REPRODUCEREA UMANĂ

ASISTATĂ
MEDICAL
( RUAM)

Vlad Maria-Alexandra
Facultatea de Drept, Universitatea București
Anul I, ID

ETICĂ ȘI INTERGRITATE ACADEMICĂ

 REPRODUCEREA UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL
(RUAM)

I. Ce este RUAM?

Prin reproducere umană asistată medical se înțelege actul medical ce cuprinde

ansamblul tratamentelor și procedurilor de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de
manipulare medicală în laborator a materialului genetic feminin și masculin, în scopul
fecundării artificiale a ovulelor, manipulare a spermei și/sau a embrionilor proveniți din
fecundarea extracorporală și implementarea acestora.1

Oamenii apelează la RUAM atunci când tratamentele obișnuite, hormonale,

medicamentoase sau chirurgicale nu dau niciun rezultat. Sunt cunoscute mai multe metode de
RUAM și practici asociate acestora :

a) inseminarea intrauterină (IUI),

b) fertilizarea in vitro (FIV),
c) injecția intracitoplasmatică a spermei (ICSI),
d) transferul intrafalopian al gameților (GIFT),
e) transferul intrafalopian al zigoților (TIFZ),2

diferențele fiind date atât de numărul persoanelor implicate în realizarea acestor tehnici, cât și de
locul unde are loc fecundarea.

Aceste practici au luat amploare deoarece rata sterilității și infertilității cuplurilor este în
creștere3, 10–15% din cupluri nemaiputând avea copii pe cale naturală. Studii recente indică
faptul că din 1996 până în anul 2002, nașterile de feți vii sau produși prin RUAM au crescut cu
128% (în SUA, de exemplu, în fiecare an se nasc peste 45 000 de copii concepuți prin astfel
de metode de reproducere)4. Se estimează că cel puțin 4 milioane de copii s-au născut până în
prezent datorită metodei FIV.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Reproducere_uman%C4%83_asistat%C4%83_medical
2
https://www.qbebe.ro/sarcina/conceptia,_fertilitatea/top_5_tehnici_de_reproducere_asistata
3
https://www.reuters.com/article/us-couples-infertility-idUSBRE90A13Y20130111
4
http://www.sfatulmedicului.ro/Reproducerea-umana-asistata/tehnicile-de-reproducere-asistata-art_1169
 II. Primele experimente
În 1978, în Marea Britanie sub conducerea profesorilor Patrick Steptoe şi Robert
Edwards s-a născut primul copil conceput prin metoda FIV. Louise Joy Brown a ajuns la vârsta
de 40 ani şi a născut în decembrie 2006 un băiat. 5
Primul caz de reproducere asistată în România a avut loc în 1996. De asemenea, Adriana
Iliescu, fost profesor universitar de literatura română și autoare de povești pentru copii, este
considerată a doua cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, având la acel
moment, vârsta de 66 ani și 320 de zile. Ea a născut-o pe Eliza Maria Bogdana la 16 ianuarie
2015. Fetița nu este, totuși, copilul său biologic, deoarece ovulul și sperma au provenit de la
donatori anonimi, Adriana fiind mai mult o mamă purtătoare. După fertilizarea în vitro din 2004,
ea a rămas însărcinată cu tripleți, unul dintre embrioni și-a încetat dezvoltarea și a murit, urmând
ca la 33 de săptămâni, Adriana să dea naștere la două fetițe; din cauza unor complicații una
dintre ele a murit.6

III. Țări în care este permis RUAM7

 Franța : a reglementat domeniul în 1994 printr-o lege de modificare a Codului Civil și
a Codului Sănătății Publice. Această tehnică este permisă strict doar cuplurilor
heterosexuale căsătorite sau celor care aduc dovada unei relații de cel puțin 2 ani, iar
embrionii trebuie să provină de la un alt cuplu căsătorit.; prin urmare nu pot beneficia
femeile solitare și cele lesbiene. În cazul RUAM filiația se stabilește prin reguli
speciale, fiind foarte important consimțământul informat și prealabil al părților.
 Australia : reproducerea asistată este reglementată de Legea privind interzicerea
clonării, emisă în 2006 şi Ghidul naţional de etică în folosirea reproducerii asistate
în practica medicală. Este interzisă clonarea umană sub toate aspectele, donarea de

5
https://www.louisejoybrown.com/
6
https://ro.wikipedia.org/wiki/Adriana_Iliescu
7
Moşin V., Eşanu A., “ASPECTE ETICE ALE REPRODUCERII UMANE ASISTATE MEDICAL”, Centrul naţional
de sănătate a reproducerii şi genetică medicală (Catedra de Filozofie şi Bioetică a USMF
”N.Testemiţanu”)
 oocite, spermă şi embrioni în scopuri comerciale. Maternitatea surogat este permisă în
unele state australiene, dar numai cea non-comercială.
 Germania : se permite accesul cuplurilor heterosexuale și doar donarea de spermă. Se
impune consimțământul, acesta având ca efect direct stabilirea filiației față de copil.
Donatorul nu este protejat din punct de vedere al identității, datorită consacrării
constituționale a dreptului cunoașterii originii. Filiația se stabilește față de părinții
care și-au exprimat consimțământul. Există posibilitatea de a se stabili filiația față de
donator, ca părinte biologic, acesta nefiind protejat de lege, dar obligațiile părintești
rămân în sarcina bărbatului care și-a exprimat consimțământul pentru conceperea
copilului.
 Canada : a fost elaborat un Act naţional privind reproducerea umană asistată
medical ce reglementează efectuarea acestei proceduri la scară naţională. Sunt
interzise clonarea în scopuri de reproducere şi cercetare, crearea himerelor sau
embrionilor hibrizi, maternitatea surogat, vânzarea de oocite, spermă şi embrioni.
Reproducerea asistată poate fi folosită şi în cadrul cuplurilor homosexuale şi femeilor
singure.
 Ucraina :  În conformitate cu art. 123 din Codul Familiei, în cazul procreării umane
cu ajutorul mamei surogat prin FIV cu ovocitele donate și materialul genetic al tatălui
biologic (soț) se depune consimțământul legalizat la notar al mamei surogat pentru
înscrierea în certificatul de naștere a cuplului căsătorit ca părinți ai copilului. În ceea
ce privește donarea de ovocite, donatoarea semnează consimțământul pentru donarea
voluntară și faptul că nu va avea pretenții asupra materialului genetic donat.
 Spania : este unul din puținele state europene cu o legislație permisivă. Există legi
speciale pentru surogat și RUAM. Se permite accesul cuplurilor heterosexuale,
cuplurilor de femei și femeilor singure. Se permite donarea de gameți și de embrioni,
însă, prin noua lege din 2008, donarea nu mai este anonimă, existând dreptul copilului
la cunoașterea originii. Pentru copii proveniți din tehnici cu donatori se impune prin
lege trecerea în certificatul de naștere a mențiunii „cu donator”. Pentru cuplurile de
femei s-a creat un sistem special de filiație (primul părinte și al doilea părinte). Mai
mult, în școli nu mai este permisă folosirea cuvintelor de mamă și tată, ci doar cel de
 părinte, pentru a se evita discriminarea copiilor cu părinți de același sex. Sunt permise
atât surogatul, cât și reproducerea post-mortem.

IV. Probleme de etică

Diferențele dintre tehnicile utilizate presupun apariția unor discuții în ceea ce privește
moralitatea, etica dar și opinia diferitelor biserici în legătură cu aceste practici, precum și
responsabilitatea la care sunt supuși cei ce se implică în acest act medical.

A. Donația de gameți și embrioni

Această tehnică este utilizată de cei care prezintă sterilitate ori atunci când partenerii
prezintă o patologie genetică gravă și nu vor să o transmită mai departe.
În țările în care această tehnică este sprijinită se ține la respectarea dreptului donatorilor.
Aceștia rămân anonimi iar donatarii nu au dreptul de a afla sau de a solicita date de identificare
ale acestora, precum nici donatorul nu are nicio obligație față de produsul de concepție (unele
țări duc această idee la extrem până la distrugerea dosarelor sau folosirea unui amestec de
spermă).8
Un alt aspect este necesitatea de a proteja şi drepturile celor care primesc. Ei trebuie să
fie informați cu privire la limitările şi potenţialele complicaţii pe care le implică donarea de
gameţi şi embrioni, pentru că aceasta nu este întotdeauna încununată de succes şi anumite
tratamente adiţionale pot fi necesare. Băncile de spermă nu pot garanta că sperma pe care o
furnizează nu este purtătoare a vreunei boli sau anomalii genetice, aceasta pentru că testările
genetice şi metodele de screening pentru maladii, deşi avansate şi cu grad mare de sensibilitate,
nu sunt complet sigure. Recipienţii trebuie să înţeleagă că sunt pe deplin responsabili de produsul
de concepţie rezultat în urma utilizării spermei donate.
Băncile de spermă au criterii foarte variate de selecţie a donorilor. Toate sunt foarte
selective, dar unele mai mult decât altele. De exemplu, California Cryobank din SUA acceptă
numai donatori care sunt studenţi sau absolvenţi de studii universitare şi care sunt îngrijiţi, înalţi,
heterosexuali şi cu vârste cuprinse între 19 şi 34 de ani.9
8
Guţan S., Reproducerea umană asistată şi filiaţia. Autoreferatul tezei de doctorat. Universitatea “Lucian Blaga”,
Sibiu, 2009. - 35p.
9
Pennings P., Wert G. Evolving ethics in medically assisted reproduction. // Human Reproduction Update, 2003,
Vol.9, No.4. pp. 397-404
 O altă dilemă legată de donație este cantitatea de spermă pe care să o doneze un bărbat.
Dacă din sperma unui donator se nasc prea mulţi copii, riscul de consangvinitate creşte. Au
existat cazuri în care persoane concepute de acelaşi tată s-au căsătorit neştiind că sunt rude. De
aceea unele bănci de spermă limitează la zece numărul de copii concepuţi cu sperma unui
donator.

B. Maternitatea de substituție (mamă-purtătoare / mamă-surogat)

Maternitatea de substituţie este o modalitate prin care un cuplu dorește să aibă copii și
implică participarea a trei subiecţi: soţul şi soţia care doresc să devină părinţi şi femeia care
acceptă să poarte sarcina şi să nască pentru acest cuplu, deoarece partenera bărbatului care
furnizează sperma nu putea duce ea însăşi sarcina.
Există numeroase argumente pro și contra. Unul dintre considerentele în favoararea
acestei tehnici este reprezentat de autonomia cuplului care poate apela la orice formă de
înțelegere cu mama-surogat, atâta timp cât nu se depășesc anumite limite. De asemenea, la pol
opus, se află considerentele care denigrează această tehnică și care se bazează pe cel mai bun
interes al copilului și pe drepturile și sentimentele mamei surogat.

C. Biserica

Există numeroase opinii în ceea ce privește RUAM, majoritatea religiilor nefiind de

acord cu aceste tehnici medicale, în contextul în care actul de reproducere ar trebui să se
desfășoare natural, așa cum a hotărât Divinitatea. S-a pus problema despre dezumanizarea și
medicalizarea procesului de reproducere, care atacă direct demnitatea divină a înmulțirii umane.
Unii afirmă că astfel valorile familiale clasice sunt subminate și există o inversare a balanței între
autoritatea patriarhală și noua autoritate tehnocrată.10

Biserica Romano-Catolică are o poziţie fermă de neacceptare a oricăror manopere de

RUAM. Vaticanul, în 1956, prin vocea sa cea mai autorizată (Papa Pius al XII-lea) a declarat
RUAM ca fiind imorală şi ilegală pentru că separă procrearea umană de comuniunea intimă
dintre partenerii de viaţă.11
10
Bioetica, legislația medicală, Management în sănătate, XIV/2/2010; pp. 24-27, „Dileme etice ale fertilizării în
vitro”
11
http://www.ivf-worldwide/
 Marea majoritate a Bisericilor Creştine a considerat totdeauna că fiinţa umană îşi începe
viaţa în momentul conceperii ei. În felul acesta, embrionul are statut de persoană umană, cu toate
drepturile care derivă de aici. Ei consideră că fertilizarea in vitro, fiind mai mult un experiment,
încalcă, în această viziune, principiile fundamentale ale moralei creştine. În acelaşi fel este
înţeleasă şi distrugerea embrionilor supranumerari, rezultaţi din aplicarea tehnicilor FIV, fiind
permise doar intervenţiile care nu pun în pericol viaţa şi integritatea trupească a fiinţei umane.12

În cadrul Protestantismului şi Bisericii anglicane se acceptă tratamentul tradiţional al

infertilităţii, însă nu este permisă donarea de gameţi.

În cadrul Iudaismului se acceptă însămânţarea artificială şi FIV doar cu sperma

provenind de la soţ. Religia iudaică nu interzice surogatul, atâta timp cât acel copil revine
tatălui său genetic (care a dat sperma).13

Hinduismul acceptă tehnicile de RUAM, cu condiţia ca gameţii să provină de la un

cuplu căsătorit. Este acceptată chiar şi donarea de spermă, însă doar dacă provine de la o
rudă apropiată a soțului.14.

Budismul este cea mai permisivă dintre marile religii, care permite FIV atât la
femeile căsătorite, cât şi la cele necăsătorite, precum şi donarea de spermă. Copilul rezultat
în urma donării de gameţi are dreptul, la maturitate, să-şi cunoască părinţii genetici.

De asemenea, trebuie adusă în vedere și reproducerea post-mortem, asupra căreia

Biserica Ortodoxă se pronunță cu totul împotrivă, catalogând-o ca fiind o profanare de morminte.
Prin această procedură se poate da naștere unui copil după ce unul dintre părinți a decedat,
folosindu-se gameții criconservați ai acestuia. Reproducerea post-mortem implică și o serie de
aspecte colaterale juridice precum : dreptul gameților și al (pre)embrionilor aflați în afara
corpului uman, filiația post-mortem, dreptul la moștenire al copilului etc. 15

D. Vârsta mamei
12
Bioetica, legislația medicală, Management în sănătate, XIV/2/2010; pp. 24-27, „Dileme etice ale fertilizării în
vitro”
13
http://www.ivf-worldwide.com/ Education/judaism.html
14
http://www.ivf-worldwide.com/ Education/hindu.html
15
https://www.juridice.ro/311847/cateva-consideratii-privind-implicatiile-juridice-ale-tehnicilor-de-reproducere-
umana-asistata-medical-ruam.html
 Și vârsta mamei ar putea fi o problemă etică deoarece de-a lungul anilor s-a pus problema
dacă femeile aflate la menopauză pot primi tratamente pentru infertilitate, permițându-le să aibă
copii, după ce, din punct de vedere biologic, acest lucru nu ar mai fi posibil.

Unii specialiști consideră că o vârstă înaintată a mamei ar putea dăuna viitorului copil.
Astfel, o femeie trecută de vârsta de 60 de ani, cu o mai mică speranță de viață decât o femeie
tânără, devine incapabilă să ofere o stabilitate emoțională și materială necesară copilului.

Avem ca exemplu cazul Maria del Carmen Bousada de Lar, femeia care a născut gemeni
la 66 de ani în urma fertilizării in vitro și apelând la o donatoare de ovule. A murit 3 ani mai
târziu, la 69 de ani, lăsând copiii în grija fratelui său. 16 Însuși fratele ei a catalogat această decizie
ca fiind una egoistă, nenaturală și greșită, copiii fiind doar niște victime inocente ale planului său
de reproducere, după ce mama lor murise și Bousada ajunsese să locuiască singură.17

E. Legislația

Odată cu diversificarea metodelor FIV, s-au înmulțit și tipurile de experimente asupra

embrionilor, asupra ADN-ului uman, precum și asupra aspectelor de compatibilitate
imunologică. Datorită legislației permisive (sau absente), este permisă utilizarea embrionilor sau
chiar a feților obținuți prin avort spontan sau provocat în scopuri experimentale, fiind invocat
caracterul terapeutic al cercetării în scopul rezolvării unor boli incurabile (în special, cele
de natură genetică).

V. Concluzii

Deși tehnica de RUAM este catalogată ca fiind relativ nouă, ea se dezvoltă pe fiecare zi,
realizându-se numeroase experimente și proceduri pentru ca viața mamei și fătului să se dezvolte
în condiții cât mai bune și fără complicații. Folosirea metodelor de RUAM implică atât aspecte
de ordin medical, cât și de ordin juridic, etic și moral. Multe state nu au încă o reglementare
referitoare la reproducerea umană asistată medical, de aceea fiind și greu de clasificat dacă

16
Bioetica, legislația medicală, Management în sănătate, XIV/2/2010; pp. 24-27, „Dileme etice ale fertilizării în
vitro”
17
https://en.wikipedia.org/wiki/Maria_del_Carmen_Bousada_de_Lara
această procedură este legală sau nu, dacă este morală sau nu, ajungându-se la premise eronate,
abuzuri sau creări de prejudicii.

Nu aspectele morale, etice, psihologice, religioase sau sociale ar trebui să conteze, cât
cele biologice, pentru că aici este vorba de viața mai multor persoane : atât a viitorilor părinți, a
fătului și a mamei-purtătoare (dacă este cazul). Din momentul luării deciziei de a apela la
tehnicile de RUAM, iau naștere diferite drepturi și obligații de ambele părți, în ceea ce privesc
donatorii și donatarii. Rămâne la aprecierea fiecărei persoane și a mentalității sale de a-și
informa copilul asupra metodei lui de procreare, precum și de a-l informa despre identitatea
donatorului.

Cercetările privind RUAM vor permite înțelegerea, detectarea, precum și controlarea (cel
mai probabil) a multor forme de boli congenitale. Se dorește ca prin aceste tehnici să se reducă
numărul avorturilor și chiar să se ajungă la o nouă formă de concepție.

Mixul dintre FIV şi analiza genetică ne permite să identificăm boli, cum ar fi fibroza
chistică, distrofia musculară Duchenne, talasemia, siclemia, sindromul Down, Boala Huntington,
şi multe altele, într-o etapă timpurie din dezvoltarea embrionilor şi să lase în uter doar embrionii
sănătoşi, fără aceste afecţiuni.

În timp, şi dispunând de resurse, ştiinţa va fi capabilă să elimine cele mai multe, poate
toate, aceste teribile boli.

Bibliografie :

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Reproducere_uman%C4%83_asistat
%C4%83_medical
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/17.Aspecte%20etice%20ale
%20reproducerii%20umane%20asistate%20medical.pdf
 Moşin V., Eşanu A., “ASPECTE ETICE ALE REPRODUCERII UMANE
ASISTATE MEDICAL”, Centrul naţional de sănătate a reproducerii şi
genetică medicală (Catedra de Filozofie şi Bioetică a USMF ”N.Testemiţanu”)
 Guțan S., “Reproducerea umană asistată medical și filiația” (teză de doctorat),
Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu”
 https://www.juridice.ro/311847/cateva-consideratii-privind-implicatiile-
juridice-ale-tehnicilor-de-reproducere-umana-asistata-medical-ruam.html
 https://www.qbebe.ro/sarcina/conceptia,_fertilitatea/top_5_tehnici_de_reprod
ucere_asistata
 https://www.reuters.com/article/us-couples-infertility-
idUSBRE90A13Y20130111
 http://www.sfatulmedicului.ro/Reproducerea-umana-asistata/tehnicile-de-
reproducere-asistata-art_1169
 https://www.louisejoybrown.com/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Adriana_Iliescu
 Pennings P., Wert G. Evolving ethics in medically assisted reproduction. //
Human Reproduction Update, 2003, Vol.9, No.4. pp. 397-404
 http://www.ivf-worldwide/
 Bioetica, legislația medicală, Management în sănătate, XIV/2/2010; pp. 24-27,
„Dileme etice ale fertilizării în vitro”
 http://www.ivf-worldwide.com/ Education/judaism.html
 http://www.ivf-worldwide.com/ Education/hindu.html