Sunteți pe pagina 1din 2

Schema pentru textul argumentativ:

Textul argumentativ presupune respectarea unui anumit pattern:


1. Definirea generală a problematicii respective, o introducere în tema respectivă (creația, jocul, iubirea, inteligența
emoțională).
2. Formularea ipotezei, a poziției personale în acea problematică.
3. Enunțarea și dezvoltarea adecvată a două argumente pertinente în poziția adoptată. Primul argument trebuie susținut
sau valorificat din text. Cel de-al doilea argument poate fi și din cultura generală, din experiența culturală sau din
literatură.
4. Formularea unei concluzii care să reia ideea centrală și argumentele în mod sintetic.
Este important să nu se uite utilizarea corectă a conectorilor în argumentare. E recomandabil să se întocmească un
plan al textului argumentativ pe ciornă în care să se precizeze concis ipoteza, argumentele și concluzia.
Se recitește textul la final.
Exemple
Este bine sau nu să aspiri la o dorință nemăsurată de îmbogățire?
Dorința nemăsurată de câștig reprezintă setea exagerată a unor oameni lipsiți de valori și de preocupări intelectuale de
a se îmbogăți prin mijloace necinstite.
În opinia mea nu este bine a aspira la câștiguri materiale mărețe, deoarece un câștig pentru care nu depui efort duce la
urmări tragice, iar încălcarea unor principii morale influențează aspecte negative, cu degradare în acest plan al
moralității.
În primul rând, este cunoscut faptul că oricine își dorește un confort care să îi permită o existență tihnită, dar câștigurile
peste noapte sunt cele care presupun un risc pe care cei dornici de parvenire trebuie să și-l asume, adesea cu un preț
deloc neglijabil. Cei mai mulți nu depun suficientă muncă pentru obținerea banului. De exemplu, textul fragmentar
selectat din ,,Moara cu noroc’’ reliefează prin teza moralizatoare a bătrânei ,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci,
dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit’’, că fiecare dintre noi trebuie să se bucure de ceea ce are,
de condiția și de câștigurile pe care le poate obține, fără a apela la furtișaguri sau la înșelăciuni.
În al doilea rând, câștigul imediat aduce un avantaj de moment, care dă falsa impresie că orice este justificat. Cei mai
mulți oameni, din zilele de astăzi, și-au pierdut valorile morale și sunt capabili să calce peste cadavre, să mintă și să fie
falși pentru a obține bani, însă fără a se gândi că încălcarea acestor principii duce la degradarea propriei persoane în
plan moral. De pildă, reprezentativă este situația lui Ghiță din același text fragmentar, care dornic de a obține un câștig
peste noapte, se dezice de principiile lumii patriarhale, în care fericirea este dată de echilbrul familiei, optând pentru un
câștig iluzoriu.
În concluzie, dorința nemăsurată de câștig nu este benefică, ci este un aspect des întâlnit în societatea contemporană,
în care averea asigură individului prestigiul într-o societate, fără a se gândi la consecințele distrugătoare a liniștii
interioare.
T. 1. O prietenie de vacanță se poate transforma într-o prietenie de o viață
Prietenia reprezintă o deosebită relație dintre două persoane care împărtășesc valori, idei, principii similare și sunt
capabile să comunice deschis în orice situație.
În opinia mea o scurtă prietenie de o vacanță se poate transforma într-o relație specială de o viață, deoarece fiecare om
de calitate se va deschide unei comunicări pentru o mai bună cunoaștere și anumite situații pot apropia oamenii cu
ocazia acelui context pe viață.
În primul rând, fiecare dintre noi a inițiat în viața sa o vacanță, fie de unul singur, fie cu unii prieteni. Unii oameni de
calitate, care provin din culturi diferite sunt dispuși să cunoască persoane noi, cu o experiență diferită de a lor pentru a
se îmbogăți din numeroase puncte de vedere. De pildă, Petru Comarnescu exemplifică un asemenea caz fericit ,,Ne-
am împrietenit la toartă și îl consider cel mai de calitate om pe care l-am cunoscut la Geneva și poate peste hotare’’, dar
și beneficiile unei astfel de apropieri: ,,înnobilează, purifică, făcând pe prieteni să trăiască doar pe cele mai înalte culmi
spirituale’’.
În al doilea rând, în excursiile pe care le inițiem putem întâmpina situații neplăcute, neașteptate care să ne determine să
cerem ajutor de la persoane pe care nu le cunoaștem, de aceea, suntem nevoiți să fim empatici sau buni comunicativi.
De exemplu, de cele mai multe ori, în vacanțele pe care le-am făcut, am putut observa că am rămas rătăcit pe anumite
meleaguri pe care nu le cunoșteam, fiind nevoit a cere ajutorul unor oameni calzi, deschiși și de calitate, întrucât mi-am
permis a face schimb de contacte, reușind a păstra legătura cu ei și de a lega o prietenie specială.
În concluzie, prietenia eternă poate lua naștere într-o vacanță, însă este importantă calitatea celor implicați și dorința
acestora de a păstra legătura la distanță.
T. 2. Ar fi sau nu ar fi utilă o carte cu rețete universale valabile pentru receptarea muzicii?
Muzica reprezintă o parte esențială din domeniul artistic pentru fiecare dintre noi, mai ales că reușeste să transmită
gânduri, sentimente și cuvinte care să ne facă să înțelegem realitatea.
În opinia mea nu ar fi utilă redactarea unei cărți cu rețete universal valabile pentru receptarea muzicii, deoarece ar
elimina unicitatea indivizilor și un asemenea tom ar anula bucuria descoperirii estetice.
În primul rând, maniera în care oamenii aleg anumite genuri muzicale le trădează subiectivitatea și îi ajută să se
înțeleagă mai bine pe ei înșiși prin arta pe care o ,,consumă’’. Dacă indivizii nu ar putea rezona cu muzica pe care o
ascultă și nu ar fi legată de experiența personală și-ar pierde orice sens. De exemplu, Bogdan Bugoiu insistă asupra
ideii că fiecare om își construiește propria relație cu muzica ,,îți faci singur cartea cu rețete de muzică’’, evidențiind
faptul că o asemenea opțiune este eminamente personală: ,,O carte pe care nu o va mai citi nimeni în afară de tine.’’
În al doilea rând, redactarea unei cărți cu rețete universal valabile pentru receptarea muzicii ar distruge definitiv
plăcerea descoperirii estetice și l-ar obliga pe receptor să nu mai asocieze propriile preferințe în materie de muzică,
pictură sau literatură cu universul său interior. De pildă, tot Bogdan Bugoiu evocă pericolul existenței unei astfel de
cărți ,,am ajunge toți la fel’’, profilând legătura decisivă dintre muzică și stările ascultătorului ,,o carte (...) de care ar
trebui să te bucuri pentru că ea este scrisă cu ceea ce ai simțit’’.
În concluzie, redactarea unei cărți cu rețete universal valabile pentru receptarea muzicii ar fi cu totul inutilă, ținând cont
nu doar de faptul că alegerea anumitor genuri muzicale este subiectivă, ci și de faptul că o asemenea carte ar anula
bucuria descoperirii artistice