Rolul VIRGULEI

• ,,Elevul meu, Mihai, este inteligent.”

• ,,Vila, casa de piatră, este frumoasă.”
- separă o apoziție simplă/ dezvoltată de restul enunțului.

•„Am fost, îi zise, aci de faţă.”

- separă propoziţia incidentă „îi zise” (în vorbire indirectă), de restul
enunţului (în vorbire directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele
personajului („Am fost aci de faţă.”) de vorbele naratorului („îi zise”).

•„Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”

Prima virgulă izolează substantivul în vocativ „stihuri” de restul
enunţului. A doua virgulă separă două propoziţii aflate în raport de
coordonare prin juxtapunere.
• „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe”.
- separă interjecţia „ah” de restul enunţului.

• „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.

-separă substantivul în vocativ „înger” (cu determinanţii săi)/ construcția
în cazul vocative „iubite înger scump” de restul enunţului.

•,,Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.”

- desparte două propoziţii aflate în raport de coordonare adversativă

•,,În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân.”

- separă două complemente indirecte aflate în raport de coordonare prin
juxtapunere. (Virgula desparte termenii unei enumeraţii.)

•,,Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!”

- separă substantivul în vocativ „mamă” de restul enunţului.
•„O, încete plânsul!”
- separă interjecţia „o” de restul enunţului;

•,,Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,

se face depărtare, se face nisip.”
- separă propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.