MARIN PREDA

Moromeții
-roman din perioada postbelică, roman realist-

1. Introducere:
2. Argumente pentru încadrarea în estetica REALISTĂ: respectarea celor trei principii,
specifice acestei estetic: obiectivitatea, verosimilitatea și veridicitatea
- tematică socială: satul, pământul, condiția țăranului, condiția femeii, familia
- personaje tipice, întrupări ale unor tipuri sociale, cu comportament tipic și
evoluție așezată sub semnul determinismului social
- obiectivitatea perspectivei narative
- elemente de monografie
- elemente de modernitate: adevărata tema a romanului este însă raportul dintre
individ și istorie, despre personajul lui M. Preda spunându-se că este „ultimul țăran
din literatura română” (N. Manolescu), romanul urmărind procesul de disoluție al
clase țărănești de tip tradițional; formulele narative sunt si ele inovatoare, prin
introducerea personajului reflector (Ilie Moromete, Niculae Moromete), informator
sau martor (Alboaica, Scămosu)
3. Titlul textului, „Moromeții”, aduce în prim-plan tema familiei, astfel ca romanul devine
romanul destrămării unei familii, a familiei taranesti de tip tradițional, prin care sunt
conturate simbolic criza satului romanesc datorata mai întâi metamorfozelor declanșate de
schimbarea valorilor tradiționale si, mai apoi, dispariția acestuia provocata de impunerea
forțata a colectivizării.
4. Narațiunea: chiar daca ramane heterodiegetica, cu focalizare zero si perspectiva „par
derriere” nu mai aparține unui narator omniscient, omnipotent si omniprezent. Fara sa
renunțe definitiv la omniscienta sa, naratorul din „Moromeții” se folosește de personaje,
pe care le transforma in informatori, rolul acestora fiind acela de a comunica faptele, fiind
însa lipsiți de funcția interpretativa, dar păstrându-si obiectivitatea, caci ei redau fapte,
intamplari văzute, nu trăite.
5. Relații spațio-temporale construite în manieră realistă, care recreează un timp și un spațiu
reale: satul Siliștea-Gumești, un sat din Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea războiului.
6. Construcția subiectului:
- 2 volume: 1955 si 1967, construite diferit. În primul volum se recurge la tehnica
decupajului, în cel de-al doilea este evidentă tehnica rezumativă
- construcție cronologică, abaterile de la cronologie fiind justificate de nevoia
recuperării biografiei anterioare a personajelor
- element de realism: construcția circulara a celui dintâi volum, asigurata de
simetria dintre incipit si final. Incipitul, construit pe motivul timpului, anticipează
teme si conflicte si oferă chei de citire a textului: „In câmpia Dunării, cu cativa ani
înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii
nesfârșita răbdare: viața se scurgea aici fără conflicte mari.”. Timpul uneltește însă
împotriva omului, taranul conservator, si semnează condamnarea la moarte a unei
clase si a unei lumi, satul tradițional: „Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al
Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare.”
 I volum, alcătuit din trei părți: romanul satului tradițional surprins într-o primă
perioadă de transformare. Cei trei ani de dinaintea primei conflagrații mondiale
redau viața aparent liniștită a unei comunități, a cărei existență se scurge după
coordonate ancestrale
o În centru destrămarea familiei Moromete, provocată de viziunea
diferită asupra vieții pe care o au băieții lui Ilie. Încrezător în trăinicia
valorilor lumii în care s-a născut și a trait, Ilie vede lumea aceasta
imbolnavindu-se, si cu ea si copiii sai:„Si daca lumea e asa cum zic ei
si nu e asa cum zic eu, ce mai ramane de facut?! N-au decat sa se
scufunde!”
 În viziunea lui, pamantul aduce linistea, ceea ce banii nu ar putea sa faca. Mai
mult decat demnitate, pamantul ii da sentimentul libertatii interioare, al
independentei, linistea fara de care existenta nu este posibila: „Cum sa traiesti
daca nu esti linistit?”
o conflictele centrale, cel dintre tata, Ilie Moromete, si fiii sai, care este, de
fapt, conflictul dintre cele doua mari valori, pamantul si banii, conflictul
dintre Catrina si Ilie sau conflictul dintre Ilie si Guica sunt cele care
genereaza desfasurarea firului epic, cele secundare completand imaginea
relatiilor din interiorul familiei sau a satului sau viziunea despre lume a
personajelor, conflictul dintre Niculae si Ilie fiind unul dintre acestea.
o Temele centrale, familia sau condiția femeii, la fel ca și conflictele epice
fundamentale sunt sugerate încă din SCENA CINEI, scenă nucleu, cu
elemente de monografie:
 construita prin acumularea de detalii
 Scena cinei contureaza in modul cel mai semnificativ relatiile din
interiorul unei familii taranesti de tip traditional prin modul in care
surprinde asezarea la masa a membrilor familiei (Ilie deasupra
tuturor, căci el este capul familiei, Catrina lângă vatră, sugerând
condiția femeii), dar si conflictele inca neiesite la suprafata: copii
sunt asezati ca si cum s-ar pregati de o confruntare, „ dupa fire si
neam”.
 Citiți scena!!!!
 Si alte scene narative capata valoare simbolica si functie
anticipativa, caderea salcamului anticipând prabusirea interioara a
unui taran care vede ca a trait cu o iluzie, aceea a perenitatii unor
valori pe care le considera fundamentale si care refuza sa creada ca
o lume, cea mai buna dintre cele posibile, trebuie sa dispara. Axis
mundi, copacul este satul insusi, caci „toata lumea cunostea acest
salcam”. Dupa caderea lui, „cerul deschis si campia napadeau
imprejuimile”, iar „gradina, caii, Moromete insusi aratau
bicisnici.”, naratorul observand cu ochi critic o lume ramasa prada
fortelor exterioare si simboluri ale lumii arhaice ramase fara sens.
 Citiți scena!!!
o Acutizarea conflictelor provoaca o iremediabila ruptura:
 baietii pleacă fara permisiunea tatalui, lasand familia fara hrana
asigurata de oi
 plata datoriilor nu mai poate fi amanata
 incercarile de a-si aduce fiii inapoi este urmata de plecarea Catrinei
 vinderea pamantului inseamna pentru Ilie Moromete momentul
acceptarii definitive a esecului sau, ca tata si ca fiinta umana, si
momentul in care incepe declinul sau ca personaj. Declinul sau este,
simbolic, declinul unei lumi, al unei lumi in ale carei valori morale
se regaseste si pentru care nu poate sa gaseasca substitut: „Din
 Moromete cunoscut de ceilalti ramasese doar capul lui de huma
arsa”.
 VOLUMUL al II-lea
o compus din cinci parti, surprinde cele doua momente definitorii pentru
evolutia satului romanesc de dupa al Doilea Razboi Mondial: reforma
agrara din 1945 si transformarile socialiste si colectivizarea de dupa
1949
o surprinderea procesului de disparitie a satului romanesc, conflictul
principal fiind dat de opozitia dintre mentalitatea conservatoare,
traditionalista, si ideologia impusa, colectivista.
o Satul, altadata un spatiu al intalnirii cu ceilalti, devine „o groapa fara
fund, din care nu mai incetau sa iasa atatia necunoscuti”, un spatiu al
permanentei amenintari, al confruntarilor violente, al razbunarii si al
urei.
7. Constructia personajelor
 tiparul realist: personaje exponentiale, reprezentative pentru o clasa sociala, a carei
evolutie sta sub semnul tipicitatii si al determinismului social
 produs al mediului in care traieste, personajul realist suporta permanent presiunea
lumii sociale, si devine simbol al acestei lumi.
 Personajele, numeroase, recreaza imaginea satului romanesc din campia Dunarii
incepand din perioada interbelica, in coordonatele sale esentiale si viata acestei
comunitati in miscarile sale fundamentale. Ilie Moromete, Tudor Balosu, Tugurlan
sau Birica sunt tot atatea intruchipari ale unor tipuri sociale, care descriu si
ierarhizarea sociala generata de pamantul detinut. Taranul mediu, cel foarte bogat
si care si mărește averea prin negoț sau taranul sărac revoltat împotriva satului
întreg, dar si primarul, Aristide sau funcționarul care se ocupa cu strângerea
dărilor, Jupuitul, ori fierarul, Iocan sunt oameni care fac sa trăiască satul lui Ilie
Moromete. Femeile, soții (Catrina Moromete) sau fete gata de maritis (Tita,
Ilinca), văduve (Maria Moromete) sau recăsătorite, femei care aleg iubirea
împotriva dorinței familiei(Polina), ilustrează prin destinul lor condiția femeii in
societatea rurala româneasca.
 tipul taranului conservator, Ilie este un altfel de taran, care vede in posesia
pamantului garanția independentei sale: „Domnule, eu am dus totdeauna o viața
 independenta!” si a libertatii sufletești, fundamentul unei vieți liniștite: „Cum sa
traiesti daca nu ești liniștit?”, un taran reflexiv, un spirit contemplativ, pentru care
lumea din jur este obiect de studiu si de reflecție.
8. Încheiere