MANAGEMENTUL PROIECTELOR

DE SANATATE

CURSUL 4

Calitatea în managementul
proiectelor de sănătate
4.1. Cerinţele asigurării calităţii proiectelor

Atât crearea cât şi menţinerea calităţii procesului şi produsului într-un proiect

necesită o abordare sistematică, prin care executantul trebuie să se asigure că
cerinţele explicite şi implicite ale clientului sunt înţelese şi îndeplinite, şi că
necesităţile altor părţi interesate sunt înţelese şi evaluate corect.

Cerinţele specifice care fac referire la calitatea, costul şi durata de execuţie,

influenţează oricare tip de proiect iar satisfacerea concomitentă a acestor trei
cerinţe este greu de realizat, deoarece presupune existenţa unor condiţii tehnice
şi organizatorice de un nivel calitativ ridicat. De aceea, pentru asigurarea acestor
condiţii este necesar ca organizaţia care execută proiectul să aibă un SMQ
(Sistem de Management al Calităţii) implementat, ca parte integrantă a
managementului general al organizaţiei. Specific pentru managementul
proiectelor este aplicarea Sistem de Management al Calităţii atât la realizarea
proceselor de execuţie a proiectului, cât şi la produsul care face obiectul
proiectului. O nereuşită în realizarea acestor aspecte duale poate avea efecte
negative asupra organizaţiei care execută proiectul, dar şi asupra activităţii, în
general.

Calitatea proiectului constă îndeplinirea cerinţelor clientului, stabilite în

prealabil cu acesta, conform unor criterii obiective şi măsurabile. Aspectele care
conferă proiectului un nivel calitativ ridicat sunt cele care au în vedere cerinţele
de sistem şi cele de procedură. Gradul de îndeplinire a cerinţelor de sistem (a
rezultatelor finale ale proiectului) se reflectă în:

• funcţionalitatea (gradul de îndeplinire a obiectivelor) proiectului;

• soluţia elaborată (rapiditate, cost, actualitate, nivel tehnologic, design etc.);

• aria îndeplinirii cerinţelor (parţial, majoritate, totalitate);

• integritate (rezolvarea disfuncţionalităţilor, siguranţa datelor, proceduri în

cazul reclamaţiilor, interfeţe cu sisteme existente etc.)

• modularitate (soluţii modulare ce permit înlocuirea sau modificarea pe

componente);

• compatibilitatea cu alte soluţii sau sisteme existente;

• fiabilitate (întreţinerea simplă şi cu costuri reduse).

 Cerinţele de procedură se referă la îndeplinirea variabilelor privind derularea
proiectului (respectarea termenelor, informarea în cadrul proiectului, întocmirea
documentaţiei, întocmirea şi respectarea planului de control al calităţii etc.).
Punerea în practică a unui plan de îndeplinire a cerinţelor clientului solicită o
bună înţelegere a lor.

De asemenea, există şi posibilitatea ca un proiect derulat fără incidente, cu o

soluţie corectă, să nu satisfacă cerinţele clientului, situaţie în care proiectul nu
poate fi considerat de calitate ridicată. Există situaţii în care clientul poate
impune standardul de calitate ce trebuie aplicat în derularea proiectului.

Criteriile pentru controlul calităţii trebuie încorporate în planurile referitoare la

termene şi resurse. Prin urmare, pentru satisfacerea cerinţelor clientului, este
importantă relaţia dintre cerinţe – specificaţii - realizări. Din interpretarea
relaţiei rezultă că specificaţia reprezintă modalitatea tehnică de a defini
obiectivele proiectului prin cuantificarea caracteristicilor la care trebuie să
răspundă rezultatul proiectului (produs sau serviciu). Altfel spus, cerinţele
cantitative şi calitative ale beneficiarului sunt transpuse într-un limbaj tehnic
adecvat de unde rezultă că cererea beneficiarului (specificaţia sa) reprezintă
aşteptările sale faţă de produs/serviciu, în timp ce specificaţia furnizorului
acoperă atât cerinţele beneficiarului cât şi constrângerile necesare pentru a putea
garanta îndeplinirea cerinţelor.

Calitatea, ceea ce înseamnă calitatea proceselor şi a rezultatelor, este şi va fi

întotdeauna un factor de competiţie important, dacă nu cel mai important.

Standardul ISO 8402 defineşte calitatea ca reprezentând "ansamblul

caracteristicilor unei entităţi, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile
exprimate sau implicite". Conform acestei definiţii: - calitatea nu este exprimată
printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici; - calitatea
nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaţia cu nevoile clienţilor; -
calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă;- prin calitate trebuie satisfacute
nu numai nevoile exprimate, dar şi cele implicite.

Managementul calității se referă la acele “activități coordonate pentru a

orienta și controla o organizație în ceea ce privește calitatea”. Managementul
calităţii reprezintă un ansamblu de activităţi având ca scop realizarea unor
obiective, prin utilizarea optimă a resurselor.
 Acest ansamblu cuprinde activităţi de planificare, coordonare, organizare,
control şi asigurare a calităţii. Intreprinderea îşi propune o serie de "obiective
strategice": economice, sociale, tehnice, comerciale, care se realizează prin
intermediul unor "obiective operaţionale".

Un bun Sistem de Management al Calitaţii (SMC) trebuie să aibă următoarele

caracteristici: – să fie stabilit în scris; – să asigure indeplinirea cerinţelor
clienţilor; – să asigure indeplinirea cerinţelor organizaţiei; – să fie aplicabil în
toate activitaţile organizaţiei.

Pentru a functiona cu succes organizatia trebuie sa fie coordonata si controlata

intru-n mod sistematic si transparent.In acest scop poate fi implementat un SMC
pentru imbunatatirea continua a performantelor si satisfactia clientilor si a altor
parti cointeresate. Activitatea de management al organizatiei include si
managementul calitatii.

4.2. Beneficiile sistemului de management al calitătii

Sistemul de management al calităţii (SMC) are următoarele beneficii : –

necesitatile clientilor se exprima in specificatiile produsului si sunt specificate ca
cerinti ale clientului;

– la general clientul decide acceptarea procesului;

– schimbarea necesitatilor clientului si progresul tehnic determina

organizatia sa-si imbunatateasca continuu produsele si procesele.

Abordarea sistemului de management al calitatii incurajaza organizatia sa: –

analizeze cerintele clientului;

– -defineasca procesele care contribuie la realizarea acceptabil pentru client;

– -sa detina aceste procese sub control.

Un SMC poate furniza cadrul pentru imbunatatirea continua,pentru a mari

probabilitatea de crestere a satisfactiei clientului si a altor parti cointeresate.
Acest sistem furnizeaza incredere organizatiei si clientilor sai ca este capabila sa
furnizeze produse care indeplinesc in mod consecvent cerintele.

4.3. Elemente procesuale de management al calităţii proiectelor

 Procesele necesare pentru asigurarea că proiectul va satisface cerinţele pentru
care a fost lansat constituie obiectul managementului calităţii proiectului. Prin
urmare, acesta face apel la toate funcţiile de management care determină politica
de calitate, obiectivele şi responsabilităţile aferente proiectului şi se realizează
prin următoarelor elemente semnificative: planificarea calităţii; asigurarea
calităţii; controlul calităţii. m

Managementul calităţii proiectului prezintă trei componente distincte, cu

caracteristici distincte: – calităţii - identificarea standardelor de calitate relevante
pentru proiect şi stabilirea modalităţilor de a le satisface; – asigurarea calităţii -
evaluarea, la intervalele de timp stabilite, a performanţelor înregistrate în
realizarea proiectului pentru îndeplinirea cerinţelor standardelor de calitate
adoptate; – controlul calităţii - monitorizarea rezultatelor proiectului şi
identificarea modalităţilor de a elimina cauzele generatoare de abateri negative.

Fiecare dintre aceste componente sunt structurate pe: date de intrare,

instrumente şi tehnici de realizare a planificarea etapei calitative respective
precum şi pe rezultatele finale ce sunt prezentate sub forma unor date de ieşire.
Prin urmare, procesul reprezintă un ansamblu de activităţi corelate sau în
interacţiune, care transformă elemente de intrare în elemente de ieşire şi
configurează măsurile optime pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii
proiectelor şi atingerea dezideratului „zero defecte".

I.Planificarea calităţii începe cu determinarea standardelor de calitate

relevante pentru proiect şi continuă cu identificarea parametrilor
necesari evaluării rezultatelor proiectului care intră sub incidenţa
standardelor de calitate selectate. Ulterior sunt proiectate modalităţile
de îndeplinire a cerinţelor standardelor de calitate.
Planificarea calităţii proiectului prezintă următoarea structură:
A. Intrări 1. Politica de calitate 2 Obiectivele stabilite 3 Descrierea
produsului (livrabilelor) 4 Standarde şi reglementări aplicabile 5
Ieşirile altor procese
B. Instrumente şi tehnici 1 Analize beneficiu / cost 2. Analiza
comparativă şi adaptivă a pieţei 3. Diagrame de flux 4. Simulări 5.
Costul calităţii
C. Ieşiri 1. Planul de management al calităţii 2. Definirea
specificaţiilor de calitate 3. Liste de control 4. Intrări pentru alte
procese
 În cazul proiectelor, adesea este potrivită aprecierea calităţii din
punctul de vedere al clientului, respectiv al celui care a comandat
proiectul.Clientul va desemna persoana sau persoanele care vor
verifica respectarea calităţii cerută de el. Aceştia vor verifica în diferite
faze ale proiectului, prevăzute în planul calităţii, îndeplinirea criteriilor
stabilite. Managerul şi echipa de proiect vor stabili ce va fi evaluat sau
analizat în fiecare etapă. Se va stabili, de asemenea, cine participă la
fiecare evaluare sau analiză în parte.
În cazul proiectelor planificarea calităţii trebuie realizată în corelaţie
şi concomitent cu celelalte componente ale planificării de ansamblu a
proiectului, iar elementele de intrare într-un proces pot constitui
elemente de ieşire pentru alte procese.
A. Intrări ale procesului de planificare a calităţii

Sursele de informaţii utilizate în procesul de planificare a calităţii

îmbracă diferite forme. Politica în domeniul calităţii reprezintă
intenţiile şi direcţiile strategice generale ale organizaţiei în ceea ce
priveşte calitatea, exprimate de conducerea acesteia. Politica privind
calitatea, adoptată de managerul de proiect în executarea acestuia, este
aceeaşi cu politica organizaţiei prestatoare, dacă aceasta există. În
acelaşi timp, pentru produsul proiectului se va urmării încadrarea în
politica de calitate adoptată de beneficiarul proiectului. În cazul
realizării proiectului prin participarea mai multor organizaţii
(subcontractanţi), echipa de proiect trebuie să verifice şi să impună
partenerilor implicaţi respectarea politicii calităţii adoptată de
contractor.

Obiectivele calităţii proiectului. Obiectivele se stabilesc încă de la

iniţierea proiectului şi trebuie să servească definirii necesităţilor
partenerilor implicaţi. De asemenea, obiectivele trebuie să fie în
consonanţă cu politica, să fie măsurabile şi uşor de urmărit. Descrierea
produsului, lucrării sau serviciului. Descrierea conţine detalii şi
caracteristici tehnice care ajută la stabilirea obiectivelor şi la
planificarea calităţii. Legislaţia existentă, standardele şi reglementările
aplicabile. Echipa de proiect va ţine seama de standardele şi
reglementările relevante pentru a asigura calitatea proiectului.

Ieşirile proceselor. Alături de obiectivele proiectului şi de descrierea

produsului, ieşirile proceselor pot fi integrate în planificarea calităţii.
B. Instrumente (metode) şi tehnici utilizate în procesul de planificare
a calităţii. Analiza cost-profit. Aceasta presupune estimarea
costului şi profitului (beneficiile tangibile şi intangibile) ale
diferitelor variante de proiect, utilizând ca instrumentar de evaluare
indicatorii de eficienţă, cum sunt: durata de recuperare a investiţiei,
valoarea netă actualizată, rata internă de rentabilitate, raportul
venituri-costuri etc. Acest tip de analize sunt utile atât pentru
evaluarea proiectului cât şi pentru identificarea alternativelor
necesare realizării acestuia. Cel mai important beneficiu (profit) al
stabilirii cerinţelor de calitate îl reprezintă efortul corectiv mai mic,
productivitate mai mare, costuri de realizare a proiectului mai mici,
satisfacţie din partea partenerilor. Cel mai important cost se referă
la cheltuielile asociate activităţilor de management al calităţii.
Managementul calităţii nu se obţine fără costuri.

Analiza comparativă şi adaptivă a pieţei :

Este o metodă de management care presupune compararea
proiectului actual cu practicile similare din alte genuri de proiecte,
din interiorul sau din afara organizaţiei, având ca scop găsirea de
soluţii şi stabilirea standardelor de măsură a performanţelor.

C. Ieşiri ale procesului de planificare a calităţii Planul de

management al calităţii.
Acesta descrie modul în care echipa de proiect va operaţionaliza
politica sa în domeniul calităţii, obiectivele, structurile,
responsabilităţile, procedurile, procesele şi resursele necesare
pentru implementarea MQ (controlul calităţii, asigurarea calităţii,
îmbunătăţirea calităţii). Planul calităţii poate să facă referiri la părţi
din manualul calităţii, la proceduri, la controlul calităţii.
Definirea specificaţiilor de calitate. Specificaţiile de calitate
descriu, în termeni specifici, domeniile şi limitele procesului de
control al calităţii. De exemplu, planificarea duratei unei activităţi
nu este suficientă în raport cu cerinţele managementului calităţii.
Echipa de proiect trebuie să indice şi data de început şi de sfârşit a
acesteia, dacă activitatea va fi măsurată în totalitate sau doar
anumite rezultate ale ei şi care anume.
Liste de control. Lista de control este un instrument utilizat la
verificarea şi controlul realizării activităţilor. Poate fi simplă sau
complexă, în funcţie de specificul proiectului, si realizează legătura
dintre rezultatele trecute şi cele viitoare, fiind un mijloc de
apreciere şi corecţie a performanţelor proiectului.
Intrări pentru alte procese. Procesul de management al calităţii
poate identifica necesităţile pentru realizarea altor activităţi
cuprinse în celelalte procese de management.

II. Asigurarea calităţii proiectului – evaluează performanţele

generale ale proiectului pentru asigurarea că acesta va satisface
condiţiile standardelor de referinţă şi cuprinde:
A. Intrări 1 Planul de management al calităţii 2 Rezultatele
controlului calităţii 3 Definirea specificaţiilor de calitate
B. Instrumente şi tehnici 1 Instrumente şi tehnici de planificare a
calităţii 2 Audituri ale calităţii
C. Ieşiri 1 Creşterea calităţii
Altfel spus, asigurarea calităţii cuprinde evaluarea şi
demonstrarea faptului că toate activităţile planificate şi realizate în
sistemul calităţii satisfac standardele şi reglementările de calitate
ale proiectului. Toate activităţile incluse în planul de management
al calităţii fac parte integrantă din sistemul de asigurare a calităţii.
Sarcina de asigurare a calităţii este cel mai adesea realizată de un
compartiment specializat al organizaţiei, dar nu este obligatoriu.
Poate fi realizată chiar de echipa de proiect, în interiorul
organizaţiei din care face parte (asigurare internă a calităţii) sau de
către clienţi sau colaboratori neimplicaţi în proiect (asigurare
externă a calităţii). Planul de management al calităţii este
documentul din care se culeg informaţii cu privire la modul de
aplicare a SMQ pentru un produs, proiect sau contract.
Definirea specificaţiilor de calitate, sunt informaţii cu privire la
cerinţele beneficiarului în legătură cu cantitatea şi calitatea
produsului.
Rezultatele măsurătorilor de control al calităţii reprezintă
categoria de informaţii utile pentru analize şi decizii privind
asigurarea calităţii. În procesul de asigurare a calităţii pot fi utilizate
metodele şi tehnicile folosite în cazul procesului de planificare a
calităţii proiectelor.
Auditul calităţii – este un proces de evaluare a activităţilor de
management al calităţii în cadrul proiectului, având ca scop final
îmbunătăţirea performanţelor proiectului actual sau ale proiectelor
viitoare. Auditul calităţii poate să fie realizat de către specialişti din
interiorul sau din afara organizaţiei şi poate fi planificat sau realizat
ori de câte ori este necesar
Principalul rezultat al procesului de asigurare a calităţii îl
reprezintă chiar îmbunătăţirea calităţii. Procesul include măsurile şi
acţiunile care conduc la creşterea eficacităţii şi eficienţei proiectului
în scopul satisfacerii cerinţelor tuturor părţilor implicate.
III. Controlul calităţii cuprinde monitorizarea rezultatelor specifice
ale proiectului, în scopul determinării conformării la cerinţele
standardelor de calitate şi identificării modalităţilor de eliminare a
cauzelor deficienţelor identificate. De cele mai multe ori, în proiect
se planifică etape intermediare de analiză a calităţii pentru a
permite ajustarea planului proiectului şi efectuarea unor eventuale
corecţii. În cazul în care în rezultatul final al proiectului este un
produs, criteriile de calitate cele mai des impuse sunt: siguranţa în
funcţionare, uşurinţa în utilizare, întreţinerea facilă,
disponibilitatea, flexibilitatea pentru utilizări ulterioare, eficienţa
economică, modul în care este documentat, răspunsul în timp şi
modul în care răspunde cerinţelor clientului. În situaţia în care
proiectul îşi propune ca rezultat final un serviciu, se evaluează
calitatea acestuia prin prisma personalului care îl furnizează,
criteriile fiind următoarele: promptitudinea, competenţa,
accesibilitatea, politeţea, aptitudinile de comunicare, credibilitatea
şi siguranţa. Controlul calităţii se realizează pe întreg parcursul
execuţiei proiectului, iar rezultatele monitorizate se referă atât la
performanţele produsului, cât şi la rezultatele managementului
proiectului. Poate fi coordonat de un compartiment specializat al
organizaţiei din care face parte echipa de proiect sau chiar de către
echipă.
Controlul calităţii, pe întreg parcursul execuţiei proiectului,
prezintă următoarea structură:
 A. Intrări 1.Rezultatele activităţilor 2.Planul de management al
calităţii 3.Definirea specificaţiilor de calitate 4.Liste de control
B. Instrumente şi tehnici 1.Inspecţii 2.Diagrame de control
3.Diagrame Pareto 4.Eşantionare statistică 5.Diagrame de flux
6.Analize privind politica de viitor
C. Ieşiri 1.Creşterea calităţii 2.Elaborarea deciziilor 3.Corecţii
4.Completarea listelor de control 5.Procese de ajustare
Rezultatele activităţilor incluse în planul de execuţie a
proiectului cuprind atât performanţele produsului, cât şi rezultatele
proceselor de management a proiectului. Rezultatele planificate
trebuie să fie disponibile pe tot parcursul execuţiei proiectului
pentru compararea cu rezultatele obţinute sau în curs de realizare.
De acurateţea informaţiilor utilizate la planificarea calităţii
proiectului depinde controlul calităţii proiectului. Rolul proiectului
este considerat, pe de o parte strategic, întrucât, în funcţie de
necesităţi sau condiţii, el poate fi subordonat unor strategii la nivel
macro sau microeconomic, iar pe de altă parte tactic, deoarece
trebuie să reprezinte modalităţi de soluţionare a unor probleme.
Inspecţiile includ activităţi precum măsurarea, examinarea şi
testarea în vederea stabilirii conformităţii rezultatelor proiectului cu
cerinţele acestuia. Inspecţiile pot fi realizate la orice nivel
(rezultatele unei singure activităţi sau rezultatele produsului final).
Diagramele de control reprezintă vizualizarea grafică, în timp, a
rezultatelor produsului sau proceselor. Sunt utilizate pentru
stabilirea momentului în care procesul este în control (apar erori
previzionate sau aleatorii). Atunci când procesul este în control el
nu trebuie adaptat. El poate fi schimbat în vederea îmbunătăţirii
calităţii lui, dar nu trebuie adaptat în timpul procesului de control.
Diagramele de control pot fi utilizate pentru monitorizarea
diferitelor variabile de ieşire. Cel mai frecvent sunt utilizate pentru
activităţi repetitive, costuri sau variante de termene, erori în
documentaţii.

Eşantionarea statistică presupune alegerea unor categorii de activităţi sau

procese reprezentative din lista completă pentru inspecţie. Acest tip de selecţie
reduce costurile controlului calităţii.
 Analizele privind politica de viitor (analiza tendinţei sau analiza de trend)
folosesc tehnici matematice şi vizează evoluţiile strict cantitative ale
rezultatelor. Ele se bazează pe o extrapolare a datelor din trecut spre viitor. Sunt
utilizate pentru depistarea abaterilor din punct de vedere al performanţelor
tehnice ale proiectelor şi respectarea încadrării în buget şi program.

Elaborarea deciziilor. Componentele neconforme ale activităţilor sau

proceselor, identificate în timpul inspecţiilor, pot fi acceptate sau eliminate.
Componentele eliminate presupun aplicarea de activităţi corective Corecţii.
Corecţiile sunt acţiuni de eliminare a neconformităţilor. Ele intră în categoria
activităţilor neprevăzute şi reprezintă una din cauzele cele mai frecvente de
nerespectare a termenilor proiectului.

Echipa de proiect trebuie să depună eforturi pentru minimizarea acestor tipuri

de activităţi.

Completarea listelor de control. Listele de control, o dată completate, devin

bază de înregistrări şi de informaţii pentru proiect.

Procese de ajustare. Procesele de ajustare presupun acţiuni preventive şi

corective imediate, ca urmare a rezultatelor controlului calităţii. În unele cazuri,
aceste procese se desfăşoară o dată cu procesele de control integrat al
proiectului.

4.4. Sisteme şi instrumentele ale TQM (TOTAL QUALITY MANAGEMENT)

Sistemele şi instrumentele TQM - Managementului Calităţii Totale – sunt

diverse şi au rolul de a măsura şi de a diagnostica elementele referitoare la
calitatea rezultatelor unui proiect. În managementul calităţii proiectelor, pe lângă
metodele prezentate mai pot fi utilizate şi metode complexe cu caracter
integrator. Ele au un caracter predictiv şi preventiv analizând caracteristici sau
aspecte ale calităţii înainte ca produsele sau serviciile să fie realizate. Din
această categorie cele mai utilizate sunt:

A. Metoda Previzionării şi Urmăririi în Timp a Calităţii (Metoda Quality

Function Deployment - QFD); Metoda Quality Function Deployment poate fi
utilizată în cazul proiectelor din domenii înalt inovative întrucât este focalizată
pe studiul calităţii produselor noi. Metoda abordează calitatea noului produs
începând de la etapa de planificare şi proiectare până la cea de introducere în
fabricaţie, organizare şi asigurarea calităţii. În cazul acestei metode, clientul,
prin prisma necesităţilor sale exprimate sau implicite, este elementul central al
proiectului care prevede crearea de produse sau servicii noi. Aplicarea metodei
QFD presupune parcurgerea mai multor etape, între care mai importante sunt
următoarele: decizia strategică a managementului organizaţiei de a se trece la
un nou produs sau serviciu pe baza unui proiect de cercetare-dezvoltare sau
inovare; planificarea realizării noului produs; definirea cât mai exactă a
cerinţelor clienţilor; stabilirea caracteristicilor noului produs sau serviciu;
analiza detaliată a părţilor componente ale noului produs sau serviciu;
stabilirea caracteristicilor părţilor componente şi a cerinţelor de proiectare ale
acestora; conceperea şi proiectarea proceselor tehnologice de realizare;
planificarea introducerii în fabricaţie, urmărirea realizării prototipurilor;
verificarea finală a modului de satisfacere a cerinţelor clienţilor; preocuparea
permanentă privind îmbunătăţirea calităţii produsului la parametri calitativi
peste nivelul solicitat de clienţi. Cea mai importantă etapă a metodei QFD este
etapa planificării realizării noului produs. Ea se poate aplica utilizând aşa numita
„casă a calităţii produsului" sau „matricele de planificare a produsului".
Principalele instrumente de lucru ale matricei de planificare a produsului sunt: -
matricea cererilor clienţilor; - matricea caracteristicilor de control ale produsului
analizat; - matricea de relaţii între cele două matrice elaborate anterior; -
matricea corelaţiei privind cerinţele interne ale noului produs în raport cu
firmele concurente, care are la bază cerinţele şi preferinţele clienţilor.

B. Metoda Modurilor de Defectare şi Analiza Efectelor (Failure Mode and

Effects Analysis - FMEA) Metoda Failure Mode and Effects Analysis are ca
obiectiv prevenirea producerii defectelor şi abaterilor printr-o analiză amănunţită
a riscurilor, a apariţiei acestora, precum şi a gradului de severitate sau gravitate a
defectelor posibile. Scopul metodei este de a stabili cauzele generatoare de
greşeli, neconformităţi, defecte sau abateri de orice fel de la documentaţiile
tehnice sau de la procedurile de asigurare a calităţii. Iniţial, metoda a fost
aplicată în cazul proiectelor de cercetare din cadrul programelor spaţiale
americane, iar în prezent se aplică în domenii foarte diferite: concepţia şi
proiectarea noilor produse, procese industriale, asigurarea serviciilor pentru
consumatori, administraţie publică. Metoda cunoaşte două variante, în funcţie de
domeniul supus analizei: FMEA de produs, care poate avea în vedere atât etapa
de concepţie - proiectare a produsului, cât şi etapa de realizare a produsului, şi
FMEA de proces care implică aplicarea metodei atât în concepţia procesului, cât
şi în aplicarea propriu-zisă a procesului. În cazul managementului calităţii
proiectelor metoda FMEA poate fi aplicată în ambele variante şi presupune
parcurgerea următoarelor etape: identificarea cauzelor potenţiale generatoare de
abateri, greşeli şi neconformităţi în desfăşurarea proiectului; evaluarea gradului
de severitate a consecinţelor diverselor abateri; prevenirea apariţiei greşelilor
prin acţiuni asupra cauzelor acestora; aplicarea măsurilor stabilite pentru
prevenire; verificarea eficacităţii măsurilor preventive; corecţii finale.