SERVICIUL DE TRAFIC NAVAL – VTS – Introducere ………

1. Serviciul de traffic naval - definiţii şi clarificări ……………..

2. Consideraţii generale privind serviciul de trafic naval (VTS)

Introducere

Transportul de mărfuri pe mare a suportat comerţul mondial timp de secole, crescând

necesitatea navelor sigure şi eficiente. În acest scop, Autorităţile din întreaga lume au furnizat
ajutoare pentru navigaţie în apropierea propriilor ape costiere. Vechile ajutoare pentru navigaţie
cum ar fi faruri şi lumini , urmate de introducerea balizelor. Dealungul anilor, acestea au fost
îmbunătăţite frecvent cu vizibilităţi şi distanţe mai mari dar şi cu semnale auditive. În aceste zile
timpurii a managementului traficului asistat de radar, modul de-a proceda în continuare a fost
dezbătut de către Autorităţi, piloţi şi comandanţii de nave. Exerciţiul de control asupra navigaţiei
de la ţărm a fost un fenomen nou. A devenit imediat aparent că o formă de ormonie internaţională
în legătură cu aceste servicii de trafic maritim este necesară. Încet, au existat mişcări spre o
coordonare care avea să devină Serviciul de Trafic Maritim (VTS). Serviciul de Trafic Maritim a
fost definit şi descris, şi dezbaterea sa mutat spre ceea ce a devenit Organizaţia Maritimă
Internaţională (IMO), cunoscută atunci ca Organizaţia Maritimă Consultativă
Intergurvenamentală. O Rezoluţie Întrunită, A.587(14), a fost adoptată pentru implementarea
Serviciului de Trafic Maritim care a furnizat un cadru pentru o viitoare armonie. La mijlocul
anilor 90 rezoluţia IMO originală pe Serviciul de Trafic Maritim a fost revizuită şi actualizată în
anul 1997 prin Rezoluţia IMO A.587(20), documentul recunoscut internaţional pentru Serviciul
de Trafic Maritim Dezvoltarea tehnologiei moderne a fost foarte importantă pentru conceptul
tehnic al Serviciului de Trafic Maritim. Conceptul a dezvoltat de la un simplu radar şi sistem radio
de voce, cu scopul de a spori de navigare în vizibilitate redusă, la un sistem modern folosind mai
mulţi senzori cu obiective de sporirea siguranţa, îmbunătăţirea eficienţei traficului maritim şi
protejarea mediului maritim.
1. Serviciul de trafic naval (VTS)
Un serviciu de trafic maritim (VTS) este un sistem de monitorizare a traficului maritim instituit în
port sau de către autoritățile portuare, similar cu controlul traficului aerian pentru aeronave.
Sistemele VTS tipice folosesc radare, televiziune cu circuit închis, radiotelefonie VHF și sistemul
de identificare automată pentru a urmări mișcările navelor, oferind siguranță navigației într-o zonă
geografică limitată. VTS este proiectat pentru a îmbunătăți siguranța și eficiența navigației,
siguranța vieții pe mare și protecția mediului marin.
Este important de înțeles contextul în care acest termen VTS este aplicat. Scopul unui serviciu de
trafic naval este de a oferi o monitorizare activă și sprijin pentru navigație pentru navele aflate în
zonele cu ape mici sau de litoral, ori în zone cu trafic aglomerat. Un VTS este localizat fizic într-
un centru VTS. Sistemele sunt compuse din unul sau mai mulți senzori aflați la litoral, cum ar fi
radarele de supraveghere, detectoare de direcție VHF, AIS, camere de luat vederi, senzori IR, etc.
care transmit informațiile dintr-o locație centrală din care operatorii monitorizează și gestionează
evoluția navelor în trafic.
Majoritatea organizațiilor VTS solicită navelor rapoarte la apropierea sau intrarea în zona lor de
responsabilitate. Aceste rapoarte sunt în mod normal efectuate prin mijloace de comunicații VHF
în mod de lucru voice. Astfel, operatorul VTS corelează aceste informații cu informațiile de la
senzori. Nu este ceva neobișnuit ca unele nave să nu se conformeze acestor reguli, creând astfel
situații periculoase. Chiar și în locurile în care sunt utilizate VHF-DF, imagimea traficului VTS
rămâne dependentă de sistemul de raportare prin voce VHF. Introducerea AIS a dus la
îmbunătățirea breșelor de siguranță din acest sistem.
Serviciul de trafic maritim VTS este un sistem de monitorizare a traficului maritim instituit de
autoritățile portuare sau port, similar cu controlul traficului aerian pentru aeronave.
Sistemele tipice VTS folosesc radarele, televiziunea cu circuit închis (CCTV), radiotelefonia VHF
și sistemul se identificare automată a țintei AIS pentru a ține evidența circulației navelor și să ofere
siguranță navigației într-o zonă geografică limitată.
1.1 Definiţii şi clarificări
Serviciul de Trafic Naval - un serviciu implementat de o Autoritate Competentă, conceput pentru
a îmbunătăți siguranța și eficiența traficului de nave şi a proteja mediul. Serviciul ar trebui să
aibă capacitatea de a interacţiona cu traficul şi să răspundă la situații de trafic în curs de
dezvoltare în zona VTS.
Autoritatea Competentă-autoritatea făcută responsabilă, în tot sau în parte, de către guvern pentru
siguranţa, inclusiv siguranţa mediului, şi eficienţei traficului de nave şi protecţiei mediului.
Autoritatea Serviciului de Trafic Naval-autoritatea responsabilă de gestionare, funcționarea și
coordonarea Serviciului de Trafic Naval, interacţiunea cu navele participante şi furnizarea sigură
şi eficientă a serviciului.
Zona VTS-delimitată, declarată oficial zonă de serviciu VTS. O zonă VTS poate fi subdivizată în
sub-zone sau în sectoare.
Centrul VTS-centrul din care Serviciul de Trafic Naval este operat. Fiecare sub-zonă VTS poate
avea propriul sub centru.
Operator VTS-o persoană calificată în mod corespunzător ce efectuează una sau mai multe
sarcini contribuind la serviciile VTS.
Planul de marş VTS-un plan care este de comun acord între o Autoritate VTS şi comandantul
unei nave cu privire la deplasarea navei într-o zonă VTS.
Imagine de trafic VTS-imaginea de suprafaţă a navelor şi mişcările lor într-o zonă VTS.
Servicii VTS-Serviciul de Trafic Naval trebuie să cuprindă cel puțin un serviciu de informare şi
pot include de asemenea altele, cum ar fi un serviciu de asistența a navigație sau un serviciu de
organizare a traficului, sau ambele, definit după cum urmeaza:
• Un serviciu de informare este un serviciu să asigure că informaţiile esenţiale
devin disponibile la timp pentru luare de decizii navigaţionale la bordul navelor.
• Un serviciu de asistență a navigație este un serviciu pentru asistenţă la luarea de
decizii privind navigaţia la bord şi de a monitoriza efectele sale.
• Un serviciu de organizare a traficului este un serviciu pentru a preveni dezvoltarea
unor situații periculoase de trafic maritim şi să se prevadă deplasarea sigură și
eficientă a traficului navei în zona VTS.
Serviciile aliate - sunt servicii implicate activ în trecerea sigură şi eficientă a navei prin zona
VTS.
Mărfurile Periculoase - includ:
➢ Mărfuri clasificate în Codul Maritim Internaţional al Mărfurilor
Periculoase (IMDG);
➢ Substanțe clasificate în Capitolul 17 din Codul internațional IMO pentru
Codul Construcţiei şi Echipamentului Navelor ce Transportă Chimicale
Periculoase în Vrac (IBC), şi în capitolul 19 din Codul internațional IMO
pentru Codul Construcţiei şi Echipamentului Navelor ce Transportă Gaze
Lichefiate în Vrac (IGC);
➢ Produse petroliere şi uleiuri definite de Anexa I MARPOL;
➢ Substanţe nocive lichide definite de Anexa II MARPOL;
➢ Substanţe dăunătoare definite de Anexa III Marpol şi
➢ Materiale radioactive specificate în Codul pentru Transportul în Siguranţă
a Combustibililor Nucleari Iradiaţi, Codul Deşeurilor cu Nivel Ridicat de
Radioactivitate şi Plutoniu de la Bordul Navelor (INF).

2. Consideraţii generale privind serviciul de trafic naval (VTS)

2.1 Obiective
Scopul Serviciului VTS este de a îmbunătăți siguranța maritimă și eficiența în navigație, siguranța
vieții pe mare și protecția mediului marin precum și a zonelor adiacente țărmului, de la posibilele
efecte adverse ale traficului maritim într-o zona de navigație. Implementarea unui nou VTS sau
re-evaluarea unui serviciu VTS existent poate fi o soluție practică, în cazul când există motive de
îngrijorare cu privire la nivelurile de siguranță și dacă , ca rezultat al revizuirii măsurilor de
siguranță existente, s-a constatat că acestea nu îndeplinesc în mod adecvat cerințele.
VTS este un serviciu implementat de către o autoritate competentă, activitatea sa fiind
reglementată de capitolul V al SOLAS Regula 12, împreună cu liniile directoare pentru serviciile
de trafic maritim ”Guidelines for Vessel Traffic Services [IMO Resolution A.857(20)]”, adoptat
de catre Organizația Maritimă Internațională (IMO) la 27 noiembrie 1997.
Imaginea traficului VTS este elaborată și colectata prin intermediul unor senzori avansați, cum ar
fi radar, AIS, pentru identificarea direcției, CCTV și VHF sau alte sisteme și servicii. Un serviciu
de trafic maritim modern integrază toate informațiile la un mediu de lucru ”operator unic” pentru
usurința în utilizare și în scopul de a permite organizarea eficientă a traficului și a comunicării.
În zonele acoperite de un sistem VTS există anumite proceduri ce trebuiesc urmate pentru toate
navele care traversează aceste locații: proceduri de zonă (Area Procedures), domenii sectoriale
(Sector Areas), raportări la sosire și la plecare (Arrival and Departure Reports), proceduri de
apropiere (Approach Procedures), proceduri de pilotaj (Pilotage Procedures) și multe altele.
Fiecare din procedurile enumerate sunt denumite în raport cu zonele pe care le deservesc. De
exemplu, în Norvegia, zonele de procedură Oslofjord se numesc ”OSL1” și ”OSL2” , iar în Olanda,
zona Rotterdam, ”Maas Approach” și ”Maas Entrance” se numesc ”RTM2”, respective ”RTM6”.
Un serviciu VTS ar trebui să aibă întotdeauna o imagine cuprinzatoare a traficului , ceea ce
înseamnă că toți factorii care influențează traficul de navigație precum și informațiile despre toate
navele participante și intențiile lor, ar trebui sa fie ușor accesibile. Prin intermediul imaginii de
trafic, situațiile în curs de dezvoltare pot fi evaluate și se reacționează conform acestora. Evaluarea
datelor depinde, într-o mare masură, de calitatea datelor colectate și de capacitatea operatorului de
a combina acest lucru cu o situație reală sau în curs de dezvoltare.
În timp ce diferite modele matematice pot fi folosite pentru a evalua necesitatea unui serviciu VTS,
orice astfel de modele sau metode statistice trebuie să ia în consuderare factorii umani și
considerațiile practice. Pentru a spori siguranța și eficienta traficului maritim într-o anumită zonă,
fundamentele pe care ar trebui să se bazeze Autioritatea competentă vor reflecta într-o mare masură
evoluțiile viitoare din zonă, luate ca un întreg, precum și se va ține cont de opinia expertului în
domeniul maritim, care utilizează sistemul.
Serviciul de trafic naval este cel care monitorizează atât navele care intră sub incidența SOLAS,
cât și pe cele non - SOLAS.
Sistemele VTS tradiționale folosesc o reprezentare schematică a caracteristicilor hidrografice și
geografice ale zonei relevante ca fundal pentru imaginea de trafic. Veridicitatea acestor
reprezentări nu este tocmai potrivită pentru o navigație precisă. Odată cu apariția hărților
electronice, există beneficii clare mai ales pentru imaginea de fond a traficului naval. Astfel,
serviciul de trafic naval poate monitoriza și recomanda unei nave date concrete și precise grație
acestor harți cartografiate până la cel mai insesizabil detaliu.
Sistemele VTS care nu sunt dotate cu hărți electronice, pot oferi consultanță numai în legătură cu
caracteristicile detectabile de către radar, cum ar fi linia de costă sau sistemele de navigație IALA.
Traficul naval, fie el generat de ecoul radar, simboluri radar sau AIS, este indicat pe o hartă de
fundal. Harta în sine trebuie să fie o hartă vectorială care să permită mărirea/ micșorarea rapidă a
imaginii sau care să ofere o imagine de ansamblu, precum și selectarea obiectelor grafice, cum ar
fi mijloace de navigație, contururi de profunzime sau obiecte de pe uscat.
Centrele VTS pot transmite informații cu privire la navele care nu dețin un astfel de senzor, dar
care sunt urmărite de radarul VTS, prin intermediul AIS la navele care sunt echipate cu AIS. Orice
pseudo țintă difuzată de VTS ar trebui în mod clar identificată ca atare. O atenție deosebită trebuie
avută atunci când se utilizează informații transmise de către o terță parte. Acuratețea acestor
informații trebuie bine studiată.
Centrele VTS pot, de asemeni, să trimită mesaje scurte la o singură navă, la toate navele, la un
anumit interval de timp sau într-o zonă specială, cum ar fi informații de gestionare a traficului,
informații de management în porturi sau avertismente de navigație.
Serviciul de trafic naval trebuie întotdeauna să aibă o imagine cuprinzătoare a traficului, ceea ce
înseamnă că toți factorii care influențează traficul, precum și informațiile despre toate navele
participante și intențiile lor ar trebui să fie ușor accesibile. Prin intermediul imaginii de ansamblu
a traficului naval, se pot preveni anumite situații periculoase care pot apărea. Evaluarea datelor
depinde în mare măsură de calitatea datelor și capacitatea operatorului de a combina acest lucru
cu situația reală.
Principalele obiective ale serviciul de trafic naval sunt:
• accesul neîngrădit la desfăşurarea de activităţi comerciale şi de agrement;
• păstrarea apelor şi a spaţiului adiacent cât mai natural şi mai curat, prevenind poluarea;
• consilierea personalul navigant pentru a utiliza în siguranţă căile navigabile.
Experienţa a arătat că, în general, aceste obiective sunt supuse potenţialelor riscuri existente în
apele din apropierea costelor, în special în punctele de congestie a traficului naval şi la interfaţa cu
porturile situate pe estuare.
2.2 Responsabilităţi şi răspunderi
Beneficiile derivate din utilizarea serviciului de trafic naval pot avea o valoare considerabilă,
atunci când modul de aplicare este cel corespunzător şi costurile furnizate de implementarea unui
astfel de sistem merită efortul.
Funcţiile serviciului de trafic naval pot fi împărţite în funcţii interne şi externe.
 • Funcţiile interne sunt reprezentate de activităţile de pregătire care trebuie efectuate pentru
a permite VTS să funcţioneze. Acestea includ activităţi de colectare şi evaluare a datelor,
precum şi activităţi de luare a deciziilor.
• Funcţiile externe sunt activităţi desfăşurate cu scopul de a influenţa caracteristicile de
trafic. Acestea se referă la gestionarea traficului primar, alocarea de spaţiu, controlul de
rutină al navelor şi manevre pentru evitarea unor coliziuni, precum şi alte funcţii de
management, cum ar fi punerea în aplicare a anumitor norme şi standarde, remedierea unor
deficienţe sau executarea de activităţi auxiliare.
Însă cele mai importante funcţii ale serviciului de trafic naval sunt:
• ocrotirea vieții omenești pe mare;
• siguranța navigației;
• fluidizarea traficului naval;
• protecția mediului marin;
• sprijinirea securității maritime;
• protecția comunităților adiacente și a infrastructurii;
• sprijinirea în aplicarea legii.
Funcţiile exacte ale oricărui VTS depind însă de circumstanţele particulare din zona VTS şi de
volumul şi caracterul traficului maritim.
Liniile directoare VTS solicită că autoritatea VTS ar trebui să fie dotate cu personal suficient,
calificat corespunzător, corespunzător și capabil să execute sarcinile necesare, ținând cont de tipul
și nivelul de servicii care urmează să fie furnizate în conformitate cu orientările actuale ale IMO
privind acest subiect.
Recomandarea V-103 IALA este Recomandarea privind standardele de instruire și certificare a
personalului VTS. Există patru cursuri de modele asociate V103/1 la V-103/4, care sunt aprobate
de IMO și ar care trebui să fie folosite pentru instruirea personalului VTS.
În cazul în care două sau mai multe guverne au un interes comun în stabilirea unui VTS într-un
domeniu, ele ar trebui să dezvolte un serviciu de coordonare a traficului navelor pe baza unei acord
între ele.Să aibă uniformă in proceduri si operațiuni.
În planificarea și stabilirea unui VTS, guvernul sau Autoritatea competentă ar trebui să:
• asigure o baza juridica pentru funcționarea unui VTS pentru ca ecesta sa opereze în
conformitate cu legislația națională și internațională;
• se asigure că obiectivele pentru VTS sunt stabilite;
• se asigure că o autoritatea VTS este numita și legal împuternicita;
 • se asigure că zona de servicii este delimitată și declarată ca zonă VTS ; dacă este cazul ,
zona poate fi împărțită în sub- zone sau sectoare ;
• determine tipul și nivelul de servicii care urmează să fie prestate , având în vedere
obiectivele VTS ;
• stabilieasca standarde adecvate pentru mal - și echipamente bazate pe off-shore ;
• se asigure că autoritatea VTS este prevăzut cu echipamentele și facilitățile necesare pentru
a îndeplini în mod eficient obiectivele VTS ;
• se asigure că autoritatea VTS este prevăzut cu personal suficient , calificat în mod
corespunzător ,instruit corespunzător și capabil să execute sarcinile necesare , luând în
considerare ,tipul si nivelul de servicii ce vor fi prestate și a liniilor directoare prevazute de
IMO privind recrutarea , calificările și formarea de operatori VTS ;
• stabilească calificările adecvate și cerințele de formare pentru operatorii VTS , luând în
considerare pentru a fi furnizate tipul și nivelul de servicii ;
• asigure că dispozițiile privind formarea de operatori VTS sunt disponibile ;
• instruiasca autoritatea VTS de a opera VTS în conformitate cu rezoluțiile relevante ale
OMI;
• stabilească o politică cu privire la încălcări ale cerințelor de reglementare VTS , și să se
asigure că această politică este în concordanță cu legislația națională . Această politică ar
trebui să ia în considerare consecințele de defecțiuni tehnice , și atenția cuvenită ce trebuie
acordată în circumstanțe extraordinare.
În operera unui VTS autoritatea VTS ar trebui:
• sa se asigure că obiectivele VTS sunt îndeplinite;
• sa se asigure că standardele stabilite de către autoritatea competentă pentru niveluri de
servicii și operatori, calificările și echipamentele sunt îndeplinite;
• sa se asigure ca VTS este operat in conformitate cu rezolutiile IMO;
• sa se asigure că operațiunile VTS sunt armonizate , dacă este cazul , cu raportarea navelor
și măsuri de orientare , ajutor pentru operațiuni de navigație , de pilotaj și portuare ;
• sa ia în considerare , după caz , participarea pilotului , atât în calitate de utilizator cat și de
furnizor de informații ;
• sa se asigure ca un timp de ascultare continuă pe frecvențele radio, este păstrat și că toate
serviciile publicate sunt disponibile în timpul programului de lucru al VTS ;
• sa se asigure ca procedurile operaționale pentru situații de rutină și de urgență sunt stabilite
;
 • într- un timp util , sa ofere navigatorilor informatii si detalii complete privind cerințele care
trebuiesc îndeplinite și procedurile care trebuiesc urmate în zona VTS . Aceste informații
ar trebui să includă categoriile de nave care participa la trafic, frecvențe radio care sunt
utilizate pentru raportare , formatul și conținutul rapoartelor necesare , autoritatea VTS
responsabilă pentru funcționarea serviciului , orice informații , sfaturi sau instrucțiuni care
trebuie furnizate navelor participante, precum și tipurile și nivelul de servicii disponibile.
Aceste informații ar trebui să fie publicate în publicații nautice adecvate și în "World VTS
Ghidul ".
Răspunderea unui accident în urma instructiunilor date de VTS poate fi decisa doar de la caz la
caz, în conformitate cu legislația națională .Prin urmare , o autoritate VTS ar trebui să ia în
considerare implicațiile legale în cazul unui accident în transportul maritim in care operatorii VTS
poate nu au reușit să realizeze sarcinile competent .
Guvernele contractante trebuie să se asigure că navele care arborează pavilionul lor, sunt în
conformitate cu cerințele serviciului de trafic maritim . Guvernele ontractante care au primit
informații de o presupusă încălcare a unui VTS de către nave care arborează pavilionul lor ar trebui
să ofere guvernului care a raportat infracțiunea detalii cu privire la orice măsuri adecvate luate.
2.3 Reglementări legale legate de serviciul de trafic naval
VTS este reglementată de capitolul V al SOLAS Regulamentul 12, împreună cu liniile directoare
pentru servicii de trafic maritim, Rezoluția IMO A.857 (20), adoptat de către Organizația Maritimă
Internațională la 27 noiembrie 1997.
În zonele unde există VTS, există și anumite proceduri pe care navele trebuie să le respecte, cum
ar fi: proceduri de raportare a ETA, proceduri de apropiere, de pilotaj și multe altele.
VTS folosește sistemele de raportare obligatorii care recepționează informații de la nave
interacționând cu traficul maritim și inevitabil încorporează elemente de raportare specifice. De
aceea, înțelegerea termenului de VTS este oarecum confuză și are la bază:
• VTS în sensul generic și tradițional, acoperă toate formele de servicii de trafic dinamice, fără a
fi în mod necesar în corcondanță cu standardele internaționale. Acestea sunt mai mult în
concordanță cu servicii standard conform cerințelor SOLAS Ch. V Reg. 12, IMO Res. A.857,
orientările IALA VTS și articolele 3 și 8 din Directiva 2002/59 a Consiliului Europei;
• Sistemele VTS sau echipamentele de procesare a informațiilor de la senzorii VTS care reprezintă
sisteme particulare de monitorizare a traficului naval în sprijinul altor sisiteme de monitorizare.
2.3.1 IMO – Organizatia Maritima Internationala

• Conventia SOLAS – cap.5 – Safety of Navigation, R12 – Vessel Traffic Service, contribuie la:

- siguranta vietii pe mare;

- siguranta si eficienta navigatiei;

 - protectia mediului marin, a zonelor adiacente la uscat si a instalatiilor din larg, de posibile
efecte nefavorabile ale traficului marin.

• Rezolutia A 857 (20) din 1997 – Guidelines for VTS, se refera la;

- criteriile privind liniile directoare referitoare la planificarea, implementarea si operarea

unui VTS;

- criterii de recrutare, calificare, pregatire si certificare a operatorilor VTS.

• Circul MSC 1065 din 2002, referitor la pregatirea si certificarea personalului VTS care trebuie
sa se faca in conformitate cu IALA Model Course V-103.

2.3.2 Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 27 Iunie 2002,

stabilind un sistem de informare si monitorizare a traficului navelor in Comunitate.

- Scupul Directivei este de a institui in Comunitate un sistem de monitorizare a traficului

navelor maritime si de informare in vederea cresterii sigurantei si eficientei traficului maritim si
de a contribui la o mai buna prevenire si detectare a poluarii cauzate de nave.

2.3.3 Directiva 2009/17/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 Aprilie 2009, de

modificare a Directivei 2002/59/CE de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare si
informare privind traficul navelor maritime.

2.3.4 Conventia STCW 1995 – prevede dezvoltarea unui program international standard de
pregatire, instruire si certificare a personalului ce deserveste un VTS, in conformitate cu
recomandarile IALA V-103.

2.3.5 IALA - Asociatia Internationala de Semnalizare Maritima si a Autoritatii Farurilor.

• Cursuri model IALA V-103, referitoare la standardele pentru pregatirea si certificarea

personalului VTS:

- V-103/1 on VTS Operator Training;

- V-103/2 on VTS Supervisor Training;

- V-103/3 on the Job Training;

- V-103/4 on the Job Training Instructor.

• Recomandari IALA:
- V-119 – pentru implementarea unui VTS;

- V-120 – pentru implementarea unui VTS de ape interioare;

- V-127 - pentru proceduri operationale intr-un VTS;

- V-136 - pentru participarea la World VTS Guide;

- 1070 – rolul VTS in managementul zonelor restrictive si de acces limitat.