CURS Metodele psihologiei medicale

Psihologia medicală studiază o gamă largă de variabile, inclusiv genotipul, boli

cardiovasculare, obiceiurile de fumat, religioase, abuzul de alcool, asistenţa socială, condiţiile de
viaţă, starea emoţională, clasa socială etc.
Principalele metode ale psihologiei medicale sunt experimentul, interviul, ancheta,
sondajul de opinie, focus-grupul, observaţia, metoda biografică, analiza documentelor, testul,
chestionarul, studiul de caz.

Experimentul
Experimentul este considerat cea mai importantă metodă de cercetare, oferind
posibilitatea de a furniza date obiective şi precise. Experimentul presupune provocarea unui
fenomen psihic, în condiţii determinate în scopul verificării unei ipoteze.
În experiment cercetătorul izolează şi modifică în mod intenţionat un factor – denumit
variabilă independentă - astfel încât să poată observa şi măsura efectul pe care acest lucru îl are
asupra unui alt factor – variabila dependentă. Variabila independentă poate fi modificată în mai
multe feluri şi se pot face măsurări precise ale variabilei dependente.
Metoda oferă posibilitatea izolării influenţei unor caracteristici şi repetarea experienţei,
asigurând evidenţierea factorilor dominanţi în producerea unui fenomen. În cazul unor cercetări
de laborator se pot folosi tot felul de aparate de înregistrare a pulsului tensiunii arteriale,
curenţilor electrici din piele, muşchi sau de pe creier etc.

Interviul
Utilizat în principal pentru a răspunde la întrebări de cercetare de tipul “Cum?” şi “De
ce?”, interviul permite accesul direct şi interactiv la dimensiuni ale subiectivităţii umane dificil
de cunoscut prin intermediul altor metode. Permite investigarea aspectelor motivaţionale într-o
manieră inaccesibilă chestionarelor şi reprezintă o metodă flexibilă ce poate asigura adaptarea
întrebărilor la caracteristicile specifice ale respondenţilor şi obiectivelor. Deficitul în ceea ce
priveşte reprezentativitatea datelor obţinute este compensat de relevanţa informaţiei. Împreună
cu focus grupul este utilizat atât în faza de proiectare a cercetării, ca metodă de culegere a
informaţiei necesare realizării instrumentelor structurate, cât şi ca metodă autonomă sau
complementară anchetei pentru a obţine informaţiile vizate de studiu.
Interviurile pot fi structurate sau nestructurate. Interviurile structurate conţin un număr
limitat de întrebări. Interviurile nestructurate conţin întrebări deschise, formulate în timpul
desfăşurării, în raport de cursul discuţiei.
În practică, specialiştii folosesc o combinaţie de interviu structurat şi nestructurat.
Metoda este frecvent folosită datorită uşurinţei de realizare şi a faptului că permite contactul
direct cu pacientul, ceea ce constituie un factor de succes prin dezvoltarea încrederii.

Ancheta
Este utilizată pentru a descrie, compara sau explica opinii, atitudini şi comportamente,
motivaţii, caracteristici instituţionale şi ale mediului social. Prin intermediul anchetei se oferă
răspunsuri la întrebări de tipul: Cine? Ce? Unde? Cât de mulţi? Cât de mult? Cel mai adesea, în
funcţie de modalităţile utilizate pentru selecţia respondenţilor, rezultatele obţinute sunt
reprezentative pentru populaţii mai mari decât cele investigate în mod direct. Metoda foloseşte
chestionarul ca instrument a cercetării, numărul, ordinea, formularea întrebărilor fiind stabilite
înainte de derularea interacţiunilor cu respondenţii.
În cercetări, completarea chestionarelor poate fi realizată de către operatori de anchetă,
special calificaţi pentru această activitate, prin interacţiuni derulate “faţă în faţă”, prin telefon, e-
mail, poştă.

Sondajul de opinie
Constituie o sub-categorie a anchetei fiind caracterizată prin cercetarea unor probleme de
larg interes public şi fiind realizate într-un timp foarte scurt. Majoritatea anchetelor şi sondajelor
de opinie se realizează pe eşantioane aleatoare, stratificate, reprezentative pentru populaţia ţintă.
În funcţie de tipul studiului, interesele de cunoaştere, obiectivele cercetării şi costurile
specifice, anchetele şi sondajele de opinie se realizează şi pe eşantioane mici de subiecţi, selectaţi
în funcţie de caracteristicile şi relevanţa comportamentului lor pentru problematica studiului.

Focus-grupul (interviul de grup)

Sunt interviuri de grup, la care participă între 5 şi 12 respondenţi, fiind conduse de un
moderator. Metoda permite obţinerea unor informaţii de mare profunzime referitoare la
motivaţiile şi comportamentele categoriilor de interes. Metoda se foloseşte frecvent pentru: a
obţine informaţiile necesare generării unei ipoteze, demarării unui proiect, inclusiv realizarea
unui studiu structurat, ce utilizează ca instrument de investigaţie metode de tip cantitativ; a
evalua sau/şi a înţelege rezultatele unor cercetări derulate; a cunoaşte impresii şi percepţii
referitoare la servicii, produse, programe sau organizaţii şi instituţii.

Observaţia
Într-o primă etapă, observaţia furnizează date pe baza cărora se pot elabora ipoteze,
testate apoi prin alte mijloace (de exemplu, experimentale). Folosirea ei presupune renunţarea la
un control strict, fără posibilitatea stabilirii unei cauzalităţi stricte (ca în cazul experimentului).
Constă în percepţia şi înregistrarea atentă şi planificată a fenomenelor, evenimentelor şi
indivizilor în momentul manifestării lor şi în dependenţă de o situaţie determinată. Este o metodă
directă ce înregistrează comportamentul efectiv a oamenilor în context natural.
Metoda permite evidenţierea factorilor ce determină şi condiţionează acţiunile şi
interacţiunile umane. Cercetătorul se rezumă doar la a observa şi a nota caracteristicile situaţiei.
Datele sunt culese într-o formă nestructurată, deşi se folosesc liste de verificare şi scale.
După realizarea observaţiei, datele sunt organizate după criteriile specifice diagnozei şi în
conformitate cu modelul de diagnoză folosit.
Metoda este utilizată frecvent în realizarea studiilor de piaţă. Situaţiile observate pot fi
actori, activităţi, acte, evenimente, durate temporale.
Un exemplu de metodă observaţională poate fi “metoda cumpărătorului anonim”,
utilizată pentru a obţine informaţii relevante prin simularea relaţiei de interacţiune dintre
furnizorul de produse sau servicii şi beneficiar.

Metoda biografică
Este denumită şi anamneză atunci când se urmăreşte reconstituirea istoricului unei
maladii. Metoda implică o analiză a datelor privind trecutul unei persoane şi a modului ei actual
de existenţă. Studiul trecutului este important pentru că în primii ani de viaţă se pun bazele
personalităţii, găsim cauzele primare ale comportamentului matur. Activităţile desfăşurate de-a
lungul anilor dezvăluie motivele, interesele, aspiraţiile persoanei. În adunarea datelor se
utilizează alte metode cum este convorbirea, analiza documentelor. Aspectul esenţial al metodei
este interpretarea datelor culese.

Analiza documentelor
Metodă non-reactivă utilizată pentru studiul fenomenelor sociale după ce acestea s-au
produs, astfel că derularea lor nu a suferit nici o modificare datorită studiului, prezenţei sau
acţiunii cercetătorului. Documentele analizate pot fi acte de stare civilă, de stare materială, fişe
medicale, matricola şcolară, cât şi a unor produse ale activităţii concrete.
Statisticile oficiale reprezintă o sursă importantă de informaţie pentru cercetările sociale
şi studiile de piaţă. Acestea constituie atât un obiect de analiză în sine, oferind răspunsuri la
întrebări specifice, cât şi cadru de referinţă pentru realizarea de analize longitudinale, respectiv
pentru interpretarea datelor obţinute prin alte metode.

Testul
Testul este o probă standardizată care urmăreşte determinarea gradului de dezvoltare a
unei însuşiri psihice sau fizice (a performanţelor). Standardizarea se referă la necesitatea de a
folosi proba în aceleaşi condiţii, folosind un consemn identic pentru toţi subiecţii, aceleaşi criterii
sau unităţi de măsură pentru interpretarea datelor (etaloane).
Sunt diferenţiate mai multe tipuri de teste: de inteligenţă şi dezvoltare intelectuală; de
aptitudini şi capacităţi ; de personalitate (trăsături temperamentale, de caracter); de cunoştinţe.
Folosite de specialişti, testele au avantajul de a pune persoana în faţa unor situaţii, probleme
diferite.

Chestionarul
Chestionarul este un sistem de întrebări elaborat în aşa fel încât să se obţină date cât mai
exacte despre caracteristicile psihice ale unei persoane.
Chestionarele pot fi cu răspuns deschis (subiectul are libertate de a răspunde cum crede el
de cuviinţă, sau cu răspuns închis (se dau mai multe variante de răspunsuri posibile dintre care
subiectul alege pe cel considerat convenabil. Ca şi testele, acestea trebuie să îndeplinească
anumite caracteristici : să asigure diferenţierea dintre subiecţi, să aibă consistenţă internă
corespunzătoare, validitate şi să fie etalonate.

Studiul de caz
Este un studiu ideografic, în sensul că presupune studierea în detaliu a unor indivizi
particulari sau a unor cazuri particulare. Studiul de caz se bazează pe analiza calitativă a datelor,
decât pe analiza lor matematică. Aceasta înseamnă că măsurarea numerică a anumitor
caracteristici nu este total exclusă, ci doar că cele mai multe dintre datele colectate sunt, mai
degrabă, descrieri decât măsurări.
Studiul de caz nu reprezintă atât o metodă, cât o strategie de cercetare ce implică o
investigaţie empirică a unor fenomene particulare în contextul vieţii lor reale.
Metoda permite abordarea detaliată a mai multor aspecte ale uni caz particular, motiv
pentru care poate oferi explicaţii mai profunde asupra naturii comportamentului decât celelalte
metode.
În cercetarea socială şi studiile de piaţă cele mai frecvente tipuri de studii de caz sunt cele
care au ca subiect seturi de “indivizi” ce au anumite trăsături comune, comunităţi - descrierea şi
analiza paternului de relaţii dintre aspecte ale vieţii comunităţii, organizaţii şi instituţii,
evenimente, roluri şi relaţii. Criteriul de selecţie, de focalizare a interogaţiilor este divers:
practica cea mai bună, implementarea unor schimbări şi evaluarea acestora, procese de
schimbare şi adaptare, situaţii specifice sau „incidente”, etc.

Avantajele şi dazavantajele metodelor de culegere a datelor

Avantajele şi dazavantajele metodelor de cercetare au în vedere caracteristicile de fidelitate
şi validitate. Fidelitatea stabileşte faptul că metoda respectivă măsoară caracteristica propusă.
Validitatea stabileşte dacă metoda furnizează o imagine adevărată a ceea ce este analizat,
cercetat.
În general, se apreciază că metodele cantitative au o fidelitate mai ridicată, deoarece ele
asigură date standardizate care pot fi reproduse prin repetare şi rezultatele verificate. De
exemplu, chestionarele pot fi folosite pentru a testa ipoteze precise. Metodele cantitative sunt
criticate pentru dificultatea de standardizare şi evaluarea fidelităţii. Caracteristicile principale
acestor metode, care produc dificultatea de stabilire a fidelităţii sunt : procedeele folosite pentru
culegerea datelor sunt nesistematice, rezultatele sunt greu de cuantificat, imposibilitatea repetării
investigaţiei.
Adepţii metodelor calitative susţin că celor cantitative le lipseşte caracteristica de validitate,
le lipseşte profunzimea pentru a asigura o descriere clară şi precisă a fenomenului studiat.
Metodele cantitative sunt folosite pentru caracterul lor practic : timp mai redus, angajare
personală mai redusă. Acestea permit studiul de eşantioane de subiecţi mai mari (reprezentative),
care pot oferi o imagine globală a ipotezei cercetate.

Bibliografie

Manea Mirela, Manea Traian (coord.), Elemente de psihologie medicală şi psihosomatică –

Manual adaptat pentru studenţii de la Facultatea de Medicină Dentară, Ed. Universitară Carol
Davila, Bucureşti, 2009.

Lucrări practice – Activităţi

- definirea metodelor de cercetare folosite în psihologia medicală;

- descrirea metodelor de cercetare folosite în psihologia medicală, caracteristici principale;
- evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor dintre metodele de cercetare specifice psihologiei
medicale şi cele folosite în medicina dentară;
- identificarea avantajelor şi dazavantajelor fiecăreia dintre metodele de cercetare ale
psihologiei medicale;
- ierahizarea metodelor de cercetare ale psihologiei medicale în raport de criterii cum sunt:
eficacitate, obiectivitate, comparabilitate, flexibilitate, generalizare;
- identificarea avantajelor şi dazavantajelor metodelor cantitative şi calitative de cercetare.