COOPERATIVA – FORMĂ DE ACTIVITATE

SOCIALMENTE RESPONSABILĂ

Claudia Tcaciuc, dr., conf. univ., UCCM

Aliona Balan, dr., conf. univ., ASEM

Social responsibility is not a recent discovery regarding cooperatives.

Somehow, the cooperative movement to advance the development of the concept.
Democratic structure, cooperatives have always had goals beyond the mere
financial results. However, it seems important to rediscover cooperative
enterprises as socially responsible organizations. Design cooperatives as socially
responsible companies can offer a new spirit in their development in Moldova.

Conceptul de responsabilitate socială corporatistă se referă la asigurarea

succesului economic al unei afaceri în urma includerii problemelor sociale şi de mediu
în activitatea întreprinderii. Cu alte cuvinte, a satisface cerinţele clienţilor în acelaşi
timp cu a rezolva şi a îndeplini aşteptările altor persoane, cum ar fi angajaţii, furnizorii
şi comunitatea din care fac parte. În fapt, înseamnă a contribui în mod pozitiv la
dezvoltarea societăţii şi a rezolva problemele de mediu cu care se confruntă propria
întreprindere. Responsabilitatea socială a întreprinderii nu se limitează doar la forme
de acţiuni filantropice, ci este mult mai profundă. Astfel, sensul termenului de
responsabilitate socială este concretizat prin conceptul „triple-bottom-line“:
prosperitatea economică, respectarea mediului, respectarea si ameliorarea coeziunii
sociale. De aici, dezvoltarea durabilă a întreprinderii este reprezentată prin punerea în
evidenţă a următoarelor obiective: unul economic (crearea de bogăţie pentru toţi, pe
baza modalităţilor de producţie şi de consum durabil), altul ecologic (conservarea şi
gestiunea resurselor) şi al treilea, social (echitatea şi participarea tuturor grupurilor
sociale). Acţiunile de responsabilitate socială sunt cele care trec dincolo de obligaţiile
pe care le are întreprinderea, cu scopul de a crea o percepţie sau o realitate conform
căreia ea promovează interesul public [1, p.23].
Antreprenoriatul social a fost şi este practicat, în special, de micii întreprinzători,
de cei care sunt mai aproape de comunitatea lor şi care vor sa fie caracterizaţi prin
cuvintele “fac bine ceea ce fac”, adica îşi respectă clienţii, furnizorii, urmăresc etica
angajaţilor, sunt buni vecini şi protejează mediul înconjurător. Printre ei se numără şi
cooperativele, care prin esenţă sunt responsabile social, avînd la baza sa aşa valori ca
auto-ajutorare, auto-responsabilitate, echitate, democraţie, egalitate, solidaritate ect.
Cooperaţia – provine de la latinescul “cooperatio” desemnînd, în primul rînd,
o colaborare ce ţine de coordonare şi interacţiune a activităţilor, în al doilea
88
rînd, o integrare a muncii cîtorva persoane sau colective, şi în cel din urmă rînd, un
ansamblu de organizaţii social – economice specifice cetăţenilor, numite
cooperative. Cooperativa – organizaţie economică formată prin asocierea liber
consimţită a unui grup de persoane care concentrează mijloace de producţie şi forţă
de muncă pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse,
pentru acordarea de credite, prestarea de servicii. Acestea pot fi de mai multe tipuri:
cooperative de producţie, industriale, agricole, de finanţare, cel mai des fiind
întîlnite cooperativele de consum.
Principiile cooperatiste sunt linii directoare prin care cooperativele pun valorile
lor în practică, acestea sunt principii care stau la baza organizării şi funcţionării
cooperaţiei, precum şi la orientatrea procesului de înţelegere, interpretare şi aplicare a
normelor de drept cooperatist. Acestea sunt: principiul asocierii voluntare şi deschise,
principiul controlului democratic, principiul participării economice, principiul
autonomiei şi independenţei societăţilor cooperatiste, principiul educării, instruirii şi
informării membrilor cooperatori, principiul cooperării şi principiul preocupării pentru
comunitate. Primele patru dintre acestea sunt principii de bază, fără de care cooperaţia
şi-ar pierde identitatea sa [2, pag. 134-135].
Principiul asocierii voluntare şi deschise: cooperativele sunt organizaţii
voluntare, deschise tuturor persoanelor ce doresc să utilizeze serviciile lor şi care
sunt dispuşi să accepte responsabilităţile de membru, fără a fi descriminaţi după
sex, categorie socială, aparteneţă rasială, politică sau religioasă.
Principiul controlului democratic: cooperativele sunt organizaţii democratice
controlate de către membrii lor, care participă activ la stabilirea politicilor şi adoptarea
deciziilor. Bărbaţii şi femeile care servesc în calitate de reprezentanţi aleşi sunt
răspunzători în faţa membrilor. Membrii cooperativelor au drepturi egale de vot (un
membru- un vot) indiferent de numărul de părţi sociale deţinute, iar cooperativele la
alte niveluri, de asemenea, sunt organizate într-o manieră democratică.
Principiul participării economice: proprietatea societăţii cooperatiste se
constituie atît din contribuţia echitabilă, constînd în aporturile pe care membrii
cooperatori le aduc la constituirea acesteia, dar şi din rezultatele economice ale
activităţii desfăşurate de către societatea cooperatistă. Participarea membrilor
cooperatori se face cu aporturi la capitalul social al cooperativei în numerar sau
aporturi de bunuri. Membrii alocă surplusurile pentru oricare sau toate dintre
următoarele scopuri: dezvoltarea cooperativelor, eventual prin constituirea
rezervelor, o parte din care cel puţin ar fi indivizibilă şi sprijinirea altor activităţi
aprobate de membrii cooperativei.
Principiul autonomiei şi independenţei societăţilor cooperatiste presupune că
societăţile cooperatiste sunt autonome şi independente ca subiecte de drept, avînd
personalitate juridică, ele fiind organizate şi funcţionînd sub controlul membrilor
cooperatori care le compun. În cazul în care acestea intră în raporturi juridice cu
alte organizaţii, inclusiv guverne, fac acest lucru în condiţiile în care se asigură
controlul democratic de către membrii lor şi se menţine autonomia lor de cooperare.

89
 Principiul educării, instruirii şi informării membrilor cooperatori:
cooperativele oferă educaţie şi formare pentru membrii lor, reprezentanţi aleşi,
manageri şi angajaţi, astfel încît să poată contribui în mod eficient la dezvoltarea
cooperativelor şi să facă faţă exigenţelor comportamentale în limitele unei conduite
civilizate în sfera relaţiilor cooperatiste. Ele informează publicul larg - în special
tinerii şi liderii de opinie - despre natura şi avantajele cooperaţiei.
Principiul cooperări: societăţile cooperatiste colaborează în cadrul structurilor
locale, naţionale, regionale şi internaţionale. Ele pot constitui asociaţii de societăţi
cooperatiste, uniuni de societăţi cooperatiste şi asociaţii la nivel raional şi la nivel
naţional. De asemenea, cooperarea între cooperative este o strategie de afaceri, fără
de care cooperativele pot să rămână din punct de vedere economic vulnerabile.
Principiul preocupării pentru comunitate a societăţilor cooperatiste este
structurat pe directiva dezvoltării durabile a comunităţilor din care astea fac parte.
Preocuparea pentru comunitate, se referă la faptul că se promovează alte mişcări
cooperatiste, cum ar fi prevenirea sărăciei şi protecţia mediului.
Responsabilitatea socială a întreprinderii nu este o descoperire recentă în ceea ce
priveşte cooperativele. Încă de la apariţia lor, cooperativele au fost structuri conştiente
de faptul că acţiunile întreprinse afectează un mare număr de persoane, inclusiv
salariaţii şi membrii comunităţii locale, precum şi mediul înconjurător. Într-un fel,
mişcarea cooperatistă a anticipat dezvoltarea acestui concept. Ca structuri democratice,
cooperativele au avut întotdeauna obiective situate dincolo de simplele rezultate
financiare. Valorile şi principiile cooperatiste stau la baza modelului operaţional al
afacerii cooperatiste de mai bine de 150 de ani. Sunt incluse aici: întrajutorarea,
asumarea răspunderii, democraţia, egalitatea, echitatea şi solidaritatea. În tradiţia
fondatorilor cooperaţiei, membrii cooperatori cred în onestitate, atitudine deschisă,
responsabilitate socială şi grijă pentru ceilalţi. Astfel de valori constituie pietre de
temelie pentru asumarea răspunderii sociale corporatiste (vezi fig.1).
solidaritatea

echitatea grija pentru ceilalţi

cooperativa

democraţia egalitatea

asumarea
răspunderii

Fig. 1. Pietre de temelie pentru asumarea răspunderii sociale de către

cooperative
90
 În fiecare an în lumea întregă se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Cooperaţiei
sub egida Alianţei Cooperatiste Internaţionale (ICA), care abordează diferite teme
legate de dezvoltarea cooperaţiei la nivel internaţional. În anul 2007, la a 85-a
aniversare a Zilei Internaţionale a Cooperaţiei, mesajul transmis de ACI s-a bazat
pe tema “Valorile şi principiile cooperatiste în favoarea responsabilităţii sociale a
întreprinderii”[5, p.1]. Scopul a fost acela de a sublinia contribuţia pe care membrii
cooperatori o aduc continuu ca cetăţeni, socialmente responsabili, în activitatea
desfăşurată în cooperative din întreaga lume.
De asemenea ICA s-a mai axat şi pe problema ocrotirii mediului înconjurător,
cooperativele din întrega lume fiind preocupate de dezvoltarea economică, socială
şi de mediu durabilă. Anul 2008 a fost declarat anul cu tematica “Abordarea
schimbărilor climaterice din perspectiva societăţii cooperative”, evidenţiindu-se
faptul că întreprinderile cooperatiste sunt afaceri conduse pe principii democratice,
implicînd responsabilitate socială şi grijă faţă de comunitate, precum şi o activitate
bazată pe valori asumate, acestea au urmărit întotdeauna pe lîngă obiective
economice, ţeluri mai înalte în domeniul social, cultural şi de mediu. Astfel,
comunităţile care se confruntă cu efectele dezastrelor pot găsi un exemplu de
intrajutorare şi spirit de solidaritate în modelul cooperatist.
Cooperaţia de consum din Republica Moldova este unul dintre cele mai vechi
sisteme economico – sociale: 22 aprilie 1868 a fost ziua în care a luat fiinţă
cooperaţia de consum din Moldova, ca răspuns la divergenţile social – economice
dintre populaţia săracă şi cea asigurată. Misiunea cooperaţiei de la momentul
apariţiei pînă astăzi este satisfacerea cerinţelor materiale şi spirituale pe baza
principiilor de dreptate şi echitate. Cooperaţia apare ca o formă de adeziune liber
comsimţită a membrilor ei, care se angajează să contribuie cu mijloacele lor
materiale, financiare şi prin activitatea lor, la valorificarea misiunii menţionate şi
obţinerea unor avantaje. În perioada ce a urmat de la apariţia primei cooperative şi
pînă în prezent, cooperaţia de consum din republică a cunoscut diferite etape de
dezvoltarea, dar a rămas un sistem stabil cu principii nobile, în care s-a integrat
aproximativ o pătrime din populaţia ţării şi care s-a înscris şi în mişcarea
cooperatistă mondială. În anul 1993, cooperaţia de consum di Republica Moldova
devine membru cu drepturi depline al Alianţei Cooperatiste Internaţionale.
Cooperativele de consum, avînd ca reper asigurarea membrilor săi cu mărfuri,
îndeosebi de primă necesitate, dar nu obţinerea cîştigului maxim, în urma activităţii
sale, şi-au asumat obligaţiunea de a pune la dispozişia asociaţilor un sortiment larg
de mărfuri, inlusiv cele non-sau puţin profitabile, dar strict necesare populaţiei, ce
este inacceptabil pentru comercianţii particulari. De asemenea, cooperaţia asigură
cu mărfuri toate regiunile ţării, inclusiv cele îndepărtate, greu accesibile, cu număr
mic de populaţie. În Raportul Secretarului General al ONU din 13 iulie 2009, este
specificat rolul întreprinderilor cooperatiste în dezvoltarea comunităţilor din
întreaga lume prin următoarele argumente [3, p.2]:

91
• Societăţile cooperatiste sporesc rolul educaţiei în comunităţile în care activează,
a femeilor şi a segmentelor marginalizate din societate.
• Caracteristicile lor unice, bazate pe valorile şi principiile cooperatiste, le fac
instituţional importante în reducerea sărăciei şi în îmbunătăţirea standardelor de
viaţă.
• Este specificat faptul că, deşi cooperativele au obiective sociale şi un puternic
simţ al comunităţii, acestea nu sunt instrumente de stat.
• Principalul mijloc de a obţine o dezvoltare socio-economică este nevoia de a
promova formarea şi creşterea cooperativelor într-o manieră durabilă, în
conformitate cu principiile şi valorile cooperatiste şi respectarea autonomiei lor.
Principalul mijloc de a obţine o dezvoltare socio-economică este nevoia de a
promova formarea şi creşterea cooperativelor într-o manieră durabilă, în
conformitate cu principiile şi valorile cooperatiste şi respectarea autonomiei lor.
Anul 2012 este declarat de către ONU anul mişcării cooperatiste.

Concluzii
Responsabilitatea socială astăzi devine un instrument important în activitatea
economică a întreprinderii, un instrument de care au nevoie şi întreprinderile şi
comunitatea. Am menţionat mai sus, că deşi responsabilitatea socială nu este o
însărcinare a întreprinderilor de a rezolva acele probleme ce sunt obligaţii ale
administraţiilor publice, totuşi aceasta reprezintă un nou nivel al afacerilor în care
întreprinderile nu mai sunt doar agenţi economici interesaţi de maximizarea
profitului, ci şi cetăţeni responsabili de înfluienţa pe care o au asupra societăţii.
Afacerile responsabile constituie dezvoltarea economică durabilă în timp cu
beneficii, nu numai pentru întreprinderi şi societate, dar şi pentru generaţiile
viitoare. Astfel, se ajunge la o conlucrare dintre companie şi societate în care
ambele se îngrijesc de prosperarea comunităţii în care activează şi există, de
înlăturarea sărăciei, asigură grija faţă de stakeholderi şi de mediul înconjurător etc.
Cooperativele sunt societăţi care prin menirea lor socială devin de la înfiinţare
intreprinderi social responsabile, deoarece ele prin respectarea principiilor lor,
promovează democraţia şi ajutorarea reciprocă, precum şi integrarea socială a
membrilor lor, de asemenea prin activitatea lor influienţează un număr mare de
persoane. În acelaşi timp, societăţile cooperatiste sunt întreprinderi care includ în
activitatea lor economică activităţi care nu sunt profitabile pentru alte întreprinderi,
dar care sunt necesare pentru populaţie. Cooperativele, în general, sunt interesate
nu numai de maximizarea profitului, ci şi de promovarea misiunilor sociale, acestea
fiind o asociere nu de capital, ci de persoane.
Avantajul societăţilor cooperatiste în domeniul responsabilităţii sociale este că
acestea sunt întreprinderi localizate aproape de comunităţile în care activează, unele pot fi
îndepărtate de centrele economice ale ţării, şi din cauza aceasta informatăemai bine despre
nevoile şi problemele localităţii. Un alt avantaj al acestora în responsabilitatea socială este
şi faptul că membri cooperatori de cele mai multe ori sunt persoane care

92
locuiesc în comunitatea respectivă, astfel că ajutîndu-se reciproc, influenţează
pozitiv dezvoltarea economică a localităţii. De aici, rezultă că o întreprindere
cooperatistă devine social responsabilă odată cu înfiinţarea sa. Respectiv o dată ce
întreprinderile cooperatiste vor fi tratate ca întreprinderi socialmente responsabile,
acestea vor putea să-şi largească mai mult activitatea în Republica Moldova.

Bibliografie:
1. Covaş, Lilia. Responsabilitatea socială corporativă: Aspecte practice / L. Covaş,
A. Braguţa - Ch.: 2009, (Tipogr. Centrală). - 170 p.
2. FILIP Radu, IAMANDI Irina, “Etică şi responsabilitate socială corporativă în
afacerile internaţionale”(suport de curs), Academia de Studii Economice din
Bucureşti, Bucureşti, 2008.
3. Raport al Secretarului General O.N.U. privind impactul socio-economic al
cooperativelor şi posibilitatea de a investi Anul Internaţional al Cooperativelor.
„Cooperatives in Social Development” . 64 sesiune, 13 iulie 2009.
4. www.responsabilitatesociala.ro
5. www.ica.coop

Recenzenţi: C.Melinte, dr., conf.univ. (UCCM)

R.Lapuşin, dr., conf.univ. (UCCM)

93