1.notiuni-Igiena.Sanitarie,Profilaxie(tipuri).Sanatate.

Igiena studiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri
de asanare, normative si legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de
munca. Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o
conditioneaza. Scopul igienei fiind pastrarea si promovarea sanatatii.

Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop:

• prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii,

mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active

• mentinerea si fortificarea sanatatii

• sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective 

Sanitaria (sanitatia) – (lat. Sanitas - sanatate) activitatea practica in care se supravegheaza

respectarea normativelor, regulilor si realizarea masurilor de igiena; igiena in practica. Hlopin
spunea ca igiena este stiinta despre mentinerea si imbunatatirea sanatatii, iar sanitaria constituie
activitatea practica cu ajutorul careia se realizeaza exigentele acestei stiinte. 
Profilaxia – in intelesul deplin al cuvintelor este ansamblul masurilor orientate spre promovarea
sanatatii, ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor, reducerea consecintelor in caz de boala si evitarea
deceselor premature. Etapele profilaxiei:

• preventia primara – include prevenirea aparitiei bolilor prin cresterea rezistentei specifice si
nespecifice a organismului, prin combaterea f. de risc. Ea corespunde medicinii preventive si fiind
promovata de serviciul sanitaro-epidemiologic, dar realizata de toata societatea.

• p. secundara – este prezentata de masurile ce se iau in momentul declansarii starii morbide, la

aparitia starilor prepatologice sau dupa aparitia bolii.

• p. tertiara – reprezinta masurile de recuperare, de reabilitare biologica, sociala si profesionala a

bolnavului. Corespunde in plan aplicativ medicinii de recuperare.

2.Normativ igienic-notiune.Principii

indice calitativ şi cantitativ minim şi/sau maxim admisibil, stabilit prin cercetă ri în urma estimă rii
riscului, care delimitează valorile factorilor mediului de viaţă din punct de vedere al siguranţei şi
inofensivită ţii lor pentru să nă tatea şi viaţa omului;

3.clasificarea factorilor de mediu ce influenteaza organismul uman

Influienta factorilor de mediu asupra organismului poate fi diversa si depinde de gradul de

nocivitate si de durata actiunii acestora.

Factorii de mediu: 

1. externi – factorii ce actioneaza asupra organismului din exterior

a) fizici

b) chimici – elemente si substante chimice naturale sau sintetizate de om

c) biologici – bacteriile, virusii

d) sociali – rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrealatiilor dintre oameni 

2. interni – factorii genetici,consitutionali care determina afectiunile genetice. Indiferent de originea

si felul lor se impart in:

a) sanogeni – acei care au actiune benefica asupra organismului, contribuind la mentinerea si

fortificarea sanatatii. Cunoasterea lor are o importanta deosebita in mentinerea si ameliorarea
sanatatii.

b) patogeni – acei care au actiune nefavorabila asupra organismului si duc la alterarea starii
sanatatii. Cunoasterea lor ofera posibilitatea de a-i inlatura si a limita actiunea lor asupra
organismului. Profesorul roman Manescu considera f. patogeni f. de risc sau capabili de a produce
imbolnavirea. 

4.clasificarea factorilor de risc dupa gradul de influenta asupra organismului

Dupa gradul de influenta asupra organismului f. de risc au fost clasificati in:

1) modul de viata nesanatos – supraalimentatia, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul

de medicamente, modul de viata sedentar

2) f. biologici – ereditari si predispunerea personala

3) mediul ambiant nefavorabil, conditiile climaterice nefavorabile, poluarea intensa a aerului,

schimbari ale conditiilor climaterice, expunerea excesiva la razele solare etc.

4) f. de risc legati de asistenta medicala – incompetenta profesionala, asistenta medicala tirzie

Cunoasterea si determinarea factorilor de risc constituie, poate cea mai valoroaasa contributie
pentru mentinerea si promovarea sanatatii.

5.metodele de cercetare aplicate in igiena.

Metodele de cercetare folosite in igiena se impart in 2 clase:

I.Met. a factorilor de mediu

1)observatia sanitara (descrierea, avertizarea sanitara). O descriere a obiectului de fata.

2) metodele organoleptice, ce depind de acuitatea organelor de simt a cercetatorilor, care ne dau

precis date despre starea obiectelor, dar nu si cantitatea.

3)metodele de laborator, incepind cu metodele fizice, ca determinarea temperaturii, umeditatii etc.

4)metodele chimice, pentru determinarea componentei chimice a substantelor.

5) metodele biologice – cercetarile microbiologice, parazitologice etc. 

II.Met. a reactiei organismului la actiunea acestor factori:

1)m. fiziologice, care se folosesc la manifestarile functionale ca raspuns la modificarile mediului

2)m. clinice si de laborator pentru aprecierea dereglarilor ce se produc in organism sub actiunea
factorilor nocivi

3)m. epidemiologice la cercetarea fenomenelor morbide care au un caracter de masa cu scopul de a

indica mijloacele de combatere si profilaxie

4)m. statistice – se folosesc la studierea structurii si stadii dinamice a sanatatii

5)m. experimentale – pentru stabilirea normelor sanitare si mai ales a concentratiilor maximal
admisibile a substantelor. Normarea igienica trebuie sa asigure un nivel al factorilor nocivi in
limitele inofensive pentru organism, iar concentratia maximal admisibila (CMA) de poluanti
reprezinta acea concentratie determinata prin metode moderne si care nu exercita efecte directe
sau indirecte asupra sanatatii, nu produce senzatii subiective si nu afecteaza capacitatea de munca
a omului.

6.Regimul alimentelor-notiune.cerinte igienice fata de regimul alimentar.

folosire a alimentelor şi a bă uturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condiţiile de

să nă tate sau de boală ale unei persoane.
În regimul alimentar se cere respectarea urmă toarelor cerinţe igienice principale: a) mesele să fie
luate la aceeaşi oră ; b) durata meselor să fie suficientă în funcţie de vâ rstă (40-30-20 min.); c)
durata timpului dintre diferite mese să nu depă şească 4 ore; d) ambianţa sufrageriei să corespundă
cerinţelor şi normelor sanitare.

7.Alimentatia rationala.Principiile.Factorii ce se vor lua in consideratiela recomandarea

alimentatiei rationale.

Alimentatie rationala inseamna asigurarea optima a organismului cu energie si substante nutritive

in diferite stari fiziologice si conditii de mediu, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.
Particularitatile ratiei alimentare:
1. Alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ, adica sa asigure cantitatea necesara de energie,
prin respectarea conditiilor sanitare in timpul transportarii, pastrarii si prepararii culinare a
produselor
alimentare, pentru a asigura cantitatea necesara in mentinerea unei greutati adecvate a corpului,
cat mai
aproape de cea ideala.
2. Prevenirea nocivitatii alimentelor si evitarea consumului unui produs alimentar insalubru.
3. Sa aiba o calitate adecvata, adica sa contina toate substantele nutritive - proteine, lipide,
glucide, vitamine, saruri minerale - in cantitati bine echilibrate; sa se respecte o proportie justa a
alimentelor si a substantelor nutritive.
4. Sa se respecte regimul alimentar rational. Adica, la anumite intervale de timp si strict
respectate.
5. Sa se asigure o buna stare de nutritie, folosirea maxima a substantelor nutritive prin prepararea
culinara buna a alimentelor.
6. Asigurarea varietatii bucatelor, deplina lor digestie.
7. Proprietatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda cu deprinderile
consumatorului.
8. Sa se respecte moderatia (fara exces de sare, zahar, grasimi).

Factorii care actioneaza asupra MB:

3. virsta (in tinerete MB este mai ridicat)

4. inaltimea (persoanele inalte au MB mai inalt)

5. cresterea

6. grasimea scade MB iar tesutul slab face sa fie mai ridicat

7. febra creste MB

8. stresul creste MB

9. temperatura mediului (caldura si frigul cresc MB)

10. malnutritia scade MB

11. sexul (la femei cu 8-10% mai scazut decit la barbati cu aceeasi greutate corporala)

8.Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului.Metodele de determinare.

Cheltuielile energetice (CE) ale organismului sunt constituite din 3 parti: pentru metabolismul
bazai, pentru consumul de alimente si pentru activitatea musculara. Primele doua componente mari
mai sunt numite si cheltuieli de energie. Ele nu pot fi reglementate (sunt nedirijate), in timp ce
ultima
este legata de activitatea musculara si poate fi reglementata (dirijata) (intr-o anumita masura).
Consumul de energie la desfasurarea reactiilor metabolice vitale (metabolismul bazai) pentru
fiecare
persoana este constant si depinde de sex, varsta si masa corporala. Metabolismul bazai este
apreciat, de
regula, dimineata pe nemancate (timp de 14-16 ore, la temperatura aerului de 20°C, persoana fiind
intr-o relaxare completa timp de o ora).
Metodic, determinarea cheltuielilor generale de energie ale organismului uman timp de 24 ore este
un lucru dificil, deoarece trebuie sa se tina cont de foarte multi factori. De regula, aceste aprecieri se
efectueaza in cateva etape, cu utilizarea diferitor metode. CE pot fi determinate prin metoda
energometriei ori folosind tabele speciale, dupa ce se cronometreaza toate felurile de activitate a
persoanei investigate.
Prin metoda energometriei directe, CE sunt apreciate prin calcularea exacta a tuturor
cheltuielilor
de energie ale organismului in diferite conditii de existenta. Investigatia se face in camere speciale
cu
pereti dubli, intre care, printr-o retea de tuburi, circula apa. Energia degajata sub forma de caldura
se
determina prin aprecierea volumului de apa care circula in sistem si a gradului de incalzire a ei in
procesul experimentului. Mai des sunt utilizate camerele Satemikov-Molcianov s.a. insa, in pofida
faptului ca metoda este considerata exacta, ea are un sir de neajunsuri: 1. complexitatea
constructiei
camerelor; 2. imposibilitatea modelarii multor forme de activitate; 3. izolarea persoanei supuse
investigarii de influenta diversilor factori ai mediului ambiant. Toate momentele acestea limiteaza
utilizarea metodei directe.
Principiul metodei energometriei indirecte (respiratorii) se bazeaza pe determinarea
compozitiei
chimice a aerului inspirat si expirat de persoana investigata, cu stabilirea ulterioara a coeficientului
de
respiratie. Cunoscand echivalentul energetic al unui litru de oxigen utilizat la un coeficient de
respiratie anumit si la valoarea ventilarii plamanilor, este posibila calcularea CE pentru orice fel de
activitate umana (tab. 1.3). Pentru determinari sunt folosite diverse aparate. Datele obtinute prin
aceasta metoda sunt foarte apropiate de cele obtinute prin metoda directa. Dar si aceasta metoda
are
unele neajunsuri: volumul mare de munca, dificultatea utilizarii in cazul schimbului des de
activitate a
persoanei investigate pe parcursul zilei etc.

9.Clasificarea populatiei dupa cheltuielile de energie.

Prima grupa include persoanele a caror activitate este legata indeosebi de munca intelectuala:
conducatori de intreprinderi si organizatii, pedagogi, educatori, colaboratori stiintifici, operatori la
masinile electronice de calcul, controlori, lucratori medicali (cu exceptia chirurgilor, asistentelor
medicale si infirmierilor), oameni de arta, oameni a caror activitate cere o incordare intelectuala
sporita.
Grupa a doua include persoanele a caror munca necesita eforturi fizice usoare: agronomii,
zootehnicienii, veterinarii, asistentele medicale si infirmierii, lucratorii din sfera de deservire,
inginerii
al caror lucru necesita anumite eforturi fizice, maistrii aparaturii radio, ceasornicarii, lucratorii
radiotelecomunicatiilor, lucratorii proceselor automate.
Grupa a treia include persoanele a caror munca necesita eforturi fizice medii: lucratori la
intreprinderile de prelucrare a metalelor, a lemnului, din industria alimentara, textila, de
incaltaminte,
din domeniul transportului feroviar, chimistii, medicii chirurgi, poligrafi stii, macaragiii,
conducatorii
brigazilor de camp si de mecanizare, vanzatorii de produse alimentare etc.
Grupa a patra include persoanele care indeplinesc munci fizice grele: constructorii, muncitorii
din industria petrolului si a gazului, agricultorii, metalurgii si turnatorii de metal, minerii care
lucreaza
la suprafata.
Grupa a cincea include persoanele care indeplinesc munci fizice foarte grele: minerii din mine,
otelarii, taietorii de lemne, sapatorii, hamalii, betonierii s.a., a caror munca nu-i mecanizata.

10.activitatea medicilor curative in organizarea si evaluarea alimentatiei individuale.

in practica cotidiana, medicii de toate specialitatile se confrunta cu probleme de alimentatie a

pacientilor, a convalescentilor sau a oamenilor sanatosi. in asemenea cazuri, medicii trebuie sa-i
recomande fiecarui pacient o alimentatie rationala individuala. Un rol deosebit le revine medicilor
care
organizeaza alimentatia in colectivitati aflate la o alimentatie reglementata.
Activand in spitale, baze de tratament, institutii pentru copii etc., medicul trebuie sa cunoasca, in
mod obligatoriu, metodele de supraveghere sanitara asupra blocului alimentar al unitatii
respective, sa
poata examina personalul medical care se ocupa de prepararea alimentelor, sa poata recolta probe
de
produse alimentare, bucate finite pentru expertiza organoleptica sau igienica, sa cunoasca bine
masurile de profilaxie a intoxicatiilor alimentare si metodele de examinare a cazurilor eventuale de
intoxicatii alimentare.
in supravegherea curenta asupra alimentatiei, medicul trebuie sa aprecieze calitatile organoleptice
ale produselor alimentare si bucatelor finite, trebuie sa cunoasca documentele necesare pentru
supravegherea sanitara curenta a blocului alimentar. De asemenea, medicul trebuie sa cunoasca
clinica
si chiar micro simptomatica afectiunilor ce pot surveni in urma alimentatiei nerationale, incorecte
sau
neadecvate.
Evaluarea igienica a alimentatiei poate fi realizata prin urmatoarele cai (metode):
- prin calcularea valorii nutritive si energice a ratiei diurne dupa meniurile de repartitie;
- prin metode clinice, depistand semnele precoce ale hipovitaminozelor, sau prin efectuarea
studiilor antropometrice ale copiilor sau adolescentilor din colectivitatile cu alimentatie organizata;
- prin analize biochimice ale sangelui si urinei, determinand si apreciind continutul de proteine,
lipide, glucoza, vitamine, saruri minerale in organism;
- prin analiza de laborator a bucatelor finite luate de pe masa consumatorului.
Analizandu-se toti indicii obtinuti, se trage concluzia privind alimentatia colectivitatii respective.
Datele obtinute vor fi comparate, in mod obligatoriu, cu normativele fiziologice ale alimentatiei.
Totodata, se vor lua in consideratie si indicii individuali ai fiecarei persoane - greutatea ideal-
teoretica,
adica greutatea corporala ce ar trebui sa corespunda varstei, talia, specificul profesional al
persoanei in
cauza.
Pentru organizarea unei alimentatii rationale trebuie sa se calculeze cu precizie cheltuielile de
energie ale persoanei sau colectivitatii. O ratie alimentara adecvata trebuie sa aiba in primul rand o
compozitie chimica bine echilibrata, adica sa contina in cantitati optime proteine, lipide, glucide,
minerale si vitamine. O astfel de alimentatie poate fi organizata prin includerea in ratia alimentara a
unei varietati mari de produse alimentare, astfel atingandu-se normativele fiziologice ale
alimentatiei si
respectandu-se formula alimentatiei echilibrate. Formula de alimentatie echilibrata se prezinta ca
un

raport intre proteine, lipide, glucide, unitatea de baza fiind cantitatea de proteine.

11.Clasificarea vitaminelor.

Vitaminele liposolubile
Vitamina A (retinolul)
Provitamina A (carotenul)
Vitamina D (calciferolul)
Vitamina E (tocoferolul)
Vitamina К (filochinonul)
Vitaminele hidrosolubile
Vitamina B! (tiamina)
Vitamina H (biotina)
Vitamina B2 (riboflavina)
Vitamina С (acidul ascorbic)
Vitamina B6 (piridoxina)
Vitamina P (citrina)
Vitamina B,2 (ciancobalamina) Vitamina PP (niacina,
Vitamina Bc (acidul folie)
nicotinamida)
Vitamina B3 (acidul
pantotenic)

12.Factorii ce influenteaza necesitatea organismului in vitamine.

Femeile gravide

Eforturi fizice si neuropsihice

Hipertermie sau boala urmata de febra

Lucru in mine

Actiune a substantelor toxice

Administrarea unor medicamente

Boli infectioase

Dereglari endocrine,a tubului digestive.

13.hipo si hipervitaminozele-definitii.formele de hipo si hiper pentru fiecare vitamina.

Hipovitaminoza-Tulburare funcțională sau organică datorată insuficienței din alimentație a uneia

sau a mai multor vitamine.

Hipervitaminoza- Tulburare a organismului datorită administră rii exagerate a unor vitamine, în

special a vitaminelor A sau D.

A Hipovitaminoza 
vedere încețoșată , mai ales slă birea așa-numita "viziune amurg
mult mai susceptibile de a suferi de modificari inflamatorii ale mucoasei a conjunctivei, care sunt
bilateral în natură și apar ca o senzație de arsură , mâ ncă rime, lacrimarea ochilor si aparitia
descă rcare purulente în colțul interior al ochiului. 
Datorită faptului că hipovitaminozele A este însoțită de deteriorarea sistemică la membranele
mucoase în toate organele schimbă ri apar ca o predispoziție la sec excesivă și exfoliere a pielii,
apariția semnelor de tuse uscată de gastrită erozivă . În copilă rie, manifestă rile principale ale acestei
boli au tendința de a apariție a dermatitei atopice, stomatită și candidoză orală . Persoanele care
suferă de hipovitaminoză A mai probabil înclinat să fluxuri lungi de boli respiratorii infectioase,
urogenital și sistemul digestiv.

Hipovitaminoză B1 
Debut manifestă ri clinice de hipovitaminoză B1 este, de obicei lent și însoțit de simptome
nespecifice ca iritabilitate, tulbură ri de somn noaptea, funcție anormală . Aderarea la simptome de
mai sus sensul aversiune la alimente, tulbură ri de memorie, instabilitate emoțională , balonare si
constipatie susceptibile de a dovezi de progresie a bolii. 
Pronunțate B1 deficiente de vitamine din sensibilitatea pielii pacientului observat încă lcă ri și
slabiciune musculara progresiva, care se reflectă în aspectul pacientului sub forma de atrofie
musculara asimetric.

Hipovitaminoză B2 
Grup hipovitaminoza B2 pentru dezvoltarea existente în bolile cronice umane ale tractului gastro-
intestinal, afectează membranele mucoase ale cavită ții bucale și conjunctivei ochiului. Buzele
pacientului cu mai multe micro-deterioră ri care acționează periodic sâ nge în colțurile buzelor și
fisuri adâ nci observate, însoțite de sindromul dureri severe cu o largă deschidere gură . Principalele
simptome specifice hipovitaminoză B2 sunt leziuni ale membranelor mucoase ale gurii, care devine
nuanță gri, față de care se află roșu-roșu plat limbă . Înfrâ ngerea de vedere este fotofobie, scă derea
acuită ții vizuale, și episoade frecvente de conjunctivita purulenta. 

Hipovitaminoză B6 
La pacienții adulți grup de vâ rstă deficiente de vitamine B6 afectează structura sistemului nervos și
piele, și, prin urmare primele manifestă ri ale acestei boli sunt polinevrite hnoynychkovoe și pielea
înfrâ ngere. Convulsii apar doar în vitamina A severă deficit la persoanele care suferă de alcoolism. 

Hipovitaminoză B12 
Grup hipovitaminoză B12 in hematologie lansat ca un nosology separat, intitulat "anemia
pernicioasa". În simptom clinic al acestei patologii evidențiat trei sindroame majore: anemic,
neurologice și hastroэnterokolytycheskyy. Sindromul anemie manifestă ca apariția tulbură rilor
circulatorii în distal extremită ți, dureri de cap și slă biciune cauzată de leziuni hipoxice de structuri
cerebrale. Leziunile neurologice sunt o încă lcare a tuturor tipurilor de sensibilitate și suprimarea
reflexelor tendinoase. Simptomele care indică sindromul hastroэnterokolytycheskoho dezvoltare
sunt: perversiune de preferințe, greață , dureri dureri la nivelul abdomenului superior, nu are nici o
localizare clară , episoade de constipație și scaun relaxare alternativ. 

Hipovitaminoză C 
Deficit nutrițional grupuri hipovitaminoză clasificate de acid ascorbic se observă în râ ndul
persoanelor care nu iau în suficient de fructe și legume în stare brută , în principal pentru că
vitamina C se gaseste in citrice, varza si fructe de padure. 

Conținutul insuficient de acid ascorbic în corpul copilului determină dezvoltarea unei game de
simptome clinice la un decalaj nu numai fizic, ci, de asemenea, dezvoltarea psihică a deformari
osoase diverse site-uri, aversiune fata de alimente. Persoanelor adulte cu categoria C vitamina
deficiențe manifestate aspectul multiple hemoragii subcutanate, sangerarea gingiilor, febra
intermitenta, hemodinamic și tulbură ri respiratorii de diferite grade de intensitate. 

Hipovitaminoza D 
Hipovitaminoza D Grupa clasificate profil pediatric patologii ca deficit adult de aceasta vitamina
aproape niciodată . Caracteristică de vitamina D este că pentru a menține nivelurile normale in
organism, nu doar vine de la alimente, dar, de asemenea, sintetizate independent de razele
ultraviolete. 
Copiii care suferă de rahitism sau hipovitaminoza D Group, distins cu ușurință de la colegii lor,
deoarece acestea sunt caracterizate prin manifestă ri fenotipice (creier deformare faciale și
craniene, kilepodibna deformare a pieptului, curbura membrelor). Într-o situație în care există o
deficiență de vitamina D la adulți, există semne ale osteoporozei în formă de redusă densită ții
minerale osoase și susceptibilită ții la apariția fracturilor patologice. 

Nu poate fi o formă congenitală de hipovitaminoză D, care este o consecință a suferi deficit de

vitamina D în timpul sarcinii și mamele expresia care este anomalii osoase brute. În încă lcare a
exercițiului în aer liber, rahitism congenitale poate fi declanșat de toxicitate severă în al treilea
trimestru de sarcină și patologia extragenitale cronice. 
Hipovitaminoză PP 
Grup hipovitaminoză PP este o boala rara si apare la persoanele implicate în post extremă , ca o
modalitate de a pierde in greutate, precum si copii care sufera de diaree prelungita natură
infecțioasă . 

Manifestă ri ale deficit de vitamina A în această categorie este tulburari cognitive progresive, leziuni
trofice cutanate și simptome ale enterocolita, care, în sine contribuie la deficiențele de vitamine
progresie. Pacient cu hipovitaminoză RR confrunta constant slă biciune, iritabilitate și frustrare
noapte. 
E Hipovitaminoza 
Grup hipovitaminoză E se manifesta prin degenerare musculara progresiva si infertilitate, prin
urmare, femeile ar trebui să consume întotdeauna o cantitate suficientă de gră simi de origine
vegetală (porumb, ulei de că tină ). 

Hipovitaminoză K 
De grup Hipovitaminoza implicarea încă lcă ri ale formă rii protrombină în ficat, care este direct
implicată în coagularea sâ ngelui. Rezultatul Vikasola conținutului inadecvat în organism au
tendinta de a hemoragice fenomene, care sunt destul de greu pentru a elimina. Sursa cea mai
comuna este considerat sâ ngerare nasul și gura, dar atunci câ nd deficitul de vitamina K apare
exprimat generalizate erupții cutanate peteșii pe toată pielea, și chiar fenomenul de hemoragie
intracraniana.

Hipervitaminoză A 
Grupa A hipervitaminoză apare în cazul utiliză rii prelungite de forme de dozare necontrolate ca
doza zilnică crescută (pentru adulți peste 500.000 UI la copii mult de 100.000 UI timp de șase luni)
și manifestă zone ale pielii uscate cu prezența de macerare, caderea excesiva a parului si unghiilor
fragilitate. În ceea ce privește efectele asupra oaselor și aparate articular hipervitaminoză A aspect
manifest de consolidă ri dureroase în țesuturile moi ale periostita oaselor lungi în proiecție și
dezvoltarea artropatie diverse site-uri, însoțite de rigiditate în mișcă ri, durere și edem
peryartykulyarnyh tesuturile moi. 

Datorită faptului că vitamina A este implicată în procesele mediate metabolismului lipidic, a crescut
conținutul să u în corpul conduce inevitabil la hipercolesterolemie, care se manifestă semne ale bolii
aterosclerotice. Iar pentru o hipervitaminoza lungă însoțită de creșterea producției de
mineralocorticoid suprarenale, astfel încâ t pacientul poate experimenta sindromul edeme
generalizate. 
Consecințe grave hipervitaminoză A grup are în râ ndul femeilor însă rcinate, ca utilizarea prelungită
a acestui drog provoacă dezvoltarea de malformații congenitale la fat. Acută hipervitaminoză A
extrem de rare și manifestă simptome de presiune crescută intracraniene (dureri de cap, vă rsă turi
incontrolabile, scurt pierderea cunoștinței), febră , erupții cutanate care nu au localizare clară . 

Vâ rstnici predispuse la apariția semnelor de tip hipervitaminoză A: exacerbarea de patologii

cronice, natura comună artralgii, vizibilitate redusa, indicatori dezechilibru lipidohramy, diferite
forme de aritmie, simptome de insuficiență hepato-renală cronică . 
Hipervitaminoză D 
Grupa D Hipervitaminoză declanșat cu ajutorul terapiei de șoc saturează rahitism, iar ca rezultat al
tratamentului dermatozelor, în care doza folosită este mai mare 1000000 UI calciferol. 
Semne de hipervitaminoză D la adulti constă în apariția de slă biciune, oboseală , de grad scazut de
tip febră , fenomene dispepsie functionale, însoțită de pierderea in greutate progresiva. Pacientul
este preocupat de dureri de cap persistente care nu au nici localizarea clar, sensibilitatea la crize
hipertensive. 
Semnele de intoxicație acută de vitamina D este apariția tremor al mâ inilor, dureri ascuțite în spate
și o serie de membrelor musculare, hemoragii subcutanate de diferite forme si lungimi, si semne
generale de deshidratare. 
Într-un studiu de laborator, sâ nge și urină în această situație este conținutul ridicat de calciu.
Intoxicație cronică de vitamina D în doze minime, o persoană care dezvoltă tendința de a forma
calcifică ri în diferite structuri și organe (vasele de sâ nge, țesuturi moi, parenchimul pulmonar), dar
cele mai mari calcifieri pericol sugerează rinichi, deoarece acestea pot provoca dezvoltarea cronică
insuficienta renala. Un fapt interesant este că cronică hipervitaminoza D calciul dizolvate din os,
care este confirmat în timpul examină rii cu raze X, în timp ce peryartykulyarnyh acumulează în
țesuturile moi, provocâ nd dezvoltarea de semne de deformare osteoartrita si bursita. 

În vâ rstă hipervitaminoză D promovează diferite forme de cardiomiopatie coroborat cu afecțiuni

cardiace bradyarytmycheskymy, pielea zhovtushnosti generalizate și a mucoaselor, slabiciune
musculara si tremor extremitati distale și artralgii diverse locatii. Dacă aveți orice semne de
hipervitaminoză Grupa D la femeile gravide creste dramatic riscul de anomalii ale structurilor
osoase. 
Hipervitaminoză E 
Datorită faptului că vitamina E se acumulează rapid în organism și este dificil de a diviza, utilizarea
excesivă a farmaceutice concentrate conduce inevitabil la peste conținutul să u. 

Hipervitaminoză E apare simptome clinice nespecifice, astfel diagnosticul este posibilă numai în
cazul în care informațiile disponibile cu privire la utilizarea pe termen lung a acestei forme de
dozare de droguri. Pacientul în această situație poate fi dureri de cap confuz, a scă zut de
performanță , diaree. In plus, hipervitaminoză E provoacă dezvoltarea de vitamina A și D deficit,
cum ar fi vitamina E interferează cu absorbția altor vitaminelor liposolubile din intestin. 
Cu hipervitaminoză  
Grup hipervitaminoză C este, probabil, cea mai comuna forma a acestei boli, deoarece toate sunt
conștienți de proprietatile benefice ale vitaminei și nu a ezitat să ia omologii să i sintetice, nu de
control doza. 

Odată cu apariția de hipervitaminoză special afectează în mod negativ starea de sanatate a

persoanelor care sufera predispoziție la formarea de pietre la rinichi, excesivă vitamina C în
organism declanșează acumularea și depunerea de oxalat în parenchimul renal și vezicii biliare. În
plus, simptomele de hipervitaminoză C în categoria adulte a pacienților este pierderea progresiva a
vederii, insomnie, dismenoree, tulbură ri hormonale. 

În hipervitaminoză  
Vitamine B hipervitaminoză adesea a combinat natura, și, prin urmare toate tipurile de
caracterizate prin apariția simptomelor clinice tipice sunt roșeață generalizată și pielii
hipersensibile, dureri de cap de intensitate diferite a redus localizare, apariția de tulburari de somn
nocturne, convulsii crescut pregă tire. 

Hipervitaminoză B12 
Hipervitaminoză Vitamina B12 este adesea observate la persoanele in varsta care iau oral sau
parenteralnuyu forma de dozare pentru tratamentul anemiei pernicioase. 
Semne de o supradoză de aceste medicamente au reacții alergice de diferite severitate de la
urticarie la anafilaxie, un fenomen insuficiență cardiacă congestivă și edem pulmonar. 
Hipervitaminoză B6 
Hipervitaminoză Vitamina B6 este extrem de rara, ca și pentru doza de dezvoltare nu trebuie să
depă șească mai mult de 1000 de ori. Caracteristica principală a unui conținut excesiv de vitamina
B6 in organism sunt simptome de polineuropatie progresive (durere dureri și parestezii pe
pachetul neurovascular în extremită țile superioare și inferioare, încă lcâ nd toate tipurile de
sensibilitate). Leveling aceste simptome după întreruperea de droguri este doar pentru două luni. 

Hipervitaminoză B2 
Hipervitaminoză grup B2 se gaseste in semne de disfuncție hepatică , fotofobie, Zayed în colțurile
gurii și cardiomiopatii. 
Hipervitaminoză B9 
Simptome specifice de hipervitaminoză B9 considerate crampe tonice din mușchi de vițel care apar
în orice moment al zilei, fă ră patologia organică existentă . 
Hipervitaminoză PP 
Hipervitaminoză PP vitaminele grupului sunt de obicei caracterizate prin curs acute și creșterea
rapidă a intensită ții simptomelor clinice. Pacientul în această situație s-au plâ ns de greata acuta si
diaree nu au avut loc în legă tură cu ingestia de alimente. O inspecție vizuală a pacientului observat
roșeață marcat de caracterul difuz pielii, al că rui aspect a determinat o extindere puternică a
rețelei capilare arteriale subcutanat.

14.metode de determinare a saturatiei organismului cu vitamina C.

La aprecierea saturatiei organismului cu vit C se determina rezistenta capilarelor cu ajutorul

aparatului Nesterov si proba linguala cu reactivul Tilmans.

Determinarea rezistentei capilarelor. Aparatul Nesterov consta din manometru cu mercur,

conducta pentru evacuarea aerului si ventuza. La inceputul probei, in aparat se formeaza vacuum,
apoi se aplica ventuza pe partea palmara a antebratului. Deschizindu-se robinetul
angiorezistrometrului, sub ventuza se obtine o presiune scazuta, ce se mentine timp de 3 minute.
Pentru determinarea rezistentei capilarelor, presiunea atmosferica in ventuza scade pina la 240
mmHg. Rezultatul se preciaza dupa numarul de petesii aparute sub ventuza: pina la 15 petesii –
saturatie suficienta, 15-30 petesii mici si medii – hipovitaminoza usoara, 30 petesii si m multe,
hemoragii subcutanate de merimi mici medii si mari – hipovitaminoza vadita, avitaminoza.

Proba pe limba. Pa linia medie a limbii picuram o picatura de reactiv Tilmans (100g de reactiv +
100ml apa distilata, se fierbe), apoi se fixeaza timpul in decursul caruia picatura se decoloreaza.
Decolorarea in decurs de 23 sec demonstreaza o asigurare suficienta a organismului cu vit C.

Cantitatea de vit C poate fi determinate in singe si in urina. De asemenea saturatia organismului cu

acid ascorbic poate fi determinate dupa datele din chestionar si de observatie. 

15.Produsele alimentar surse de vitamine.

Vitamina A se gaseste in lactate, oua, ficat, morcov, usturoi, ardei gras, rosii, caise, fragi, cirese,
pepene, prune.

Vitaminele B1, B1, B6 si B12 se gasesc in carne de porc, ficat, peste, oua, lapte, cereale
nedecorticate, precum si in drojdia de bere, conopida, spanac, mazare verde, patrunjel, andive

Vitamina B3 se gaseste in organe de vita, drojdie de bere, ciuperci, ardei gras, struguri si citrice

Vitamina B9 se gaseste in broccoli, spanac, citrice, cereale integrale, fasole, mazare, linte, nuci
Vitamina C se gaseste in fructe si legume proaspete - citrice, mere, mure, varza, morcovi cartofi,
ardei gras, marar, patrunjel, capsuni, fragi, macese, coacaze.
Vitamina D se gaseste in oua, lactate, untura de peste, frisca, unele cereale si ciuperci.

Vitamina E se gaseste in oua, ficat, lapte, piine neagra, ulei de floarea soarelui si leguminoasele
uscate.
Vitamina K se gaseste in ficatul si faina de peste, lapte, oua, carne, salata verde, urzici, spanac,
rosii, mazare verde.

16. Importanta laptelui si produselor acido-lactice in alimentatie.Indicii calitatii laptelui

conform STAS.

Laptele si derivatele sale sunt alimente deosebit de importante pentru hrana omului sanatos si a
celui bolnav, indiferent de virsta. Este un aliment care prin proteinele sale si complexul fosfor-
calciu, satisface necesitatile organismului copilului si adolescentului, favorizind dezvoltarea,
cresterea, dentitia. Este un aliment economic – proteinele sale de mare valoare biologica pot fi
procurate mult mai usor decit cele din carne. S-a stabilit ca 1 litru de lapte sau 90g brinza contin tot
atitea proteine cit 100g carne sau 2 oua.

Produsele lactate acide au un rol important in alimentatia dietetica a unor bolnavi. Valoarea lor
nutritiva e asemenetoare cu cea a laptelui, dar au un avantj : factorii nutritivi sunt asimilati mai
usor. Ele se obtin prin fermentatia lactica pura sau prin fermentatie mixta – alcoolica si lactica.

Pentru a determina calitatea laptelui conform STAS, se vor stabili uramtorii indici :

1) Organoleptici

• Consistenta (diluat, integru, mucilaginos - viscos)

• Mirosul (specific de lapte proaspat, acru, de amoniac, hidrogen sulfurat, nespecific)

• Culoarea (alba cu nuanta galbuie, albastruie, rosietica)

• Gustul (placut dulciu, acru, de mucegai)

2) Fizico-chimici

• Densitatea (se masoara cu lactodensimetrul, in norma trebuie sa varieze intre 1,027-1,034)

• Procentul de grasime (se determina dupa metoda acidometrica Gerber)

• Aciditatea °T (se determina prin metoda titrometrica, aciditatea laptelui proaspat e 20°T)

3) Proba la :

• Amidon (el mentine culoarea si consistenta naturala a laptelui, atunci cind este diluat cu apa)

• Bicarbonat de sodiu (opreste inacrirea lui si il prezinta drept proaspat)

• Proba de pasteurizare (se face reactia Rua si Koller, in urma careia laptele nepasteurizat va obtine
imediat culoarea albastra)

17-18. Importanta carnii, pestelui, oualor in alimentatie.

Expertiza igienica a acestor produse.
Bolile ce pot fi transmise prin carne, peste,oua, profilaxia lor.

Carnea contine 15-20% proteine si reprezinta una din cele mai importnte surse ale ratiei
alimentare. Continutul de lipide variaza in limite foarte mari. Carnea grasa contine mai putine
proteine si e mai greu digerabila. Carnea este saraca in calciu si bogata in fosfor. Ea contine mult
fier. Carnea e sursa de baza a vit PP si sursa importanta de vit B2 si B6.

Cercetarea calitatii carnii se face prin metoda organoleptica. Aspectul si culoarea suprafetei
carcasei trebuie sa fie roz-deschis sau rosu-deschis, muschii pe sectiune putin umezi, pe hirtia de
filtru nu lasa pete, consistenta pe sectiune e tare si elastica, la apasare cu degetul nu lasa urme,
miros specific carnii proaspete, grasimea de culoare alba, galbuie sau galbena (la porcine alba sau
roz-deschisa), ligamentele sunt elastice, tari, suprafetele articulatiilor netede, lucioase, calitatea
bulionului va fi transparent, cu aroma placuta. In cazul in care rezultatele examenului organoleptic
nu sunt concludente, se recurge si la analizele de laborator, chimice si bacteriologice. Carnea se
refera la produsele usor alterabile, poate forma toxine, poate servi drept vector de transmisie a
diferitor boli : antrax, bruceloza, trichineloza, poate cauza intoxicatii alimentare.

Pestele are rol insemnat in alimentative ca si carnea. El contine 7-19% protein de inalta valoare
nutritive. Continutul de lipide variaza in functie de specie (intre 0,2 – 34%). Lipidele din peste au o
valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie si vi A si D. Untura de peste contine
multi acizi grasi nesaturati. Carnea pestilor de mare e bogata in microelemente, inclusiv iod. Pestele
contine mult calciu si mai multe microelemente in comparatie cu carnea (iod, cupru, zinc).Pestele
este un produs usor digerabil, se absoarbe bine, ceea ce determina frecventa utilizare a lui in
scopuri dietetice.

Evaluarea igienica a calitatii pestelui potrivit rezultatelor examenului organoleptic : mucozitatea de

pe suprafata pestelui e transparenta, fara miros, solzii sunt luciosi, netezi, bine fixati, branhiile vor fi
rosii, operculele elastice si bine lipite de branhii, burta nu e umflata, cavit abdom nu contine lichid,
e prezenta rigiditatea musculara, pestele luat in mina nu se indoaie usor, culoarea muschilor e alba-
cenusie ori roz-pal, la apasarea cu degetul nu se formeaza gropite, pestele se lasa la fundul vasului
cu apa. Prin peste se pot transmite infectiile intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra
tifoida etc. Consumul de peste infectat cu Diphilobotrium Latum si insuficient prelucrat termic
contribuie la transmitarea difilobotriozei.

Ouale sunt o sursa excelenta de factori nutritivi cu o valoare biologica mare. Ele contin in medie
12,5% proteine. Continutul de lipide variaza intre 12-15%. Sunt practic lipsite de glucide 0,6-1,2%.
Ouale contin calciu, fosfor, fier. Contine vit A, B2, D, piridoxina si colina. Ouale contin colesterol, de
aceea se recomanda ca adultii sa limiteze consumulde oua. Si in alimentatia copiilor nu trebuie de
inclus mai mult de un ou pe zi, deoarece se recupereaza nefavorabil asupra activitatii nervoase
superioare, creind o stare de supraexcitatie.

Expertiza igienico-sanitara stabileste prospetimea oualor, care se face cu ovoscopul. Ouale

proaspete au o camera mica de aer, imobila, un albus transparent si o umbra a galbenusului, abia
vizibila. Ouale vechi au o camera de aer marita, transparenta scazuta, apar pete de mucegai. Oul
proaspat, la introducerea in apa, se aseaza orizontal pe fundul vasului, iar cel alterat, pluteste la
suprafata. Albusul de ou contine lizozim, care distruge germenii. In ouale vechi, continutul de albus
este redus si ele se pot contamina mai usor. Germenii din grupul salmonelelor nu sunt sensibili la
actiunea lizozimului, pot contamina mai usor ouale, provocind toxiinfectii. 
 19. Importanta piinii in alimentatie. Indicii calitatii piinii conform STAS.

Piinea este unul din cele mai raspindite produse alimentare.. Ea contine 6-11% proteine si 43-54%
glucide. Ea contine vitamine din grupul B, o cantitate considerabila de saruri de calciu si
fosfor.Calitatea piinii depinde de calitatea fainii, de drojdii, de tehnologie. Aprecierea calitatii piinii
se face in baza stabilirii urmatorilor indici : forma, culoarea si consistenta cojii si a miezului,
mirosul, gustul, porozitata %, umiditatea %, aciditatea °T.

Organoleptica piinii.

Piinea trebuie sa aiba forma specifica felului, suprafata neteda, lucioasa, fara crapaturi, bule, arsuri
si incorporari nespecifice.

Coaja nu trebuie sa se desprinda de miez, cu grosimea nu mai mare de 0,5 cm. Miezul trebuie sa fie
uniform.

Mirosul placut, apetisant.

Gustul trebuie sa fie placut, fara nuante straine, nespecifice, la mestecat sa nu fie particule dure.

Umiditatea excesiva diminueaza valoarea nutritiva si gustativa a piinii, ingreuiaza digerarea ei.
Conform normativelor in vigoare, umiditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei
de griu 45%.

Porozitatea piinii este cauzata de vacuolele din miezul piinii exprimate in procente. Porozitatea este
un indice important al calitatii. Piinea proaspata, elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se
digera mai usor si mai deplin. Piinea de secara coapta din faina de calitate inferioara are porozitate
de 45%. Porozitatea piini de griu variaza intre 55-75% in dependenta de calitatea fainii, de
tehnologie.

Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic ce se formeaza in timpul dospirii aluatului. Se
determina in grade. Aciditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 12), acelei de griu 3-8°, in
dependenta de calitatea fainii (cu cit calitatea mai superioara, cu atit aciditatea mai redusa).

20. Valoarea nutritiva a legumelor, fructelor, pomusoarelor.

Legumele, fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, care ofera un aport important
de elemente nutritive, variind meniul.

Legumele au in compozitia lor 75-95% apa. Substanta uscata fiind formata mai ales din glucide,
care se gasesc sub forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt
prezente in cantitati reduse, cu exceptia leguminoaselor uscate. Lipidele se gasesc in proportii
scazute, cu exceptia semntelor oleaginoase. Vitaminele si elementele minerale se contin in proportii
mari in majoritatea legumelor verzi. Cantitatea mare de vit C contin frunzele verzi (verdeturile) si
unele legume ca ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de ceapa. Surse de caroten sunt frunzele
verzi, morcovii, ridichile. Tot in frunzele verzi se gaseste vit K, de asemenea si in varza. Fasolea,
mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul, salata sunt surse de vit din gr B, iar spanacul,
mazarea verde si varza mai contin vit E. Dintre elementele minerale in organism, se face aport de
potasiu (morcovi, ridiche, cortofi, rosii, salata, castraveti), calciu (spanac, loboda, sfecla), fier (fasole
si mazare verde, papadie, patrunjel, spanac) si fosfor (in seminte, sub forma de acid fitic si in
mazarea verde). Valoarea nutritiva a legumelor poate fi redusa din cauza pastrarii sau prelucrarii
lor culinare sau tehnologice incorecte.
Fructele si pomusoarele au continut mare de apa (80-90%), un continut scazut de proteine, practic
lipsite de lipide si bogate in glucide (10-20%). Un continut important de glucide il au strugurii,
prunele, merele si perele. Fructele aduc un aport de saruri minerale, insa nu prezinta o sursa
importanta. Ele sunt bogate in vit C (circa10mg%). Cele mai bogate in vit C sunt macesele, coacaza
neagra, lamiile si portocalele, zmeura, murele, agrisele. Caisele si prunele uscate contin caroten.
Fructele mai contin vit B1 si B2.

Legumele, fructele si pomusoarele sunt indispensabile unei alimentatii rationale. Ele trebuie sa
reprezinte 17-18% din valoarea calorica, ceea ce pentru un adult echivaleaza cu 500-800g pe zi.
Datorita valorii calorice foarte mici si particularitatilor nutritive, ele sunt indicate in regimurile
dietetice ale obezitatii, aterosclerozei, hipertens arter, maladii renale.