Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEXTUL Si Textele PDF
TEXTUL Si Textele PDF
ABCDEFGHIÎJKLMNOPRSTUVWXYZ
Puţine alte cuvinte ale vocabularului limbii române dispun de o gamă atât de bogată de derivate precum cuvântul text. Termenii selectaţi
mai jos pot prezenta interes atât pentru lexicografi în elaborarea dicţionarelor explicative, de neologisme, de paronime, de omonime, de
sinonime, de antonime etc., cât şi pentru specialiştii în teoria textului (textologie), lingvistica şi pragmatica textului, semiotică etc.
Subiectul ne-a fost dictat de mai multe motive: nu există, la ora actuală definiţii suficient de clare (sau nu există deloc) în dicţionarele
specializate sau în cele destinate publicului larg. Propunem cititorului o lectură critică a celor mai frecvenţi termeni derivaţi ai
termenului text (dispuşi în ordine alfabetică) şi interelaţionaţi. Aşadar, o amplă listă cu definiţii de lucru pentru un viitor Dicţionar al
Textului.
A
Alotext (alo- „altul, diferit”; textul altuia).
Termen prin care este denumit textul altuia/altora vs. textul emiţătorului.
Antetext (ante- „înainte”, „în faţă”, „anterior”). Sin.: avantext.
Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o opera literară sau ştiinţifică, în care este expus planul lucrării, se dau explicaţii,
referiri critice etc.; introducere, cuvânt introductiv, cuvânt-înainte, preambul, prefaţă, prolog, prolegomene, predoslovie, precuvântare,
preludiu. A se vedea, drept exemplu, antetextul prezentului studiu.
Avantext (avan- „înainte; anterior (în timp sau în spaţiu”). Sin.: antetext, pretext, prototext.
1. Adaos plasat în preambulul unui text, un tip de „dosar” (manuscrise, ciorne, variante, planuri, scenarii etc.).
2. Textul prin care se anunţă genericul unui număr de revistă, al unei culegeri etc., unde sunt expuse unele motive, argumente care au
generat textul respectivului volum (ideea viitorului text).
3. Principala formă de existenţă a textului folcloric, care există doar în numeroase variante considerate egale, fără a se recunoaşte o
versiune de bază. Numim avantext elementele care au contribuit la crearea de text, prelucrate într-un anumit fel şi stocate în memoria
interpretativă, precum şi normele de
generare a textului. Textele în baza cărora sunt create poveşti, anecdote etc. le vom numi sursă originală. Surse primare pot fi: fragmente
de text
memorabile, realităţi şi reguli de joc, jocul personajelor, subiecte şi personaje aparţinând fondului naţional, operele epigonice, filme,
citate din operele cinematografice.
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2012/12/cartea-despre-demnitate.html
B
↑
Blogtext (blog „jurnal”).
Text al unui blog, dotat cu editor (opţiuni de formatare – bold, italice, sublinieri, inserare de liste, tabele, imagini, linkuri interne şi
externe, titluri, cuprins etc.) plus opţiuni paratextuale (comentarii, aprecieri de către cititori [internauţi]).
http://blogtext.mayastudios.com/features/ http://diacritica.wordpress.com/index-ortografic/
C
↑
Chat-text (chat „sporovăială, taifas, discuţie”).
Text al conversaţiilor pe chat, scris şi transmis instantaneu între două sau mai multe persoane, prin intermediul unui canal electronic de
transmitere a informaţiei, de obicei în Internet. Poate fi realizat ori prin browser, ori cu ajutorul unor programe dedicate cum ar fi Yahoo!
Messenger, Skype etc. [Coja 2010].
http://www.spring2innovation.com/tag/context/
Contratext (contra- „împotriva”). Sin.: antitext.
Text care se opune terorismului textual, autorul său intenţionând să atingă sinceritate existenţială, seriozitate intonaţională şi
productivitate pozitivă.
Copytext (copy „a copia”)
1. Text copiat de scribi începând din epoca medievală (copie a unui text, manuscris).
2. Text inserat prin tehnica copy-paste şi utilizat în alt text (document) sau în cadrul aceluiaşi text (poate avea diverse dimensiuni, de la o
literă până la un text de mari dimensiuni).Tehnica a luat mare amploare pe Internet, generând fenomenul plagiarismului.
http://www.ciutacu.ro/articol/marea-inimoasa-comunitate-copypaste/
http://bloguluteo.wordpress.com/2012/01/18/motivul-gangsta-in-lirica-eminesciana/#comments
Cybertext (cyber-/ciber- „conducere, legare, comenzi”). Sin.: hypertext.
Termenul este derivat din cuvântul cibernetică, inventat de Norbert Wiener (1948) în cartea sa „Cybernetics or Control and
Communication in the Animal and the Machine” şi desemnând reglarea şi legarea sistemelor din domeniul mecanicii statice, tehnicii şi
cu sisteme din lumea organismelor vii. Diferenţa dintre un text tradiţional şi un cybertext e ca dintre un roman, care se citeşte linear, şi
un joc, în care se iau decizii ad hoc. Într-un roman cititorul nu are nicio alegere, intriga şi personajele sunt alese de autor, nu există nici
un „utilizator”, doar un „cititor”, care nu e un participant activ [Aarseth Cybertext: 1997].
Cybertextul nu este o formă de text „nouă”, „revoluţionară”, cu posibilităţi de navigare extraordinare, datorate inventării calculatorului
digital. Nu reprezintă nici ruptură radicală cu textualitatea în cheie tradiţională.
Cybertextul este o perspectivă asupra tuturor formelor de textualitate, o modalitate de a extinde sfera de aplicare a studiilor literare
pentru a include fenomene care astăzi sunt percepute ca fiind în afara, marginale domeniului literaturii sau chiar aflate în opoziţie cu ea.
Pentru literatura virtuală, ergodică, digitală, cyberspațiul este locul unde literatura de generație nouă îşi elaborează deja tehnicile şi
modalităţile de lectură, scriere, interpretare (a se vedea [Ursa 2011; Pop online]).
http://hdwallpapers.lt/text_wallpaper_by_lovesasodei_abstract_hd-wallpaper-236422/
Cvasitext (cvasi- „aproximativ, aproape”).
Oamenii asociază fonemele unui text străin în mod inconştient cu ale limbii lor. Din această cauză, textul respectiv îi pare ascultătorului
un set de cvasicuvinte constând din literele limbii pe care o cunoaşte. Acesta şi este, în esenţă, cvasitextul, constituind originalul unui
text străin prezentat în transcripţie.
Se utilizează la traducerea poeziilor, pentru a obţine un idiostil similar celui original. Se regăseşte, în formule noi, în spaţiul virtual.
D
↑
Digitext (digi[t]- „digital”, online, virtual). Sin.: e-text, hypertext, webtext.
Text „inscriptibil, operabil şi realizabil doar într-un mediu digital, neconvertibil la un suport de
hârtie”[Malomfălean. Hypertext. Cybertext. Digitext].
http://web.tiscalinet.it/andreanet/home.html
E
↑
Epitext (epi- „peste, deasupra; după, la urmă; spre”).
În terminologia genettiană [Genette 1982], epitextul defineşte un tip de comunicare publică sau privată ce include, pe de o parte,
interviurile, convorbirile şi polemicile, pe de altă parte, corespondenţele, confidenţele scrise sau orale şi jurnalele intime. Se delimitează
de peritext, cu care unii cercetători îl confundă şi alături de care face parte din paratext. Epitextul apare, la Genette, drept un ansamblu
textual la fel de lipsit de autonomie, din moment ce ar fi situat „în preajma textului, dar la o distanţă mai respectuoasă (sau mai
prudentă)” decât primul element paratextual. Un fel de apendice, aşadar, al altui text, al altei opere, epitextul pare că funcţionează, în
opinia criticului, doar pentru a-i justifica, motiva existenţa, pentru a-i devoala parte din mecanismele funcţionale – în fine, pentru a-i
explicita ori decodifica unele din sensuri. În spaţiul online va lua forme neaşteptate în comentariile internauţilor etc. [a se vedea
Ungureanu, Cojocaru Ig., Cojocaru Ir. 2013].
http://www.kahaner.com/hypertext_feature_of_the_talmud.shtml
Extratext (extra- „în afara, afară de; ultra, foarte”). Sin.: paratext, context.
1. Exterior unui text, care aparţine unui context extralingvistic.
2. (în bibliometrie) Extratextul lucrării ştiinţifice – obiect informaţional cu următoarele elemente: descriere bibliografică, adnotare,
introducere, concluzii şi surse bibliografice; la acestea se pot adăuga noi elemente generate de spaţiul electronic – indicele de citare,
marketing şi management citaţional etc. 3. Extratextul se constituie din toate condiţiile (împrejurările) de natură extralingvistică, în care
se naşte actul comunicării: sociale, fiziologice, psihologice etc. şi care nu sunt reflectate nemijlocit nici în conţinutul, nici în forma
enunţului. Celebra formulă a lui Derrida: Il n’y a pas de hors-texte („nu este un în-afară (un exterior) al textului”), altfel spus: nu există
un extra-text, a fost tradusă inadecvat prin „nu există nimic în afară de text” (vezi o reinterpretare în acest sens în [Plămădeală 2009:
246-251]. Pentru a contracara tălmăcirile tendenţioase ale sloganului în cauză, J. Derrida a propus o formulă alternativă: „Nu există nimic
în afara contextului” [ibidem: 250].
F
↑
Fenotext (pheno- „apariţie, revenire”).
Face parte din perechea antinomică fenotext – genotext, instituită de Julia Kristeva, în lucrarea „Séméiotique”[Kristeva 1969], apoi
teoretizată în teza de doctorat La revolution du langage poétique. Fenotextul este o proprietate a limbii în care se desfăşoară
comunicarea; acesta este mereu/constant dispersat şi divizat/împărţit: „Nivelul textului realizat, al fenomenului textual, al acestui reziduu
în care basculează procesul de producţie şi care e întotdeauna mai puţin decât procesul de transformare anterior produsului” [Kristeva
1980: 264]. Dacăgenotextul este proces (de semnificare şi structurare), care se produce în zonele cu limite mobile şi relative,
apoi fenotextul este structură; fenotextul urmează regulile de comunicare şi presupune atât un subiect al enunţului/discursului, cât şi
destinatarul acestuia. Fenotextul este acel produs al limbii în care au apărut deja şi s-au „naturalizat” codurile sociale secrete, formulele
ideologice. Astfel, fenotextul este produsul semiotic gata format, organizat ierarhic şi învestit cu un sens stabilizat. Termenul a avut
impact puternic în elaborarea teoriei textului şi scriiturii, precum şi în cercetările filosofiei postfeministe, în parte conceptul de fenotext a
fost reinterpretat în lumina problematicilor „femininului” (gender).
G
↑
Genotext (geno- „origine”).
După Julia Kristeva [Kristeva: 1980], genotextul exprimă procesul şi reprezintă nivelul în care textul este gândit, transformat, produs,
generat, care în ordinea opoziţiei competenţă/performanţă (Noam Chomsky) corespunde performanţei. Genotextul reprezintă un nivel
abstract al funcţionării lingvistice, care precede structurile frastice, precede orice determinare şi se opune oricărui formant structural
finalizat. Chiar fiind detectabil în limbă, genotextul nu poate fi descris de lingvistică (structurală sau generativă). Unica metodologie de
cercetare adecvată este semanaliza (analiza semiotică).
Evident, demersul de cercetare al Juliei Kristeva este orientat, în primul rând, către înţelegerea conceptulul de genotext, care este definit
ca stratul de profunzime al limbii, ca nivel de text situat în afara structurilor lingvistice ale limbii, ca o pluralitate semantic nestructurată,
în care nu există nicio subiectivitate sau intenţie de comunicare. Acesta e un proces care articulează structurile efemere (instabile, uşor de
distrus) şi nesemnificative. Pe scurt, genotextul serveşte ca temelie/fundament situat la nivelul preglotic/prelingual; deasupra lui (la
nivelul următor) se situează ceea ce numim fenotext. În ciuda faptului că cele mai multe dintre textele cu care avem de a face reprezintă
întruchipări ale fenotextului, Kristeva acordă un statut privilegiat poeziei avangardiste, deoarece consideră că lucrările literare ale
acestora sunt în măsură să exprime infinitul procesual al semnificării, cu alte cuvinte, ele deschid accesul la „hora” semiotică, care
modifică structurile lingvistice. Ca şi termenul fenotext, genotextul a avut o puternică influenţă în elaborarea teoriei textului şi scriiturii
([Barthes 1973;Sollers 1968] etc.).
H
↑
Hipertext (hyper- „peste, excesiv de...; deasupra”). Sin.: intertext, hypertext.
Pe terenul ştiinţelor literare, termenul îi aparţine lui G.Genette [Genette 1982: 22]: „J’appelle donc hypertexte tout texte Derive d’un
texte antérieur par transformation simple (nous dirons désormais transformation tout court) ou par transformation indirecte (nous dirons
imitation)” („Numesc hipertext orice text derivat dintr-un text anterior prin transformare simplă (procesare) sau de transformare indirectă
(imitaţie)”). Termenul se referea la data apariţiei exclusiv la domeniul umanioarelor, denotând relaţia care uneşte un text B (un hipertext)
cu un text anterior A(hipotextul), pe care este grefat într-o altă manieră decât comentariul (metatextul). Hipertextualitatea
reprezintă aşadar relaţia de derivare a unui hipertext dintr-un hipotext; imitaţie şi transformare, pastişă, parodie, eroi-comic, travesti,
şarjă, a la maniere de, forgerie, transpoziţie etc. [Pascu (Popescu) 2006]. Forme ale intertextualităţii în sens restrâns sunt considerate:
citatul, aluzia, referinţa, plagiatul, clişeul. Termenii intertext şihipertext se intersectează şi adeseori se suprapun. În acest sens, după
Michael Riffaterre [Riffaterre 1980], intertextualitatea şi hipertextualitatea ar avea orientări diferite. Intertextualitatea intenţionată pe care
o practică autorul
– adică o reţea structurată de restricţii impuse de text percepţiei cititorului
– este în contradicţie cu reţeaua amorfă de asociaţii libere, pe care şi-o permite hipertextualitatea.
http://www.novate.ru/blogs/130611/17882/
Hypertext (hyper- „peste, excesiv de...; deasupra”). Sin:. cybertext, supertext, e-text.
Termen din domeniul informaticii introdus în circuit de către Ted Nelson în 1965 [Nelson 1965], pentru a desemna textul ramificat sau
care răspunde la anumite opţiuni de căutare, legare. Cel mai cunoscut şi mai ilustrativ exemplu de hypertext îl constituie paginile web în
documentele HTML (limbajul HyperText Markup Language) din Internet. Aşadar, hypertextul este textul afişat pe un computer sau alt
dispozitiv electronic cu trimiteri (hyperlinkuri) la alte texte pe care cititorul le poate accesa imediat, de obicei, printr-un clic de
mouse sau printr-o apăsare de tastă [a se vedea şi Buraga 2001; Manolescu online]. Termenul de hypertext (1965) a apărut aproape
simultan cu termenul de intertextualitate al Juliei Kristeva (1967). Prin hypertext se întelege un document: fişier creat printr-un editor,
procesor etc. care conţine, pe lângă text (conţinutul clasic al unui document), grafică, imagini, animaţie, înregistrări audio, legături către
alte documente.
Trăsăturile hypertextului: nonlinearitatea, citaţionalitatea, binaritatea, fragmentarismul, variativitatea, polifonia, neomogenitatea,
interactivitatea, multimedialitatea, infinitul, descentralizarea, depersonalizarea autorului anonimicitatea, identitate dupli- sau
multiplicitară, libertatea şi independenţa temporală şi spaţială, jocul semnificanţilor, deschiderea, modificarea relaţiei „autor–cititor”,
creativitatea, virtualitatea, dispersiunea structurală, instabilitatea compoziţională, nonierarhicitatea, discontinuitatea, granularitatea,
plurilinearitatea, integrabilitatea etc. [Эпштейн 1995]. Pentru aprofundare a definirii conceptului, exemplificări, extinderi etc., a se vedea
şi: [Hypertext and Hypermedia; Encyclopedia and Hypertext; Encilopedia e hipertexto, online; Hypertexte – ACM
Conference; Vandendorpe 1999, 2001, 2008; Huber, Hörhquist,
http://www.123rf.com/photo_4398438_3d-world-wide-web-internet-symbol.html
http://www.123rf.com/search.php?word=incomprehensible&start=60&searchopts=&itemsperpage=60
I
↑
Iconotext (icono- „icoană, imagine”).
Grafemele sau decupajele masei textuale, organizarea vizuală a textului constând în exploatarea semiotică a imaginii, a codului iconic.
Pictogramele, emoticoanele etc. sunt forme de iconotext.
http://centre-universitaire-guerledan.blogspot.com/2013/09/texte-univ-2014-cosmos.html
http://benprice.files.wordpress.com/2011/01/intertext.jpg
M
↑
Macrotext (macro- „mare, foarte mare”). Ant.: microtext.
1. Textul în sensul cel mai larg. Acesta poate avea 2 niveluri de organizare, care constituie 2 obiecte distincte ale lingvisticii textului: a)
opera în întregime; b) unitatea superfrastică (alineatul).
2. Macrotext este considerată totalitatea textelor sau un corpus de texte al unui autor concret, având un conţinut estetico-filosofic unitar,
sau un corpus de conversaţii, de ex., [Corpus di conversazioni, in: INTRATEXT (Digital library)].
Maxitextul se caracterizează prin cea mai complexă structură semantică şi sintactică, şi segmentare (divizare) remo-tematică (capitole,
părţi, alineate etc.). Aici se întâlnesc toate combinaţiile sintactice existente în arsenalul unităţilor limbii (propoziţii, unităţi superfrastice,
precum şi elementele paratextuale (a se vedea paratextul genettian). Simetria structurilor este insuficient studiată, deşi ea reprezintă un
element funcţional obligatoriu. Din categoria maxitextelor fac parte povestirea, romanul, poemul, monografia etc. [Корбут
2005] (Tabelul 2):
Megatext (mega- „foarte mare, gigantic”). Sin.: supertext.
Totalitatea textelor care pot fi percepute şi cercetate ca un întreg discursiv, străbătut de teme comune, (lait)motive, arhetipuri, simboluri,
cuvinte-cheie, procedee stilistice, de exemplu: megatextul romantismului german; megatextul intelectualului în literatura română etc.
Altfel spus, megatextul este o categorie tematică sau istorică. Megatextul este textul în toată amploarea şi volumul său, „în devenire şi
scriere infinită în ochii cititorului” – „selectat” de către acesta discret, din mai multe reţele, de aceea citit întotdeauna fragmentar, mereu
cu lacune. Iar cunoaşterea e întotdeauna parţială, după E. Coşeriu. Dacă în receptare nu sunt incluse unităţi mari de informaţie,
păstrându-şi în acelaşi timp statutul de „locuri întunecate”, ele deformează în mod semnificativ în ochii cititorului intertextualitatea
proprie megatextului.
http://www.semn.md/index.php?option=com_content&task=view&id=179&Itemid=69&catid=151
N
↑
Nanotext (nano- „pitic, la puterea 10-9”).
1. Text de dimensiuni infinitezimale (de exemplu, hologramele de pe bancnote).
2. Textul examinat în interiorul semnelor sale constitutive cele mai mici (litera). Unul din precursorii studiului nanolingvistic este
considerat Velimir Hlebnikov, cu eseul Temeiul nostru, în care acesta analizează semnificaţia grafemelor [Hlebnikov 2003]. De studiul
nanosemantic al componentelor textului este preocupată cercetătoarea georgiană J. Vardzelaşvili [Вардзелашвили 2003: 64-70; 2011].
http://bancamea.md/news/foto-video-bce-a-dezvaluit-noua-bancnota-de-10-euro-care-va-fi-pusa-in-circulatie-incepand-cu-23092014
http://akumyo.deviantart.com/art/Texture-Text-279491519
O
↑
Ontotext (onto- „fiinţă, existenţă”). Sin.: genotext.
După Barthes, Textul Lumii, locul producerii semnificaţiilor, text care nu poate fi înscris sau înregistrat; el începe să aibă existenţă doar
în momentul în care este creat de către cei care îl produc – autorul şi cititorul. În faţa ontotextului toţi vorbitorii sunt egali, nu există nicio
ierarhie, niciun privilegiu – el le înlătură pe toate. Se află concomitent şi în trecut, şi în viitor, de aceea se sustrage descrierii şi fixării în
categoriile temporalităţii lineare[Агафонова 2003].
P
↑
Palim(p)text (palim(p)[sest] + text). Sin.: intertext.
(Palimpsest – pergament sau papirus de pe care s-a ras sau s-a şters scrierea iniţială pentru a se putea utiliza din nou şi pe care se mai văd
încă urmele vechii scrieri – DEXI, p. 1360).
Termen format prin analogie şi inspirat din răsunătorul titlu genettian Palimpsestes... [Genette 1982]. Michael Davidson chiar şi-a
intitulat un volum: „Palimtexts” [Davidson 1995]. Un blogger pasionat de hypertext, în eseul „Le palimptexte” consideră absolut necesar
neologismul, întrucât acesta desemnează o realitate inexistentă până în prezent [Le Ray 2006], referindu-se la opţiunea de ştergere
instantanee a textului (delete).
http://adscriptum.blogspot.com/2006/09/palimptexte-une-tentative-de-dfinition.html
Prototext (proto- „primul; în ordinea importanţei; preistoric, foarte vechi”, rus. пратекст). Sin.: ontotext.
1. Textul primar, originar în raport cu transformările şi interpretările sale – „textul secundar” (metatextul). Biblia străveche este
considerată unanim ca prototext. În sens mai larg, ontologic, hermeneutica este ştiinţa care a transformat textul originar, biblic într-o
mulţime de metatexte. În creaţia artistică, prototextul reprezintă impulsul primar, energia creativă, care îl leagă pe artist de fundamentul
realităţii, onticului.
2. În sens mai îngust, reclama, de exemplu, este considerată o formă de prototext [Терских 2003].
http://www.stiricrestine.ro/2009/02/11/biblie-straveche-siriana-descoperita-in-cipru/
https://www.facebook.com/LikeTexFM/posts/510785832353936?stream_ref=10
S
↑
Semiotext (semio- „(referitor la) semne, semn, semnal”)
Text interpretat ca sistem semiotic (de semne). În spaţiul online, semiotextul este identificat cu hypertextul, care este multimedia. În
SUA, revista Semiotext(e) găzduieşte texte semnate de autori celebri precum Jean Baudrillard, Michel Foucault, Gilles Deleuze, Félix
Guattari, Julia Kristeva, Jean-Luc Hennig etc.[Semiotext(e), revistă electronică].
http://semiotexte.com/?page_id=263
http://www.123rf.com/search.php?word=hypertext&imgtype=0&t_word=&t_lang=en
http://www.123rf.com/photo_8015614_a-text-in-a-foreign-writing-is-not-legible.html
http://www.123rf.com/photo_8637623_illustration-of-web-symbol-with-arrow.html
T
↑
Teletext (tele- „departe, la distanţă; televiziune”). Sin.: videotext.
(Metodă de telecomunicaţie care permite) afişajul textelor sau al imaginilor pe ecranul unui televizor, pornind de la un semnal al
televiziunii sau al unei linii telefonice [DEXI 2007: 1996].
http://blog.illarterate.co.uk/2011/03/05/teletext-the-life-and-death-of-a-medium/
Text
Ştiinţa textului (textologia) nu dispune deocamdată de o teorie integratoare a textului, oscilând între extreme gen „textul este o unitate
finită, оnchisă” (de ex., pentru Ion Diaconescu, „textul este o unitate lingvistică a cărei funcţie de bază este de a finaliza actul de
comunicare; el se derulează într-un spaţiu marcat prin absenţa unui antecedent şi a unui succedent textual, prezentându-se ca o
unitate finită, închisă, cu relevanţă la nivel textual”[Teoria textului 2008: 25]) sau pentru I.P. Galperin: „Текст представляет собой
некое завершенное сообщение, обладающее своим содержанием, организованное по абстрактной модели одной из
существующих в литературном языке форм сообщений (функционального стиля, его разновидностей и жанров)” [ibidem: 43].
Pe de altă parte, textul este considerat, în poststructuralism, nelimitat, fără margini, deschis. Astfel, Jacques Derrida consideră că textul
e nelimitat, o totalitate absolută [ibidem: 65]. Pentru Julia Kristeva, textele sunt întotdeauna gravide de sensuri şi deoarece textul ia
fiinţă şi este perceput numai ca intertext, despre text ca unitate autonomă nici nu poate fi vorba [ibidem: 65].
Încă acum 30 de ani, semioticianul rus Iuri Lotman afirma că textul ar fi, indiscutabil, unul dintre cei mai utilizaţi termeni în sfera
ştiinţelor umaniste, remarcând că dezvoltarea ştiinţei în diferite perioade aruncă din adâncurile limbii la suprafaţă anume asemenea
cuvinte; creşterea impresio-nantă a frecvenţei lor în textele ştiinţifice este însoţită de pierderea semnificaţiei unice necesare. Aceştia nu
atât desemnează terminologic un concept, cât semnalează actualitatea unei probleme, indicând astfel domeniul în care se nasc noile idei
ştiinţifice. Istoria „unor astfel de cuvinte ar putea constitui un indiciu specific al dinamicii ştiinţelor” [Лотман 1992: 149]. „Orice text e
un intertext” [Barthes 1973]; „Textul trăieşte numai intrând în contact cu un alt text” [Бахтин 1979], „Text înseamnă
Ţesătură; dar, câtă vreme până aici s-a luat mereu această ţesătură drept un produs, un văl gata făcut, îndărătul căruia se aţine, mai mult
sau mai puţin ascuns, sensul (adevărul), noi accentuăm acum, în ţesătură, ideea generativă că textul se face, se lucrează printr-o
întreţesere perpetuă; pierdut în această ţesătură – această textură – subiectul se desface în ea, ca un păianjen care s-ar dizolva pe sine în
secreţiile constructive ale pânzei sale. Dacă am iubi neologismele, am putea defini teoria textului drept o hyphologie (hyphos este
ţesătura şi pânza de păianjen).” [Barthes 2006: 55].
Totext (to[tal]- „(discurs) total”).
Text comunicativ total. Termen introdus în circuitul ştiinţific de către Jacques Cosnier în studiile sale dedicate comunicării şi limbajului
gestual (paraverbal). Hypertextul, cu mijloacele sale verbale şi paraverbale (emoticoanele, pictogramele) poate fi considerat şi el un
totext. Totextul reprezintă, pe de o parte, textul verbal oral, iar pe de alta, „textul” nonverbal (elemente gestuale, mimice, kinestezice etc.,
care însoţesc discursul. A nu se confunda cu textul „totalitar”, chiar dacă unele analize ar putea scoate în evidenţă şi o asemenea latură a
discursului politic, de exemplu [Ciolac 2010: 115-132].
W
↑
Webtext (web „pânză de paianjen”; abr. de la World Wide Web [Berners-Lee 1999, 2009] sau www). Sin.:hypertext, digitext.
Un text sau un set de texte (documente) conexe care formează o prezentare de tip hypertext. Un webtext are următoarele trăsături, vag
vizibile în formă tiparită (print): „separarea dintre stocarea documentelor şi dispozitivelor de prezentare, binaritatea, dinamismul,
logistica distribuţiei, cinetica, marcarea versatilă, stratificarea documentelor şi hypertextualitatea. În cultura printată, textul este în mod
normal definit ca succesiune sau ierarhie bidimensională. Textualitatea digitală şi subclasa sa, textualitatea web, adaugă o a treia
dimensiune: adâncimea spaţială. Poate chiar a patra: de timp.” [Dahlström 2002]. În opinia sa, conceptul de hypertext pare să se întoarcă
la rădăcinile lexicale ale conceptului de webtext. În limba rusă se întâlneşte chiar termenul „паутино-текст” (text-păienjeniş) [Пронина
2001], cu un sens similar.
http://v-zachete.ru/vsyakoe-interesnoe-o-vsemirnoy-pautine-5-foto-tekst.html
http://www.romanolaw.com/2013/11/19/ibm-v-twitter-2/#more-608
http://utro.uz/news/samaya-bolshaya-pautina-v-mire
http://www.zastavki.com/rus/Computers/3/
http://www.apropo.ro/wow/wikipedia-a-devenit-o-carte-de-jumatate-de-metru-poze-8020036
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
BIBLIOGRAFIE şi WEBOGRAFIE
AARSETH, Espen J. Cybertext: Perspectives on Ergodic Literature. Introduction: Ergodic
Literature.http://www.hf.uib.no/cybertext/Ergodic.html
BARTHES, Roland. Imperiul semnelor. Trad. de Al. Cistelecan. Chişinău: Cartier, 2007.
BARTHES, Roland. Plăcerea textului. Roland Barthes despre Roland Barthes. Lecţia. Trad. din fr. de Sorina Dănăilă, Chişinău: Cartier,
2006.
BARTHES, Roland. Plăcerea textului. Trad. Marian Papahagi, Cluj-Napoca, 1994.
BARTHES, Roland. Texte (Théorie du). Enciclopedia Universalis, EU, vol. 15, 1968, p. 1013-1017, trad. de Adriana Babeţi în Secolul
XX, 1981, nr. 8-9-10, p. 174-183.
BEAUGRANDE, Robert-Alain de, DRESSLER, Wolfgang Ulrich. Introduction to Text Linguistics. London and New York:
Longman, 1996.
BERNERS-LEE, Tim. The next web http://blog.ted.com/2013/04/30/as-we-celebrate-20-years-of-the-world-wide-web-lessons-from-
tim-berners-lee/ (video).
BERNERS-LEE, Tim. Weaving the Web. San Francisco: HarperCollins, 1999.
BURAGA, Sabin Corneliu. Tehnologii Web. Bucureşti: Matrix Rom, 2001.http://www.infoiasi.ro/~busaco/books/web.html
CIOLAC, Marina. Voeux presidentiels dans deux pays de l’Union Européenne, in: Dialog, discurs, enunţ (In memoriam Sorin Stati).
Coord.: Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana Hoinărescu. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2010.
COJA, Claudia. Particularităţi lingvistice ale conversaţiei de tip „chat”. București: Ed. Universitaria, 2010.
CORNEA, Paul. Uzul liber al textului, lectura standard, interpretarea, in: Teoria textului. Antologie de A. Gherasim, N. Cara. Chişinău:
CEP USM, 2008.
CORPUS di conversazioni da chat-line in lingua italiana, in: Eulogos corpus chat-
line.http://www.intratext.com/IXT/ITA0192/_INDEX.HTM; http://www.intratext.com/IXT/ITA0192/8.HTM
COŞERIU Eugen. Semantica structurală, in: Prelegeri şi conferinţe. Anuar de lingvistică şi istorie literară, t. XXXIII, 1992–1993. Seria
A. Lingvistică, Iaşi, 1994.
COŞERIU, Eugen. Arhitectura şi structura limbii, in: Prelegeri și conferinţe (1992–1993). Anuar de lingvistică şi istorie literară, t.
XXXIII. Seria A. Lingvistică, Iaşi, 1994.
COŞERIU, Eugen. Limbajul poetic, in: Prelegeri şi conferinţe (1992–1993). Anuar de lingvistică şi istorie literară, t. XXXIII, 1992–
1993. Seria A. Lingvistică, Iaşi, 1994.
CRYSTAL David. Txtng: the gr8db8. Oxford. Oxford University Press, 2008.http://www.langsci.ucl.ac.uk/home/robyn/pdf/Crystal-
David-Review-Oct-08.pdf
CRYSTAL, David. Language and the internet. Cambridge University Press, 2006.
DAHLSTRÖM, Mats. When is a webtext?, in: Text Technology: The Journal of Computer Text Processing. Vol. 11. 2002: 1, p. 139-
161. http://www.adm.hb.se/~mad/tt.htm
DAVIDSON, Michael. „Palimtexts”. Postmodern Poetry and the Material Text, Postmodern
Genres. http://libarts.wsu.edu/english/composition/Yancey_Portfolios.pdf
DEJOND, Aurélia. La cyberl@ngue française. La Renaissance du Livre, 2002.
DELEUZE, Guattari, GUATTARI Felix. Rhizome. Paris: Minuit, 1976.
DERRIDA, Jacques. Structura, semnul şi jocul în discursul ştiinţelor umane, in: Scriitură şi diferenţă. Ed. Univers, Bucureşti, 1998.
DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat. Chişinău: ARC, Gunivas, 2007, p. 1996.
DISCURSUL repetat între alteritate şi creativitate. Volum omagial Stelian Dumistrăcel (ed. Cristinel Munteanu). Iaşi: Institutul
European, 2007.
DOSPINESCU, Vasile. Eugeniu Coşeriu şi lingvistica textului, in: Limba Română, Chişinău, 2008, anul XVIII, nr. 5-6.
DRUŢĂ, Inga. Dinamica terminologiei româneşti sub impactul traducerii. Chişinău, CE USM, 2013.
DUMISTRĂCEL, Stelian. Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. Iaşi: Ed.
Universităţii „Al.I. Cuza”, 2006.
ECO, Umberto. De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn și interpretare. Trad. din it. de Ştefania Mincu. Iaşi: Polirom,
2009.
ENCYCLOPAEDIA and HYPERTEXT. http://www.educ.fc.ul.pt/hyper/eng/links.htm
ENCICLOPÉDIA e HIPERTEXTO. http://www.educ.fc.ul.pt/hyper/bibliografia.htm
ERTZSCHEID, Olivier. L’hipertexte: haut lieu de l’intertexte, 2002;http://www.larevuedesressources.org/spip.php?article27
ERTZSCHEID, Olivier. Les enjeux cognitifs et stylistiques de l’organisation hypertextuelle: le Lieu, Le Lien, Le Livre. These pour
l’obtention du grade de docteur. Discipline: Sciences de l’information et de la communication. 2001-2002. http://tel.archives-
ouvertes.fr/docs/00/04/68/71/PDF/tel-00006260.pdf
EULOGOS – bibliotecă digitală http://www.eulogos.net/default.do
GENETTE, Gérard. Introducere în arhitext. Ficţiune şi dicţiune. Trad. şi prefaţă de Ion Pop. Bucureşti: Univers, 1994.
GENETTE, Gérard. Palimpsestes. La littérature au second degré. Paris: Seuil, 1982.
HĂULICĂ, Cristina. Textul ca intertextualitate. Pornind de la Borges. Bucureşti: Ed. Eminescu, 1981.
HOINĂRESCU, Liliana. Structuri şi strategii ale ironiei în proza postmodernă românească. Bucureşti, 2006.
HÖRNQVIST, Mikael. (site) Digitala media och hypertext.http://www2.idehist.uu.se/distans/ilmh/Ren/digital26.htm
HUBER, Oliver Karl Josef. Hipertext eine textlinguistische Untersuchung. München.
http://huberoliver.de/downloads/Magisterarbeit_Oliver_Huber.pdf
HYPERTEXT - ACM Conference on Hypertext and Hypermedia. http://www.interaction-
design.org/references/conferences/series/acm_conference_on_hypertext_and_hypermedia.html
HYPERTEXT AND HYPERMEDIA: A select bibliography http://www-is.informatik.uni-
oldenburg.de/~dibo/teaching/mm/pages/hyperbib.htm#time
INTRATEXT – Digital library http://www.intratext.com/
KRISTEVA, Julia. Le mot, le dialogue et le roman, in: Séméiotikè, Recherches pour une sémanalyse. Paris: Seuil, 1969, p. 82-112.
KRISTEVA, Julia. Problemele structurării textului, in: Pentru o teorie a textului. Antologie „Tel Quel”. 1960–1971. București: Univers,
1980.
LANDOW, George P. (ed.). Hyper/Text/Theory. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1994.
LANDOW, George P. Hypertext 2.0: The Convergence of Contemporary Critical theory and Technology. Baltimore–London, 1997.
LANDOW, George P. Hypertext 3.0: Critical Theory and New Media in an Era of Globalization. Baltimore: Johns Hopkins University
Press, 2006. http://en.wikipedia.org/wiki/StretchText
LE RAY, Jean-Marie. L’Internet aujourd’hui: de l’hypertexte au palimptexte.http://adscriptum.blogspot.com/2006/09/linternet-
aujourdhui-de-lhypertexte-au.html
MALOMFĂLEAN, Laurenţiu. Hypertext. Cybertext. Digitext, in: Caietele Echinox; 2011, vol.
20,http://melancord.wordpress.com/2011/06/22/1645/
MANOLESCU, Ion. Introducere în hyper-textualitate.http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=2925
NECULA, Gina. Utilizări aberante ale semnelor de punctuaţie şi ortografie în comunicarea pe internet.http://www.academiaromana-
is.ro/philippide/distorsionari_2008/249-258%20NECULA%20Gina.pdf
NELSON, Theodor H. „A File Structure for the Complex, the Changing and the Indeterminate”, in: Proceedings of the ACM 20th
National Conference, 1965, p. 84-100. http://www.scribd.com/doc/454074/A-File-Structure-forthe-Complex-The-Changing-And-the-
Indeterminate
PASCU (POPESCU), Carmen. Scriiturile diferenţei. Intertextualitatea parodică în literatura română contemporană. Craiova: Editura
Universitaria, 2006.
PETRUCCI, Andrea. Dalla testualita all’ ipertestualita (site). http://web.tiscalinet.it/andreanet/home.html
PIEGAY-GROS, Nathalie. Introduction а l’intertextualité. Dunod, 1996.http://www.fabula.org/compagnon/intertextualite.php
PLĂMĂDEALĂ, Ion. Il n’y a pas de hors-texte: lectura ca eveniment, in: Filologia modernă: realizări și perspective оn context
european, colocviu intern. (2009; Chişinău). Semiotica şi hermeneutica textului. Chişinău: S.n., „Tipogr. Centrală”.
POP, Liviu. Cyberutopii şi critică net. Internet şi filosofie. Versiunea
0.2.https://www.academia.edu/3076592/Cyberutopii_i_critica_net._Internet_i_filosofie._Versiunea_0.2
POP, Liviu. Internet și filosofie. Versiunea 0.1. http://iafcj.academia.edu/Liviu-Pop/Papers/995921/Internet_i_Filosofie._Versiunea_0.1
2004
POPESCU, Carmen. Pragmatica peritextului în poezia postmodernă, in: Comunicare, identitate, cultură. Coord. Emilia Parpală,
Carmen Popescu. Craiova: Ed. Universitaria, 2010.
RIFFATERRE, Michael. Essais de stylistique structurale. Paris: Flammarion, 1971.
SEMIOTEXT(e) – journal online http://semiotexte.com/
SOLLERS, Philippe. Écriture et révolution, in: Tel Quel. Théorie d’ensemble. Paris: Le Seuil, 1968.
STANCU, Valeriu P. Paratextul. Poetica discursului liminar în comunicarea artistică. Iaşi, Ed. Universităţii „Al.I. Cuza”, 2006.
TEORIA textului. Antologie de Alexandra Gherasim şi Nadejda Cara. Chişinău: CEP USM, 2008.
TEORIA textului: termeni-cheie. Aut.: Elena Constantinovici, Alexandru Cosmescu, Elena Varzari, Alexandra Gherasim. Chişinău,
2011.
TEXTOS sobre l’hipertext. Hipertext – Cybertext, in: AURA DIGITAL.http://cv.uoc.edu/~04_999_01_u07/textoshipertext.html
TODI, Aida. Aspecte lingvistice şi socio-lingvistice ale comunicării în spaţiul virtual: chatul, in: Annales Universitatis Apulensis, Seria
Philologica, Alba Iulia, 2007, nr. 8, p. 199-205.
UNGUREANU Elena. Dincolo de text: hypertextul. Chişinău: ARC, 2014.
URBAN DICTIONARY http://www.urbandictionary.com/
URSA, Mihaela. Literature in the Digital Age, in: Phantasma.ro.https://www.academia.edu/4769187/Literature_in_the_Digital_Age
URSA, Mihaela. O nouă literatură sau doar o reintegrare conceptuală.http://mihaelaursa.wordpress.com/2011/12/07/o-noua-literatura-
sau-doar-o-reintegrare-conceptuala/
VANDENDORPE, Christian. Du papyrus а l’hypertexte. Essai sur les mutations du texte et de la lecture. Boréal (Montréal). La
Découverte (Paris). 1999. http://vandendorpe.org/papyrus/PapyrusenLigne.pdf
VANDENDORPE, Christian. L’hypertexte et l’avenir de la mémoire, in: Le Debat, 2001, nr. 115, p. 145-155.
VANDENDORPE, Christian. Le phénomиne Wikipédia: une utopie en marche, in: Le Debat, 2008, nr. 148, p. 17-30.
WALES, Jimmy. The birth of Wikipedia. http://www.ted.com/talks/jimmy_wales_on_the_birth_of_wikipedia.html(video).
WIKIPEDIA românească http://ro.wikipedia.org/
WIKIPEDIA www.wikipedia.com
WOOLDRIDGE, Russon. La Typographie du Webhttp://www.uottawa.ca/academic/arts/astrolabe/articles/art0046/Typographie.htm
ZAFIU, Rodica. Stilurile Internetului. http://www.romlit.ro/stilurile_internetului
АГАФОНОВА Е.В. Соотношение автора и нарратора в современном философском дискурсе (в контексте смерти субъекта),
2003. http://www.humanities.edu.ru/db/msg/8145
АРКАДЬЕВ М. Лингвистическая катастрофа. http://www.snob.ru/profile/23839/blog/60241
АСМУС Н.Г. Лингвистические особенности виртуального коммуникативного пространства: Дис. ... канд. филол. наук.
Челябинск, 2005.
БАЙКОВ Э. Информационные технологии в постиндустриальном обществе: перспективы развития. 2007.http://www.i-
u.ru/biblio/archive/baykov_inf/
БАХТИН М.М. Проблема текста в лингвистике, филологии и других гуманитарных науках, в: Бахтин М.М. Эстетика
словесного творчества. Москва, 1986.
БОГДАНОВ К.А. Антропология контекста: к истории «общепонятных понятий» в филологии, в: Независимый
филологический журнал, 2010, № 102.
ВАРДЗЕЛАШВИЛИ Ж. Наномасштабное исследование микро- и макротекста, в: Актуальные про-блемы изучения и
преподавания славянских языков и литератур. Сб. науч. тр. Кутаиси, 2003, с. 64-70.
ВАРДЗЕЛАШВИЛИ Ж., ПЕВНАЯ Н.П. Слово-текст и слово-гипертекст, в: Гипертекст как объект лингвистического
исследования: Материалы II межд. научно-практической конференции. Самара: ПГСГА, 2011, c. 12-21.
ГАДАМЕР Г. Текст и интерпретация. Дебаты с Ж. Дерридой. Ч. 1, 2. 1984.
ГИПЕРТЕКСТ как объект лингвистического исследования: Материалы Всероссийской научно-практической конференции с
международным участием, 15 марта 2010 г. / отв. ред. С.А. Стройков. Самара: ПГСГА, 2010.
ГИПЕРТЕКСТ как объект лингвистического исследования: Материалы II международной научно-практической конференции,
18–20 октября 2011/ отв. ред. С.А. Стройков. Самара: ПГСГА, 2011.
ГИПЕРТЕКСТ как объект лингвистического исследования: Материалы III международной научно-практической конференции,
15 июня 2013 /отв. ред. С.А. Стройков. Самара: ПГСГА, 2013.
ГОРОШКО Е.И. Лингвистика Интернета: формирование дисциплинарной парадигмы, в: Жанры и типы текста в научном и
медийном дискурсе: Сб. науч. тр. Орел, 2007. Вып. 5, с. 223-237.
ГОРОШКО Е.И. Текст эпохи веб 2.0: психолингвистический анализ. http://textology.ru/article.aspx?aId=207
ГОРОШКО Е.И., ЖИГАЛИНА Е.А. Виртуальное жанроведение: устоявшееся и спорное, в: Ученых записках Таврического
национального университета им. В.И. Вернадского. Серия «Филология. Социальные коммуникации», 2011. Том 24 (63), №1.
Ч.1, с. 105-124.
ГОРОШКО Е.И. Гипертекст 3.0: лингвистический анализ, в: Гипертекст как объект лингвистического исследования:
Материалы Всероссийской научно-практической конференции с международным участием, 15 марта 2010 г. Самара: ПГСГА,
2010, с. 14-18.
ДЕДОВА О.В. Теория электронного гипертекста и гипертекстовые практики в Рунете. Москва: Изд-во МГУ, 2008.
ДЕМЧЕНКО А.И. Контексты, подтексты и «посттексты» творчества М.И.Глинки, в: Проблемы музыкальной науки, 2009, № 1,
c. 192-203.
ЗВЕГИНЦЕВ В.А. Предложение и его отношение к языку и речи. М., 1976.
ЗОЛОТУХИНА Е.Н. Категория интертекстуальности в современном русском языке: Дис. ... канд. филол. наук. Калуга, 2009.
КАЛМЫКОВ А.А. Гипертекст мышления и экология коммуникативных пространств.http://jarki.ru/wpress/2010/12/19/1598/
КАЛМЫКОВ А.А., КОХАНОВА Л.А. Интернет-журналистика. Москва: Юнити-Дана, «Медиаобразование»,
2005. http://www.evartist.narod.ru/text16/027.htm#%D0%B7_02
КИМ ХЁН ЁН. Теория метатекста и формы ее проявления в поэтике, в: Acta Slavica Iaponica, t. 21, p. 202-213.
КОЛОТОВ, А.А. Паратекстуальный подход в современном литературоведении, в: I Международная заочная научно-
практическая конференция «Филология и лингвистика: современные тренды и перспективы исследования»: сборник
материалов конференции (30 сентября 2011 г.). Краснодар, 2011, с. 37-41.
КОРБУТ А.Ю. Текстосимметрика как раздел общей теории текста. Диc. ... канд. филол. наук. Барнаул, 2005.
КОСИКОВ Г.К. Текст/Интертекст/Интертекстология, в: Пьеге-Гро Н. Введение в теорию интертекстуальности/ Общ. ред. и
вступ. ст. Г.К. Косикова; пер. с фр. Г.К. Косикова, Б.Н. Нарумова, В.Ю. Лукасик. Москва: Издательство ЛКИ, 2008, с. 8-42
КРАМЕР, А. Ксенотекст. http://alexkrm.narod.ru/papers/Essay/xenotext.htm
КУТЫРЕВ В.А. Пост-пред-гипер-контр-модернизм: концы и начала, в: Вопросы философии (Москва), 1998, №5.
ЛЕВОНЕНКО О.А. Языковая личность в электронном гипертексте (На материале экспрессивного синтаксиса ведущих
электронных жанров): Дис. ... канд. филол. наук: Таганрог, 2004.
ЛИТВИНЕНКО Т.Е. Интертекст и его лингвистические основы (на материале латиноамериканских художественных текстов).
Дис. ... канд. филол. наук. Иркутск. 2008.
ЛОТМАН Ю.М. Текст в тексте, в: Лотман Ю.М. Семиосфера. Культура и взрыв. Внутри мыслящих миров. СПб, «Искусство-
СПб», 2001.
ЛОШАКОВ А.Г. Сверхтекст: семантика, прагматика, типология, 2008. http://www.dissercat.com/content/sverkhtekst-semantika-
pragmatikatipologiya
МИХЕЕВ, М. Интертекст на основе пред-текста (дневников, записных книжек, черновиков, воспоминаний, писем), в:
Обработка текста и когнитивные технологии. № 8. Международная конференция „Когнитивное моделирование в лингвистике”.
Сборник докладов. Сент. 1-7, 2003. Варна. 2003, с. 319–327.
ПАВЛОВА А.А. Жанр, гипертекст, интертекст, концептосфера. Белгородский государственный университет, 2004.
ПЛУНГЯН В.А. Корпус как инструмент и как идеология: о некоторых уроках современной корпусной лингвистики, в: Русский
язык в научном освещении. Москва, 2008, № 2(16), с. 7-20.
ПРОНИНА Е.Е. «Живой текст»: четыре стилевых признака Net-мышления, в: Вестн. Моск. унив. Сер. Журналистика. 2001. №
6, с. 74-80.
ПЬЕГЕ-ГРО Н. Введение в теорию интертекстуальности/ oбщ. ред. И вступ. ст. Г.К. Косикова; пер. с фр. Г.К. Косикова, Б.Н.
Нарумова, В.Ю. Лукасик. Москва: Издательство ЛКИ, 2008. p. 8-42
РОГИНСКАЯ О.О. Эпистолярный роман: коммуникативные аспекты поэтики. Письмо как минитекст в составе переписки как
макротекста. 2001.
САКСОНОВА Ю.Ю. Прецедентный интекст; проблема межъязыковой эквивалентности в художественном переводе: На
материале английского, немецкого и русского языков: Дисс. ... канд. фил. наук. Екатеринбург, 2001.
САМОЙЛЕНКО Л.В. Фатические средства в речи пользователей компьютерной сетью (на мат. жанра чата): Дисс. ... канд. фил.
наук. Астрахань. 2010.
СТРОЙКОВ, С.А. Информационная единица как предельная минимально значимая единица структуры электронного
гипертекста, в: Гипертекст как объект лингвистического исследования: Материалы III международной научно-практической
конференции, 15 июня 2013 / отв. редактор С.А. Стройков. Самара: ПГСГА, 2013, c. 126-133.
СТРОЙКОВ С.А. Лингвопрагматические характеристики англоязычного электронного лексикографического гипертекста (на
мат. словаря-энциклопедии «The Free Dictionary»): Дис. … канд. филол. наук. Самара, 2008.
ТЕРСКИХ М.В. Реклама как интертекстуальный феномен: Дис. ... канд. филол. наук. Омск, 2003.
ТИМАШЕВА О.В. [Рец. на:] Т.Е. Литвиненко. Интертекст в аспектах лингвистики и общей теории текста (Монография).
Иркутск: ИГЛУ, 2008. http://www.mgpu.ru/download.php?id=5990.
УНГУРЯНУ Е., КОЖОКАРУ И., КОЖОКАРУ Ир. Линк как гиперзнак и паратекст, in: Гипертекст как объект
лингвистического исследования. Материалы III международнойнаучно-практической конференции, 20 июня 2013, Самара 2013.
p. 140-156.
ХЛЕБНИКОВ, В. Наша основа. http://rvb.ru/hlebnikov/tekst/06teor/268.htm
ЭПШТЕЙН В.Л. Введение в гипертекст и гипертекстовые системы.http://www.lingvolab.chat.ru/library/hypertext.htm
ЭПШТЕЙН В.Л. Знак пробела. О будущем гуманитарных наук. Москва: Новое Литературное Обозрение, 2004, с. 228-241.
ЭПШТЕЙН М.Н. Надтекст, мегатекст, унитекст, перитекст – верхние уровни текстовой реальности, наглядно выступающие в
электронных сетях. От связного чтения – к сквозному. 2004.http://topos.ru/article/3031
ЭПШТЕЙН М.Н. От гуманитарных наук к гуманитарным технологиям. Лекция профессора теории культуры и русской
литературы университета Эмори (Атланта, США) М.Н. Эпштейна. «ACADEMIA»
http://tvkultura.ru/video/show/brand_id/20898/video_id/156593;http://tvkultura.ru/video/show/brand_id/20898/video_id/156591 (video).
ЭПШТЕЙН М.Н. От модернизма к постмодернизму: Диалектика «гипер» в культуре ХХ в., в: Новое литературное обозрение,
1995, № 16, 32-46.
ЭПШТЕЙН М.Н. Предлог „В” как понятие. Частотный словарь и философская картина
мира.http://www.veer.info/61/epst_v_concept1.html
ЭПШТЕЙН М.Н. Идеология эпохи видео. Эволюция эйдоса: от идеи к виду. Революция: от супер к псевдо, в: Проективный
словарь философии. Новые понятия и термины. №6. 2004. http://www.topos.ru/article/1951
Versiune extinsă a articolului Textul și -textele. În: Comunicare și identitate. Perspective lingvistice și culturale/ Emilia Parpală, Carmen
Popescu (coord.). Craiova, Editura Universitaria, 2011, 360 p. 197-223. ISBN: 978-606-14-0229-8.
PENTRU A CITA PREZENTA VERSIUNE ONLINE
Ungureanu, Elena,Textul şi -textele, În: Comunicare și identitate. Perspective lingvistice și culturale/ Emilia Parpală, Carmen Popescu
(coord.). Craiova, Editura Universitaria, 2011, 360 p. 197-223. Versiune completată: URL: http://idsi.md/textul-si-textele, pagină
consultată la data de <data curentă>