Cuprins

ARGUMENT 1

I. DEFINIȚIE, FUNCȚII, ERORII DE CALCUL 2

1.1 Funcțiile balanței de verificare 3

1.2 Identificarea erorilor înregistrate cu ajutorul balanței de verificare 5

II. CLASIFICAREA ȘI ÎNTOCMIREA BALANȚE DE VERIFICARE 7

2.1 Clasificarea balanței 7

2.2După numărul de egalități pe care le cuprind 7

2.3 Etapele întocmirii balanței de verificare 10

III. STUDIU DE CAZ 12

CONCLUZII 19

BIBLIOGRAFIE 20
 ARGUMENT

Balanța de verificare este un procedeu specific al metodei contabilității care asigură

respectarea în contabilitatea echilibrului permanent impus de dubla înregistrare a operațiilor
economice, oferind prin acesta garanția exactității înregistrărilor efectuate în conturi, precum și a
întocmirii unor bilanțuri reale și complete.
Balanța de verificare are un rol deosebit de important în analiza situației economico-
financiare pe perioade scurte de timp și în intervalul dintre două bilanțuri fiind astfel, singurul
instrument care furnizează informațiile necesare conduceri operative a unităților patrimoniale.
Am realizat această lucrare deoarece consider că elementele incluse în balanțele de verificare
trebuie să reprezinte ”reflectarea” imaginii unei înregistrări corecte a operațiunilor economice,
obiectivul banațelor de verificare fiind acela de a oferi informații despre situația economic-
financiare, unei societăți , utile pentru agenți economici în luarea deciziilor economice.
Lucrarea intitulată “Balanța de verificarea a înregistrărilor în conturi”cuprinde trei părți:
 Capitolul I- definiție, funcții și erorii de calcul;
 Capitolul II -clasificarea și întocmirea balanței de verificare;
 Capitolul III -studiu de caz;
În primul capitol al lucrării mi-am propus să prezint aspecte generale privind funcțiile si
erorile balanței de verifica.
În al doilea capitol prezint elementele pregătitoare întocmirii balanței de verificare, am
evidențiat verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiunilor efectuate și a
concordanței dintre contabilitatea analitică si evidența operativă, dintre contabilitatea sintetică și
cea analitică.
Capitolul trei reprezintă o abordare din punct de vedere practic. Capitolul include întocmirea
Registrului Jurnal, efectuarea evidenței sistematice și efectuarea balanței în cadrul societății „SC
ALFA SRL”
 I. DEFINIȚIE, FUNCȚII, ERORII DE CALCUL

Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității care asigură gruparea
și centralizarea datelor din conturi, verificarea exactității înregistrărilor în conturi, legătura dintre
conturile sintetice și cele analitice, legătura dintre conturi și bilanț și furnizarea de informații
sintetice necesare deciziei manageriale în cursul exercițiului financiare.
Contabilitatea trebuie să asigure informații complete, reale și exacte asupra întregii activități
desfășurate de agenții economici. De aceea, operațiile economice trebuie să fie înregistrate corect
în conturile analitice și sintetice. Pentru realizarea acestor obiective, contabilitatea folosește un
instrument specific numit balanța de verificare. Balanța conturilor realizează legătura între bilanț
și conturi.
Potrivit normelor legale balanța de verificare se întocmește lunar pentru verificarea
înregistrării corecte în contabilitatea operațiunilor patrimoniale. Balanța de verificare se prezintă
sub forma unei situații tabelare cu mai multe coloane, care cuprinde toate conturile utilizate în
contabilitatea unității patrimoniale, fiecare cont fiind înscris cu simbolul și denumirea acestuia, în
ordine înscrisă în planul de conturi și datele valorice preluate din balanța precedentă și din cartea
mare.
Ea se sprijină pe cele două principii fundamentale ale contabilității: principiul dublei
reprezentări a patrimoniului și principiul dublei înregistrări a operațiilor economice în conturi. Ca
urmare, în cadrul balanței de verificare, se obțin anumite egalități valorice totale între datele
transmise din conturi care exprimă un echilibru permanent între aceste date, de unde provine și
denumirea de balanță. În acest scop, balanța de verificare cuprinde toate conturile folosite de
unitate patrimonială, fiecare cont fiind înscris cu soldul inițial, rulajele perioadei curente, totalul
sumelor și soldul final de la sfârșitul lunii pentru care se încheie balanța de verificare.

1.1 Funcțiile balanței de verificare

Balanța de verificare a conturilor este un tablou ce cuprinde toate conturile din registrul
Cartea Mare cu soldurile și mișcările(rulajele) acestora, asigurând verificarea corectitudinii
înregistrării operațiilor economice în conturi.
 Verificarea se realizează prin respectarea relațiilor determinate de elementele structurale ale
contului, în fiecare cont (pe orizontală) și ale egalităților globale, prin totalurile balanței de
verificare (pe verticală).
Balanța de verificare se întocmește de regulă la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune sau ori
de câte ori se impune acest lucru. Balanța de verificare este o etapă pregătitoare inventarierii și un
document contabil care stă la baza întocmiri bilanțului.

Funcția de verificare a exactității înregistrării operațiilor economice în conturi

Această funcție constă în controlul și identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin

intermediul diferitelor egalități valorice care trebuie să existe în cadrul balanței de verificare,
precum și prin intermediul unor corelații valorice stabilite cu ajutorul ei. Înregistrarea greșită a
unor operații economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, trecerea eronată
a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare și de aici în balanță, efectuarea unor
calcule greșite în formulele contabile complexe, stabilirea eronată a rulajelor și a soldurilor
determină inegalități între totalurile balanței care se semnalizează cu ajutorul ei, fapt ce îi conferă
caracterul unui instrument de verificare, de control. Lipsa unei egalități valorice sau a unor
corelații constituie dovada existenței unor erori care trebuie să fie identificate și corecte.
Deși în condițiile utilizări calculatoarelor electronice în munca de contabilitate crește
exactitatea calculelor, funcția de control a balanței de verificare se menține, iar corelațiile pe care
se bazează servesc la prevederea unor chei de control în programele de lucru ale echipamentelor
moderne de preluare automată a datelor.

Funcția de verificare dintre conturile sintetice și bilanț

Balanța de verificare concentrează informațiile din toate conturile folosite în contabilitatea

curentă a unității.
Această legătură se concretizează în faptul că datele din bilanțul anual reprezintă soldurile
finale ale conturilor preluate din balanța de verificare prelucrate și grupate conform necesităților de
întocmire a bilanțului. Soldurile inițiale ale conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanțul
anual, potrivit principiului intangibilității bilanțului de deschidere a unui exercițiu care trebuie să
corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului precedent.
 Funcția de verificare a conturile analitice și cele sintetice

Această funcție constă în întocmirea unor balanțe de verificare ale conturilor analitice pentru
fiecare cont sintetic care se desfășoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestei balanțe se
controlează concordanța care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic și conturile
sale analitice.

Funcția de grupare și centralizare a datelor înregistrate în conturi

Gruparea și centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanței de verificare

oferă conducerii unităților posibilitatea de a cunoaște totalul modificărilor intervenite în volumul și
structura patrimoniului economic și rezultatele financiare obținute în urma activităților desfășurate.
Cuprinde sub formă centralizată toate datele privitoare la existențele și mișcările elementelor
patrimoniale înregistrate în conturile sintetice și analitice pe o perioadă de timp. Balanța de
verificare asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu cele de la
sfârșitul ei și cu alte perioade de gestiune precedente. Astfel, se pot stabili schimbările produse în
mărimea și structura patrimoniului economic.

Funcția de analiză a activității economice

Balanța de verificare are un rol deosebit de important în analiza situației economico-

financiare pe perioade scurte de timp și în intervalul dintre două bilanțuri, fiind astfel singurul
instrument care furnizează informațiile necesare conducerii operativa unităților patrimoniale.
Această analiză are anumite limite comparative cu analiza care se poate realiza pe baza bilanțului
contabil, cu ajutorul balanțelor de verificare care se obține un grad mai redus de sintetizare a
datelor contabile.

1.2 Identificarea erorilor înregistrate cu ajutorul balanței de verificare

Balanțele de verificare îndeplinesc funcțiile de control și identificarea erorilor de

înregistrare prin intermediul egalităților care trebuie să existe între totalurile diferitelor coloane,
precum și prin intermediul corelațiilor ce se stabilesc cu ajutorul lor. Neasigurarea unei egalități
sau a unei corelații datorează existentei unei erori.
Erorile descoperite cu ajutorul balanței de verificare:
 Erori de întocmire a balanței de verificare
  Erori de închidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale
 Erori de înregistrare în cartea mare
 Erori de stabilire a sumelor din formulele contabile compuse
Erorile de întocmire a balanței de verificare se produc cu ocazia adunării coloanelor sau
transcrierii sumelor din registrul cartea-mare în formularul de balanță(ca urmare a inversării
cifrelor, a omiterii unor cifre care fac parte din suma respectivă sau a adăugării unor cifre la suma
respectiva, a preluării altei sume dintr-un rând sau coloana alăturată etc). identificarea erorilor de
calcul se fac prin repetarea calculelor, transcrierea prin punctare, adică prin confruntarea tuturor
sumelor transcrise din registrul cartea mare în formularul de balanță.
Erorile de închidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale sunt în general efectuate
pe baza greșită a calculelor cu ocazia adunării sumelor debitoare și creditoare din conturi sau cu
ocazia stabilirii soldului final al contului respectiv.
Erorile de înregistrare în cartea mare se datorează reportării greșite a sumelor din jurnal în
cartea mare sau de la o pagină la alta a registrului cartea mare, ca de exemplu:
 Omiterea reportării în cartea mare a sumei unui cont din articolele contabile întocmite în
jurnal.
 Reportarea de două ori a aceeași sume din jurnal în cartea mare.
 Înregistrarea în cartea mare a altei sume decât cea din jurnal, fie datorită inventarierii
cifrelor, fie datorită omiterii unor cifre care fac parte din suma respectivă, fie datorită
reportării altei sume decât cea din cauză.
 Reportarea sumei care trebuie trecută în debitul unui cont din cartea mare, în credit și
invers.
 Reportarea greșită a totalului de pe o filă din cartea mare pe altă filă, etc.
Identificarea acestor erori se face prin punctare, adică prin confruntarea sumelor transcrise
din jurnal în cartea mare sau a reportărilor de la o pagină la alta a registrului cartea mare.
Erori în stabilirea sumelor din formulele contabile sunt date de adunarea greșită a sumelor în
aceste formule. Identificarea constă în refacerea calculelor din formulele contabile respective și
confruntarea acestor înregistrări cu documentele justificative.

Erorile care nu se pot descoperii cu ajutorul balanțelor de verificare sintetice

Erorile care nu se pot descoperii cu ajutorul balanțelor de verificare sintetic, dar pot fi
descoperite cu ajutorul balanțelor de verificare-șah sunt:
Omisiunile de înregistrare a operațiilor apar atunci când operația economică sau financiară
nu au fost înregistrate nici în contul debitor și nici în contul creditor.
 Identificarea acestor erori contă în:
 Verificarea documentelor justificative prin punctare.
 Punctarea cu partenerii privind operațiile respective (clienți, furnizor, debitori, creditori,
etc).
 Descoperirea unor documente neînregistrate
1.Erorile de compensație sunt datorate transcrierii greșite a sumelor din documentele
justificative în registrul-jurnal, în sensul trecerii unei sume în plus într-o partea a unui cont sau a
mai multor conturi și a altei sume în minus, egale cu cea trecută în plus în aceeași parte a unuia sau
a mai multor conturi, astfel încât pe total cele două sume cromate să se compenseze.
Identificarea acestora se face prin posibila apariție a unor solduri finale greșite la unele
conturi, fie prin punctarea cu partenerii privind operațiile respective, fie prin balanțele de verificare
analitice.
2.Erorile de imputație se datorează înregistrării unei sume exacte ca mărime din registrul
jurnal în cartea mare, în debit și în credit, în alte conturi care nu corespund conținutului economic
al operațiilor respective.
Identificarea acestor erori se face prin:
 Apariția unor solduri greșite în unele conturi.
 Întocmirea balanței de verificare șah care conține și corespondența conturilor sau
întocmirea balanței de verificare analitice.
 Punctarea cu partenerii privind operațiile respective
3.Erorile de înregistrare în registrul-jurnal, se datorează inversări formulei contabile,
stabilirii greșite a corespondenței conturilor, scrierii sumei greșite atât în debitul cât și în creditul
conturilor din formula contabilă respectivă etc.

II. CLASIFICAREA ȘI ÎNTOCMIREA BALANȚE DE VERIFICARE

2.1 Clasificarea balanței

Balanțe de verificare ale conturilor sintetice (generale) cuprind toate conturile sintetice
folosite în contabilitatea curentă a unei întreprinderi, într-o anumită perioadă de gestiune.
Balanțe de verificare ale conturilor analitice (auxiliare, secundare) se întocmesc, cu date
cantitative și valorice(pentru conturi care înregistrează elemente de natura stocurilor) sau numai
valorice(pentru anumite conturi, ca de exemplu 411 Clienți, 401 Furnizori, etc) pe baza datelor
preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfășurat pe conturi
analitice.
 Spre deosebire de balanța de verificare a conturilor sintetice care este una singură la nivelul
unității patrimoniale, numărul balanțelor de verificare ale conturilor analitice, depinde de numărul
conturilor sintetice care au fost desfășurate pe conturi analitice. Exemplu de conturi sintetice care
se dezvoltă în conturi analitice și pentru care se întocmesc balanțe de verificare anuale: 301”
Materii prime”, 302”Materiale consumabile”, 401”Furnizorii”, etc.

2.2 După numărul de egalități pe care le cuprind

Balanța de verificare cu o singură egalitate se prezintă în două variante: fie ca balanță a

sumelor, fie ca balanță a soldurilor.
Total sume debitoare (∑TSD) = Total sume creditoare (∑TSD)
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile inițiale debitoare de la începutul anului
plus rulajele debitoare ale conturilor de la începutul anului și până la data întocmirii balanței de
verificare.
Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile inițiale creditoare de la începutul anului
plus rulajele creditoare ale conturilor de la începutul anului și până la data întocmirii balanței de
verificare.
Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare și totalul sumelor creditoare)se
efectuează separat pentru fiecare cont în parte.
Balanța de verificare a soldurilor este asemănătoare cu balanța de verificare a sumelor, cu
deosebirea că în locul celor două coloane perechi de sume, cuprind două coloane perechi de
solduri, una pentru soldurile finale debitoare și cealaltă pentru soldurile creditoare, prin a căror
totalizare trebuie să rezulte egalitate.

Denumirea Solduri finale

Nr. crt. Simbol cont Conturilor D C
1. 101 Capital social - 249000
2. Imobilizări corporale 150000 -
3. 301 Materii prime 60000
4. 302 Materiale consumabile 60000
5. 401 Furnizori - 270000
6. 411 Clienți 400000
 7. 461 Debitori diverși 30000

8. 5121 Conturi la bănci în lei 220000

9. 5311 Casa în lei 20000

10. 5191 Credite bancare pe termen - 70000

scurt
TOTAL 2830000 2830000

Balanța de verificare cu două egalități, denumită și balanța sumelor și soldurilor, se

prezintă într-o singură variantă și rezultă din combinarea balanței sumelor cu balanța soldurilor. Ea
cuprinde patru coloane: două pentru total sume, debitoare și creditoare și două pentru solduri
finale, debitoare și creditoare, ceea ce permite stabilirea a două egalități între totalurile coloanelor
perechi de sume și respectiv de solduri.
Egalitățile sunt:
1) Totalul sumelor debitoare(∑TSD) = Totalul sumelor creditoare(∑TSC)
2) Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Nr. Simbol Total sume Solduri finale

crt. cont Denumirea contului
D C D C
1. 101 Capital social 1000 - 2000 100
2. 2131 Mijloace fixe 500 1000 - -
3. 401 Furnizorii - 2000 - -
4. 419 Creditori diverși 2000 500 100 2000
TOTAL 3500 3500 2100 2100
Balanța de verificare cu trei egalități a fost concepută, tocmai pentru sporirea proprietăților
informative ale balanțelor de verificare cu una și cu două egalități și pentru satisfacerea cerințelor
muncii de analiză și conducere la un nivel superior.
Această balanță de verificare cuprinde șase coloane (trei coloane perechi), din care două
coloane pentru soldurile inițiale debitoare și creditoare, două pentru rulajele lunii curente,
debitoare și creditoare, două pentru soldurile finale debitoare și creditoare, ceea ce permite
stabilirea a trei egalități între totalurile coloanelor perechi astfel:

1) Totalul soldurilor inițiale debitoare = Totalul soldurilor inițiale creditoare

(∑SID) (∑SIC)
2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
3) Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Rulajele lunii
Nr. Simbol Denumire curente Total sume Soldurile finale
D C D C D C
crt. cont cont
1. 101 Capital social - 3000 - - 3000
2. 301 Materi prime 9000 - 9000 - 9000
3. 405 Efecte de plătit - 1000 - - - 1000
4. 401 Furnizori 1000 1000 10000 4000
5. 2131 Mijloace fixe 4000 - - - 4000
TOTAL 9000 9000 10000 10000 9000 9000

Balanța de verificare cu patru egalități se prezintă într-o singură variantă sub forma unui
tabel cu opt coloane, din care: două coloane pentru totalul sumelor debitoare și creditoare din luna
precedentă, două pentru rulaje debitoare și creditoare ale lunii curente, două pentru totalul
debitoare și creditoare (inclusiv rulajele lunii curente) și două pentru soldurile finale debitoare și
creditoare. Aceste coloane permit stabilirea a patru egalități între totalurile coloanelor perechi
astfel:

1) Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

din perioada precedentă din perioada precedentă
2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
ale perioadei curente ale perioadei curente
3) Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
4) Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Nr. Simbol Denumire Total sume Total Solduri

Crt. cont cont precedente Rulaje Sume finale
D C D C D C D C
1. 401 Furnizorii 1000 - - 500 100 - - 1000
2. 405 Efect de plată 100 300 100 50 7000 1000 1000 -
3. 301 Materi prime - 100 650 - - 350 800 500
4. 101 Capital social - 700 500 700 - 350 - 300
TOTAL 1100 1100 1250 1250 1700 1700 1800 1800

Balanța de verificare cu patru egalități se întocmește în două variante, care iau naștere din
conținutul diferit al primelor coloane, astfel:
  În cazul lunii ianuarie, balanța de verificare cu patru egalități cuprinde soldurile
inițiale debitoare și creditoare, iar egalitatea se stabilește între aceste totaluri ale soldurilor inițiale
debitoare și creditoare.
 La sfârșitul celorlalte luni ale anului, primele două coloane conțin date privind
totalul sumelor precedente debitoare și creditoare.
Cu toate avantajele pe care le prezintă față de celelalte balanțe de verificare, balanța
conturilor cu patru egalități are următorul neajuns: nu reflectă rulajele conturilor din lunile
precedente. Acestea sunt cumulate cu soldurile inițiale de la începutul anului. Înlăturarea acestui
neajuns s-ar putea realiza prin întocmirea unei balanțe de verificare cu cinci egalități.

2.3 Etapele întocmirii balanței de verificare

Balanțele de verificare se întocmesc lunar și ori de câte ori este necesar, în scopul verificării
exactității înregistrării operațiilor economice în conturi și pentru întocmirea bilanțului contabil.
În vederea întocmirii balanței de verificare se efectuează următoarele lucrări:
 Înregistrarea tuturor operațiilor patrimoniale care au avut loc în cursul lunii pe bază
de documente justificative, evidența cronologică realizată cu ajutorul registrului-jurnal.
 Trecerea operațiilor din evidența cronologică în evidența analitică (organizată cu
ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse) și în evidența sistematică, organizată cu ajutorul
fișelor cartea mare( cartea mare șah, fișelor de conturi pentru operații diverse, jurnalelor de credit
sau situațiilor pentru debit)
 Totalizarea rulajelor debitoare și creditoare, a totalului sumelor debitoare și
creditoare și respectiv a soldului final al fiecărei cont, debitor sau creditor, în funcție de conținutul
economic al acestuia.
 Transcrierea datelor din cartea mare în formularul balanței de verificare. Din
experiența practică rezultă că pentru evitarea eventualelor erori de calcul și înregistrare este
recomandat să se transcrie în balanța de verificare numai datele cu caracter primar, iar celelalte să
se calculeze în cadrul acesteia. De exemplu, în cazul balanței de verificare cu trei egalități:
soldurile inițiale se pot prelua din balanța de verificare precedentă, rulajele (debitoare, respectiv
creditoare) se transcriu din conturi, iar soldurile finale se calculează direct în cadrul balanței de
verificare.
 Totalizarea balanței de verificare și controlul corelațiilor valorice. În acest scop se
totalizează fiecare coloană a balanței și se verificare egalitățile proprii acesteia.
 Cu ajutorul balanței de verificare a conturilor sintetice se verifică corelațiile dintre egalitățile
generale de dubla înregistrare a operațiilor patrimoniale în contabilitate; concordanța dintre totalul
înregistrărilor din registrul jurnal și totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanța;
totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din „cartea mare”
În situația în care nu se verifică egalitățile din balanță sau nu există concordanțele
menționate anterior se procedează la identificarea și corectarea erorilor.

III. STUDIU DE CAZ

O societate comercială SC ALFA SRL al cărei obiect de activitate îl reprezintă comercializarea

cu amănuntul mărfurilor, prezintă la începutul lunii februarie următoarea situație a patrimoniului:
Nr. Denumirea elementelor Sume Nr. Denumirea elementelor Sume
crt. crt.
1. Repartizarea profitului 40000 1. Capitalul social 300000
2. Terenuri 15000 2. Prime legate de capital 5000
3. Mijloace fixe 200000 3. Rezerve 4000
4. Materiale consumabile 2100 4. Profit 6000
5. Materiale de natura 5. Amortizări privind
obiectelor de inventar 1200 imobilizările corporale 2000
6. Mărfuri 50000 6. Furnizori 7000
7. Ambalaje 5000 7. Furnizori de imobilizări 4800
8. Clienți 8000 8. Personal remunerații 5000
datorate
9. Debitori diverși 2000 9. Asigurări sociale 2000
10. Conturi la bănci în lei 16000 10. Ajutor de șomaj 1500
11. Casa în lei 1000 11. Clienți creditori 3000
TOTAL ACTIV 340300 TOTAL PASIV 340300

În cursul lunii februarie au loc următoarele operațiuni economice:

1. Se achiziționează conform facturii nr. 126 din 4 februarie mărfuri la un preț de cumpărare
de 7000 lei, TVA19%.
2. Se vând unui client P conform facturii 250 din 6 februarie mărfuri evaluate la prețul de
vânzare de 10000 lei, TVA 19%.
3. Se descarcă gestiune cu prețul de cumpărare al mărfurilor vândute clientului P în valoare
de 8700lei.
4. Conform registrului de casă din 10 februarie se acordă angajatului M un avans spre
decontare în valoare de 400 lei pentru efectuarea unei deplasării în interesele societății.
 5. Conform extrasului de cont din 12 februarie se achită prin virament contravaloarea mărfii
achiziționate cu factura nr. 126 din 4 februarie.
6.Se înregistrează încorporarea la rezerve a primelor legate de capital în valoare de 5000 lei.
7.Conform statutului de plată întocmit la 13 februarie se înregistrează sumele cuvenite unor
angajatori drept ajutoare pentru pierderea temporară a capacității de muncă în valoare de 1000 lei.
8. Conform decontului de cheltuieli și a documentelor justificative prezentate de angajatul
M pe 13 februarie la întoarcerea din delegație se înregistrează justificarea sumei de 1000 lei.
Diferența datorată a achitări în numerar.
9. Se înregistrează stingerea creanței față de clientul P astfel pentru suma de 3000 lei.
10.În favoarea furnizorului de imobilizări F se emite o poliță în valoare de 4800 lei cu
scadența peste 2 luni prin care se stinge o obligație de 10000 diferența de 4800 lei reprezentând
dobânda datorată.
11.Se înregistrează deducerea de sfârșitul lunii TVA deductibilă din TVA colectată.
12. Se înregistrează închiderea la sfârșitul lunii a contului de cheltuieli și de venituri ale
perioadei prin contul 121”profit și pierdere”
Se cere:
 deschiderea conturilor de activ și de pasiv
 reflectarea operațiunilor enunțate în registrul jurnal
 sistematizarea mișcărilor de valori în registrul cartea mare
 întocmirea următoarelor balanțe de verificare; balanța de verificare pe solduri finale, pe
sume și solduri, pe rulaje, cu 4 serii de egalități.

Rezolvare:
1.
Conturi corespondente Nota contabilă
401 P=C 8330 % = 401 8330
7000
372 A=D 7000 371
1330
4426 A=D 1330 4426
2.
Conturi corespondente Nota contabilă
707 P=C 10000 4111 = % 11900
 4111 A=D 11900 707 10000
4427 P=C 1900 4427 1900

3.
Conturi corespondente Nota contabilă
607 A-D 8700
371 A-C 8700 607=371 8700
4.
Conturi corespondente Nota contabilă
5311 A-C 400
542 A=D 400 542=5311 400
5.
Conturi corespondente Nota contabilă
401 P-D 8330
5121 A-C 8330 401=5121 8330
6.
Conturi corespondente Nota contabilă
106 P-C 5000
104 P=C 5000 104=106 5000

7.
Conturi corespondente Nota contabilă
4311 A=D 1000
423 P=C 1000 4311=423 1000
8.
Conturi corespondente Nota contabilă
625 A=D 1000 625 = % 1000
542 A-C 400 542 400

5311 A-C 600 5311 600

9.
Conturi corespondente Nota contabilă
419 P-D 3000 % = 4111 11900
5121 A=D 8900 419 3000

4111 A-C 11900 5121 8900

10.
Conturi corespondente Nota contabilă
404 P-D 4800
405 P=C 4800 404 = 405 4800
11.
Conturi corespondente Nota contabilă
V/ 707 = 10000 121 = % 8700
8700
C/ 607 = 8700 607
1000
625 = 1000 625
707 = 121
10000
12.
Conturi corespondente Nota contabilă
4427 P-D 1990 TVAc TVAd - 4427= % 1900
1330
4426 A-C 1330 4426
570
4423 P=C 570 4423

REGISTRUL-JURNAL
Nr. Data Docu- Explicații Simboluri
crt. mentul conturi Sume
1. 4.02 FF Achiziție mărfuri % 401 8330
371 7000
1426 1330
2. 6.02 FF Vânzarea de mărfuri 4111 % 11900
707 10000
4427 1900
3. G Descarcă din gestiune 607 371 8700 8700
4. 10.02 R.C. Acordarea unui avans 542 5311 400 400
5. 12.02 E.C Se achită prin virament 401 5121 8330 8330
6. Încorporarea primelor 106 104 5000 5000
7. 13.02 SP Se înregistrează sumele 4311 423 1000 1000
8. 13.02 OP Justificarea muncii 625 % 1000
542 400
5311 600
9. OP Stingerea creanței % 411 11900
419 3000
5121 8900
10. OP Se emite o poliță 404 405 4800 4800
11. DC Deducere TVA 4427 % 1900
4426 1330
4423 570
 12. NC Închiderea de venituri 707 121 10000 10000
NC Închiderea de cheltuieli 121 % 9700
607 8700
625 1000

BALANȚA DE VERIFICARE

Sim- Solduri inițiale Rulaje Total sume Solduri finale

bol Denumire cont
cont D C D C D C D C

1012 Capital subscris vărsat - 300000 - - - 300000 - 300000

104 Prime de capital - 5000 5000 - - - - -
106 Rezerve - 4000 - 5000 - 9000 - 9000
121 Profit/ pierdere - 6000 9700 10000 9700 16000 - 6300
129 Repartizarea profitului 400000 - - - 400000 - 40000 -
2111 Terenuri 150000 - - - 15000 - 15000 -
2131 Mijloace fixe 2100 - - - 200000 - 200000 -
281 Amortizări privind - - - - - 2000 - 2000
imobilizările corporale
302 Materiale consumabile 21000 - - 1200 2100 - 2100 -
303 Material de natura 1200 - - 57000 1200 - 1200 -
obiectelor de inventar
371 Mărfuri 50000 - - 5000 57000 8700 48300 -
381 Ambalaje 5000 - - 8330 5000 - 5000 -
401 Furnizori - 7000 8330 800 8330 15330 - 7000
404 Furnizori de imobilizări - 4800 - - 4800 4800 - -
405 Efecte de plătit - - 4800 19900 - 4800 - 48000
4111 Clienți 8000 - - 3000 19900 19900 8000 -
419 Clienți creditori - 3000 - - 3000 3000 - -
421 Personal–salarii datorate - 5000 - - - 5000 - 5000
423 Personal-ajutoare - - - - - 1000 - 1000
materiale datorate
4311 Asigurări sociale - 2000 - - 1000 2000 - 1000
4371 Ajutor de somai - 1500 - - - 1500 - 1500
4423 TVA de plată - - - 570 - 570 - 570
4426 TVA deductibilă - - 1330 1330 1330 1330 - -
4427 TVA colectată - - - - 1900 1900 2000 -
461 Debitori diverși 2000 - - - 2000 - 16570 -
5121 Contul la bănci în lei 16000 - - 8330 24900 8330 - -
5311 Casa în lei 1000 - - 1000 1000 1000 - -
542 Avansuri de trezorerie - - 400 400 400 400 - -
607 Cheltuieli privind - - 800 8700 8700 8700 --
mărfurile

625 Cheltuieli cu deplasări, - - 1000 1000 1000 1000 - -

detașări și deplasări

707 Venituri din vânzarea - - 10000 10000 10000 10000 - -

mărfurilor
TOTAL 340300 340300 82960 82960 423260 423260 338170 338170
 CONCLUZII

În lucrarea de față am prezentat Balanța de verificare ca procedeu al metodei contabilității.

După cum știm, contabilitatea înregistrează cronologic și sistematic operațiunilor economice
care afectează patrimoniul societății comerciale.
După înregistrarea operațiunilor în conturi, apare necesitatea unui instrument care să asigure
preluarea rapidă și centralizată a informațiilor pentru a le transpune în bilanțul contabil, acest
instrument este balanța de verificare.
Lucrarea își propune să fie un punct de plecare celor care vor să aprofundeze modul de
întocmire a unui procedeu specific metodei contabilității, care se întocmește lunar, șă anume
balanța de verificare. Pe parcursul lucrării am prezentat clasificarea balanțelor de verificare, am
enumerat etapele de întocmire a acesteia, iar în final am pus în practica partea teoretică.
Lucrarea se bazează pe noțiunile teoretice prezentate pe parcursul liceului, în cadrul
modulelor de specialitate, unde tema a fost îndelung studiată. Noțiunile teoretice sunt la un nivel
elementar de liceu, la fel si studiul de caz, dar sper să nu mă opresc aici să o pot dezvolta in anii ce
vor urma.
 BIBLIOGRAFIE

1. Iacob Petrea Pentea, Managementul contabilității românești, editura Intercreto SA,

Deva, 1999
2. Ionescu Ciciclia „Bazele contabilității” București 2000
3. Contabilitate – manual pentru clasa a X-a
4. Nicolae Feleagă Sisteme contabile comparate, Norme contabile Internaționale, vol.
III Editura contabilă, Colecția”Biblioteca de contabilitate” 2000
5. Ristea Mihai – Contabilitatea întreprinderii, editura Mărgăritar