte în pamîntul care te-a "hranit", nu prea le mai poti
transplanta într-un alt pamînt cu alta compozitie si de alta constitutie. Si cînd vorbesc de radacini,
ma refer si la prieteni si la mediul de cultura în care te-ai format.
Întreb fiind mai demult, de ce ma uit eu înapoi, si caut acolo, în trecutul meu motivatia pentru
actiunile mele viitoare, am argumentat (dar nu era pur si simplu o argumentatie, ci era starea mea
de spirit si sentimentala) ca numai acolo în mediul care m-a format atunci, voi putea gasi ceea ce
cautam. Si nu în mediul în care îmi desfasor acum existenta, un mediu format pe cu totul alte
coordonate de simtire si gîndire. La care eu din pacate (sau din fericire! Daca ma gîndesc la
finalitatea încercarii mele) nu ma mai pot adapta.

Si existenta sociala Dena, la servici sau cu vecinii, este o existenta conformista, de contacte
superficiale si unilaterale (adica privitoare numai la subiectele specifice relatiei în sine) fara
consistenta a ceea ce stiam eu în Bucuresti. Si poate ai deosebitul noroc sa dai peste unul sau doi
oameni care au alta calitate decît majoritatea celor care te înconjoara si cu care sa poti stabili
contacte mai profunde si mai personale, dar cu o floare ...

Numai ca eu Dena ador ... primavara bucuresteana! Si numai acolo I could found my happiness!

Al täu (caci pe nimeni altul nu mai "vad" în jur!) Gabriel.