Noţiuni generale de electrotehnică

TEMA 1:

NOŢIUNI GENERALE DE ELECTROTEHNICĂ.

Scopul temei: prima temă din cele propuse, în lucrarea de faţă,

este un memento al unor noţiuni de bazele electrotehnicii considerate
imperios necesare înţelegerii principiilor constructive şi a fenomenelor
întâlnite în funcţionarea maşinilor electrice.

1.1. LEGILE FENOMENELOR ELECTROMAGNETICE.

1.1.1. Legea conservării sarcinii electrice.

A) Forma integrală.
Dacă se consideră o suprafaţă închisă, , care trece numai prin
medii izolante, astfel încât nu trece curent prin această suprafaţă, se
constată experimental că, sarcina totală, localizată în interiorul
suprafeţei, rămâne constantă, q = constant, oricare ar fi fenomenele
care se produc în interiorul suprafeţei.
Dacă însă, suprafaţa  trece şi prin conductoare în care apare
curent electric de conducţie, sarcina
electrică din interiorul suprafeţei variază i
în timp – în acord cu interpretarea
q 
microscopică a curentului de conducţie.
Considerăm un condensator încăr-
cat, ale cărui armături se leagă printr-un -q
conductor metalic (figura 1.1). În interi- Fig. 1.1. Explicativă pentru
orul conductorului potenţialul nu poate legea conservării sarcinii.

3
Noţiuni generale de electrotehnică

rămâne constant (armăturile având potenţiale diferite) şi echilibrul

electrostatic nu se mai poate menţine.
Condensatorul se va descărca, dând naştere unui curent electric de
conducţie, prin conductorul de legătură dintre armături, curent care va
fi egal cu viteza de scădere în timp a sarcinii armăturii condensatorului:
dq
i . (1.1)
dt
Acest rezultat se generalizează pentru totalitatea corpurilor încăr-
cate, conţinute într-o suprafaţă închisă, , care trece prin medii izolante
sau conductoare şi care se consideră ataşată mediului, prin următorul
enunţ:
Intensitatea curentului electric de conducţie, i, care iese dintr-o
suprafaţă închisă, , ataşată corpurilor, este în fiecare moment egală
cu viteza de scădere a sarcinii electrice, q, localizată în interiorul
suprafeţei.
dq
i    (1.2)
dt
Relaţia (1.2) exprimă forma globală a legii conservării sarcinii.
B) Forma locală.
Exprimând curentul i cu ajutorul densităţii de curent J , iar
sarcina q, în ipoteza unei repartiţii de volum, cu ajutorul densităţii de
volum a sarcinii, V, legea se scrie sub următoarea formă:
d
Σ J  ds   dt 
VΣ
ρ V dV (1.3)

Observaţii.
1) La folosirea acestei legi trebuie să se observe că i este suma
algebrică a curenţilor care străbat suprafaţa (cu semnul „+” cei care ies
şi cu semnul „–” cei care intră), adică normala n , din ds  n  ds , este
normala exterioară (figura 1.2).

4
 Noţiuni generale de electrotehnică

2) La derivarea integralei de
volum, suprafaţa  trebuie să se n J
considere mobilă, odată cu corpu-
rile de care este ataşată (derivată ds
q , V
substanţială).
Dacă considerăm suprafaţa fi- 
xă, putem deriva sub semnul de Fig.1.2. Explicativă pentru sensul
normalei la suprafaţă.
integrare. În acest caz, variaţia sar-
cinii din interiorul suprafeţei fixe este produsă şi de ieşirea corpurilor
încărcate din suprafaţă, ca urmare a mişcării lor faţă de ea, adică apare
şi curentul de convecţie:
dq d 
i   i v        V dV    V dV ;
dt dt V V
t
 V
 J  ds   
 
V  v  ds   
V
t
dV .

Obţinem forma dezvoltată a legii conservării sarcinii:

  
i   i v   J   V v ds    V dV .
t
(1.4)
 V

Viteza de scădere a sarcinii electrice din interiorul unei suprafeţe

închise , fixă, este egală cu suma dintre curentul de conducţie, i şi
curentul de convecţie, iv, care ies din suprafaţă.

1.1.2. Legea legăturii între D, E şi P .

În orice moment şi în orice punct din spaţiu, inducţia electrică este
egală cu suma dintre intensitatea câmpului electric multiplicată cu
constanta universală electrică 0 şi polarizaţie:

D   o E  P ; D 
C
(1.5)
m
Legea este valabilă şi pentru câmpul electromagnetic variabil în
timp.

5
Noţiuni generale de electrotehnică

În vid P  0 , deci relaţia exprimă proporţionalitatea universală,

existentă prin definiţie, între inducţie şi intensitate:
D0  0 E 0 . (1.5.a)

1.1.3. Legea polarizaţiei electrice temporare.

Legea polarizaţiei electrice temporare exprimă dependenţa locală
dintre intensitatea câmpului electric şi componenta temporară a polari-
zaţiei electrice:
Pt  f E . (1.6)
Forma explicită a acestei dependenţe depinde de materialul consi-
derat şi de condiţii neelectrice, fiind determinată, cu anumită aproxi-
maţie, prin mijloace experimentale.
În cazul materialelor liniare şi izotrope polarizaţia temporară este
proporţională cu intensitatea câmpului electric:
P t  0 e E ; (1.7)
10 9
F
0  m ;
36  
e este o mărime de material, adimensională, numită susceptivitate
electrică, care depinde de natura materialului şi de condiţiile neelectrice
locale (temperatură, presiune, etc.).
Se numesc izotrope, acele materiale care au proprietăţi locale
independente de direcţie. Ele pot fi în stare fluidă sau solidă amorfă.
Materialele care se conformează acestei dependenţe se numesc
liniare din punct de vedere dielectric.
În aplicaţii, legea polarizaţiei temporare se combină cu legea legă-
turii, pentru a stabili legătura de material care rezultă între inducţie şi
intensitate.
A) Materiale fără polarizaţie permanentă.
P p  0  P  P t  0e E ;

6
 Noţiuni generale de electrotehnică

 D   0 E   0  e E   0 1   e E   0  r E  E .
ε r  1  χ e , este permitivitatea relativă a materialului;
   0   r este permitivitatea absolută a acestuia.
Pentru vid avem e = 0, iar pentru aer e  0.
B) Materiale cu polarizaţie permanentă.
D   0 E  P   0 E  P t  P p  E  P p ;
D  E  P p .
P p depinde de condiţii neelectrice sau de tratamentele tehnologice
ale materialului.

1.1.4. Legea fluxului electric.

Fluxul electric instantaneu,  care trece prin orice suprafaţă
închisă , este egal cu sarcina electrică adevărată instantanee q din
interiorul suprafeţei:
 = q. (1.8)
Dacă se exprimă fluxul electric în funcţie de inducţia electrică, D
şi sarcina electrică adevărată, în funcţie de densităţile ei, se obţine:
 D  dA  
 V
 V dV   S dA    l ds  q i .
S C
(1.9)

Prin aplicarea teoremei Gauss-Ostrogradski şi separarea diferitelor

specii de divergenţe rezultă formele locale ale legii fluxului electric.
Reţinând doar prima divergenţă, cea de volum, se poate exprima
cea mai cunoscută expresie a formei locale a fluxului electric:
div D   V . (1.10)

1.1.5. Legea fluxului magnetic.

A) Forma integrală a legii.
Fluxul magnetic (fluxul vectorului inducţie magnetică) printr-o
suprafaţă închisă este nul, oricare ar fi forma suprafeţei şi în orice
moment:  = 0, sau,

7
Noţiuni generale de electrotehnică

 B  ds  0 .
Σ
(1.11)

Această relaţie este o lege general valabilă, oricând şi oriunde,

exprimând o proprietate intrinsecă, de structură, a câmpului magnetic:
caracterul conservativ al fluxului magnetic.
Unitatea de măsură a fluxului magnetic, în sistem internaţional,
este weberul – [Wb].
B) Forma locală a legii.
În domeniile de continuitate a funcţiei de punct B( r ) , prin aplica-
rea teoremei Gauss-Ostrogradski, relaţiei (1.11), se obţine:

 B  ds   div B  dv  0 ;
 V

V , volumul mărginit de suprafaţa , fiind arbitrar, rezultă:

div B  0 , (1.12)
adică forma locală a legii fluxului magnetic: în fiecare moment şi în
orice punct, divergenţa inducţiei magnetice este nulă.
Inducţia magnetică este un vector câmp solenoidal (fără sursă),
deci liniile câmpului magnetic sunt întotdeauna curbe închise.

1.1.6. Legea legăturii dintre B , H şi M .

În orice moment şi în orice punct din spaţiu, inducţia magnetică
este egală cu suma dintre intensitatea câmpului magnetic şi magneti-
zaţie, multiplicată cu constanta universală magnetică 0:

B  o H  M .   (1.13)
Legea este general valabilă şi pentru câmpul electromagnetic vari-
abil în timp. În vid M  0 , relaţia exprimând proporţionalitatea univer-
sală existentă, prin definiţie, între inducţie şi intensitate:

B0  μ 0 H 0 . (1.13.a)

8
 Noţiuni generale de electrotehnică

1.1.7. Legea magnetizaţiei temporare.

Legea magnetizaţiei temporare exprimă dependenţa locală dintre
intensitatea câmpului magnetic şi componenta temporară a magneti-
zaţiei.
Mt  f H . (1.14)
Forma explicită a acestei dependenţe depinde de materialul consi-
derat şi de condiţii neelectromagnetice.
A) Materiale liniare.
Majoritatea substanţelor sunt izotrope şi liniare din punct de ve-
dere magnetic. Ele nu au magnetizaţie permanentă, iar magnetizaţia
temporară este proporţională cu intensitatea câmpului magnetic care o
determină:
M  Mt  m H , (1.15)
unde m este o constantă de material, adimensională, numită suscepti-
vitate magnetică.
De obicei această lege se foloseşte combinată cu legea legăturii
dintre B , H şi M :
   
B   0 H  M   0 H   m H   0 1   m H , (1.16)
sau:
B  H . (1.17)

  0 1   m    0  r se numeşte permeabilitate
B
Mărimea  
H

absolută a materialului, iar  r  se numeşte permeabilitatea
0
relativă a materialului.
Materialele magnetizabile temporar se împart din punct de vedere
al proprietăţilor magnetice în două categorii:
 materiale diamagnetice (cuprul): M  H , substanţe nepolare,
moleculele lor neavând iniţial moment magnetic rezultant.

9
Noţiuni generale de electrotehnică

 materiale paramagnetice (aluminiul): substanţe polare, care se

magnetizează în sensul câmpului magnetic aplicat, M  H .
Ambele categorii de materiale se numesc materiale neferomag-
netice cu r 1, deci   0.
B) Feromagnetismul.
Fierul, cobaltul, nichelul şi unele aliaje ale acestor elemente, se
deosebesc de restul materialelor, prin valori extrem de mari ale
permeabilităţii relative (102  105).
Experimental se constată că în acest caz, dependenţa B = f(H) nu
mai reprezintă o dreaptă, ca pentru materialele dia şi paramagnetice,
permeabilitatea, , fiind funcţie de intensitatea câmpului magnetic, H.

1.1.8. Teorema lui Ampère.

A) Forma integrală.
În regim staţionar, tensiunea magnetomotoare (t.m.m.), adică
tensiunea magnetică în lungul unei curbe închise, este egală cu
solenaţia curenţilor înlănţuiţi de această curbă:

 H  dl     N  I .

(1.18)

Tensiunea magnetomotoare este

Linie a câmpului J J
S ds integrala de linie, pe o curbă închisă, a
intensităţii câmpului magnetic H :
u mm   H  dl . (1.19)
Γ 
dl Solenaţia, , reprezintă curentul
Linie a câmpului H H
de conducţie total, adică suma algebri-
Fig. 1.3. Explicativă pentru
modul de integrare. că a curenţilor din conductoarele care
străpung suprafaţa considerată (figura
1.3):
   J  ds   N  I . (1.20)
S

10
 Noţiuni generale de electrotehnică

Se utilizează termenul de „solenaţie” în loc de intensitatea curen-

tului electric de conducţie deoarece, ultima mărime caracterizează un
conductor, pe când solenaţia este definită referitor la o suprafaţă, care
poate fi străbătută de mai multe conductoare sau, de acelaşi conductor
de mai multe ori.
B) Forma locală.
În domeniile de continuitate a funcţiei H ( r ) , se poate aplica teo-
rema lui Stokes integralei (1.19):

 H  dl   rot H  ds   J  ds .
 S S

Cum S este o suprafaţă arbitrară, obţinem:

rot H  J . (1.21)
Adică, densitatea de curent este egală cu rotorul intensităţii
câmpului magnetic.
Concluzia este că, H este irotaţional (câmp magnetic staţionar)
numai în domeniile fără curent.

1.1.9. Legea circuitului magnetic.

A) Forma integrală.
Tensiunea magnetomotoare, umm, de-a lungul oricărei curbe închi-
se, , este egală cu suma a doi termeni:
 primul este solenaţia,  S , corespunzătoare curenţilor care
străbat o suprafaţă deschisă oarecare, S, mărginită de curba ;
 al doilea termen este derivata în raport cu timpul a fluxului
electric, Ψ S Γ , prin aceeaşi suprafaţă, S, şi se numeşte curent de depla-
sare.
dS
u mm  S  . (1.22)
dt
Relaţia (1.22) este general valabilă (şi în regim nestaţionar) şi
poate fi scrisă explicit, sub următoarea formă:

11
Noţiuni generale de electrotehnică

d
 H  dl   J  ds  dt  D  ds .
 S S
(1.23)

Dacă se alege un sens pozitiv

ds D pentru solenaţie, prin suprafaţa
deschisă S şi acestuia i se asociază,
J după regula burghiului drept, un sens
pozitiv al t.m.m., pe conturul supra-
feţei, , se constată că, solenaţiilor
pozitive le corespund t.m.m. pozitive şi
dl invers. Prin urmare, în expresia (1.23)
H
Fig. 1.4. Alegerea sensurilor a legii, ds şi dl sunt asociaţi prin
mărimilor vectoriale. regula burghiului drept (figura 1.4).
Observaţii.
1)  şi S sunt arbitrare şi trebuie considerate drept curbe şi
suprafeţe ataşate corpurilor, în mişcarea lor.
2) În cazul corpurilor imobile legea circuitului magnetic are
următoarea formă integrală:
D
 H  dl   J  ds  
 S S
t
 ds ; (1.24)

D
termenul i DS 
 
S
t
ds se numeşte curent de deplasare.

3) Se numeşte regim, regimul variabil în care se poate neglija

curentul de deplasare în legea circuitului magnetic, peste tot, cu excep-
ţia dielectricului condensatoarelor. În regim staţionar şi cvasistaţionar,
legea circuitului magnetic se reduce la teorema lui Ampère.
B) Forma locală (valabilă pentru sisteme de corpuri imobile).
În domeniile de continuitate a proprietăţilor fizice, aplicând teore-
ma lui Stokes membrului din partea stângă a relaţiei (1.24), se obţine:
D
 rot H  dl   J  ds  
S S S
t
 ds ;

12
 Noţiuni generale de electrotehnică

sau,
D
rot H  J  . (1.25)
t
Relaţia (1.25) reprezintă prima ecuaţie a lui Maxwell.

1.1.10. Legea inducţiei electromagnetice.

A) Forma integrală.
Se numeşte inducţie electromagnetică, producerea unei tensiuni
electromotoare (t.e.m.) într-un circuit sau, în general, în lungul unei
curbe închise, datorită variaţiei în timp a fluxului magnetic care străbate
o suprafaţă sprijinită pe acea curbă.
Sensul acestei t.e.m. este astfel încât, efectele ei se opun cauzei
care a produs-o (regula lui Lenz).
Forma integrală a legii inducţiei electromagnetice:
d S
e   (1.26)
dt
Tensiunea electromotoare produsă prin inducţie electromagnetică
în lungul unei curbe închise, , este egală cu viteza de scădere a
fluxului magnetic prin orice suprafaţă sprijinită pe această curbă.
Relaţia (1.26) se scrie explicit, sub forma:
d
 E  dl   dt S B  ds . (1.27)
  

e  S

Observaţii.
1) Sensul de integrare pe curba , adică sensul lui dl şi sensul
normalei n la suprafaţa S Γ , în raport cu care se calculează fluxul
(adică sensul lui ds  n  ds ) sunt asociate după regula burghiului
drept.
2) În regim staţionar, când fluxul magnetic nu variază în timp,
t.e.m. indusă e nulă pentru orice curbă închisă, :

13
Noţiuni generale de electrotehnică

e    E  dl  0 . (1.28)


De aici rezultă caracterul po-

ds
n tenţial al câmpului electric staţio-
ds BJ
S nar. Teorema potenţialului elec-
trostatic şi teorema potenţialului
electric staţionar sunt forme parti-
dl culare ale legii inducţiei elec-

dl tromagnetice.
E B) Forma integrală dezvoltată.
Fig. 1.5. Explicativă pentru asocierea Derivata fluxului magnetic în
sensurilor vectorilor.
raport cu timpul este o derivată
substanţială (se ţine cont de faptul că suprafaţa considerată este în miş-
care, odată cu corpurile din interiorul ei):
 B
d
 B  ds   
t
 
 v  div B  rot B  v  ds ;
S  
dt S

cum div B  0 (legea fluxului magnetic), obţinem:

d S
dt
d
  B  ds  
dt S
B
t
ds   rot B  v ds .   (1.29)
S S

Aplicând teorema lui Stokes ultimului termen al relaţiei (1.29),

obţinem forma integrală dezvoltată a legii:

 t ds   v  Bdl ;
B
e    E  dl   (1.30)
 

S


e trans. e misc .

 etrans. – este t.e.m. indusă prin transformare (pulsaţie);

 emişc. – este t.e.m. indusă prin mişcare (rotaţie).
C) Formele locale ale legii.
În cazul domeniilor de continuitate a proprietăţilor fizice locale,
aplicând teorema lui Stokes în relaţia (1.30), se obţine:

14
 Noţiuni generale de electrotehnică

 B
 rot E  ds    t
  rot 
v  B


ds .
S S  
Suprafaţa SΓ fiind arbitrară, rezultă forma locală a legii inducţiei
electromagnetice:
B
rot E  
t

 rot v  B .  (1.31)

Pentru corpurile imobile (v = 0), se obţine:

B
rot E   ; (1.32)
t
relaţie care reprezintă cea de-a doua ecuaţie a lui Maxwell.

1.1.11. Legea conducţiei electrice (legea lui Ohm).

A) Forma locală.
Legea conducţiei electrice este o lege de material, care generali-
zează condiţia de echilibru electrostatic. În regim electrocinetic,
E  Ei  0 .
Forma locală a legii se exprimă prin relaţia:
E  Ei  ρ  J (1.33)
şi are următorul enunţ:
Suma vectorială dintre intensitatea câmpului electric, E , şi inten-
sitatea câmpului electric imprimat, E i , din interiorul unui conductor
izotrop, este proporţională, în fiecare punct, cu densitatea curentului
electric de conducţie din acel punct.
Factorul de proporţionalitate este o mărime de material, numită
rezistivitate, , care depinde de natura materialului, de temperatură, etc.
Valoarea reciprocă a rezistivităţii se numeşte conductivitate, :
1


Cu ajutorul conductivităţii, forma locală a legii conducţiei se scrie:

15
Noţiuni generale de electrotehnică

  
J  (E E i ) . (1.33.a)
Observaţii.
1) Condiţia de echilibru electrostatic e forma particulară a legii
conducţiei electrice pentru regimul electrostatic, în care J  0 .
2) În conductoare omogene, E i  0 : E  ρ  J sau, J  σ  E .
B) Forma integrală a legii.
Se consideră o porţiune de circuit
(C) filiform în care este inclusă şi o sursă
de t.e.m. (figura 1.6). Circuitul fiind
ei
filiform, curentul se poate considera
2 repartizat uniform pe secţiune:
i   i


J ; Ju ;
i S S
 J
1 dl  u dl unde, S este aria secţiunii transversale
Fig. 1.6. Porţiune de a conductorului.
circuit filiform. 
Cum J  dl , se poate scrie:
 i dl
J dl  J  dl  dl  i ; (1.34)
S S
2   2 

 (E E i )dl  u12f  e12i 

1( C )
   J dl ;
1( C )
(1.35)

2 
 u 12f   E dl , este tensiunea electrică în lungul firului;
1
2 
 e12i   E i  dl , este tensiunea imprimată.
1

Dacă în relaţia (1.35) înlocuim produsul scalar J dl prin expresia
sa, dată de (1.34), obţinem:
2
dl
u 12f  e12i  i    i  R 12 . (1.36)
1
S

16
 Noţiuni generale de electrotehnică

2
dl
Relaţie în care, mărimea R12   ρ  se numeşte rezistenţa elec-
1
S
trică a conductorului, între punctele „1” şi „2”.
În general, dacă se notează:
 uf - tensiunea electrică în lungul firului;
 ei - tensiunea electrică imprimată;
 R - rezistenţa firului;
 i - intensitatea curentului;
se obţine forma integrală a legii conducţiei electrice:
u f  ei  R  i (1.37)
Pentru o porţiune oarecare, neramificată de circuit filiform, suma
dintre tensiunea electrică luată în lungul firului, uf, şi tensiunea
imprimată, ei (t.e.m.), a surselor ce se găsesc în acea porţiune de cir-
cuit, este egală cu produsul dintre intensitatea curentului şi o mărime
caracteristică circuitului, numită rezistenţă electrică.
Observaţii.
1) În cazul în care conductorul este închis:
uf + ei = e, (1.37.a)
e fiind tensiunea electromotoare de contur. Se observă că:
e = Ri.
2) În cazul unui circuit pasiv, ei = 0, deci:
uf = Ri. (1.37.b)
C) Teorema potenţialului electric staţionar. Legea lui Ohm.
1 Legea conducţiei electrice este valabi-
lă atât în curent continuu cât şi în curent

ub uf variabil în timp, pentru materiale liniare. În
curent continuu, adică în regim staţionar,
2 este valabilă teorema potenţialului electric
staţionar:

 E  dl  0

(1.38)

17
Noţiuni generale de electrotehnică

şi în consecinţă, tensiunea nu depinde de curba în lungul căreia se

calculează integrala, ci numai de punctele extreme:
2
u f  u b   E  dl  V1  V2 ; (1.39)
1

în care, ub este tensiunea între bornele „1” şi „2”ale conductorului.

Se obţine următoarea formă particulară a legii conducţiei electrice:
ub  R i , (1.40)
cunoscută sub denumirea de legea lui Ohm.
Tensiunea electrică la bornele unui circuit pasiv (fără surse), de
curent continuu, este egală cu produsul dintre intensitatea curentului şi
rezistenţa circuitului.
u u
Forme uzuale: i  b ; sau, R  b .
R i
Semnificaţii:
a) definiţia rezistenţei unui conductor: rezistenţa conductorului
este numeric egală cu raportul dintre tensiunea electrică continuă,
aplicată la capetele conductorului şi curentul care-l străbate.
b) conţinut experimental: raportul dintre ub şi i nu depinde de
aceste mărimi, ci de natura şi dimensiunile conductorului.
Observaţii.
1) Legea lui Ohm se referă la materiale liniare din punct de
vedere al conducţiei electrice. Există şi materiale ale căror rezistenţă
depinde de valoarea tensiunii – rezistenţe neliniare.
2) Rezistenţa electrică a unei porţiuni de conductor filiform are
2
dl
expresia: R   (1.41)
1
S
şi este totdeauna pozitivă.
În cazul unui conductor omogen şi de secţiune constantă:
l
R   []. (1.42)
S

18
 Noţiuni generale de electrotehnică

3) Conductanţa electrică, prin definiţie, este:

1 S
G  (1.43)
R l
şi se măsoară în siemens, [S].
4) Un element de circuit construit pentru a avea o anumită rezis-
tenţă, se numeşte rezistor.

1.1.12. Legea transformării energiei în conductori (Joule - Lenz).

A) Forma locală.
Legea transformării energiei în conductori este o lege generală
care, sub formă locală, dă expresia energiei cedate de câmpul electro-
magnetic în unitatea de timp şi pe unitatea de volum:
Puterea, pJ, cedată pe unitatea de volum a conductorului, de
câmpul electromagnetic, în procesul de conducţie electrică, este egală
cu produsul scalar dintre intensitatea câmpului electric şi densitatea
curentului electric de conducţie:

pJ  E  J . (1.44)
3
Practic, pJ este o densitate de putere şi se măsoară în [W/m ].
În conductorii omogeni, E i  0 , deci pJ reprezintă căldura dezvol-
tată în unitatea de timp şi de volum, de conductor:
   J 2  0.
pJ  E  J  (1.45)
E J

Pentru conductorii neomogeni, E i  0 ; din legea conducţiei elec-

trice avem: E  ρ  J  E i , prin urmare se poate scrie:
pJ    J 2  Ei  J    J 2  pG . (1.46)
Primul termen al relaţiei (1.46), p R  ρ  J 2  0, este întotdeauna
pozitiv şi reprezintă densitatea de volum a puterii pierdute ireversibil de
câmpul electromagnetic şi transformată în căldură (independent de
sensul curentului ) - efectul Joule - Lenz.

19
Noţiuni generale de electrotehnică

Al doilea termen, cu semn schimbat, pG  E i  J , care poate fi ne-

gativ sau pozitiv, reprezintă densitatea de volum a puterii cedate de sur-
sele de câmp electric imprimat şi primită de câmpul electromagnetic.
Dacă vectorii E i şi J sunt omoparaleli, atunci pG > 0 şi această
putere este efectiv cedată de sursă şi primită de câmp (acest fenomen
are loc în orice sursă care debitează curent).
Dacă E i şi J sunt antiparaleli (curentul străbate sursa în sens
opus tensiunii electromotoare), pG < 0 şi puterea este efectiv primită de
sursă şi cedată de câmpul electromagnetic).
B) Forma integrală.
Dacă se integrează expresia (1.44) pe volumul V al unei porţiuni
de conductor filiform, în care E , J şi dl sunt paraleli, se obţine pute-
rea totală, PJ, cedată de câmpul electromagnetic conductorului, în
procesul de conducţie a curentului electric:

PJ   p J  dv   E  J  dv   E  J  dv . (1.47)
V V V

Ţinând cont de caracterul

S ds E filiform al conductorului, se poa-
J
2
i te scrie că, dv  ds  dl , transfor-
dl mând integrala de volum într-o
1 V integrala de linie a unei integrale
de suprafaţă:
2
  2
  2
PJ    E  J  ds  dl   E  J  ds  dl  i  E  dl  i  u f .
1 S  1 S  1

S-a considerat că E este constant pe suprafaţa S a conductorului şi

că  J  ds  i .
S

PJ = ufi. (1.48)

20
 Noţiuni generale de electrotehnică

Puterea totală cedată de câmpul electromagnetic unei porţiuni de

conductor filiform, în procesul de conducţie electrică, este egală cu
produsul dintre intensitatea curentului şi tensiunea în lungul firului.
Conform legii conducţiei electrice (forma integrală), uf = Ri – ei,
deci se poate scrie relaţia:
PJ = Ri2  eii = PR  PG. (1.49)
Primul termen al relaţiei (1.49) reprezintă puterea disipată, adică
puterea dezvoltată ireversibil sub formă de căldură: PR = Ri2 > 0, legea
Joule – Lenz.
Prin integrare în timp, se obţine căldura totală dezvoltată în timpul
t = t2  t1:
t2

Q J   R  i 2  dt . (1.50)
t1

În curent continuu, pentru circuite pasive, tensiunea în lungul firu-

lui, Ri, este egală cu tensiunea electrică la borne, ub:
u 2b
PR  R  i 2  u b  i  ; respectiv, QJ = Ri2t.
R
Al doilea termen cu semn schimbat, PG = eii, care poate fi negativ
sau pozitiv, reprezintă puterea generată, adică puterea adusă în circuit
de sursa de t.e.m., ei, care debitează curentul de intensitate i şi este
egală cu produsul acestor două mărimi.
Dacă PG > 0, adică ei şi i au acelaşi sens efectiv, sursa produce
energie, iar dacă PG < 0, adică ei şi i au sensuri efective opuse, sursa
primeşte energie.

1.2. INDUCTIVITĂŢI.

1.2.1. Flux fascicular, flux total, definiţia inductivităţii.

Fie o bobină cu N spire, parcursă de curentul I care generează
câmp magnetic. Se consideră că toate spirele sunt traversate de aceleaşi
linii de câmp (figura 1.7).

21