HRANĂ ENERGETICĂ ŞI PROTEICĂ

-reţete şi descrieri produse-

1.-REŢETE DE HRANĂ ENERGETICĂ SOLIDĂ
Turte (pastă) de zahăr pudră şi miere
Pentru prepararea pastei de zahăr se folosesc
4 părţi zahăr pudră şi o parte miere fluidă (800 g
zahăr + 200 g miere). Mierea cristalizată se
lichefiază în bain-marie înainte de a se folosi.
Amestecul se frământă bine până se obţine un
aluat tare. Se lasă să se "odihnească" până a
doua zi. Dacă amestecul apare moale - curgător
se mai adaugă zahăr până capătă din nou
consistenţa tare, dar posibil de întins. (Trebuie
avut în vedere că turta este aplicată peste rame,
deasupra ghemului şi temperatura ridicată
degajată de albine poate determina înmuierea,
scurgerea conţinutului printre rame şi năclăirea
albinelor).
Apoi pasa se întinde obţinând turte cu o grosime uniformă care se introduc în pungi de plastic.
Aici, trebuie specificat că grosimea turtelor introduse în pungi de plastic nu trebuie să depăşească
înălţimea spaţiului dintre rame şi podişor pentru a nu se împiedica aplicarea corespunzătoare a
acestuia.
Până la utilizare este bine ca pungile să se depoziteze în mediu uscat la răcoare.

Şerbet de zahăr
Se amestecă întrun vas emailat sau din inox,1 kg.zahăr şi 0,2 litri apa şi amestecă cele doua produse
până când se constată că zahărul este bine umezit iar apa nu bălteşte. Apoi, vasul cu amestecul rezultat
se aşează pentru ferbere la foc moale ne grăbind fierberea şi înlăturând permanent spuma rezutată. De
asemenea, tot în timpul fierberii, o operaţiune foarte importantă este îndepărtarea cristalelor de zahar, cu o
cârpă uda şi stoarsă, ce se depun pe pereţii vasului.
Durata fierberii este de 15 - 30 minute, funcţie de tăria focului şi, după 15 – 20 minute, se controlează
concentraţia siropului. Respectiv, se ia cu o linguriţă sirop şi se introduce întrun pahar cu apa rece. Vom şti
că amestecul ajunge la concentraţia optimă, când siropul rămâne închegat pe linguriţă. În acest moment se
ia vasul de pe foc şi se introduce în apă să se răceasca uşor la circa 70 – 80oC.
În fine, cu ajutorul unei linguri mari, de lemn, soluţia de zahăr cu apă se amestecă continu până se
constată că soluţia devine opacă şi apoi se albeste când ne oprim din amestecat şi când şerbetul ajunge la
consistenţa şi granulaţia dorită.
Daca încercarea de a obţine şerbet a insemnat un eşec, se adaugă apă din nou şi o luam de la
capăt.
În cazul necesităţii unor cantităţi mai mari trebuie reţinut că nu se pot prepara, cu mijloace
gospodăreşti, fără utilaje specializate, doze mai mari de 5 kg, pentru ca sunt greu de manevrat
(amestecat).
Pentru o cantitate de 5 kg zahăr şi 1 litru apă oala trebuie sa fie de 10 litri şi în timpul încălzirii se
spumuieşte permanent amestecul şi se sterg permanent peretii vasului, iar focul trebuie sa fie domol. Dupa
fierbere si o oarecare racire, se amestecă energic crescand ritmul spre final (sensul nu conteaza), iar dacă
şerbetul este prea tare i se adaugă câteva picaturi de apă şi se continuă amestecarea.
După ridicarea vasului de pe foc, se răceşte amestecul până la 40 – 50oC şi se continuă
amestecarea cu o lingura mare de lemn până la formarea şerbetului. Produsul final se toarnă în tăviţe
căptuşite cu hartie cerată, pergament etc. Grosimea plăcilor nu trebuie să depăşească 1 -1,5 cm.
De reţinut, în caz de eşec, nu se retopeşte amestecul mai mult de 3 ori.

1
Şerbet de zahăr cu miere
Acest şerbet conţine pe lângă zahăr şi o anumită cantitate de miere, ceea ce face ca albinele să-l
consume cu o placere mai mare.
Pentru preparare, întrun vas de 10 litrii, se amestecă 5 kg zahar tos cu 0,850 litri apă. Vasul se
aseaza pe foc şi se fierbe amestecul 20 - 30 minute, la fel cum s-a procedat în cazul şerbetului de zahăr.
Spumuirea amestecului şi stergerea pereţilor vasului este obligatore.
Verificarea concentraţiei se face tot cu linguriţa şi paharul cu apa rece, numai că de data asta
suspensia trebuie să se poată modela între degete (de consistenţă medie) şi în acest moment se adaugă
800 g miere şi se mai clocoteste încă 3 minute amestecând continuu pentru înglobarea mierii în amestec.
Mierea folosită trebuie sa nu fie cristalizată sau daca este, se lichefiaza in prealabil.
După ridicarea vasului de pe foc, se răceşte amestecul până la 40 – 50oC şi se continuă
amestecarea cu o lingura mare de lemn până la formarea şerbetului. Produsul final se toarnă în tăviţe
căptuşite cu hartie cerată, pergament etc. Grosimea plăcilor nu trebuie să depăşească 1 -1,5 cm.

Administrarea si depozitarea serbetului de zahăr sau şerbetului de zahăr cu miere:

Şerbetul obţinut prin aceste două metode se poate folosi ca atare, sau putem încorpora, când sunt
condiţii de efectuare a zborurilor de curăţire, prin frământare energică diferite adaosuri de polen, înlocuitori
de polen, acizi pentru corectarea ph-ului, medicamente etc.
Folosirea şerbetului de zahăr, sau zahăr cu miere, este recomandată tot timpul anului, în toate
cazurile, cu excepţia hrănirilor de completare.
Se poate prepara o cantitate mai mare de şerbet care se depozitează în locuri cu temperatura de 8 -
12oC, împachetat în pungi, sau în recipiente etanşe.

Plăci din zahăr candi

Pentru prepararea zahărului candi sunt necesare a fi
pregătite termometru industrial cu scală între +100 la
+120oC, oală smălţuită având capacitate dublă faţă de
cantitatea de zahăr ce urmează să fie pusă la fiert, tăvi
pentru turnarea plăcilor de zahăr, coli de hârtie cerată sau
pergament pentru căptuşirea tăvilor şi lingură sau paletă
din lemn pentru amestecare.
La începerea preparării se are în vedere că pentru
fiecare kilogram de zahăr se vor pune pe foc 0,200 litri apă,
apoi se adaugă zahărul şi se amestecă continuu cu lingura
sau paleta de lemn pentru ca amestecul să nu se prindă de
fundul oalei.
După topirea întregii cantităţi necesare pentru o şarje, amestecul se fierbe circa 15 minute, după care
se măsoară temperature şi când temometrul arată 116oC, vasul este luat de pe foc şi lăsat liniştit 5 la 7
minute, în care timp se umezesc tăvile cu apă, se tapetează cu hârtia cerata sau pergament şi se aşează
pe o suprafaţă perfect plană.
După trecerea timpului de liniştire se amestecă lichidul cu lingura sau paleta de lemn învârtind întrun
singur sens. Se va observa că la început soluţia are o culoare mai închisă, ca după 3 – 4 minute de
amestecare culoarea să se deschidă către crem.
Se continuă amestecarea până când soluţia începe să opună rezistenţă şi acum trebuie să se toarne
repede în tăvi.
Odată operaţia de turnare terminată se lasă tăvile liniştite până ce materialul cristalizează şi după ce
au trecut 15 – 20 minute se ridică plăcile de zahăr candi şi, acestea, după răcirea completă,
vor fi depozitate una peste alta, la o temperatură de +8 la +10oC.
Pentru a face mai atractive plăcile candi pentru albine se poate adăuga la fiecare kilogram de zahăr
câte 100 la 200 grame miere indiferent de sortiment, exceptând mierea de mană şi în această situaţie,
când soluţia din oală începe să fiarbă, alături, pe un alt foc, se pune la încălzit direct pe flacără oala cu
mierea necesară. Când amestecul de zahăr a atins temperatura de 116oC mierea încălzită se adaugă
amestcului.

2
Zaharuri preparate industrial sub formă de paste
În comerţul cu produse pentru activitatea apicolă se găsesc diverse produse pe bază de zaharuri sub
formă de pastă care sunt recomandate pentru hrănirile de necesitate a familiilor de albine. Dintre acestea
exemplificăm două: APIPUDER şi APIFONDA.
Apipuder
Apipuderul este o hrană sub formă de pudră din cel mai pur
zahăr rafinat (min.99% zaharoză), destinat preparării unui aluat
de către apicultori. Obţinută, prin rafinare de înaltă calitate şi
puritate, pudra de apipuder nu conţine substanţe greu de digerat
de către albine şi fiind iniţial sub formă de pudră, ea permite
amestecul cu alţi aditivi, cum ar fi polenul natural sau înlocuitorul
de pollen sau diverse produse pentru tratarea bolilor albinelor.
Avantajele principale ale folosirii apipuderului sunt: prepararea
individuală a aluatului după necesitate prin simpla adăugare a
apei fără frământare, obţinerea unui aluat solid făra cruste şi fără
a se lipi şi posibilitatea amestecării uşoare cu aditivii de orice tip.
Prepararea compoziţiei se poate face în două moduri: cu apă sau miere.
- Cu apă: Se taie colţul sacului , se adaugă o cantitate de apă cuprinsă între 750-1000 ml după care se
agită puternic. Apoi se închide ambalajul şi se plasează întro poziţie care împiedică scurgerea compoziţiei.
Produsul obţinut se lasă la dospire între 5-7 zile şi apoi se utilizează pasta obţinută la hrănirea coloniilor de
albine.
- Cu miere: Se taie colţul sacului, se adaugă în el o soluţie obţinută din dizolvarea a 500 g miere în 600 ml
de apă, se închide ambalajul şi se plasează întro poziţie care împiedică scurgerea compoziţiei. Produsul
obţinut se lasă la dospire între 5-7 zile, ca mai sus şi apoi se utilizează solutia obtinuta la hrănirea coloniilor
de albine.
Sfat practic
Compoziţia obţinută din procesarea APIPUDERULUI trebuie depozitată în condiţii de temperatură
constantă, peste 15oC.
Tipuri de utilizări: hrăniri stimulative, formarea de familii de albine şi creşterea reginelor.
Apifonda
Apifonda® este o hrană gata preparată sub formă de pastă,
cu un spectru de zahăr special destinat albinelor. Apifonda
conţine cristale excepţional de pure, microfine, acoperite cu o
peliculă de sirop.
Are o compoziţie formată din: zaharoză max. 83,0%,
dextroză 5,5%, fructoză 3,0%, maltoză 2,5% şi zaharide
superioare 8,0%.
Livrarea produsului se face în cutii a câte 5 pungi a câte
2,5 kg sau în cutii acoperite cu foiţă metalică de 15 kg.
Apifonda se porţionează introducându-se în pungi de
plasic şi se foloseşte la hrănirile stimulative, formarea de
familiilor de albine sau roiurilor şi creşterea reginelor.
Sfat practic
Pentru porţionare cutiile trebuie ţinute la temperatura de 20 ±
5 °C.

2.-REŢETE DE HRANĂ ENERGETICĂ LICHIDĂ

-SIROPURI-

ATENŢIE ! “Hrănirile de completare a familiilor de albine cu siropuri se vor face numai

în perioadele lipsite de cules şi este interzis introducerea acestora ca adausuri în miere”

3
 După efectuarea zborurilor de curăţore generale şi când există previziuni despre iemitenţa altor
zboruri de curăţire hrănirile de completare şi stimulative se pot face cu siropuri de zahăr în diferite
concentraţii sau cu înlocuitori cu componente pe bază de zaharuri invertite. În cazul acestora din urmă
raportul fructoză / glucoză trebuie sa fie supraunitar pentru a preântâmpina cristalizarea produsului în
ramele stupului. Totodată, umiditatea produsului trebuie să fie în limite acceptabile pentru ca albinele
să-l poată procesa în vederea căpcirii în celulele unde l-au depozitat.
Siropuri pe bază de zahăr
Siropurile de zahăr se prepară la rece sau la cald.
Astfel, când se prepară siropul la rece, punem în vas apa necesară şi apoi turnăm zahărul în
reprize, amestecând conţinutul până la dizolvarea totală. Insistăm asupra faptului că zahărul trebuie
dizolvat total, în caz contrar apărând cristalizarea siropului.

Apa la încălzit Adăugarea zahărului

Adăugarea mierii Adăugarea oţetului

Prepararea siropului la cald se face încălzind 10 litri apă, de exemplu, până la 82 – 85 o C şi se
înglobează în reprize prin amestecare 12 kg zahăr mestcând încontinuu şi după omogenizarea soluţiei
se adaugă 2 kg miere lichidă călduţă continund amestecarea. În final se adaugă în vasul cu sirop 12 ml
de oţet şi se ia vasul de pe foc. Această metoda este de practică şi rapidă.
La hrănirile de primăvară cu sirop de zahăr se pot adăuga şi ceaiuri (Protofil) şi /sau
medicamente împotriva nosemozei (Fumidil B sau Nosestat).
Siropul se administrează călduţ sau rece, nicidecum ferbinte.
Apare întrebarea: ce concentraţie folosim? C. Antonescu recomandă:"cât priveste concentraţia
siropului, subliniez faptul că sunt mai avantajoase atât pentru albina cât şi pentru crescător,
concentraţiile 2/1 sau 3/2. Acest lucru se impune prin aceea că la concentraţiile mai reduse albinele
consumă mai mult zahăr pentru prelucrarea siropului "mierea" (20% zahăr în cazul concentraţiei 1/1 şi
numai 10% în cazul concentraţiei 2/1). În schimb la completarea rezervelor de hrana în decursul
primăverii sau în cazul hrănirilor medicamentoase se foloseşte siropul în concentraţie de 1/1."
ATENŢIE ! “O indicaţie care trebuie respectată întotdeauna: nu daţi în fiert siropul pentru ca
aveţi toate şansele să cristalizeze”.

4
 Siropuri pe bază de zahăr invertit
Pentru cei care nu ştiu arătăm că invertirea zahărului este operaţiunea de transformare a zaharozei
în glucoză şi în fructoză, în prezenţa apei şi cu ajutorul invertazei sau prin încălzire cu mici cantităţi de
acizi minerali diluaţi (acid acetic sau citric).
Se va prezenta un exemplu de obţinetre a siropului de zahăr invertit direct de către apicultori.

Ce ne trebuie Apa pusă la încălzit Adăugarea zahărului

Amestecarea până la fierbere Punctul de fierbere Invertirea a avut loc

Se pregătesc: o oală de inox sau smălţuită de 10 litrii, 5 kg zahăr, un plic cu 8 g sare de lămâe, cană
gradată şi o lingură de lemn.
Se dizolvă în cana gradată, în care sau pus 160 ml apă, 8 g sare de lămâie amestecând bine soluţia
şi apoi se pune la încălzit oala cu 1 litru de apă la care swau adăugat cei 160 ml apă cu sarea de lămâe.
Când apa di oală se apropie de punctul de fierbere, începe să sfârie, se toarnă în ea 2 kg de zahăr şi
se amestecă continuu cu lingura de lemn până la topirea completă a zahărului, când temperatura
amestecului este de 82 – 85 o C când se produce invertirea - spargerea cristalelor de zahăr şi scoaterea la
iveală a glucozei şi fructozei.
În continuare, când amestecul se apropie de punctul de fierbere se adaugă amestecului şi celelalte
3 kg de zahăr, continund să se amestece şi astfel apare spuma albă şi amestecul se umflă precum laptele
la fiert caz în care se reduce puţin intensitatea focului. Încet volumul amestecului se micşorează şi se
linişteşte semn că invertirea s-a terminat. Culoarea amestecului devine galbenă – aramie si este
transparentă putând vedea fundul oalei.
Se ia oala cu siropul de pe foc şi în funcţie de diliuţia dorită i se adaugă apă:
- 4 litrii de apă pentru concentraţia de 1/1 şi
- 1,5 litri apă pentru concentraţia de 2/1.
Totodată se pot adăuga ceaiuri de plante şi medicamente adecvate pentru combaterea şi prevenirea
diferitelor boli ale albinelor.

Siropuri industriale pe bază de zahăr invertit

pentru hrănirea albinelor
În prezent, se comercializează diferite suplimente energetice conţinând zaharuri invertite care sunt
recomandate pentru hrănirile de completare sau stimulative ale familiilor de albine în lipsa rezervelor de
miere şi dintre acestea vom exemplifica două: Dulcofructul şi Apiinvertul.

5
 Dulcofruct
Dulcofructul este un produs compus, în principal din fructoză şi glucoză
(zaharuru invertite), extrase, prin hidrolizare, din porumb nemodificat genetic,
recomandat în alimentaţia familiilor de albine pentru stimularea dezvoltării şi
completarea rezervelor de hrană.
Produsul se prezintă sub formă lichidă, este incolor şi fabricantul îl
recomandă a se utilize la hrana albinelor numai în perioadele lipsite de cules
fiind inerzis a se amesteca cu miere.
Din punct de vedere al compoziţiei produsul conţine fructoză maximum
50%, glucoză maximum 32%, maltoză maximum 15% şi alte zaharuri 3%.
Totodată, substanţa uscată este în proporţie de maximum 75% şi apa de maximum 24%.
Termenul de valabilitate este de 12 luni în condiţii de păstrare în intervalul de temperaturi de la
-15 o C la + 40 o C.
Faptul că raportul fructoză / glucoză este supraunitar face ca produsul să nu cristalizeze, iar
conţinutul de umiditate până la 24% indică faptul că albinele il pot vântura eliminâd din ea astfel ca să-l
poată căpăci şi eliminând pericolul deprecierii în timp.
Ambalarea Dulcofructului se face în următoarele variante:
- bidoane (peturi) de 5 litrii, conţinând, 6,5 kg dulcofruct,
- bidoane (peturi) de 10 litrii, conţinând, 13,5 kg dulcofruct şi
- vrac, în ambalajele cumpărătorilor.
Produsul se recomandă să se administreze, pentru stimularea pontei reginei, în doze de 300 g pe
familia de albine din trei în trei zile şi în cantitate de 300 la 500 g pe fmilia de albine, pentru completarea
rezervelor de hrană.

Apiinvert
Apiinvertul este un biostimulator lichid (sirop), având o
compoziţie asemănătoare mierii respectiv: fructoză 39%, dextroză
31%, zaharoză 30% şi care nu conţine zaharuri greu digerabile pentru
albine.
Produsul nu cristalizează şi fermentează, ceea ce îl recomandă
pentru hrănirile târzii de toamnă sau de primavară.
Este uşor de utilizat fiind gata preparat şi nenecesitând adaos de
apă sau alte ingrediente.
Apiinvertul este comercializat în baxuri de 28 kg, sigilate,
prevăzute cu dispozitiv de dozare şi, datorită stabilităţii microbiologice,
permite depozitarea pe perioadă îndelungată la temperatura de
+ 20 Co .
Produs de firma SUDZUCKER AG certificată ISO 9001 de
Asociaţia Germană de Certificare a Sistemelor de Management.

3.-REŢETE DE HRANĂ PROTEICĂ

ATENŢIE ! De avut în vedere
- cea mai bună hrană proteică este păstura în faguri de la rezerva stupinei;
- amestecurile şi pastele cu adaos de drojdie de bere sau alţi înlocuitori, se prepară în ziua
hranirii şi se livrează albinelor în doze mici;
- mierea folosită în amestecuri trebuie lichefiată;
- polenul recoltat de albine înainte de utilizare se macină fin;
- păstura utilizată la hrăniri nu trebuie sa fie mai veche de un an şi să nu fie îngheţată;
- prin folosirea amestecurilor proteice, se pot activa sporii de nosemă şi în acest sens
trebuiesc luate măsuri de prevenţie;
- cel mai sigur polen din punct de vedere sanitar este cel recoltat manual de către apicultor şi
- înlocuitorii de polen se folosesc în ultima instanţă, când nu dispunem de polen sau păstură.

6
 Hrănirea albinelor cu polen sau păstură în afara stupilor
La hrănirea în aer lber, polenul se expune, în zilele favorabile zborului albinelor sub formă de praf,
obţinut prin măcinarea granulelor, în tăviţe, lădiţe, capace de stupi sau hrănitoare speciale aşezate în locuri
însorite, amplasate în imediata apropiere a stupinei.
În cazul hrănirilor cu păstură aceasta se recoltează cu prilejul reformării fagurilor vechi la sfârşitul
verii sau toamnei din anul precedent, reţinând şi păstrând la rezerva stupinei importante cantităţi. Păstura
se păstrează la loc uscat, racoros si întunecat, în recipiente fără aer (obligatoriu). Mai poate fi păstrată şi în
formă refrigerată însă unele din calităţile ei, în acest caz se diminuiază.
Hrănirile cu păstură în aer liber, se fac procedând ca în cazul polenului şi pentru hrănirile cu polen şi
cu păstură trebuie să avem siguranţa că hrănim numai albinele stupinei proprii.

Turte cu polen
În cazul hrănirii în interiorul stupului polenul se administrează sub formăde turte şi pasta turtelor se
prepară dintr-o parte polen şi 1 la 1,25 părţi miere prin frământare. Anterior frământării polenul se macină.

Turte (pastă) din miere şi păstură

O reţetă mai veche, dar totuşi de actualitate este pasta de miere şi păstură. Cum se procedează : în
luna ianuarie se expun fagurii cu păstură la ger. Înainte de a îngheţa păstura (atenţie, se depreciază) şi
când devin casanţi, se taie în făşii prin mijlocul celulelor, care făşii se freacă între palme.
Păstura astfel obţinută se amestecă cu o cantitate egala de miere lichefiată şi se pune în borcane.
Când borcanul este aproape plin, se toarnă deasupra un strat de miere. Spre sfârşitul iernii, când vrem să
hrănim albinele, trecem amestecul de miere şi păstura prin maşina de tocat. La 2 kg. de pastă, se toarnă
picurand şi amestecând, 1 litru apa caldă, în care am dizolvat 20 g sare de bucatarie.
Se fac turtiţe de 0,5 kg. şi se administrează deasupra ramelor. Administrarea poate dura până la
apariţia polenului în natură, din 10 în 10 zile. Pentru prevenirea apariţiei nosemozei, o parte din apă se
poate înlocui cu ceai medicinal sau Protofil.

Calculul nivelului proteic al hranei suplimentare

pe bază de înlocuitori ai polenului
Substituenţii de polen folosiţi în hrănirea albinelor conţin proteină brută (PB) în următoarele proporţii:
- drojdia de bere uscată inactivată prin fierbere - 45%,
- drojdia furajeră inactivată - 48%,
- şrotul de soia - 44%,
- şrotul de floarea-soarelui - 42%,
- cazeina - 81%,
- laptele praf integral - 25%,
- laptele praf degresat - 33%,
- laptele de vacă - 3,5%,
- făina de frunze de lucernă - 20%,
- făina de carne - 53% şi
- făina de sânge - 82%.
Pentru satisfacerea necesarului de proteină, amestecurile de substituenţi de polen trebuie să asigure
un nivel de proteină brută de 5-10%, iar în cazul absenţei totale a păsturii, acest nivel creşte la 10-15%.
Stabilirea nivelului proteic al turtelor energo-proteice se realizează în mai multe etape. Se stabilesc
mai întâi sortimentele de substituenţi proteici pe care îi vom folosi în amestec şi apoi ponderea lor.
Să presupunem că avem la dispoziţie: făină de soia (44% PB), drojdie de bere (45% PB) şi lapte praf
degresat (33% PB). În amestecul preconizat, făina de soia va reprezenta 50%, drojdia de bere 25% şi
laptele praf degresat 25% şi în 100 g amestec de substituenţi de polen vom avea următoarele nivele
proteice:
- pentru făina de soia

100 g făină soia ............................ 44% PB

50 g făină soia .............................. x
(50X44)/100 = 22 g PB
7
 - pentru drojdia de bere

100 g drojdie bere ......................... 45% PB

25 g drojdie bere ........................... x
(25X45)/100 = 11 g PB

- pentru lapte praf degresat

100 g lapte praf degresat ............... 33% PB

25 g lapte praf degresat ................. x
(25X33)/100 = 8 g PB

Deci cele 100 g amestec de substituenţi de polen conţin 22+11+8 = 41 g PB

şi în vederea asigurării nivelului proteic dorit al unei turte de 1 kg trebuie să determinăm în ce cantitate de
pastă (miere şi zahăr) trebuie inclus amestecul de substituenţi de polen.
Astfel, în cazul unei turte de 1 kg cu un nivel proteic de 15% (150 g PB) vom avea:

41 g PB ........................................... 100 g amestec substituenţi

150 g PB .......................................... x
(150X100)/41 = 362 g PB

deci 1000 g - 365 g = 635 g zahăr pudră şi miere

şi în cele 635 g, zahărul pudră reprezintă 80% (adică 508 g), iar mierea 20% (adică 127 g).

În acelaşi mod pot fi calculate şi alte nivele proteice.

Hrana suplimentară se administrează în doze reduse şi la intervale mici de timp, deoarece, când este
distribuită în doze mari şi la intervale mari, creează şocuri nutritive, fapt dăunător stării generale a familiei
de albine.
Rame cu polen şi alte componente proteice
Se ştie că albinele au nevoie și de hrană proteică şi că fără această hrană ele nu pot supravieţui şi că
această hrană constă mai ales din polenul care este adunat în timp ce acestea sunt active ca familie sau
ca zbor, dar ce facem în timpul ierni când albinele nu au posibilitatea de a aduna această hrană prețioasă
care constă în păstură.
De asemenea, trebuie arătat că hrana proteică din stupi este mai dificil dr păstrat ca rezervă mai ales
că în toamnă albinele consumă aproape toată pastura formând corpul gras.
Evident apare necesitatea că atunci când apare o ferestră de timp favorabil se poate introduce, lângă
ramele cu început de puiet o ramă cu hrană proteică.
Această ramă se prepară după cum urmează:
Se ia polen, nu mai vechi de un an, se macină foarte fin, se amestecă cu lapte praf integral sau cu
făină de soia, în părţi egale, iar în lipsa polenului se amestecă făina de soia cu laptele praf și drojdie
inactivă, totn în părţi egale, după care, acest amestec se presară în celulele fagurelui până acestea se
umplu apoi se ung celulele cu sirop de zahăr care se prepară în proporție de 2 zahăr 1 apă şi după 2-3
zile, după ce se întărește, ungem cu foarte puțină miere şi apoi când timpul ne permite introducem această
ramă la marginea cuibului.
În final, nu uitați albina este o insectă inteligentă ea știe când are mâncare sau nu dar știe să facă
economie, noi trebuie doar să știm acest lucru şi să procedăm ca atare.

Turte (pastă) din drojdie de bere, miere şi zahăr pudră

Polenul poate fi înlocuit cu drojdia de bere inactivată. Amestecul se face din 3 părţi zahăr
pudra, 1 parte miere lichidă, 1/2 parte drojdie de bere. Se framântă toate ingredientele şi se corecteaza
consistenţa prin adăugarea de zahăr pudră sau miere şi se administrează sub formă de turte de 200 la 250
g, la sfârşitul iernii, primavara sau vara.

8
 Turte (pastă) din lapte praf, miere şi zahăr pudră
Pasta se prepară din 1/2 parte lapte praf, două părţi zahăr pudră şi o parte la o parte jumătate miere.
Se framantă toate ingredientele şi se corecteaza consistenţa prin adăugarea de zahăr pudră sau miere şi
se administrează sub formă de turte de 200 la 250 g, la sfârşitul iernii, primavara sau vara.

Zahăr tos cu lapte praf

Se amestecă 1 kg zahăr tos cu 50 g lapte praf degresat şi acest amestec se administrează în
hrănitoare tip uluc sau ramă cu cel puţin capacitate de circa 2 kg sau în orice alt tip de hrănitor. Pentru a se
obişnui albinele să folosească zahărul în această formă, la prima hrănire se toarnă deasupra un strat
subţire de miere, iar în cazul că la unele familii de albine se oservă tendindinţa de eliminare a zahărului din
stup, se recurge la umezirea lui cu apă. Se administrează în raţii de 0,5 – 2 kg săptămânal sau o dată la
două săptămâni.

Turte (pastă) de zahăr pudră şi înlocuitor de polen

FeedBee

Acest produs este importat din Canada şi este primul înlocuitor de polen care nu influenţează
negative calitatea mierii, dar ajută la întărirea familiilor de albine.
Feed Bee-ul este produs din plante şi este tot atât de bun ca polenul, astfel că albinele hrănite cu el
aproape că-şi dublează producţia de miere şi se îmulţesc mai repede.
Compoziţia produsului este formată din:
- proteine 36,4 %;
- grăsimi 3,9 %;
- carbohidranţi 41,8 %;
- zahăr natural 36,4 %;
- minerale 3,1 %.
Produsul nu conţine polen, produse de origine animală, soia sau alte produse chimice.
Albinele trebuiesc hrănite prima dată cu acest produs sub formă de turtă, în lunile ianuarie – februarie,
când nu pot culege polenul din natură şi se recomandă să se administreze 0,5 kg FeedBee/fam.
În luna martie Feedbee se poate administra fie sub formă de sirop fie sub formă de pulbere.