Bariera 1.

Sfârşitul dualităţii în propria noastră minte

„Metafizica este geometria proiectiva a lumii spiritual”

Lucian Blaga

Puţini sunt cei care văd în poziţia de autoritate (părinte, profesor, preot, director,
ministru, şef de stat…) RESPONSABILITATEA de a conduce destinele altora. Centrată pe
competiție, viața produce stapâni și sclavi, conducători și conduși, mulțumiți și frustrați. Să fie
oare competiția singurul motor ce animă dezvoltarea omenirii?
Moștenim din însăși structura biologică de mamifer o seamă de proprietăți specifice
regnului animal. Bătălia pentru a ajunge dominantul Alfa pare să fie generală, pe înteaga scară a
lumii animalelor. Bătălia Beta-Alfa pare să fie o necesitate dictată de evoluția speciei, de
păstrarea locului în ierarhia definita de milioane de ani prin lupta Pradă – Prădator prin selecția
naturală a celui mai puternic.
Omul a dobândit un statut aparte în întreaga biosferă. Într-o „haină” de mamifer s-au
deșteptat abilități noi, odată cu apariția neurocortexului, acel adevărat up-grade hard al
creierului, capabil să permită reflectarea rațională, formală a legilor și principiilor care
guvernează Universul. Omul, ființă creatoare a ieșit din bucla Prada-Prădător, s-a instalat
confortabil în vârful ierarhiei biologie și a început o altă experientă: cea a Cunoașterii, a Culturii,
a dezvoltării unei noi sfere, dincolo de geosferă și biosferă, așa numita Noosferă. Intuiția și
imaginația și-au dat mâna și în timp omul e evoluat, generând diferite comportamente, scari de
valori: societatea primitivă, agricolă, industrială, informațională.
Fiecare etapă din această evoluție a presupus un salt, o revelație urmată de dezvoltarea
unor aplicații ce i-au dat Omului o independență din ce în ce mai mare față de ritmul naturii, față
de influența mediuui. A descoperit principii și legi pentru ca apoi să le aplice în invenții și inovații.
S-a nascut treptat o lume artificială, o lume în care produsul a devenit din mijloc scop, o lume în
care competiția a căpătat forme patologice. „Mintea” și „Inima” s-au separat în numele eficienței
și astfel a apărut o bifurcație: Uman și Real. Două drumuri atât de diferite, unul centrat pe traire,
artă, emoție și altul pe rațiune, eficiență, optimizare. Două drumuri ce au generat „jumătăți” de
oameni, artiști certați cu matematica și oameni de știință neinteresați de emoția unei poezii, a
unui cântec.
Această despărțire dintre Minte și Inimă a generat o accelerare a progresului Cunoasterii
formând o societate tehnologică, în care competiția a devenit lege, în care s-au inversat o serie
de valori și procese. Omul a devenit „sclavul” producției, o simplă resursă (HR) în procesul de
producție, un generator de profit pentru o minoritate. Intuiția s-a atrofiat, sensibilitatea față de
natură, față de frumosul arhetipal s-a atenuat mergând până la o adevărată dezumanizare ce
pune azi în pericol însăși supraviețuirea speciei.
Avem posibilități de investiare a Universului cum nu a visat niciun scriitor de Science
fiction. Avem baze de date ce conțin informații legate de clusterele de metagalaxii (Laniakea) și
s-a decodificat genomul uman. Avem capacitatea de a vedea în infraroșu, ultraviolet, raze X ,
avem deja capacitatea de a „tipării” 3D țesuturi biologice. Și cu toate acestea, lipsa umanismului,
a relației dintre Minte și Inimă pune în pericol specia.
Se spune ca Mintea Minte! Teorema de incompletitudine a lui Goedel afirmă că orice
limbaj (natural sau artificial) este incapabil sa cuprindă Întregul, văzut ca un ansamblu Structural
– Fenomenologic. Dar se mai spune că INIMA ȘTIE. Empatia, acea conexiune subtilă intre oameni,
între om și natură, este o formă de comuncare ce permite acesul direct, prin traire (qualia), la
întreaga informație a Universului.
Esihasmul, ca și curent spiritual, este centrat pe rugaciunea Inimii, pe acea „coborâre” a
Minții în Inimă. Altfel spus a Rațiunii ghitate de sensurile induse de Natura însăși prin empatia
individului cu mama Natură.
Se prefigurează astfel o barieră greu de trecut. Mintea justifica poftele, cu argumente
aparent logice. Inima spune ceea ce are de spus pe „limba” ei, dincolo de orice cuvinte dar nu
este capabilă să comunice cu Mintea pentru a-i orienta atenția catre Omenire, catre Valorile
Vieții, către Gaia ca plenetă vie în care omul este de fapt doar o celulă. Cele două ființe
specializate: Artistul și Raționalul se luptă pentru supremație, și asta în fiecare dintre noi, evident
cu ponderi diferite.
Putem astfel afirma ca primă cerinţă pentru depășirea actualei crize, prima barieră ce se
cere trecută este „stingerea conflictului” subtil dintre mintea raţională (emisfera stângă) şi
mintea intuitivă (emisfera dreaptă), dintre Artă și Știință, dintre Uman și Real. În acest stadiu de
armonizare se va trezi o nouă stare de conștiință ce definește practic un alt OM! Un alt OM, cu
alte abilități, alte potenţialităţi, un Om animat de dorința de a se integra într-un Univers Viu, de
a căuta și întâlni semenii într-u rațiune. Cred că merită recitit din această perspectivă: Sfârşitul
Copilăriei a lui Arthur Clark.

Florin Munteanu de la BRAN

7 Februarie 2020