Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCURESTI

FACULTATEEA DE STIINTELE COMUNICARII SI RELATII INTERNATIONALE

Program universitar de formare si de dezvoltare profesionala continua

PUERICULTURA –DIMENSIUNE A EDUCATIEI ANTEPRESCOLARE

PORTOFOLIU PENTRU DISCIPLINA INTEGRAREA SI INCLUZIUNEA


ANTEPRESCOLARILOR

CADRU DIDACTIC Lect.univ.dr. MANUELA CAZAN

CURSANT : OPREA F.L. ALEXANDRA LAURA (DRAGOMIR)

SEMESTRUL II- ANULUNIVERSITAR : 2019-2020


INCLUZIUNEA ANTEPRESCOLARILOR IN SISTEMUL DE INVATAMANT

Incluziune se poate defini prin acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor


copiilor, indiferent de sex, apartenenţă etnică şi socială, religie, naţionalitate, rasă, limbă,
infirmitate, naştere sau situaţia copilului ori a părinţilor sau tutorilor săi.
Incluziunea este strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversitătii, care, la rândul
ei, este bazată pe ideologia democraţiei.
Caracteristicile individuale diferă, dar aceasta este condiţia normală a convieţuirii umane, deci
semnificaţia adevărată a conceptelor se poate afla din răspunsul la întrebarea : “Cum putem trăi
diferiţi în acelaşi grup?”
Rolul educaţiei este de a dezvolta conştiinţa copilului, pentru ca de mic, să fie pregătit să
accepte drepturile şi valoarea individului cu diferite nevoi, indiferent de natura lor.
Educaţia ajută la eliminarea prejudecăţilor la adresa unor grupuri, deoarece învăţăm să trăim
împreună întâlnindu-ne unii cu alţii, vorbind, mâncând, jucându-ne împreună, promovând astfel
înţelegerea, toleranţa şi respectul reciproc.
Educaţia înseamnă mai mult decât cunoştinţe acumulate , înseamnă să învăţăm pentru
viaţă, să acceptăm situaţiile întâlnite, să căutăm cele mai potrivite măsuri de rezolvare a
acestora.
Copiii sunt în centrul activităţilor grădiniţei;
Grădiniţa este un loc în care copiii vin cu plăcere;
Toţi copiii sunt sprijiniţi pentru a avea success;
Metodele de predare răspund diversităţii celor care învaţă;
Invatarea este un proces bazat pe cooperare.
Direcţiile de dezvoltare sunt de înlăturare a barierelor din calea învătării şi de creştere a gradului
participării tuturor copiilor la învăţare.

„Incluziunea” se referă la faptul că oricine, indiferent de deficienta sa sau de dificultătile pe care


le întâmpină în învătare, trebuie tratat ca un membru al societătii, iar diversele servicii speciale
de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educationale, medicale şi
celelalte servicii puse la dispozitia tuturor membrilor societătii” (ap. Popovici D., 1999). Astfel,
incluziunea şi “educata incluzivă” pun accentul pe necesitatea ca sistemul educational şi
şcolile/grădiniele să se schimbe şi să se adapteze continuu pentru a răspunde diversitătii
copiilor şi nevoilor ce decurg din acestea.
”Principiul fundamental al incluziunii este că toti copiii trebuie să învete împreună , oricând
acest lucru este posibil, indiferent de dificultătile pe care aceştia le pot avea sau de diferentele
care pot exista între ei”. Educata incluzivă se defineşte prin următoarele particularităti:
• sustine şi confirmă că toti copiii pot învăta şi au nevoie de o formă de sprijin pentru învătare;
• urmăreşte să identifice şi să minimizeze barierele învătării;
• este mai cuprinzătoare decât educatia formală obişnuită cuprinzând: educatia pentru familie,
pentru comunitate, alte oportunităti de educatie în afara şcolii
• presupune schimbare de atitudini, comportamente, curriculum, care să satisfacă diversitatea
copiilor, inclusiv a celor cu c.e.s;
• este un proces dinamic, care se dezvoltă continuu în functie de cultură şi context
• este parte a strategiei de dezvoltare a unei societăti inclusive.
G
Incluziunea în educaţie implică următoarele:
Egalitate în aprecierea tuturor elevilor şi membrilor personalului.
Sporirea gradului de participare a elevilor la/ în şi reducerea gradului de excludere a
acestora din mediile culturale, curriculum şi din comunitate.
Restructurarea mediului cultural, a politicilor şi practicilor din şcoli, astfel încât să
răspundă gradului de diversitate a elevilor din localitatea respectivă.
Reducerea obstacolelor care împiedică actul de învăţare şi participarea tuturor elevilor, nu
doar a celor cu deficienţe sau care intră în categoria celor cu „nevoi educaţionale speciale”.
Învăţăminte de pe urma încercărilor de a depăşi obstacolele care stau în calea accesului şi
participării anumitor elevi, în vederea introducerii unor schimbări în beneficiul elevilor, în
general.
Perceperea diferenţelor dintre elevi ca fiind resurse prin care se poate sprijini actul de
învăţare, mai degrabă decât probleme de depăşit.
Recunoaşterea dreptului pe care îl are fiecare elev la educaţie în propria localitate.
Îmbunătăţirea condiţiei şcolilor în beneficiul personalului şi al elevilor.
Întărirea rolului pe care îl are şcoala în dezvoltarea comunităţii şi a valorilor, cât şi în
sporirea realizărilor.
Crearea şi stimularea unor relaţii de sprijin mutual între şcoală şi comunitate.