Educația formală

Educația formală este acea formă a educaţiei prin care se realizează transmiterea
cunoştinţelor teoretice şi practice, asimilarea acestora de tânăra generaţie în special, dar şi de
om în general, formarea personalităţii în cadru instituţionalizat oferit de instituţiile de
învăţământ de toate gradele.

Reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogice proiectate instituţional prin structuri

organizate sistemic, pe niveluri şi trepte de studii (grădiniţe, şcoli, universităţi, centre de
perfecţionare) în cadrul unui proces de instruire şi educare realizat cu rigurozitate în timp şi
spaţiu, pe bază de planuri, programe, manuale, cursuri, diverse mijloace de instruire.

De altfel, însuşi termenul de educaţie formală provine din latinescul formalis, care
înseamnă oficial, organizat, legal.

Educaţia formală are cea mai mare pondere şi eficienţă în formarea personalităţii, fiind
concepută şi realizată în lumina teoriilor, legităţilor educaţiei, pe baza unei strategii
pedagogice adecvate.

Este o educaţie complexă, programată, organizată, intenţionată, conştientă, care

asigură comunicarea şi asimilarea cunoştinţelor într-un cadru interactiv ce se stabileşte între
subiectul şi obiectul educaţiei, dezvoltarea personalităţii în vederea integrării socio-
profesionale.

Are în vedere toate conţinuturile activităţii de formare, dezvoltarea personalităţii în

plan intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic. Vizează deopotrivă dobândirea cunoştinţelor
fundamentale în interdependenţa lor sistemică, exersarea aptitudinilor şi atitudinilor general-
umane într-un cadru metodologic deschis autoperfecţionării. Răspunde unei comenzi sociale
şi este totdeauna evaluată social.