Capitolul 7

Nemurirea sufletului
Viaţa noastră este eternă, iar această cunoaştere ne ajută să facem alegeri corecte şi ne alină
în momentele de tristeţe.

Din viaţa lui George Albert Smith

George Albert Smith a fost binecuvântat cu o înţelegere clară a scopului vieţii
şi acest lucru i-a permis să-i încurajeze pe alţii în timp ce aveau parte de
încercări. El le-a amintit deseori sfinţilor că „noi trăim vieţi eterne” – că
eternitatea nu începe după această viaţă şi că viaţa muritoare este o parte
crucială a eternităţii. „Din când în când, le-am spus prietenilor mei când se
aflau într-un moment de răscruce din viaţa lor, neştiind încotro s-o apuce:
«Pentru tine, astăzi este începutul fericirii eterne sau al dezamăgirii eterne»”1.
Preşedintele Smith a depus mărturie despre următoarele adevăruri la
ceremonia funerară a lui Hyrum G. Smith, patriarh al Bisericii, care a murit la o
vârstă relativ fragedă, lăsându-i în urmă pe soţia şi cei opt copii ai săi:
„Am simţit, de când am fost rugat să vorbesc în cadrul acestei ceremonii
funerare, că s-ar putea să nu fiu în stare să fac acest lucru. Am fost foarte
afectat emoţional şi am simţit că nu-mi pot stăpâni emoţiile însă, de când am
intrat în această clădire, un sentiment dulce de pace a venit asupra sufletului
meu…
În loc să jelesc, simt că trebuie să-I mulţumesc Tatălui nostru din Cer pentru
Evanghelia Preaiubitului Său Fiu, care ne-a fost dezvăluită din nou în zilele
noastre… Să ştii că această viaţă este eternă este o binecuvântare minunată –
să ştii că, în eternitate, binecuvântările pentru care a trăit acest om bun vor fi
ale lui. Viaţa lui muritoare s-a încheiat, însă aceasta este doar o parte a vieţii
eterne. El a pus baza unei temelii adânci şi solide pe care a clădit şi va
continua s-o facă de-a lungul eternităţii. Bucuriei pe care a trăit-o aici, pe
pământ, i se va adăuga una şi mai mare…
În astfel de ocazii, când mă gândesc la viaţa oamenilor din lume, mă minunez
cât de mult am fost noi binecuvântaţi. Cred la fel de mult în viaţa eternă şi
nemurirea sufletului cât cred în faptul că soarele străluceşte în mijlocul zilei…
Este trist să ne despărţim de cei dragi, chiar şi numai pentru o perioadă. Îi
trimitem în misiuni sau ei merg în alte părţi ale lumii pentru a trăi, iar nouă ne
este dor de ei. Când apar astfel de evenimente, se pare că ei sunt foarte
departe dar, dacă noi am înţelege, ei, de fapt, nu sunt… În loc să-mi exprim
condoleanţele celor care au pierdut pe cineva, simt mai mult un sentiment de
bucurie în această zi, pentru că ştiu că acesta nu este sfârşitul…
Prin urmare, astăzi, acum când mă aflu în prezenţa dumneavoastră, când
poate că ar trebui să curgă lacrimi, sufletul meu este plin de alinare şi linişte.
Mă rog ca această alinare să existe în viaţa fiecăruia dintre aceia care pierd pe
cineva”2. (Vezi sugestia 1 de la pagina 78.)