Castelul Peleș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search
Castelul Peleș

Poziționare
Coordonate 45°21′35″N 25°32′34″E45°21′35″N 25°32′34″E
Localitate Sinaia
Județ Prahova
Țara România[1] 
Adresa Aleea Peleșului 2
Edificare
Johannes Schultz,

Arhitect Carol Benesch,

Karel Liman
Stil artistic Renaissance Revival architecture[*] 
Data începerii construcției 1914 
Beneficiar Casa Regală a României
Clasificare
Cod LMI PH-II-m-A-16696.01
Modifică date / text 

45.35996°N 25.54274°E

Castelul Peleș este un palat din Sinaia, construit între anii 1873 și 1914. Construită ca reședință
de vară a regilor României, clădirea se află, în prezent, în proprietatea Familiei Regale a
României și adăpostește Muzeul Național Peleș.

Castelul Peleș - terasa

Cuprins
 1 Localizare
 2 Descrierea generală a Domeniului Peleș și a Castelului
o 2.1 Construirea castelului; istoric
o 2.2 Componența Domeniului Peleș și încăperile castelului
 3 Castelul Peleș în perioada comunistă
 4 Castelul Peleș în prezent, utilizat de Familia Regală
 5 Note
 6 Bibliografie suplimentară
 7 Legături externe
 8 Vezi și

Localizare

Castelul Peleș pe reversul bancnotei de 500 de lei, emise în anul 1941.

Castelul Peleș este situat în Sinaia, pe Valea Prahovei, (la 44 km de Brașov și la 122 km de
București), pe drumul european E60 (DN1). Pe calea ferată există numeroase trenuri care pleacă
din Ploiești sau Brașov cu destinația Sinaia.

Descrierea generală a Domeniului Peleș și a Castelului

Construirea castelului; istoric

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui
Carol I al României, după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch[2] și Karel
Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din
Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având
caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante
monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna
august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea,
Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui
castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul
(1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz,
Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele
capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în
tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de
temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele
monede românești cu chipul lui Carol I.

Castelul Peleș - detaliu

În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al
noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era
pe vremea aceea granița României cu Austro Ungaria. Dar, ulterior, după unirea Transilvaniei cu
Vechiul Regat, castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării.

Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale
române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au
ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât
neutralitatea României din primul război mondial, care tocmai începuse) și 1925.

Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine. Cea
mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în
1896. Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și
bogăția castelului. În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de
ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial,
însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

Un calcul sumar arată că între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.[3][4]

Componența Domeniului Peleș și încăperile castelului

Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul a mai suferit modificări, extinzându-se mereu. La
forma actuală s-a ajuns abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și
mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime.
Pe lângă Peleșul propriu-zis, în zonă au mai fost înălțate încă două construcții mai mici, Pelișorul
și Foișorul.

Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea
dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al
holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are
încălzire centrală.

Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare
Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele
Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită
uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel complet electrificat din Europa.
Peleșul a avut o importanță deosebită pentru istoria țării noastre. Aici s-a născut, în 1893, viitorul
rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul
botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc
la Peleș, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o
mulțime de personalități ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga. Doi ani mai târziu au loc serbările
semicentenarului castelului Peleș (50 de ani de la începerea lucrărilor).

Castelul Peleș în 2012

Castelul Peleș în 2013

Sala de arme

Tavan vitrat

În Castelul Peleș, cele mai importante săli care pot fi vizitate sunt:
  Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și
statuete. Plafonul mobil din sticlă, acționat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un
sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puteau să admire
seninul cerului în nopțile de vară. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea
lui Karel Liman.

 Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionați de cărți rare, având coperți din piele
și gravate cu litere de aur. Chiar și pentru cei mai putin familiarizați cu universul cărților,
există un punct de atracție: ușa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărți, prin
care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.

 Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 - 1906, adăpostesc peste 4.000 de
piese europene și orientale din secolele XIV - XVII. Cele mai prețioase sunt considerate
armurile germane din secolele XVI - XVII și o armură completă pentru cal și cavaler,
unică în România.

 Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorința reginei Elisabeta.

Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurthala.

 Sala Florentină, denumită și Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn
de tei, aurit, cele două mari candelabre și decorațiunile în stilul neorenașterii italiene.

 Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-
maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo.

 Sala de teatru are 60 de locuri și loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.

 Sala de Concerte, amenajată în 1906, se află la etajul I. Instrumentele muzicale prezente

aici sunt un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Blüthner și o
orgă Rieger cu două claviaturi.

 Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei (care n-a mai avut
loc) a împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de
domnie ai regelui Carol I.

Alte săli sunt:

 Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna, Elveția.

 Cabinetul de lucru unde se află un birou impunător și un pupitru pentru audiențe.

 Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 și
are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea.

 Salonul Turcesc care adăpostește o colecție de vase turcești și persane în alamă.

 Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.

Vitraliile Castelului Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914, cele mai multe fiind
aduse din Elveția și Germania, piese datând din secolele XV și XVII.
De jur împrejurul său, Castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni și vase
ornamentale din marmură de Carrara.

După Castelul Bran, Peleșul este considerat al doilea muzeu din țară căutat de turiști. Numai în
anul 2006 i-au trecut pragul peste 250.000 de vizitatori din țară dar și din SUA, Australia,
Japonia și Noua Zeelandă. În primele șase luni din 2010, 80.000 de turiști au vizitat castelul
Peleș[5].

Importanța Castelului este dată și de măsurile de securitate existente: pază militară,

supraveghetori și camere video.

De curând când a fost deschis publicului un tur extins care cuprinde atât etajul I, cât și
mansardele I și II. Așa încât rămâne un singur etaj (de altfel și ultimul) nedeschis publicului, etaj
care servește drept loc pentru depozitarea diferitelor obiecte, tablouri etc. Ghidajul este
disponibil în cinci limbi străine.[necesită  citare] În luna noiembrie a fiecărui an, Castelul Peleș este
închis pentru curățenie generală.

Castelul Peles fotografiat cu un senzor monocrom - 2018

Castelul Peleș în perioada comunistă

Castelul a rămas reședință a familiei regale până în 1948, când a fost confiscat de regimul
comunist. În 1953 Peleșul a devenit muzeu, dar trebuie spus că el putea fi vizitat, încă de pe
vremea regelui Carol I.

În ultimii ani ai regimului comunist, între 1975-1989, Nicolae Ceaușescu a ordonat închiderea
domeniului pentru public. Singurele persoane acceptate în acest domeniu au fost cele de
întreținere, militare și personalul de pază. Întreaga zonă a fost declarată o zonă de interes
protocolar.

Regimul comunist a propagat ideea că Domeniul Regal Peleș ar fi fost parte a Domeniului
Coroanei, și astfel în proprietatea României. Adevărul istoric este că, atât Castelul Peleș cât și
reședințele Pelișor și Foișor, au fost construite din banii personali ai Regelui Carol I, care a
vândut o moșie din Germania pentru a putea plăti costurile terenului și a ridicării edificiului.
Regele a evitat să folosească bani din lista civilă, astfel că domeniul nu a făcut niciodată parte
din Domeniile Coroanei, care erau proprietăți ale statului doar puse la dispoziția suveranului.
După moartea Regelui Carol I, domeniul a trecut în proprietatea Regelui Ferdinand I și a
succesorului dinastic al acestuia, Regele Mihai I. Regele Carol al II-lea nu a avut niciodată
domeniul de la Sinaia în proprietate și astfel nepotul lui din căsătoria morganatică cu Ioana Zizi
Lambrino nu are nici un drept de proprietate.

Nicolae Ceaușescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula în anii 1980 spunea că
soții Ceaușescu ar fi dorit să-și stabilească o reședință de protocol la Peleș.[necesită  citare]
Cunoscându-se faptul că aceștia aveau mania de a ordona tot felul de demolări și schimbări,
muzeografii i-au speriat spunându-le că în interiorul Castelului este o ciupercă ce atacă
elementele din lemn și este foarte dăunătoare omului.[necesită  citare] În fapt, adevărul este că o
ciupercă atacase grinzile clădirii din cauza umezelii și a neaerisirii. Din acest motiv au demarat
lucrările de restaurare, fiind înlocuită structura de rezistență din holul de onoare și din sufrageria
de la parter. Prudenți, soții Ceaușescu au petrecut o singură noapte la Castel, dormind în Foișor.

Castelul Peleș în prezent, utilizat de Familia Regală

Castelul Peleș în 2007

Castelul Peleș în anul 2012

Aflat în proprietatea privată a Familiei Regale a României încă de la început, Castelul Peleș a
fost repede naționalizat după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a dus la
abdicarea forțată a Regelui Mihai și la exilul său forțat care a durat 50 de ani.

După Revoluția din decembrie 1989, Castelul Peleș și Pelișorul au fost reintegrate în circuitul
turistic. Începând cu anul 1990, și Pelișorul este deschis publicului spre vizitare.

În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului Regelui Mihai I al României. După
revenirea definitivă a Regelui și a familiei sale în țară, petrecută în 1997, castelul a fost
retrocedat proprietarilor de drept după un lung proces. Retrocedarea efectivă s-a realizat la data
de 20 februarie 2007 [6]. Totuși, Regele a exprimat dorința sa ca palatul să continue să
adăpostească Muzeul Național Peleș, un muzeu de stat[7], fiind folosit ocazional pentru
evenimentele importante, cu semnificație națională, pe care le organizează Familia Regală.[8][9]

Contrar zvonurilor, după retrocedare castelul nu a fost vândut statului român pentru suma de 30
de milioane de euro.

Pe 10 Mai 2016, cu ocazia Zilei Naționale a Independenței României care marchează și 150 de
ani de existență a Dinastiei Române, stindardul personal al Alteței Sale Regale Principesa
Moștenitoare Margareta a României a fluturat pe cel mai înalt catarg al castelului, pentru prima
dată de la izgonirea Regelui în 1947.[10][11]
Note
1. ^ Monuments database, 7 noiembrie 2017
2. ^ Paul Constantin, Dicționar Universal al Arhitecților, București, Editura Stiințifică si
Enciclopedică, 1986 p. 39.
3. ^ Istorie pe scurt (10 august 2014). „Povestea construirii castelului Peleș”. Accesat în
21 februarie 2018.
4. ^ Diana Dumitrache (10 august 2016). „Povestea bijuteriei din Sinaia! Construit în zece
ani cu peste 16 milioane de lei-aur, Castelul Peleș era locul în care "se întâlneau 100 de
costume naționale și se auzeau vorbindu-se 14 limbi"”. Accesat în 21 februarie 2018.
5. ^ 15 castele fabuloase. Peleș, printre ele, 03 septembrie 2010, evz.ro, accesat la 8
decembrie 2010
6. ^ Articol, Regele a primit Peleșul de Paștele Cailor, 6 iunie 2008, Răzvan Bunea, evz.ro,
accesat la 11 decembrie 2011
7. ^ https://www.zp.com.ro/monarhie/2016/interviu20160528/interviu20160528.html
8. ^ În iunie 2008, Regele Mihai I s-a întors oficial la Castelul Peleș, redevenit domeniu
regal, după 60 de ani
9. ^ Familia Regala - Domeniul Regal Sinaia
10. ^ http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/drapelul-regal-arborat-pentru-prima-
data-dupa-aproape-70-de-ani-la-castelul-peles-1421285
11. ^ http://stiri.tvr.ro/ziua-monarhiei---sarbatorita-la-castelul-peles--drapelul-regal-a-fost-
inaltat-dupa-aproape-70-de-ani_74017.html#view

Bibliografie suplimentară
 Léo Bachelin, Castelul Peleș, Schiță istorică și descriptivă, Editura Librariei Carol
Müller, București
 Ruxanda Beldiman, Castelul Peleș expresie a fenomenului istorist de influență germană,
304 pagini, Editura Simetria 2011, ISBN 978-973-1872-22-3

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Castelul Peleș

 Pagina oficială
 Castelul Peles, o călătorie regală
 Castelul Peleș, 21 noiembrie 2007, Revista Magazin
 Castelul Peleș, perla Coroanei din „Perla Carpaților“, 25 aprilie 2013, Dana Mihai,
Adevărul
 Un castel pentru eternitate, 18 septembrie 2008, Mircea Dumitriu, România liberă
 Peles, blazonul regal al Romaniei, 10 august 2007, Evenimentul zilei
 Castelul Peleș, unicat al reședințelor monarhice din Europa, 15 octombrie 2008, Raluca
Brodner, Ziarul Lumina
 Castelul Peles, prezentare pe web site-ul Romania Monasteries

Vezi și
  Castelul Pelișor
 Casa Regală a României

[ascunde]
v • d • m
Palate și castele din România
Cotroceni • Peleș • Pelișor • Foișor • Crețulescu • Palatul Regal • Palatul
Țara Patriarhiei • Parlament • Victoria • Potlogi • Mogoșoaia • Palatul Snagov •
Românească Iulia Hasdeu • Poienari • Elisabeta • CEC • Cantacuzino (București) •
Cantacuzino (Bușteni) • Cantacuzino (Florești)

Palatul Culturii din Iași • Palatul Braunstein • Palatul Calimachi • Palatul

Cantacuzino-Pașcanu • Palatul Cuza • Palatul Mitropolitan • Palatul
Neuschotz • Palatul Roznovanu • Palatul Cuza Vodă • Palatul Grigore
Moldova
Sturdza • Palatul Mihai Sturza • Castelul Sturdza de la Miclăușeni • Palatul
Ghika din Comănești • Palatul Navigației • Palatul Administrativ din
Suceava

Transilvania Palatul Principilor din Alba Iulia • Biblioteca Batthyaneum • Castelul din
și Banat Blaj • Castelul Zichy din Diosig • Castelul Bánffy de la Bonțida • Castelul
Bethlen din Criș • Castelul Bran • Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de
Sus • Castelul Haller din Ogra • Castelul Kemény din Brâncovenești •
Brukenthal • Castelul Brukenthal din Sâmbăta de Jos • Castelul Beldy Pál
din Budila • Castelul Mikes din Budila • Castelul Sükösd-Bethlen • Palatul
Bánffy din Cluj • Dicasterial • Castelul Apafi din Dumbrăveni • Cetatea
Făgărașului • Castelul Hunedoarei • Castelul Kornis-Rákóczi-Bethlen •
Lăzarea • Magna Curia • Palatul Baroc din Oradea • Castelul Bánffy din
Răscruci • Cetatea Sighișoara • Castelul Teleki din Gornești • Conacul
Zichy din Voivodeni • Castelul Degenfeld din Cuci • Castelul Bánffy din
Gheja • Castelul Pekri din Ozd • Castelul Máriaffy din Sângeorgiu de
Mureș • Castelul Rhédei-Rothenthal din Seuca • Palatul Culturii din Târgu
Mureș • Conacul Szilvássy din Târnăveni • Castelul Huniade din
Timișoara • Castelul Ugron din Zau de Câmpie • Palatul Princiar din Turda
• Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure • Castelul Kornis-Rakoczy-
Bethlen din Iernut • Castelul Bethlen din Dragu • Castelul Béldy din Jibou
• Castelul Csáky din Almașu • Castelul Haller din Gârbou • Conacul
Zsombory din Zimbor • Castelul Báthory din Șimleu Silvaniei • Castelul
de vânătoare Zichy • Castelul Bethlen din Arcalia • Castelul Bethlen Pal
din Beclean • Castelul Teleki din Comlod • Castelul Kemény din Șieu •
Castelul Banffy din Urmeniș • Castelul Apafi din Coștiui • Castelul
Blomberg • Palatul Cultural din Sighetu Marmației • Castelul Brukenthal
din Avrig • Castelul Turnu Roșu din Boița • Castelul Martinuzzi • Castelul
Mikes din Cisteiu de Mureș • Ansamblul castelului Bethlen din
Sânmiclăuș • Ansamblul conacului Teleky din Țelna • Castelul Bethlen-
Haller din Cetatea de Baltă • Castelul Teleky din Uioara de Sus • Castelul
Eszterhazy • Castelul Bela Fay din Simeria • Castelul contelui Nopcsa din
Săcel • Castelul contelui Veress • Castelul Gyulay Ferencz • Castelul
Kendeffy • Castelul Nalatzi-Fay din Nălațvad • Castelul Pogány din
Păclișa • Conacul Klobosiski din Gurasada • Castelul Salbek din Petriș •
 Castelul Konopi din Odvoș • Castelul Csernovics din Macea • Castelul
Dietrich-Sukowsky din Pâncota • Castelul Purgly din Șofronea • Castelul
regal de la Săvârșin • Castelul Teleki din Căpâlnaș • Castelul Nakó
 NKC: ko2016914919
Informații  VIAF: 28146522444932392844
bibliotecare  WorldCat Identities (via VIAF): 28146522444932392844

Categorii:

 Fondări în 1873
 Atracții turistice din România
 Castele din România
 Monumente din județul Prahova
 Monumente din România
 Muzee din județul Prahova
 Reședințe regale din România
 Sinaia

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare

 Articol
 Discuție

 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook

Participare

 Cum încep pe Wikipedia

 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte

 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata

Tipărire/exportare

 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit

În alte proiecte

 Wikimedia Commons
 Wikivoyage

În alte limbi

 ‫العربية‬
 Български
 English
 Español
 Bahasa Indonesia
 Português
 Русский
 Українська
 中文

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 1 septembrie 2020, ora 23:12.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia
 Termeni
 Versiune mobilă
 Dezvoltatori
 Statistics
 Cookie statement


