Marea spaimă a unui sejur plăcut la mare este aglomerația. Mai
deunăzi în plin sezon, nici nu îndrăzneai să visezi la trandăveală, singurel sau singurică pe malul mării, cu șezlongul tău, cu o „țitronadă” sau o „berică” rece alături. Să stai așaaa... ca un Robinson, fără să cugeți, legănat de zgomotul valurilor, cu gândul la apa mării, la... și la... În realitate, în fiecare dimineață încercai să vii la plajă cât mai devreme, să prinzi un loc sau un petec de nisip liber în furnicarul estivalier.
Un sejur mediteranian ACUM, la începutul sezonului amenințat
de pandemie este o experiență de neuitat, visul de aur al omenirii împătimite după soare, mare și relaș. Până și hotelierii care înainte te cam priveau ca pe-o gânganie supărătoare dar aducătoare de bani, te tratează acum ca pe un salvator al afacerii, un erou al turismului care a avut curajul să înfrunte numeroasele măsuri și pericole ale contaminării și să se aventureze atât de departe de casă. Prețurile sunt încă mai mici, lumea mai amabilă, natura mai veselă după un respiro de câteva luni. Dar stai! Ce ne facem dacă toate merg bine? Tot acest paradis nedorit va fi doar o amintire îndepărtată, pe măsură ce vom reveni încet-încet la goana obișnuită după slujbe, case, mașini și excursii. Dar chiar dacă nu mergem acum, nu pierdem nimic. Când vom ajunge din nou la mare și totul va fi ca înainte, vom avea un chiar un sentiment plăcut: a regăsi ceva ce credeam că e pierdut pentru totdeauna. Oricum vom fi în câștig.