(C5) Calculul seismic al barajelor din pamant (materiale locale )

1. Reprezentarea de baza a actiunii seismice [P100-1-2013]

Cea mai folosita scara de masurare a tariei cutremurelor este cea elaborata de Richter si se numeste
scara magnitudinilor. Magnitudinea M este logaritmul in baza 10 al amplitudinii seismice maxime in
microni. Aceasta se determina pe un seismometru standard avand anumite caracteristici de oscilatie
(perioada proprie si fractiune din amortizarea critica) aflat la 100 km de epicentru. Exista relatii
empirice care extrapoleaza datele inregistrarilor functie de distanta epicentrala, adancimea focarului si
geologia straturilor strabatute.
In domeniul de aplicare a EN 1998 (Eurocod 8- Calculul structurilor pentru rezistenta la cutremur)
miscarea seismica intr-un punct dat de pe suprafata terenului este reprezentata de un spectru de
raspuns elastic pentru acceleratia terenului

Fig. 1 Forma spectrului de raspuns elastic

Valorile perioadelor TB, TC, TD si a parametrului S, depind de caracteristicile terenului din

amplasamentul lucrarii
Spectrele seismice de raspuns ale deplasarilor relative Sd, ale vitezelor relative Sv, sau ale
acceleratiilor absolute Sa sunt reprezentari grafice ale valorilor maxime de raspuns (in functie de
perioada proprie de vibrare si gradul de amortizare) al unui sistem cu un grad de libertate solicitat de
un cutremur. In practica se lucreaza frecvent cu curbele factorului adimensional de multiplicare β(ω)
care reprezinta raportul dintre acceleratia absoluta spectrala Se si acceleratia terenului ag
Se
() 
ag

Spectru de raspuns elastic

Normativul defineste spectrele de raspuns in acceleratii absolute (se va utiliza notatia pentru
spectrul elastic in acceleratii Se ).
1
Spectrul de raspuns elastic pentru deplasari se obtine cu relatia
2
T 
S de (T )  Se (T )  
 2 
In Romania schema de clasificare a tipurilor de teren (A, B, C, D, E, S1 si S2) din SREN 1998-
1-2004 nu este aplicabila inca. Pentru proiectare conditiile locale de amplasament se clasifica in trei
zona de amplasament Z1, Z2, Z3 pe baza inregistrarilor seismice disponibile de la cutremurele vrancene,
zone de teren/amplasament caracterizate prin perioada de control TC a spectrelor de raspuns
In Romania se utilizeaza spectrul de tip 1 definit de parametrii din tabel, pe intreg teritoriul cu exceptia
zonei Banat acolo unde hazardul (riscul) seismic este caracterizat de agR=0,20g si agR=0,16g unde se
utilizeaza spectrul de tip 2.
Spectrul elastic de tip 1 pentru componenta orizontala a miscarii seismice este definit de parametrii din
tabel ce se utilizeaza in urmatoarele expresii
 T   T 
0  T  T B  Se (T )  ag S 1  (2,5  1  ag 1  (0  1) 
 TB   TB 
TB  T  TC  Se (T )  2,5ag S   ag 0

T  T 
TC  T  TD  Se (T )  2,5ag S   C   ag 0  C 
T  T 
T T  T T 
TD  T  4 s  Se (T )  2,5ag S   C 2D   ag 0  C 2D 
 T   T 

10
  0,55 ; η este factorul de corectie al amortizarii(η=1 pentru ξ=5%) pentru care obtinem:
5

 T 
0  T  T B  Se (T )  ag 1  (0  1) 
 TB 
TB  T  TC  Se (T )  ag 0

T 
TC  T  TD  Se (T )  ag 0  C 
T 
T T 
TD  T  4 s  Se (T )  ag 0  C 2D 
 T 
ξ este coeficientul amortizarii vascoase a constructiei (fractiunea din amortizarea critica)
Pentru baraje din materiale locale ξ=0,1---0,2
Amortizarea critica este valoarea amortizarii pentru care miscarea oscilatorie devine aperiodica
Se(T) este spectrul de raspuns elastic in acceleratii
T este perioada de vibratie a unui sistem liniar cu un grad de libertate (a constructiei)
ag=γI·agR este acceleratia de calcul pentru un teren de clasa A
TB este limita inferioara a perioadelor corespunzatoare palierului de acceleratie spectrala constanta
TC este limita superioara a perioadelor coerespunzatoare palierului de acceleratie spectrala constanta
TD este valoarea care defineste inceputul domeniului de deplasare constanta a spectrului de raspuns
2
 Valorile parametrilor care descriu spectrul de raspuns elastic tip 1 pentru componenta orizontala

Capacitatea sistemelor structurale de a rezista la actiuni seismice in domeniul neliniar permite

in general calculul la forte seismice mai mici decat cele corespunzatoare unui raspuns linear elastic.
Pentru a evita efectuarea explicita, pentru proiectare a unei analize inelastice, capacitatea
structurii de a disipa energie, obtinuta in principal, prin comportarea ductila a elementelor sale si/sau
prin alte mecanisme este luata in considerare prin efectuarea unei analize elastice bazata pe un spectru
de raspuns redus in raport cu spectrul elastic, denumit in continuare spectru de calcul. Aceasta
reducere este realizata prin introducerea factorului de comportare q.
Factorul de comportare q este o aproximare a raportului dintre fortele seismice la care ar putea
fi supusa structura daca raspunsul sau ar fi in totalitate elastic cu 5% amortizare vascoasa si fortele
seismice care se pot utiliza in proiectare, cu un model de calcul elastic conventional pentru a asigura in
continuare un raspuns satisfacator al structurii.
Pentru componenta orizontala a actiunii seismice spectrul de calcul Sd(T) este definit astfel:
 2 T  2,5 2  
0  T  TB  S d (T )  ag  S      
 3 TB  q 3 
2,5
TB  T  TC  S d (T )  ag  S 
q

 2,5  TC  
 ag  S  
TC  T  TD  S d (T )   q  T  
    ag 
 
 2,5  TC  TD  
  ag  S  
TD  T  S d (T )   q  T 2  
    ag 
 
Sd(T) este spectrul de calcul in acceleratii
β=0,2 este coeficientul corespunzator limitei inferioare a spectrului orizontal de calcul
Pentru incadrarea structurii(barajului) in zona spectrala specifica, perioada proprie fundamentala se
poate determina expeditiv cu relatia T=2,62·H/vs [PE 729-1993], in care H este inaltimea barajului iar
vs este viteza undelor transvesale (de forfecare) produsa de cutremur.

3
2. Metode de calcul la actiunea seismica
Calcul prin metoda pseudostatica (conform SR EN 1998-5-2004)
Valorile de calcul ale fortelor seismice de inertie FH si FV care actioneaza asupra masei de pamant in
directie orizontala respectiv verticala trebuie luate in considerare in analize pseudostatice astfel:
FH=0,5·α·S·W
FV=±0,5·FH daca raportul avg/ag este mai mare de 0,6
FV=±0,33·FH daca raportul avg/ag este mai mic decat 0,6, in care
α =ag/g
ag este valoarea de calcul a acceleratiei terenului pentru pamanturi de clasa A (fig 3.2)
avg este valoarea de calcul a acceleratiei terenului in directie verticala
S este parametrul caracteristic tipului de pamant
W este greutatea masei in miscare
Componenta verticala este luata in considerare pentru lucrari situate in vecinatarea epicentrului
cutremurului
SREN 1998-1:2004/NA:2008
Valori ale parametrilor care descriu spectrul de raspuns elastic pentru
componentele verticale ale actiunii seismice

Fig. 2 Forte din infiltratii J si din seism aplicata static FH

Factorul de stabilitate FSD ,exprimat tot ca raportul intre momentul de stabilitate, MS si momentul de

rasturnare, M r , se determina conform relatiei:

4
 M S R( Fi  Ci  Ti(  ) ) R    G i cos i tgi  ci li  G i sin  i(  )  
FSD   
Mr R  Ti(  )  R SFH R  G i sin i(  )  R S  FH
(I.17)
FSD 
  G cos  tg  c l  G sin  
i i i i i i i(  )

R
 G sin   R F
i i(  )
S
H

unde:
R S  O1 Q 2

Factorul de stabilitate FSD trebuie sa indeplineasca conditia:

FSD  FSD adm (I.18)

Fig. 3. Calculul masei de pamant care induce forta de inertie FH

Forta aplicata static FH cu care a fost echivalata actiunea seismica este
FH=0,5·α·S·W
in care ag din expresia α =ag/g se obtine din figura 3.2, iar S=1 conform tabelului
W este greutatea masei de pamant care se pune in miscare(aluneca) delimitata de cercul de alunecare.
Dimensiunea in profil longitudinal este unitara
W=(γ1·S1+γ2·S2)·1

Metode dinamice
In metodele dinamice sistemul de ecuatii ce descrie miscarea (echilibrul) structurii este

[ M ]{}  [C ]{ }  [ K ]{}  {P(t )}  [ M ]{r}{u} , in care

[ M ]{} -fortele de inertie rezultate din produsul maselor cu vectorul acceleratiilor nodale relative

[C ]{ } -fortele de amortizare rezultate din produsul matricei de amortizare cu vectorul vitezelor nodale
relative

5
[ K ]{} -vectorul fortelor elastice rezultate din produsul matricei de rigiditate cu vectorul deplasarilor
nodale relative
{r} - vector al deplasarilor de transport pe directia gradelor de libertate produse de deplasarea unitara a
bazei de rezemare
{u} - accelerograma cutremurului (care reda in functie de timp deplasarile bazei de rezemare)
Semnul - (minus) din membrul al doilea al ecuatiei nu are importanta deoarece actiunea este pulsatorie
Metodele de analiza dinamice se grupeaza in doua categorii
-metode bazate pe utilizarea modurilor proprii de vibratie a structurii
-metode bazate pe integrarea directa a ecuatiilor de miscare (echilibru)

Analiza spectrala (P100)

In metoda analizei modale cu spectre seismice de raspuns (pe scurt analiza spectrala) raspunsul
total al sistemului se obtine prin sumarea probabilistica a raspunsurilor maxime printr-un numar
stabilit de moduri proprii. Prin mod propriu se intelege ansamblul format din frecventa proprie
(valoarea proprie) si forma proprie (vector propriu) de oscilatie corespunzatoare. Ele reprezinta
caracteristici intrinseci ale sistemului oscilant si ca numar corespund cu numarul de grade de libertate a
sistemului. Modul propriu cu frecventa cea mai mica (joasa) si deci cu perioada cea mai mare se
numeste mod propriu fundamental.
Intr-o prima etapa se determina frecventele si formele proprii ale sistemului, calcul in care de
obicei se neglijeaza amortizarea care are o influienta redusa(asupra frecventelor si formelor proprii)
Valorile si vectorii proprii se determina din ecuatiile de miscare ale vibratiilor libere ale
structurii in care este neglijata amortizarea:
[ M ]{}  [ K ]{}  0
Sistemul de ecuatii este verificat de solutii particulare armonice de forma
{i }  { Ai sin(t  i )} , unde

Ai = amplitudinea vibratiilor libere ale sistemului cu n grade de libertate

ωi = frecventele circulare proprii ale structurii
φi = defazajul frecventelor circulare proprii (la initierea vibratiei)
Sistemul initial de ecuatii devine:
([ K ]  2 [ M ]){ A}  0
Conditia ca acest sistem de ecuatii sa admita solutia nebanala este ca determinantul sau sa fie nul
[ K ]  2 [ M ]  0

prin dezvoltarea determinantului se obtine o ecuatie de ordinul n in ω2, ecuatie numita forma proprie
sau ecuatia valorilor proprii. Solutiile ecuatiei sunt cele n valori proprii (frecvente proprii sau pulsatii
proprii) ale sistemului. La fiecare valoare proprie corespunde o configuratie geometrica de oscilatie a

6
sistemului, numita forma proprie sau vector propriu.
Valorile vectorilor proprii se obtin prin introducerea in ecuatia de echilibru a valorilor proprii. Se obtin
sisteme de ecuatii algebrice liniare si omogene avand ca necunoscute amplitudinile Ai. Aceste sisteme
de ecuatii furnizeaza valori relative ale amplitudinilor fata de o amplitudine luata arbitrar.
Ai ,k
 ik 
A1,k

unde  ik este ordonata formei proprii k pe directia gradului de libertate i

În calcul se vor considera modurile proprii cu o contribuţie semnificativă la răspunsul seismic total.
Condiţia de mai sus este îndeplinită dacă:
- suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate reprezintă cel puţin 90% din masa
totală a structurii,
- au fost considerate în calcul toate modurile proprii cu masă modală efectivă mai mare de 5% din
masa totală.
Forţa tăietoare de bază Fb,k aplicată pe direcţia de acţiune a mişcării seismice în modul propiu de
vibraţie k este
Fb, k  S d (Tk )mk

mk este masa modala asociata modului propriu de vibratie k se determina cu relatia

 m  
2
i i ,k
mk 
m 2
i i ,k

unde
mi este masa de nivel
Tk este perioada proprie în modul propriu de vibraţie k
Φi,k este componenta vectorului propriu în modul de vibraţie k pe direcţia gradului de libertate
dinamică de translaţie la nivelul “i”
Suma tuturor maselor modale efective (pentru toate direcţiile şi toate modurile de vibraţie) este egală
cu masa structurii.
Combinarea răspunsurilor modale in analiza spectrala
Răspunsurile modale pentru două moduri proprii de vibraţie consecutive, k si k +1 sunt considerate
independente dacă perioadele proprii de vibraţie Tk si Tk+1 (în care Tk+1 ≤ Tk ) satisfac următoarea
condiţie
Tk+1≤ 0,9 Tk
Pentru răspunsurile modale maxime, independente între ele, efectul total maxim se obţine cu relaţia de
compunere modală

Ek  E 2
E ,k

în care

7
EE efectul acţiunii seismice (efort secţional, deplasare)
EE,k efectul acţiunii seismice în modul k de vibraţie

Metoda integrarii directe a ecuatiei de miscare

Metoda consta in integrarea numerica directa a ecuatiilor de miscare (echilibru) determinandu-
se astfel succesiv , pas cu pas in timp raspunsul structurii la actiunea sugerata de accelerograma {u}
Avantajul metodei este ca nu necesita calculul prealabil al modurilor proprii de vibratie(valori si
vectori). Aceasta metoda este aplicata de programul SLOPE
Parametrul principal al rigiditatii pamantului sub sarcini seismice este modulul se forfecare G
conform relatiei [EUROCOD 8 ; SREN 1998-5-2004]
G=ρ·vs2, in care
ρ este densitatea pamantului iar vs este viteza de propagare a undelor de forfecare
Actiunea cutremurului este introdusa printr-o accelerograma care precizeaza evolutia in timp a miscarii
seismice

Hartile din paginile urmatoare sunt din normativul P100-1-2013 cu aplicare din 01.01.2014

8
9
10