Bariera 2.

Despre Cuvinte şi Rost

Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă –

de asemeni; numai trupul cuvântului e în present”
Nichita Stănescu

Avem Mintea plină de etichete şi nu de înţelesuri! Trăim scufundaţi într-o lume de

etichete… Etichetăm imediat ce auzim sau vedem ceva: fiinţe şi lucruri…noţiuni şi concepte … Am
dezvoltat o abilitate deosebită în a înşira etichete în forme şi arhitecturi poetice formând discursuri
(fără conţinut) de care ne îndrăgostim… Le repetăm cu satisfacţie, fără să înţelegem că repetiţia le
transformă pe nesimţite în „realităţi”... Alcătuirea frazei a devenit mai importantă decât coerența
mesajului... Forma a devenit mai importantă decât CONŢINUTUL… Am ajuns nişte analfabeţi
conform definiţiei lui Toffler (astăzi analfabet nu este cel care nu ştie să scrie şi să citească ci cel
care nu înţelege).

Avem etichete de dreapta şi etichete de stânga... discursuri de stânga şi discursuri de

dreapta... adevăruri de stânga şi adevăruri de dreapta... populaţie de stânga şi populaţie de
dreapta, ambele însă formate din indivizi vrăjiţi de etichete şi incapabili să discearnă „Adevărul din
pleava de cuvinte”. Lipsa acestei abilităţi de a discerne prin propria cunoaştere urmată de
asumarea celor alese a permis manipularea, înrolarea oamenilor în grupuri ce asuma anumite
„fragmente” de realitate pe care le transformă în dogmă, în adevăruri absolute pentru care se
lupta mergând până la jertfă suprema- viaţa .

Manipularea a devenit obiect de studiu în facultăţi şi se ridică azi la nivelul conceptual al

neuroștiințelor: neuromaketing-ul de exemplu... Învăţăm să ne manipulăm aproapele pentru a
obţine ceva de la celălalt şi pe care nu l-am obţine printr-o simplă rugăminte! (manipularea EI
pentru satisfacerea LUI sau manipularea LUI pentru creşterea fericirii EI .... o formă de „război”
între El şi Ea, război căci în general unul devine dominant / mai rar se formează un NOI)... În esenţă
manipularea presupune impunerea unei voinţe asupra unei alte fiinţe sau a unui grup, fără ca
aceasta (acesta) să fie conştient(ă) că i s-a anulat propria voinţă!

Ştiinţa a ajuns departe. Utilizăm nanomateriale, costruim roboţi inteligenţi. S-a structurat
o nouă ştiinţă, cea a Memeticii... începem să înţelegem ce este cu Epigenetica ... vorbim despre
ortotehnologie... dar nu ne putem abţine în a manipula aproapele... a ne impune voinţa asupra
altora... a-i controla, a-i UTILIZA! Se duce o continua “luptă”, pusă în mişcare de o forţă nevăzută
a celor fragmentate, a celor ne-intregi, a grupelor de oameni ce se uita în două direcţii diferite: în
jos, spre Materie sau în sus spre Spirit! La mijloc rămâne Omul şi dorinţa sa nemărginită de a fi
“fiinţă importantă”, dorinţa neîncetată de a conduce viaţa altora, uitând cu desăvârşire de propria
lui viaţă. Această atitudine a devenit un stil de viaţă!

Deşi aceasta este starea majorităţii nu pot să nu observ că se resimte la scara planetară o
stare de angoasă, de confuzie, de lipsă de sens, o stare născătoare de gânduri noi: Oare acesta este
rostul vieţii, să nasc copii pentru a-I integra în Piaţa Muncii? deci Piaţa Muncii este ţinta!? Cum
rămâne atunci cu viaţa copiilor, cu rostul lor, cu năzuinţele lor, cu unicitatea lor? Dar cu rostul meu?
Eu cine sunt? Aproape că nu mai avem cuvinte pentru a gândi un răspuns coerent la aceste
întrebări. Cuvintele au pierdut semnificaţia iar alăturarea lor nu mai aduce lumina în Minte.

Clipe de tihna în care gândurile se reaşează, se rafinează, pot revela la un momendat o

nouă barieră în calea dezvoltării noastre: bariera cuvintelor! Nu doar “memorând cuvinte” vom
pătrunde adevărul ci descoperind sensul din spatele “etichetei”. Este nevoie de o muncă susţinută
care să aşeze rostul în relaţia cuvant-înțeles. Odată înţeleasă şi asumata această nevoie de a pune
ordine în mintea intoxicate de cuvinte fără o semnificaţie clară poate începe drumul către Sine,
către o Cunoaştere autentică ce poate sprijini Sufletul în a-şi găsi drumul către Lumină.

Florin Munteanu de la BRAN

8 februarie 2020