Sunteți pe pagina 1din 21

Colegiul Național ”B.P.

Hasdeu” Buzău
Claude Achille
Debussy
S-a născut pe 22 august 1862 în orașul francez
Saint-Germain-en-Laye și a decedat în data de
25 martie 1918 în Paris.
A fost un compozitor, pianist, dirijor și critic
muzical francez, considerat a fi fondatorul unui
stil inovativ, cu o finisare tehnică și cu un aer de
natură poetică, denumit IMPRESIONISMUL
MUZICAL.
De asemenea, este considerat a fi cel mai
important compozitor de pian, de după Frederic
Chopin.
1862-1872
Debussy s-a născut într-o familie de burghezi,
fiind cel mai mare din cinci copii. Tatăl său
deținea o prăvălie și mai lucra ca asistent
tipograf și funcționar, iar mama sa era
croitoreasă.
Deoarece micul Debussy a arătat o afinitate
timpurie pentru pian, cu toate că familia lui era
săracă, la vârsta de 7 ani a fost înscris la lecții
de pian cu Madame Mauté de Fleurville, care
susținea că studiase pianul cu Chopin.
La 10 ani a fost trimis la Conservator în Paris,
unde a studiat timp de doisprezece ani, între
1872 și 1884.
”Doresc să cânt din viziunile mele interioare cu
candoarea naivă a unui copil.”
- Claude Debussy -

1872-1884
La începutul studiilor la Conservatorul din Paris,
Debussy a dorit să devină un virtuoz al pianului,
dar a abandonat ideea unei astfel de cariere după
ce a picat la examenele de pian din 1878 și 1879.
În perioada în care a studiat la Conservatorul
parizian, a intrat sub patronajul unei milionare
ruse, Nadejda Filaretovna von Meck, care l-a
angajat pentru ca profesor de pian pentru copiii ei.
În timpul vacanțelor de vară de la Conservator,
Debussy a călătorit cu familia milionarei ruse în
reședințele sale din Austria, Italia și Rusia.
Acești ani furtunoși au contribuit la sensibilitatea
stilului său timpuriu, bine ilustrat într-una dintre
cele mai cunoscute compoziții ale lui ”Clair de
lune” (Lumina lunii).
1880-1887
În 1880 a participat la cursurile de compoziție ale
lui Ernest Guiraud. Sub îndrumarea acestuia,
Debussy a câștigat locul al doilea la concursul de
compoziție Prix de Rome în 1883 și primul loc în
1884 cu canțoneta ”L'enfant prodigue” (Copilul
risipitor).
Astfel, la 22 ani, prin câștigarea acestui premiu a
obținut o bursă de studiu la Academia de Arte
Frumoase Villa de Medici din Roma pentru de trei
ani. Aici a studiat împreună cu mari compozitori ai
vremii, precum Franz Liszt și Giuseppe Verdi.
Tot în această perioadă a studiat muzica
compozitorului german Richard Wagner, în special
opera lui ”Tristan și Isolda”, care a reprezentat o
influență profundă și de durată asupra lui Debussy.
Academia de Arte Frumoase Villa Medici, Roma
1887-1889
Debussy a fost nefericit în această perioadă de
la Roma, tânjind după o viață mai simplă și mai
familiară. Astfel, după doi ani, a plecat din
magnificul palat renascentist Villa Medici și s-a
întors la Paris în 1887.
În 1889, a participat la Expoziția Mondială din
Paris. La această expoziție a ascultat un
ansamblu muzical din Java, compus dintr-o
varietate de clopote, gonguri, metalofoane și
xilofone, uneori însoțite de vocale.
În următorii ani, Debussy a încorporat
elementele ansamblului muzical javanez în stilul
său, pentru a produce un sunet complet nou.
1888-1902
Muzica scrisă în această perioadă reprezintă
capodopere ale lui Debussy: ”Ariettes oubliées”
(1888), ”Prélude à l’après-midi d’un faune”
(finalizată în 1892 și interpretată pentru prima
dată în 1894) și cvartet de coarde (1893).
Opera lui Debussy, ”Pelléas et Mélisande”, a
fost finalizată în 1895 și a reprezentat o
adevărată senzație atunci când a fost interpretată
pentru prima dată în 1902, împărțind publicul și
criticii în două: unii care o adorau și ceilalți care
o urau.
Atenția câștigată cu Pelléas, împreună cu
succesul obținut cu ”Prélude” în 1892, a
determinat o recunoaștere extinsă a lui Debussy.
Viața de familie
În anul 1899 s-a căsătorit cu prima sa
soție, Rosalie („Lily”) Texier, o
creatoare de modă.
În 1904 a divorțat de Lily Texier și s-a
căsătorit ulterior cu muziciana Emma
Bardac. În 1905 s-a născut fiica lor,
Claude-Emma.
În anii următori, familia lui Debussy s-a
într-un elegant hotel particular din Piața
Bois de Boulogne, unde Debussy a dus o
viață confortabilă și retrasă, dedicată
muncii.
Pentru fiica sa, poreclită Chouchou, el a
scris suita de pian ”Colțul copiilor”
(1908).
Claude Debussy și fiica sa, Chouchou
1902-1908
Între acești ani, Debussy a fost figura de frunte
în muzica franceză, fiind perioada în care a scris
o mare parte a creaţiei lui pentru pian,
considerată drept cea mai vastă din muzica
franceză, după cea a lui Faure, dintre care
amintim: „Stampe”, „Măști”, „Insula veselă”,
dar și ”Marea” (1905) și ”Ibéria” (1908),
ambele pentru orchestră, sau ”Images” (1905)
și ”Children's Corner Suite” (1908) , pentru
pian solo.
În 1905, a fost publicată ”Debussy Suite
bergamasque”. Suita este compusă din patru
părți: „Prélude”, „Menuet”, „Clair de lune”
(considerată una dintre piesele cele mai
cunoscute ale compozitorului) și „Passepied”.
1909-1918
În anul 1909, Debussy a fost diagnosticat cu
cancer de colon.
Ultimele capodopere ale compozitorului datează
din 1915, cele „Douăsprezece studii pentru pian”
și suita „En blanc et noir” (În alb și negru)
pentru două piane.
Bolnav, Debussy a apărut în public pentru ultima
dată în 1917, pentru a cânta a treia sa sonată,
împreună cu Gaston Poulet.
La 25 martie 1918, Claude Debussy s-a stins din
viață la casa sa din Paris. Nu a avut parte de o
înmormântare așa cum i s-ar fi cuvenit, deoarece
Parisul la acea vreme era devastat de bombarda-
mentele germane din Primul Razboi Mondial.
Impresionismul
muzical
Impresionismul este o mișcare artistică,
manifestată la început în pictură, mai târziu și în
muzică, mai ales în Franța, și care marchează
desprinderea artei moderne de academismul
tradițional.
Impresionismul muzical a fost impus de Claude
Achille Debussy din dorința de purificare a
muzicii franceze și realizare a unei muzici
naționale.
Este compozitorul care a creat impresionismul cu
un etos francez. Cunoscând muzica orientală,
modalismul și stilul Wagnerian, Debussy a furnizat
elemente preluate selectiv și a creat un nou stil cu
particularități de limbaj și estetică proprie.
Impresionismul
muzical
Impresionismul muzical a fost strâns legat de
pictura lui Monet, Manet, Degas, Renoir, Cezanne,
Sisley şi de poeţii Verlaine, Mallarmé, Valery,
Baudelaire, Rimbaud.
Muzica impresionistă surprinde impresii subiective,
prin diferenţieri de amănunt.
Compozitorii evită generalizările, imaginile
monumentale, în care numeroase şi variate elemente
se contopesc într-un tot închegat. Există mai
degrabă o succesiune de impresii, decât desfăşurări
sonore dictate de o clară idee directoare, un rafinat
simţ în cizelărea îngrijită a detaliilor formei şi
tectonicii, precum şi în dozarea efectelor sonore.
Impresionismul
muzical
Debussy a pus accentul pe exprimarea stării
sufletești și a atmosferei prin culoarea pură a
tonului în locul tradiționalei melodii sau armonii.
Efectul general al muzicii impresioniste este
forma vagă, deși armoniile urmează o formă
strictă, ca aceea de sonată.
Cu toate că Debussy respingea calificativul de
„impresionist”, el rămâne singurul compozitor
căruia i se poate aplica cu strictețe acest termen.
Probabil că cea mai importantă contribuție a
impresionismului a constat în folosirea de noi
armonii și game, ceea ce a deschis calea spre noi
posibilități tonale pentru compozitorii care le-au
urmat.
Impresionismul
muzical
Stilul lui Debussy a avut o mare influență asupra
altor compozitori, precum:
Maurice Ravel, Paul Dukas și Albert Roussel în
Franța,
Frederick Delius și Cyril Scott în Anglia,
Manuel de Falla în Spania,
Ottorino Respighi în Italia,
Charles Loeffler și Charles Griffes în Statele Unite
ale Americii.
Opere:
Lucrări pentru pian
1888-1889 : Petite suite (Mica suită pentru pian la patru
mâini)
1888-1891 : Arabesques
1890-1905 : Suite bergamasque (Suita bergamască)
1903 : Estampes (Stampe)
1904 : Masques (Măști)
1904 : L'Isle joyeuse (Insula veselă)
1904 : Images - Livre I (Imagini – Cartea I)
1906-1908 : Children's Corner (Colțul copiilor)
1907 : Images - Livre II (Imagini – Cartea II)
1909-1912 : Préludes (Preludii)
1914-1915 : Six épigraphes antiques (Șase epigrafe antice
pentru pian la patru mâini)
1915 : En blanc et noir (În alb și negru pentru pian la două
mâini)
1915 : Études (Studii)
Opere:
Muzică de cameră
1893 : Cvartetul cu coarde în sol minor
1915 : Sonata pentru violoncel și pian
1915 : Sonata pentru flaut, violă și harpă
1916-1917 : Sonata pentru vioară și pian

Simfonice
1892-1894 : Preludiu la după-amiaza unui faun
1897-1899 : Noncturne
1903-1905 : Marea
1905-1912 : Imagini pentru orchestră
Opere:
Muzică de balet
1912 : Jocuri
1913 : Cutia cu jucării

Lucrări lirice
1884 : L'Enfant prodigue (Fiul risipitor) - libret de
Edouard Guinand
1888 : La Damoiselle élue (Domnișoara aleasă) -
libret de Dante Gabriel Rossetti
1893-1902 : Pelléas și Mélisande (5 acte, libret de
Maurice Maeterlinck)
1908-1916 : La Chute de la maison Usher
(Căderea casei Usher)
1911 : Le Martyre de Saint Sébastien (Martriul
Sfântului Sebastian) - 5 acte, libret de Gabriele
D'Annunzio
Opere:

Melodii
1888 : Ariettes oubliées (Cântece uitate) după Verlaine
1887-1889 : Cinci poeme de Baudelaire
1891 : Serbările galante - prima parte după Verlaine
1891 : Trois mélodies (Trei melodii) după Verlaine
1897-1899 : Cântecele lui Bilitis după Pierre Louÿs
1904 : Serbările galante - a doua parte după Verlaine
1904 : Trei cântece din Franța după Charles d'Orléans
și Tristan L'Hermite
1909 : Trei cântece de Charles d'Orléans
1910-1911 : Trei balade de François Villon
1913 : Syrinx (Flautul lui Pan) pentru flaut solo
1913 : Trei poeme de Stéphane Mallarmé
Bibliografie:
▪ https://www.biography.com/musician/claude-
debussy
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Debussy
▪ https://www.ro.biography.name/muzicieni/177-
franta/434-claude-debussy-1862-1918
▪ https://www.britannica.com/biography/Claude-
Debussy
▪ https://andreeavaidean93.wordpress.com/categ
ory/capitolul-iv/claude-debussy/
▪ Bulancea Gabriel, Gândirea creatoare și estetic
a lui Claude Debussy, Editura MediaMusica,
Cluj-Napoca, 2008

S-ar putea să vă placă și