4.

Metode de calcul a integralelor definite

Pentru început vom reaminti câteva teoreme utile în calculul integralelor

definite.

4.1. Metode de integrare a funcţiilor

4.1.1. Teoremă (Formula de integrare prin părţi)

Dacă f , g : [a, b] → R sunt două funcţii derivabile, cu derivate continue,
atunci
b b
∫a
f ( x) g ' ( x)dx = f ( x) g ( x) ba − ∫ f ' ( x) g ( x)dx
a

4.1.2. Teoremă (Formula de schimbare de variabilă)

ϕ
Fie [a, b]  → J → f
R (J interval din R) două funcţii cu
proprietăţile:
1) f este continuă pe J
2) ϕ este derivabilă, cu derivata continuă pe [a,b].
Atunci
b ϕ( b )
∫a
f (ϕ(t ))ϕ' (t )dt = ∫
ϕ( a )
f ( x)dx (4.1.1)
ϕ
4.1.3. Observaţie. a) Dacă [a, b]  → [c, d ] →
f
R sunt două funcţii
cu proprietăţile:
1') f este continuă pe [c,d]
2') ϕ este bijectivă, ϕ şi ϕ −1 derivabile cu derivate continue,
atunci
b ϕ( b )
∫ a
f (ϕ(t ))dt = ∫
ϕ( a )
f ( x)(ϕ −1 )' ( x)dx
Această egalitate se mai numeşte şi a doua formulă de schimbare de
variabilă.
b) Datorită formulei Leibniz-Newton toate schimbările de variabilă
prezentate la primitive se pot aplica şi la calculul integralei definite.
4.1.4. Propoziţie. Fie α ∈ (0, ∞] şi f : (−α, α) → R o funcţie continuă.
Atunci avem:
b −a
(i) ∫
a
f (− x)dx = ∫
−b
f ( x)dx, (∀)a, b ∈ (−α, α)
a 0
În particular: ∫0
f (− x)dx = ∫ f ( x)dx, (∀)a ∈ (−α, α)
−a
a a
(ii) Dacă f pară atunci ∫−a
f ( x)dx = 2∫ f ( x)dx
0

193
 a
(iii) Dacă f impară atunci ∫ −a
f ( x)dx = 0 .
Demonstraţie. (i) Se face substituţia t = − x .
0 a a
(ii) din (i) ∫ −a
f ( x)dx = ∫ f (− x)dx = ∫ f ( x)dx , de unde
0 0
a 0 a a
∫−a
f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx = 2 ∫ f ( x)dx
−a 0 0
0 a a
(iii) din (i) ∫−a
f ( x)dx = ∫ f (− x)dx = − ∫ f ( x)dx , de unde
0 0
a 0 a
∫−a
f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx = 0 .
−a 0
4.1.5. Corolar. Fie α ∈ (0, ∞] şi f : (−α, α) → R o funcţie continuă.
Atunci
a
(i) Dacă f pară ⇒ ∫ xf ( x)dx = 0, (∀)a ∈ (−α, α)
−a
a a
(ii) Dacă f impară ⇒ ∫ xf ( x)dx = 2∫ xf ( x)dx, (∀)a ∈ (−α, α )
−a 0
a a
(iii) Dacă f arbitrară ⇒ ∫ f ( x )dx = 2∫ f ( x 2 )dx şi 2
−a 0
a
∫−a
xf ( x 2 )dx = 0, (∀)a ∈ (−α, α)
Demonstraţie. (i) Dacă f este pară rezultă că funcţia xf este impară, deci
a
conform Propoziţiei 4.1.4 ∫−a
xf ( x) = 0 .
(ii) Se procedează ca la (i).
(iii) Rezultă din (i) şi (ii) ţinând seama că funcţia f ( x 2 ) (respectiv
xf ( x 2 ) ) este pară (respectiv impară).
4.1.6. Exemplu. (∀)a ∈ R avem:
a a a a
∫
−a
cos xdx = 2 ∫ cos xdx,
0 ∫−a
sin xdx = 0, ∫
−a
x 2 n+1 cos xdx =0 .
4.1.7. Propoziţie. Fie f : R → R o funcţie continuă. Atunci avem:
x +T
(i) f periodică de perioadă T ⇔ ∫ f (t )dt = c (constantă), (∀) x ∈ R .
x
(ii) Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) Orice primitivă a lui f este periodică de perioadă T.
b) f este periodică de perioadă T.
x +T
c) ∫
x
f (t )dt = 0, (∀) x ∈ R
Demonstraţie. (i) (⇒) din ipoteză f ( x + T ) = f ( x), (∀) x ∈ R . Evident
avem:

194
 x +T 0 T x +T
∫x
f (t )dt = ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt + ∫
x 0 T
f (t )dt , (∀) x ∈ R (4.1.2)
Cu schimbarea de variabilă t = θ + T , θ ∈ [0, T ] , ultima integrală devine:
x +T x x
∫ T
f (t )dt = ∫ f (θ + T )dθ = ∫ f (θ)dθ, (∀) x ∈ R
0 0
(4.1.3)
Din (4.1.2) şi (4.1.3) rezultă
x +T 0 T x T
∫x
f (t )dt = ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt = ∫ f (t )dt , (∀) x ∈ R
x 0 0 0
x +T
(⇐) Presupunem că ∫
x
f (t )dt = c, (∀) x ∈ R şi fie F o primitivă a lui f.
Atunci din formula Leibniz-Newton c = F ( x + T ) − F ( x), (∀) x ∈ R , deci prin
derivare obţinem:
f ( x + T ) − f ( x) = F ' ( x + T ) − F ' ( x) = 0, (∀) x ∈ R ,
prin urmare f este periodică de perioadă T.
(ii) Să observăm că orice primitivă a lui f este periodică de perioadă T
⇔ (∃) g o primitivă a lui f, periodică de perioadă T ⇔ funcţia
x
F ( x) = ∫ f (t )dt , x ∈ R este periodică de perioadă T.
0

a) ⇒ c) Dacă a) este adevărat, atunci F este periodică de perioadă T,

deci conform formulei Leibniz-Newton avem:
x +T
∫x
f (t )dt = F ( x + T ) − F ( x) = 0, (∀) x ∈ R
c) ⇒ b) rezultă din (i).
b) ⇒ a) Dacă f este periodică de perioadă T avem:
( F ( x + T ) − F ( x))' = f ( x + T ) − f ( x) = 0, (∀) x ∈ R
deci (∃)c ∈ R astfel încât F ( x + T ) − F ( x) = c, (∀) x ∈ R . Atunci
T
c = F (0 + T ) − F (0) = ∫ f (t )dt = 0 , deci F ( x + T ) = F ( x), (∀) x ∈ R ,
0
deci F este periodică de perioadă T.
4.1.8. Propoziţie. Fie f : R + → R o funcţie continuă şi periodică de
perioadă T. Atunci
1 t 1 T
lim ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x)dx
t →∞ t 0 T 0
Demonstraţie. (∀)t ∈ R + (∃)n = n(t ) ∈ N şi a = a (t ) ∈ [0, T ] astfel încât
t nT t
t = nT + a , deci ∫
0
f ( x)dx = ∫
0
f ( x)dx + ∫ f ( x)dx . Evident avem
nT
nT n ( k +1)T
∫ f ( x)dx = ∑ ∫ f ( x)dx ,
0 kT
k =0
deci cu schimbarea de variabilă x = θ + kT , θ ∈ [0, T ] deducem:

195
 ( k +1)T T T
∫kT
f ( x)dx = ∫ f (θ + kT )dθ = ∫ f (θ)dθ ,
0 0
nT T
deci ∫
0
f ( x)dx = n ∫ f ( x)dx . În fine, cu schimbarea de variabilă x = θ + nT ,
0
θ ∈ [0, T ] deducem
t t − nT a
∫ nT
f ( x)dx = ∫
0
f (θ + nT )dθ = ∫ f (θ)dθ ,
0
deci
1 t n(t ) T 1 a (t )
∫
t 0
f ( x)dx =
t 0 ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx
t 0
(4.1.4)
Cum avem:
n(t ) 1 1
lim = lim = (4.1.5)
t →∞ t t → ∞ a(t ) T
T+
n(t )
şi
1 a (t ) 1 a (t ) 1 T
∫
t 0
f ≤ ∫ | f |≤ ∫ | f |, (∀)t ∈ R *+ ,
t 0 t 0
rezultă
1 a (t )
t →∞ t ∫0
f ( x)dx = 0 .
lim (4.1.6)
1 t 1 T
Din (4.1.4), (4.1.5) şi (4.1.6) rezultă că lim ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x)dx .
t →∞ t 0 T 0
4.1.9. Corolar. Fie f : R → R o funcţie continuă şi periodică de
perioadă T. Atunci
b b−a T
lim ∫ f ( xt )dx =
T ∫a
f ( x)dx, (∀)a, b ∈ R .
t →∞ a

Demonstraţie. Punem xt = y şi obţinem:

b 1 bt  1 tb   1 ta 
∫a f ( xt ) dx =
t ∫ at
f ( y ) dy = b
 tb
∫0
f ( y ) dy  − a ∫0 f ( y )dy  .
  ta 
Trecem mai departe la limită t → ∞ ţinând cont de Propoziţia 4.1.8.
4.1.10. Propoziţie. Fie I ⊆ R un interval şi f : I → R o funcţie
continuă. Atunci (∀) J ⊆ R un interval şi ϕ, ψ : J → I două funcţii derivabile,
ψ( x)
rezultă că funcţia F ( x) = ∫ f (t )dt , x ∈ J este derivabilă şi avem relaţia:
ϕ( x )

F ' ( x) = f (ψ( x))ψ' ( x) − f (ϕ( x))ϕ' ( x), (∀) x ∈ J

y
Demonstraţie. Fie g ( y ) := ∫ f (t )dt , y ∈ I unde a este fixat în I. Atunci
a
g este derivabilă şi avem g ' ( y ) = f ( y ), (∀) y ∈ I . Evident putem scrie:

196
 a ψ( x)
F ( x) = ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt = − g (ϕ( x)) + g (ψ ( x)), (∀) x ∈ J ,
ϕ( x ) a

deci
F ' ( x) = − g ' (ϕ( x))ϕ' ( x) + g ' (ψ( x))ψ ' ( x) =
= − f (ϕ( x))ϕ' ( x) + f (ψ ( x))ψ ' ( x), (∀) x ∈ J
4.1.11. Corolar. Fie I ⊆ R un interval şi f : I → R o funcţie continuă.
Atunci (∀) J ⊆ R un interval şi ϕ : J → I o funcţie derivabilă, rezultă că
ϕ( x )
funcţia F ( x) = ∫ f (t )dt , x ∈ J este derivabilă şi avem
a
F ' ( x) = f (ϕ( x))ϕ' ( x), (∀) x ∈ J .

Bibliografie

[1] Gh. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, vol. I şi II, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
[2] V. Arsinte, Probleme elementare de calcul integral, Ed. Univ. Bucureşti,
1995.
[3] D. Buşneag, I. Maftei, Teme pentru cercurile şi concursurile de
matematică ale elevilor, Ed. Scrisul Românesc, 1983.
[4] Gh. Schneider, Culegere de probleme de analiză matematică pentru
clasele XI-XII, Ed. Hyperion, 1997.

197