MARKERI TUMORALI IN ONCOLOGIE

BILIANA ALEXANDRA BELOVAN

ANUL II, SERIA C, GRUPA 20

UMF VICTOR BABES TIMISOARA

Mortalitatea cauzata de bolile neoplazice a crescut considerabil incepand cu secolul XX : 4 % in
1909, 20 % in 1990. Tumorile maligne se situeaza pe locul al doilea, dupa bolile cardiovasculare, ca
si cauza a decesului. Aceasta crestere se datoreaza partial cresterii sperantei de viata in populatia
generala, avand in vedere faptul ca incidenta cancerelor creste considerabil cu varsta (de 10 ori mai
mare la 70 de ani, decat la 25 de ani).

De-a lungul timpului, s-au facut multe incercari de a gasi markeri care sa poata detecta o transformare
celulara maligna cat mai timpuriu posibil. Substantele care au fost descoperite sunt cunoscute drept
markeri tumorali.

Markerii tumorali sunt macromolecule a caror prezenta si modificari ale concentratiei sunt corelate cu
geneza si dezvoltarea tumorilor maligne.
Markerii tumorali pot fi clasificati in doua tipuri : celulari si umorali.
Markerii tumorali celulari sunt reprezentati de antigene localizate la nivelul membranelor celulare
(markerii celulari in leucemii), receptori hormonali sau pentru factori de crestere.
Markerii tumorali umorali sunt substante care pot fi detectate in concentratii mult mai mari decat in
conditii fiziologice, in ser, urina sau in alte fluide ale corpului. Aceste substante sunt sintetizate si
excretate de catre tesuturile tumorale, eliberate prin dezintegrarea tumorii sau formate ca o reactie a
organismului la prezenta tumorii.

Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii

indeplineasca:

 - sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta formatiunii

tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre
numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.

 - specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de sanatate a

pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre
numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.

 - valoarea predictiva pozitiva (VPP) reprezinta probabilitatea prezentei formatiunii tumorale la

pacientii, ale caror teste au avut rezultate pozitive. VPP reprezinta raportul dintre numarul
rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat positive si numarul
rezultatelor fals positive.

 - valoarea predictiva negativa (VPN) reprezinta probabilitatea ca tumora sa fie absenta, in

prezenta valorilor negative ale testului. VPN reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor
adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor
fals negative (3, 12).

ROLUL MARKERILOR TUMORALI IN ONCOLOGIE

1. Valoare de screening. Pentru ca tratamentul este cu atat mai eficace, cu cat cancerul este
depistat in stadii timpurii, s-a incercat utilizarea markerilor tumorali cu rol de semnalizatori ai
unei stari patologice, determinarea lor facandu-se la un numar mare de persoane sanatoase sau la
persoane cu risc crescut, in incercarea de a detecta o neoplazie intr-un stadiu cat mai timpuriu.
2. Valoare diagnostica. Markerii tumorali, alaturi de alte date culese de catre clinician, cum ar fi
localizarea tumorii, anumite manifestari, anumite teste de laborator alterate, pot uneori sa ajute la
diagnosticul anumitor tipuri de cancer, aratand daca tumora este benigna sau maligna.
3. Valoare prognostica. Markerii tumorali pot fi uneori folositi (alaturi de alte investigatii) ca
markeri de prognostic, in aprecierea evolutiei unui cancer sau a raspunsului la tratament. Ei pot
ajuta terapeutul in stadializarea bolii neoplazice si in elaborarea planului terapeutic adecvat
persoanei si tipului de cancer studiat.
4. Rol in monitorizarea terapeutica. Nivelul markerilor tumorali poate ajuta la monitorizarea
tratamentului, in sensul ca un nivel scazut al valorii markerilor tumorali poate semnifica un
tratament eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient, deci o extindere a tumorii.
5. Valoare predictiva. Markerii tumorali, care se asociaza cu anumite tipuri de celule tumorale,
cum ar fi receptorii hormonali si HER-2/neu, pot sa indice faptul ca un anume tip de cancer va
raspunde mai bine la un anumit tip de tratament.
6. Indice de supraveghere. Dupa terminarea schemelor terapeutice, pacientii pot primi in
continuare ingrijiri medicale sau pot fi supravegheati cu scopul detectarii precoce a recidivelor.
PRINCIPALELE CATEGORII DE MARKERI TUMORALI

1. CEA (ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR - CARCINOGENIC EMBRYONIC ANTIGEN)

Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod normal (in
mici cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu
cancer sau cu anumite afectiuni benign.CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in
monitorizarea cancerului colorectal, in special cand se pune problema metastazarii acestuia. CEA
poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive a
acestuia.

2. AFP (ALPHA-FETOPROTEINA)

AFP este un antigen oncofetal, care este util in monitorizarea pacientilor cu cancer testicular
nonseminomatos (in diagnosticul si stadializarea acestuia) si in cancerul primar hepatocelular (in
momentul unei astfel de suspiciuni). El poate fi util si in monitorizarea tratamentului aplicat.

3. b-HCG (BETA-HUMAN CHORIONIC GONADOTROPHIN)

HCG este produs in mod normal de placenta in timpul sarcinii, fiind folosit uneori ca test de
sarcina, deoarece valorile HCG cresc devreme in timpul primului trimestru.
b-HCG este folosit ca marker tumoral pentru afectiunile trofoblastice gestationale (mola
hidatiforma si coriocarcinomul) si tumori cu celule germinale de ovar sau testicul. Ca si in cazul
AFP, este deosebit de utila determinarea preterapeutica a nivelului b–HCG.

4. PSA (ANTIGEN PROSTATIC SPECIFIC - PROSTATE SPECIFIC ANTIGEN) TOTAL SI

LIBER (FREE PSA)

PSA este un antigen produs atat de celulele unei prostate normale, cat si patologice.
Niveluri crescute ale PSA pot fi gasite in sangele barbatilor cu afectiuni prostatice benigne
(prostatite si hiperplazii prostatice benigne - BPH) sau maligne.

5. FOSFATAZA ACIDA PROSTATICA (PAP)

Fosfataza acida prostatica se gaseste in mod normal doar in mici cantitati in sange, dar poate fi
gasita la valori mari la unii pacienti cu cancer de prostata, mai ales daca cancerul se afla intr-un
stadiu avansat cu metastaze.

6. CA125 (CANCER ANTIGEN 125)

CA125 este produs de catre o varietate de celule, dar in mod particular de catre celulele
canceroase ovariene. CA125 este folosit, in principal, in managementul tratamentului cancerului
de ovar. Detectarea dupa chimioterapie, la femei cu cancer ovarian, a unor niveluri scazute ale
CA125 indica faptul ca tumora raspunde la tratament. Cresterea valorilor CA125, in timpul sau
dupa tratament, poate indica o lipsa de raspuns la tratament sau raspuns partial (boala reziduala).
CA125 poate fi folosit si pentru monitorizarea femeilor cu cancer ovarian tratate in vederea
depistarii unei recidive.

7. CA15-3 (CANCER ANTIGEN 15-3)

Tehnicile folosite pentru masurarea acestui marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cu
celulele canceroase mamare. CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san,
valori foarte mari ale acestuia semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu
metastatic.
CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san.

8. CA27-29 (CANCER ANTIGEN 27-29)

In mod similar cu CA15-3, CA27-29 se gaseste in sange cel mai frecvent la paciente cu cancer de
san (4, 5). El este folosit, in asociere cu alte metode (cum ar fi mamografia sau determinarea
valorii altor markeri tumorali) pentru monitorizarea postterapeutica a pacientelor cu cancer de san
stadiile II si III (valori crescute ale CA27-29 semnaland recidiva sau boala reziduala).

9. CA19-9 (CARBOHYDRAT ANTIGEN 19-9)

CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si pancreasului.
La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in principal ca marker
pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in stadii avansate.

10. CA50 sI CA242 (CARBOHYDRATE ANTIGEN 50; CARBOHYDRATE ANTIGEN 242)

CA50 si CA242 sunt markeri tumorali, care se folosesc pentru diagnosticul cancerului colorectal.
Specificitatea lor creste in cazul pacientilor cu cancer colorectal cu metastaze, in timp ce pentru
diagnostic precoce specificitatea lor este scazuta.

11. CA72-4 (TAG-72)

CA72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in
perioada preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate fi un
indicator de predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali (CEA,
TPA).

12. NSE (NEURON SPECIFIC ENOLASE)

NSE a fost detectat la pacienti cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lung
cancer-SCLC), dar si la pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi, testicul si
pancreas (3, 12).
NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar cu
celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.

13. LDH (LACTATE DEHYDROGENASE)

LDH este o proteina care se gaseste in organism in concentratii crescute in diverse stari
patologice maligne (cancerul de testicul, sarcomul Ewing, limfoame non-Hodgkiniene, leucemii)
sau benigne (cardiace, anemie, hipotiroidism, afectiuni pulmonare sau hepatice). LDH nu poate fi
folosita pentru a diagnostica un anumit tip de cancer.

ALTE DETERMINARI
Alaturi de acesti markeri tumorali, trebuie remarcat faptul, ca pot fi folosite si alte determinari,
cum ar fi: determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia), studiul unor receptori
hormonali pentru estrogeni si progesteron, detectarea supraproductiei de proteina si/sau
amplificarea genei HER-2/neu (c-erbB-2), cercetarea unor gene supresor (p53), a unor oncogene
(ras), detectarea nivelului unor enzime (cathepsin-D), masurarea cantitatii de acid sialic (LASA-
Lipid Associated Sialic Acid) in sange.

CONCLUZII
1. Exista un numar mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicala ei nu pot fi folositi
singulari cu rol diagnostic, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Valorile lor crescute
corespund unor stadii avansate ale neoplaziei.
2. Markerii tumorali sunt utili, in special pentru monitorizarea tratamentului (valori scazute ale
markerilor semnificand un tratament eficace, persistenta unor valori mari sau cresterea valorilor
markerilor in timpul sau postterapeutic semnalizeaza un tratament cu efecienta redusa sau lipsa de
raspuns la tratament, ceea ce impune schimbarea tratamentului).
3. Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea unor
valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea tratamentului,
are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei recidive sau extinderea
tumorii cu metastazare).
4. Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali. Markerii tumorali pot fi gasiti la valori
crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni benigne.
 BIBLIOGRAFIE:

http://www.cdt-babes.ro/articole/markeri_tumorali_generalitati.php
MARKERI TUMORALI- PREZENTARE GENERALA , Dr. Cristina Voinea 
Medic primar, coordonator departament Laborator
http://www.emcb.ro/article.php?story=20041124194220525

   
Markerii tumorali - actualitati si perspective
Autori: Adriana Turculeanu*, Maria Balasoiu, Carmen Avramescu, Mihaela
Danciulescu, Predescu Corina