Sunteți pe pagina 1din 9

Asteapta

Te-am strigat cu disperare,cu durere si plangand


Te-am chemat in zile grele si-n necazuri, lacrimand
Te-am rugat sa-mi dai lumina, o gandire inteleapta
Iar in marea-ti bunatate mi-ai spus doar atat:”Asteapta!”

“S-astept? Cat sa-astept? De ce?” Si stateam infrant , mahnit.


“Oare e mana Ta scurta? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara Te-am chemat, un semn sa-mi dai,
Un raspuns la rugaciune. Spune-mi: “Mergi!” sau spune-mi “Stai!”
M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi
Mi-ai spus ca Esti mereu cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi.”
Dar ma simteam pierdut si singur.
Strigam,Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu iubire:
“Copilul Meu iubit :Asteapta!”
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit,nedrept
Priveam spre cer cu neputinta:
“Sa mai astept? Cat sa astept?”

Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi: plangeai


Mi-ai spus:”Doreai un semn,o voce? Atat e tot ce iti doreai?

As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,


As fi putut s-apind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
De ti-as fi aratat intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine,
Tu ai avea raspuns la toate,dar nu M-ai intalni pe Mine!
Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea simti puterea pe care-o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in coroana Mea!

Deci,fiul meu, treci prin credinta, gandind la zilele senine


Stiind ca cel mai mare dar este sa Ma-ntalnesti pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspunsuri si viata pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: Asteapta!

Amin !
Totdeauna
Totdeauna pe-a Domnului cale
au fost lupte şi-au fost spini destui
căci acei ce-au urmat voii Sale
trebuit-au să-I semene Lui!

N-a iubit lumea, nu, niciodată


pe-acei câţi I-au urmat Lui cu zel
ci c-o ură mereu ne-mpăcată
i-a primit pe pământ ca pe El.

Dar cu ochii-aţintiţi la răsplată


prin răbdarea Golgotei privind,
n-au cârtit cei aleşi niciodată
ci-au trăit şi-au murit biruind.

Nu-i la fel pentru toţi încercarea,


nici nu-i vremea la toţi într-un fel,
însă toţi în vre-un fel, au chemarea
la un preţ de dureri pentru El.

Cei ce fug sau fricoşi, la-ncercare


L-au lăsat sau vândut pe Isus,
ruşinaţi se vor pierde-n uitare
alungaţi de blestemul de sus.

Tu fii tare că-n ziua-ncercării


e alegerea ta pentru har,
strălucit eşti în haina ocării
când te urci răbdător pe Calvar!

Tu cătuşele atunci le sărută,


rugător pentru cei ce le-au pus,
că-n cerească răbdare tăcută
semăna-vei atunci cu Isus.

Iar prin moarte-nmiit vei culege


răsplătirea cerescului zel
căci mereu astfel Domnul-Şi alege
pe-acei-ce-mpărăţi-vor cu El.

Traian Dorz
E sărbătoare la Florii
Cu lacrimi calde pe obraz
E sarbatoare la Florii -
Plangea Ierusalimul … ,
Cum n-a mai fost vreodata,
Dar plansul lui mai scalda azi
Caci Cel prezis de profetii,
New Yorkul si Kremlinul.
Azi in Sion se-arata.
Vazduhul Terei e brazdat -
Smerit, cu chipul Sau senin,
De undele divine,
Inconjurat de gloate,
Iar orologiile bat
Iisus, calare pe asin,
Sfarsitul care vine.
Coboara spre cetate.
E sarbatoare pe pamant
In maini, cu crengi de palmier,
Si lupta pentru pace,
Ii ies multimi in cale;
Se flutura lozince in vant,
Rasuna al Iudeii cer,
Dar Printul pacii tace.
De cint si osanale.
Azi, nu romani si nici barbari,
Rasuna coruri de copii
La porti vin cu stafeta,
Multimea se tot strange,
Ci mii de monstrii nucleari -
E sarbatoare la Florii,
Ameninta planeta.
Dar Imparatul plange:
E sarbatoare si e joc
“Ierusalim, Ierusalim,
Si muzicile canta,
Ce mi-ai respins iubirea
Dar pace tu nu ai deloc
Si darul pacii cel sublim -
Si moartea te-nspaimanta.
Iti plang nenorocirea.
El hotaraste iar o zi
Dusmanii vor imprejmui
Azi, cat se poate spune,
Tot zidul tau cu schele,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Iar pentru mame si copii
Nu amana pe maine!
Veni-vor vremuri grele.”
“Caut un om . . .”
Ezechiel 22:30

“Caut un om!” Răspunde DA chemării,


Caci omul căutat poţi fi chiar tu;
E vremea luptei vremea angajării,
Căci a crescut nevoia implicării
În urma milioanelor de NU.

“Caut un om!” Fii tu mijlocitorul,


Înalţă tu prin rugaciune zid,
Pune-ţi în ruga dragostea şi dorul
Şi, stând la sfat cu însuşi Creatorul,
Să vezi cum rănile din zid se-nchid.

“Caut un om!” Fii omul ce răspunde:


“Aici sunt, Doamne, fie voia Ta,
Mă pune în spărtură orişiunde
Dar lasă Duhul Tău să mă inunde”
Şi rezultatele . . . se vor vedea.

“Caut un om!” Anunţul e valabil


Şi chiar din zi în zi mai actual
Implica-te, matur şi responsabil,
Căci se-ntrevede-n zare, implacabil,
Al vremii de-ndurare act final.

Simion Felix Marţian


Fiii lui Dumnezeu

Fiii lui Dumnezeu, privind în lume, au care


văzut să mă pot bucura de Tine, de iubirea
că fiicele de oameni sunt frumoase. Ta, de orice taină
(Sau cel puţin aşa li s-au părut...) pe care Duhul Tău cel veşnic mi-o
Şi pe acelea care le-au plăcut, le-au desleagă.
luat Alege-mi Tu mireasa mea
ca să le-aducă-n viaţa lor altă nuanţă. şi ea-mi va fi în veci soţie dragă!"
(Sau cel puţin aşa aveau speranţă)
De duh, ori de credinţă n-au mai A doua zi porni spre seară tânărul la
întrebat. drum,
cântând un psalm cu inimă voioasă.
Dar Dumnezeu... văzând aceste Ah, viaţa în credinţă e frumoasă!
năzuinţi ciudate, Pe străzi pulsa tumultul de oraş.
ştiind că omul, lipsit de Duhul de la Maşini, tramvaie, pietoni... câte-un
început, copil,
nu mai era nimica decât lut... câte-un unchiaş... şi foşnet... foşnet de
O, Dumnezeu... în neapropiatul mătase...
Paradis, Prin pieptul tânăr un cuvânt a
s-a întristat adânc în Duhul Său şi-a străbătut:
zis: "Fiii lui Dumnezeu, privind în lume, au
"Copiii Mei... popor cu sufletul ucis, văzut..."
cu inima doar spre pământ atrasă,
vai, omul nu mai e acum Şi pe-o alee, brusc a apărut
decât o carne rea şi păcătoasă!" ca din pământ, o fată zâmbitoare...
— O, ce-ntâmplare! Tocmai la tine mă
Aşa vorbi de la amvon păstorul, gândeam!
rostind îndemnuri dup-acest cuvânt. Te-am mai văzut odată de la geam.
Iar tinerii au ascultat cu crezământ. Mergeai desigur la plimbare...
Apoi porniră toţi pe străzi, spre case. Erai cu-o fată mândră ca-n poveşti.
Şi parcă mai veneau frânturi pe vânt... — Se poate.
"... Omul era acum doar lut... — Bine, dar nu-ţi mai aminteşti, că
şi fiicele de oameni li s-au părut într-o zi...
frumoase..." (sau poate tot din întâmplare)
Şi-acum... îngenuncheat în taină, lângă mi-ai spus că mă iubeşti?...
pat, — Sunt ani de-atunci...
un tânăr credincios, privind spre cerul Eram copii şi vârsta-şi trâmbiţa asaltul.
marmoreu,
îndreaptă gândul său curat, evlavios, Dar toate trec, toate-au trecut - şi eu
spre Dumnezeu.. sunt altul.
— Da. Simt că s-a schimbat ceva.
"Părinte Sfânt, sunt un copil al Tău, — Sunt un alt om, sunt credincios -
copil salvat din gheara celui rău. şi văd acum pe faţă tot ce vedeam pe
Vreau să fii totdeauna pentru mine dos.
iubirea care-i mai presus de orice — Şi... credincioşii nu se-nsoară?...
gând, de orice bine. — Ba da. Dar nu cu prima floare dintr-o
Să nu ador pe nimenea decât pe Tine! primăvară,
De-aceea, Tată Sfânt, ci bine e numai atunci când se unesc
nu voi alege pentru o viaţă întreagă doar cei ce din acelaşi sfânt coboară,
decât o inimă, cu acelaşi crez,
care-n acelaşi duh se roagă, o inimă cu mergând către aceeaşi ţară.
— Dar şi eu port în mine o credinţă. — Azi e duminică, iubita mea...
Doar că n-am Biblie şi nu am Duminică. E zi de sărbătoare...
cunoştinţă... — Şi?... Vrei să mergem iar la
— Cum?... Crezi în Dumnezeu?... adunare?
Crezi în Isus?... Abia am fost. Ce? Alte treburi nu-s?
— Bine-nţeles. Dar... în sfârşit... cu chiu, cu vai, s-a
dus.
Şi multe, multe-apoi şi-au spus...
Apoi duminicile au venit cu jar.
Acum se cerne noaptea. Stelele răsar.
Şi tânărul, în cămăruţa lui, se roagă — Azi, e duminică... iubita mea...
iar. — Cum, iar?
— Părinte Sfânt, sunt un copil al Tău. Nu vezi ce vreme? Nu mă scol din pat.
Sunt turburat şi mă frământ Du-te tu singur, dacă vrei neapărat!
să ştiu ce-i bine şi ce-i rău. — Dar azi nu mergi, iubita mea?
O, Tată Sfânt... Am întâlnit o veche E cer albastru... Nu e pic de nor...
cunoştinţă... — Ce? Iar vrei să mă duci? Iar îmi dai
şi-am stat de vorbă într-un parc... zor?
despre credinţă Mă indispui. Pricepi? Mă torturezi.
Şi ea... mi-a spus că vrea să creadă... — Dar tu spuneai că vrei să afli şi să
însă credinţa e-un mister pecetluit sub crezi.
stâncă — Da, vreau să cred, dar tu întreci
şi ea nu ştie... nu Te cunoaşte încă. măsura.
Dă-mi Tu călăuzirea Ta-nţeleaptă! Tu vrei doar adunarea şi Scriptura!
Şi un cuvânt s-a auzit în Duh, — Cum, draga mea, dar viaţa de
Cuvântul spus cândva lui Saul, creştin
prin Samuel: "Aşteaptă!" e tot ce-i mai frumos şi mai deplin. Nu
înţelegi?
Trecură zile şi trecură nopţi. Stăpânul lumii ne iubeşte!
Şi fiecare cu-alte îndemnuri, cu alt sfat. Cristos ne-a îndrăgit dumnezeieşte.
Noi suntem fraţii Lui pe veşnicie!
Şi Saul, vai... Saul n-a mai aşteptat... în cine altul e atâta bucurie?
— Ascultă. Am decis! Nimic în plus.
Alege. Ori cu mine - ori cu Isus!
Şi într-o zi, cu alte flori de lămâiţă,
cu văl aerian, ca de ninsoare,
un voievod şi o domniţă, Vai ce calvar! Ce zile au urmat! Ce
în zvon de cântec dulce înălţat, chin!
intrau să ceară Celui Veşnic adorat Ce sfâşiere pentr-un suflet de creştin!
dumnezeiască binecuvântare
ce poate să aducă biruinţă. Şi într-un ceas târziu... întors pe
neaşteptate...
Dar... el crezând şi ea mimând dezamăgiri şi-un foc de nedescris!
credinţa. Şi dintr-odată, sărmanul tânăr... s-a
Şi începu apoi a se-auzi trezit... din vis.
povestea vieţii lor de zi cu zi.
— Azi e duminică, iubita mea!... Fusese totul un coşmar,
— Daaa! E duminică, e zi de sau poate-o lecţie din Paradis.
sărbătoare.
Să mergem împreună, dragul meu, Iar tânărul, nespus de fericit,
s-aducem mulţumiri lui Dumnezeu. a-ngenuncheat în taină iar şi-a zis:

Aşa a fost la-ntâia adunare. — Părinte sfânt, sunt un copil al Tău.


Şi vreau să fiu un copil bun, nu unul
La cea de a doua... mai puţin... cumva. rău.
Nu vreau să fiu ca Saul, vreau s-aştept, şi ea-mi va fi în veci soţie dragă!

s-aştept o viaţă-ntreagă!
Alege-mi Tu mireasa mea Costache Ioanid

Eu sunt Iosif...
V-am întristat şi-am fost gelos...
Am vrut să fiţi toţi fără pată.
Dar, iată, azi vă spun duios...
Eu Iosif sunt... E sănătos
bătrânul tată?

Nu mă priviţi ca pe-un străin,


chiar dacă-a fost amară trudă.
De lacrimi sufletul mi-e plin.
O, vino, frate Beniamin,
O, vino, Iuda!

Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif!


De lacrimi sufletul mi-e plin.
O, vino, frate Beniamin
O, vino, Iuda!

Din dragoste m-am pus chezaş,


ca să vă schimb spre viaţă sorţii.
Dar voi, cu cuget pătimaş,
m-aţi azvâriit ca pe-un vrăjmaş,
în groapa morţii.

Aţi râs ca de-un ieşit din minţi,


ca de-un făuritor de visuri.
M-aţi lepădat pe-un pumn de-arginţi
către-un destin de suferinţi,
de reci abisuri.

Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif!


M-aţi lepădat pe-un pumn de-arginţi
către-un destin de suferinţi,
de reci abisuri.

Vă amintiţi acum, voi fraţi,


de taina visurilor mele?
Cum voi ca nişte snopi cădeaţi
sau cum din cer vă prăbuşeaţi
ca nişte stele?

Şi iată visul S-a-mplinit,


căci nici un semn din Cer nu trece.
Aşa cum visul a vestit,
azi in genunchi v-aţi prăbuşit
toţi unsprezece.

Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif,


aşa cum visul a vestit,
azi în genunchi v-aţi prăbuşit
toţi unsprezece.

Dar nu mai plângeţi c-aţi ucis


în mine dorul de iubire.
Nu voi la moarte m-aţi trimis,
ci Domnul chiar v-a-ntredeschis
o izbăvire.

O, dacă-aţi şti că vă iubesc


mai mult decât pe mine însumi.
Dar ochii voştri nu ghicesc
iubirea Tatălui Ceresc
măcar în plânsu-mi?

Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif!


Dar ochii voştri nu ghicesc
iubirea Tatălui Ceresc
măcar în plânsu-mi?

Veniţi să vă cuprind la piept!


Cămările de pâine-s pline.
De-atâta vreme vă aştept,
ca pas cu pas să vă îndrept
spre ape line...

Veniţi în vremea de apoi


spre Cel ce-i astăzi Pâinea Vie!
El vrea să fie pentru voi
făuritor de visuri noi
în veşnicie!

Eu sunt Iosif, Noul Iosif!


Eu vreau să fiu azi pentru voi
făuritor de visuri noi
în veşnicie!

Costache Ioanid