Riga Crypto si Lapona Enigel  - Enigel, Enigel, De aur, visu-i cercetează.

Menestrel trist, mai aburit Ţi-am adus dulceaţă, iacă. 

Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,  Uite fragi, ţie dragi, Mă-nchin la soarele-nţelept, 
De cuscrul mare dăruit Ia-i şi toarnă-i în puiacă. Că sufletu-i fântână-n piept, 
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Şi roata albă mi-e stăpână, 
- Rigă spân, de la sân,  Ce zace-n sufletul-fântână.
Mult îndărătnic menestrel, Mulţumesc Dumitale.
Un cântec larg tot mai încearcă,  Eu mă duc să culeg La soare, roata se măreşte;
Zi-mi de lapona Enigel Fragii fragezi, mai la vale. La umbră, numai carnea creşte 
Şi Crypto, regele-ciupearcă! Şi somn e carnea, se dezumflă, 
-Enigel, Enigel, Dar vânt şi umbră iar o umflă...
- Nuntaş fruntaş! Scade noaptea, ies lumine, 
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,  Dacă pleci să culegi, Frumos vorbi şi subţirel 
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,  Începi, rogu-te, cu mine. Lapona dreaptă, Enigel,
Cu Enigel şi riga Crypto. Dar timpul, vezi, nu adăsta, 
-Te-aş culege, rigă blând...  Iar soarele acuma sta
- Zi-l menestrel! Zorile încep să joace Svârlit în sus, ca un inel.
Cu foc l-ai zis acum o vară;  Şi eşti umed şi plăpând:
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,  Teamă mi-e, te frângi - Plângi, preacuminte Enigel! 
La spartul nunţii, în cămară. curând,  Lui Crypto, regele-ciupearcă.
* Lasă. - Aşteaptă de te Lumina iute cum să-i placă? 
Des cercetat de pădureţi coace. El se desface uşurel
În pat de râu şi-n humă unsă,  De Enigel,
Împărăţea peste bureţi -Să mă coc, Enigel, De partea umbrei moi, să treacă...
Crai Crypto, inimă ascunsă, Mult aş vrea, dar vezi, de
soare,  Dar soarele, aprins inel, 
La vecinic tron, de rouă parcă!  Visuri sute, de măcel,  Se oglindi adânc în el;
Dar printre ei bârfeau bureţii  Mă despart. E roşu, mare,  De zece ori, fără sfială,
De-o vrăjitoare mânătarcă,  Pete are fel de fel; Se oglindi în pielea-i cheală.
De la fântâna tinereţii. Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare. Şi sucul dulce înăcreşte! 
Şi răi ghioci şi toporaşi Ascunsa-i inimă plesneşte, 
Din gropi ieşeau să-l ocărască,  - Rigă Crypto, rigă Spre zece vii peceţi de semn, 
Sterp îl făceau şi nărăvaş,  Crypto,  Venin şi roşu untdelemn 
Că nu voia să înflorească. Ca o lamă de blestem Mustesc din funduri de blestem;
Vorba-n inimă-ai înfipt-o! 
În ţări de gheaţă urgisită,  Eu de umbră mult mă tem, Că-i greu mult soare să îndure 
Pe-acelaşi timp trăia cu el,  Ciupearcă crudă de pădure, 
Laponă mică, liniştită,  Că dacă-n iarnă sunt Că sufletul nu e fântână 
Cu piei, pre nume Enigel. făcută,  Decât la om, fiară bătrână, 
Şi ursul alb mi-e vărul Iar la făptură mai firavă 
De la iernat, la păşunat, drept,  Pahar e gândul, cu otravă,
În noul an, să-şi ducă renii,  Din umbra deasă,
Prin aer ud, tot mai la sud,  desfăcută,  Ca la nebunul rigă Crypto, 
Ea poposi pe muşchiul crud  Mă-nchin la soarele- Ce focul inima i-a fript-o, 
La Crypto, mirele poienii. nţelept. De a rămas să rătăcească 
Cu altă faţă, mai crăiască:
Pe trei covoare de răcoare  La lămpi de gheaţă, supt
Lin adormi, torcând verdeaţă:  zăpezi,  Cu Laurul-Balaurul,
Când lângă sân, un rigă spân,  Tot polul meu un vis Să toarne-n lume aurul,
Cu eunucul lui bătrân, visează.  Să-l toace, gol la drum să iasă,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă: Greu taler scump cu Cu măsălariţa-mireasă, 
margini verzi  Să-i ţie de împărăteasă.